470 matches
-
voi. — Ascultă, Jim! spune altul cu un zîmbet larg. Ce ai de gînd să faci cu animalul ăia? O să i-l dai omului pe degeaba numai pentru că ți-ai scos banii pe el? — N-am zis asta! răspunde Jim Încăpățînat, Îmbujorat tot de rîsul lor. N-am zis ce am să fac. Poate că-l dau, poate că nu. De data aceasta urmează o adevărată furtună de rîsete, iar avalanșa de glasuri batjocoritoare e mai mare ca oricînd. De cîteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dar aici sub cerul larg de octombrie, în pluta care se mișca, dar nu înainta, mi-am dat seama de îndată, dureros, că dacă există un asemenea lucru precum talentul înnăscut de a vîsli, eu nu-l aveam. Încăpățînat și îmbujorat de efort, am încercat să fac ceea ce văzusem în maniera care-mi fusese explicată. "Capul sus!" Atîta vreme cît am vîslit, am păstrat ceva ciudat în ținută. La sfîrșitul loviturii îmi îndoiam partea de sus a trupului peste vîslă ca și cum
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
presus de om. Doamnele se sculară în grabă și porniră, fiecare, la încăperea și copiii pe care îi aveau în grijă. Agata o găsi cu febră pe fetița care semăna cu mica ei Maria și intră în panică. Avea obraji îmbujorați și ochi lucioși. Noroc că Agata știa ce-i de făcut, la fel ca doamna Turnescu, era și ea părtașă la bolile cu care se lupta bărbatul ei. Fetița se arătă însă bucuroasă de oaspeți, îi sări de gât și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mea! Te-ai hotărât exact la timp. Peste câteva zile, Doru ar fi vorbit și planul tău eșua în mod la-men-ta-bil. Recunoaște însă că te bucuri pentru bietul băiat. Nu, n-ai fost niciodată egoistă!" Puse paharul pe masă exclamând îmbujorată: ― Bine că mi-am adus aminte! La noi în bloc s-a eliberat o garsonieră. Credeți că m-aș putea ocupa eu ca să-i fie repartizată? Mi-ar plăcea să-i fac o surpriză. ― Presupun că da. Interesați-vă în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Madrid, soarele acela roșu despre care ai citit atât... Te și văd, draga mea... O doamnă distinsă, într-un costum de voiaj elegant. Ai să-ți comanzi cărți de vizită și, neapărat, lingerie de mătase naturală..." Se întoarse în hol îmbujorată. Flutura un carnețel pe care îl confecționase singură. Foile știrbe, decupate în trepte ca un repertoar, erau cusute între coperte de pânză înflorată. ― L-am găsit! exclamă cu respirația tăiată. Grigore Popa își pipăi cu degetul gingia. Îl durea. ― Hm
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din cauza aceasta m-a refuzat. Maiorul își ridică sprâncenele. ― Atunci? Chipul lui Van der Hoph se întunecă. ― Răspunsul ei a fost categoric: "Nu împărtășesc sentimentele dumneavoastră". Cristescu își ascunse zâmbetul. Și-o putea imagina pe Melania Lupu, sfioasă, feciorelnică și îmbujorată, coborîndu-și privirea: "Nu împărtășesc..." Probabil nu-i fusese greu să se închipuie de 18 ani. ― Acum doi ani, continuă olandezul, mi-am reînnoit propunerea. Am fost convins că este o gafă și totodată o dovadă de egoism din partea mea, dar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
DEL CURTIN: PRINȚE, POATE CĂ DUMNEATA IZBUTEȘTI SĂ OBȚII O POVESTE MAI COERENTĂ. EU UNA PARCĂ M-AM PIERDUT DE TOT. PRINȚUL SPUSE CALM: \ MAIESTATE, SÎNTEM TOȚI OBOSIȚI. COLONELUL NISON N-A ÎNCHIS OCHII TOATĂ NOAPTEA. SE ÎNTOARSE CĂTRE OFIȚERUL ÎMBUJORAT: DOMNULE COLONEL, DUPĂ CÎTE ÎNȚELEG, TUNURILE VASELOR DE RĂZBOI ALE ARSENALELOR AU FĂCUT GAURA ÎN PERETELE EXTERIOR, LA CAPĂTUL CORIDORULUI. APOI UNUL DINTRE VASE A ACOSTAT DE-A LUNGUL ȘI A TRIMIS SOLDAȚI PE CORIDOR \ OSTAȘI IMUNI LA TIRUL TRUPELOR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Gil e pe nisip, pe o planetă aiurită, în drum spre iad. Asta e o lume de vis, un Eden, Pămîntul în anotimpul cel mai dulce". TRECURĂ MAI MULTE SECUNDE ȘI TRUPUL LUI GIL NEELAN ÎNCĂ MAI DORMEA CU FAȚA ÎMBUJORATĂ, RESPIRÎND ZGOMