570 matches
-
ghici ce... tocmai o opinie. Eu fiind telespectator mă gândesc că am dreptul" să am o opinie referitoare la o emisiune difuzată, a explicat Ciuvică. "Eu am o bănuială, o bănuială temeinică, că mumia lui Lenin din mausoleu s-a îmbujorat puțin pentru că, uite, n-a trăit degeaba", a adăugat președintele GIP. El i-a mai transmis lui Radu Tudor că "vinde pielea ursului din pădure cu aceste gaze de șist".
Contre dure Radu Tudor - Ciuvică: ce l-a iritat pe jurnalist by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/66754_a_68079]
-
fi nici o îndoială: era Natașa, și el o iubea. Chiar din prima clipă, Pierre, fără voia lui, îi dezvălui și ei, și prințesei Maria, și mai cu seamă lui însuși taina pe care nici el nu o știa încă. Se îmbujoră de bucurie și de suferință. Și voia să-și ascundă tulburarea. Dar cu cât dorea mai mult să și-o ascundă, cu atât mai limpede - mai limpede decât cele mai explicite cuvinte - el își spunea sieși, îi spunea ei, îi
Lev Tolstoi - Război și pace - o nouă traducere () [Corola-journal/Journalistic/5564_a_6889]
-
spunea ei, îi spunea prințesei Maria că o iubea. „Nu, asta nu-i decât pentru că am fost luat prin surprindere”, își zise Pierre. Dar îndată ce încercă să continue discuția începută cu prințesa Maria, privi din nou spre Natașa și se îmbujoră și mai tare, și o tulburare și mai puternică de bucurie și de teamă îi copleși sufletul. Se încurcă în cuvinte și se opri la mijlocul frazei. Pierre nu o observase pe Natașa pentru că nu se aștepta câtuși de puțin s-
Lev Tolstoi - Război și pace - o nouă traducere () [Corola-journal/Journalistic/5564_a_6889]
-
Arthur Koestler (febr. 1984). "Testament apocaliptic: lipsit de forță în crizele minore et qui s^epanouit dans leș catastrophes...". Așa li se întîmplă multora din jur. Să-i vezi cum li se iuțește sîngele în vine și cum li se îmbujorează obrajii cînd da năpasta, pește alții, de regulă.
Lupta pentru existentă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18172_a_19497]
-
se ridica deasupra unei abordări atât de naive. Dar de data asta răspunse fără să se angajeze prea mult: - Mde, așa și așa. Tovarășii lui părură să găsească răspunsul destul de amuzant și izbucniră amândoi în hohote de râs. Cayle se îmbujora, dar, în sinea lui, stăruia încă o dorință puternică de a afla și alte lucruri. - Spre planete? întrebă el. Nici un răspuns. Seal studie cu grijă cărțile, apoi ridică o monedă măruntă de pe masă și plusă. Cayle lupta cu sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Stau aici zi și noapte până când se stabilește că rămân stăpân pe el... Am să trec mai târziu pe-acasă după hrană și îmbrăcăminte, dar vreau ca până atunci să fii plecată. E limpede? Obrajii ei supți, dar frumoși, se îmbujorară. - Nu te mai necăji că nu poți veni acasă, Fara. Fac eu tot ce trebuie. Am să strâng cele necesare în autoavion, inclusiv un pat pliant. O să dormim în cămăruța din spatele atelierului. Zorile se revărsară palide, dar se făcuse ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de la grădiniță, pe care trebuie să o asculte și să o respecte. Mălina, cu ghizdanul în spate și cu buchetul de flori în mână (nu acceptase cu nici un preț să-i ducă altcineva ghiozdanul și nici florile) mergea cu fața îmbujorată în compania cetei de însoțitori. Curtea largă și curată a școlii era înțesată de mulțimea părinților, bunicilor și copiilor, fiecare căutându-și locul în careul trasat cu cretă pe asfalt. Cei din clasa I, bobocii, urmau să se așeze în
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Umbla apoi în drumul ei, fără să o caute, fără să-i vorbească. O privea. Tresărea când îi vedea sânii că zburdau prin cămașa albă atunci când alerga spre fântână și se topea când fața ei, scăldată în soare, se îmbujora în horă. Îi căuta cu asprime defectele, să uite, să nu simtă că ea e cea mai frumoasă dintre fete. Dar orișicât încerca să o scoată din inima lui, nu reușea. Avea nevoie de prezența ei ca de pala de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Cine a spus asta? Ce e asta "draga meu?" Geniul speciei, of.., Inconștientul. Geniul speciei.., continuă Avito. Ce idei, Carrascal, ce idei! Carrascal? Nu îmi plac femeile care își cheamă soții pe nume. La auzul soț și soție, Marina se îmbujorează și, îmbujorat Avito de îmbujorarea ei, se apropie mai mult și îi pune o mână pe șold, în felul în care Materia dogorește și Forma arde. Idei? Ideea mea ești tu, Marina! Vai, Doamne, Avito, Doamne! și se eschivează. Doamne
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
spus asta? Ce e asta "draga meu?" Geniul speciei, of.., Inconștientul. Geniul speciei.., continuă Avito. Ce idei, Carrascal, ce idei! Carrascal? Nu îmi plac femeile care își cheamă soții pe nume. La auzul soț și soție, Marina se îmbujorează și, îmbujorat Avito de îmbujorarea ei, se apropie mai mult și îi pune o mână pe șold, în felul în care Materia dogorește și Forma arde. Idei? Ideea mea ești tu, Marina! Vai, Doamne, Avito, Doamne! și se eschivează. Doamne? Doamne... bine
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
noua ființă va împiedica sau ajuta la formarea geniului? Nu cumva din întâmplare acesta se creează singur? Va fi geniu? Du-te, du-te! exclamă Apolodoro într-o zi ce grasă s-a făcut mama! Și în timp ce sărmana Marina se îmbujorează, tatăl zice: Privește Apolodoro, de aici, din această grăsime va ieși un frățior sau o surioară... De aici? exclamă copilul. Ce batjocură! Avito! suspină în vise, petiționar, Materia. Da, de aici. Nimic din astea care se aduc de la Paris și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
poarta, cu un surâs nefabricat, cu ochi jucăuși. Ce ochi! Ce ochi, atât de convingători, atât de sugestivi, atât de educativi, atât de pedagogici! Vie invitație la viață, constantă lecție de calmitate și dragoste! Bâiguie Apolodoro "bună ziua" și ea se îmbujorează auzindu-l bâiguind. "Treceți, vă rog, Apolodoro", "o, ce treceți, vă rog!, ce muzică a cuvintelor!, ce talent de fată!, ce evolutivă!, ce selectivă!, ce subconștient!, ce imanent!, ce transcendent!, ce integral!, ce ciclic!, ce treceți, vă rog, ah, ce
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
costume de vară dintre cele mai transparente. O fată, în particular, care ședea pe bancheta din fața sa, plăcu lui Ioanide. Avea sandale plate în picioare, iar pe trup o rochie simplă de imprimé cu flori de un roșu fin, care îmbujora fața. Corpul fetei era foarte bronzat de soare, în contrast cu părul blond și dinții albi. Semăna puțin cu Pica, ochii însă îi erau ca cenușa. N-avea alt ornament decât un ceas cu brățară de argint. Ședea picior peste picior, lăsând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
potolească pe băiețelul care răcnea cât îl țineau puterile dincolo de ușă: "Mă-mi-ca-mea! Ce mă fac eu fără mă-mi-ca-mea!" Se repezise-ntr-un suflet, descuiase și-l luase-n brațe pe copilașul care acum râdea printre lacrimi, leoarcă de transpirație și îmbujorat de efort. Când ieși din curtea în formă de U, Maria pătrunse în toamnă. Deasupra curții, cerul continua să fie de un azur intens, cu nori de lapte încremeniți în forme bucălate. Oleandrul verde și roz își picta încă umbra
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un timp era capturat de îngrijitori cu o mare plasă de fluturi și readus pe pământ, unde cei doi purici erau forțați, prin manevre greu de urmărit cu privirea, să-i reintroducă-n artere sângele absorbit, așa încît curând dresorul, îmbujorat de efort, putea să se-ncline adânc și să-și termine numărul într-o sarabandă de muzică triumfătoare. Urmară urșii pe biciclete, cămilele, pudelii și foca, după care cușca fu demontată în grabă. Deși diametrul pupilelor lui Vînaprashta Sannyîsa rămăsese
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vie decât până acum. „Nu străinul era cel care o ispitea, ci tocmai această așteptare, acest extaz sălbatic cu dinți ascuțiți, extazul de a fi ea Însăși, de a fi vie... extaz deschis ca o rană.” Rana trecutului: „sângele Îi Îmbujoră chipul, buzele i se Înmuiară și Își dădu seama că urma să se Întâmple din nou”... Și se trezește vorbind soțului de care se credea Însoțită pentru totdeauna: „Eram infideli unul celuilalt chiar dinainte de a ne Întâlni”... Imediat apoi, amintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
râde la această remarcă. Continuă, zice el. Continuă. E timid, vulnerabil și, totuși, plin de înflăcărare. Nu are o constituție fizică puternică E aproape delicat. Însă are carisma unui idol adolescent. Atunci când vorbește, ochii îi scânteiază și chipul lui se îmbujorează. Deși nu e experimentat, ambiția și hotărârea lui îi vor asigura succesul. Mao împinge la o parte bolul și se lasă pe spate în scaun. Vrea să știe cum am ajuns să pun ochii pe el. Din cauza reacției sale la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe hartă. Mark începu să râdă. Cel puțin suna ca un hohot de râs, încetinit și greoi. Până și Bonnie tresări. Se bâlbâi și râse și ea. Nu mai găsea nimic de spus. Buzele i se strânseră, obrajii i se îmbujorară, iar ochii i se umplură de lacrimi. Sosise momentul când Karin trebuia să-i schimbe lui Mark pantofii și șosetele, vechiul ritual de stimulare a circulației, rămas din săptămânile în care fusese țintuit la pat, la care nu renunțase pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Napa și a trăit mult timp ca un indian. Amicul lui, Tom Rupp, i-a făcut rost de slujba de la abatorul IBP din Lexington. —IBP? Ea strâmbă din nas, mirată de ignoranța lui. —Infernal Beef Packers. —Infernal...? Fața ei se îmbujoră. Își lipi trei degete de buze și suflă peste ele. — Voiam să zic Iowa. Deși, știți cum e: Iowa, Infernal. Trebuie să te uiți mult și bine ca să vezi diferența. —Muncea într-un abator? — Nu omoară vaci sau din astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea a luat deja de la el ce-i trebuia. Clatină din cap spre el și spune: —Neasistat, imposibil, aproape omnipotent și infinit de fragil... El se chinuie să localizeze cuvintele, scrise de cineva care a fost odată el. Fața ei, îmbujorată de acest gând, îl imploră să-și aducă aminte. Dacă toți suntem măsluiți, atunci toți suntem liberi. Liberi să ne strecurăm mințile prin ceea ce iubim. Ce de lucruri am mai putea afla cu toții despre râul ăsta. Ce de locuri ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
plăcut plimbarea cu motocicleta?” „Foarte.” „Ce ți-a plăcut cel mai mult?” Aș fi vrut să-i spun că îmi plăcuse cel mai mult mâna ei pe obrazul meu. Sau șoldurile ei. Sau gleznele. Sau degetele de la picioare. Dar mă îmbujorasem până la urechi și inima îmi bătea cu atâta putere, de parcă mi s-ar fi mutat în gât. „Tooot.” „E bine, atunci. Vezi, păcat că nu ești mai mare. Ai putea fi prietenul meu, ne-am plimba cu motocicleta și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
exact și dacă eram cumva îndrăgostit de Anna, măcar puțin. Mai voiau să le spun povestea cu bunicul Annei și locuința lui. Stăteam în fața lor parcă înțepenit și mă împingeau mereu de la una la alta. Încet-încet, obrajii mi s-au îmbujorat și au început să ardă ca focul. M-am uitat după tata și l-am văzut încărcând bagajele în mașini, împreună cu Massimo și Francesco. Massimo își dezbrăcase jacheta neagră și își suflecase mânecile cămășii. Ochelarii de soare și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
știți, cei ajunși la o anumită vârstă, care punem grăsime pe ici și pe colo. A privit și el peste stradă, eu am știut imediat că se uitase la mine și m-am tras repede înapoi, în umbră. M-am îmbujorat toată ca o fetiță, imaginați-vă, pentru o clipă m-am îngrijorat la gândul că el ar putea să observe. Apoi a început dintr-o dată să facă semne, eu n-am înțeles nimic, dar mi-am adunat tot curajul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mele și nu știu pentru cine este. Unchiule, iar începeți? Eu am fost la Ierusalim doar pentru ispășirea păcatelor mele, știi bine... Iar și iar același lucru, până când? adăugă Lavinia în șoaptă. Patima pe care o pusese în discuție îi îmbujorase obrajii. Joi seara, ajunși la Istanbul, au tras la casele lor de la Kuru Cișmé, de pe malul Bosforului. Erau așteptați de Dinu, stolnicul Constantin Cantacuzino. Spunea că sosise ca să-i întâmpine, dar de fapt venise cu daruri din partea lui Șerban Vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
venit, s-a plecat în fața mea și mi-a spus că ea merge să doarmă cu copiii, că acolo e mai cald, că locul aici e bântuit și câte și mai câte. — Ce ai, Marico, de ce te supărași? Ea se îmbujorase ca un trandafir: — Măria ta, îți spun ca să afli: doamna Maria sunt eu, neam de domn și soață de domn, nu oricare venetică ce trage ițele ca să nvrăjbească boierii. Atunci am înțeles supărarea ei. Plângea în hohote și vorbea repezit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]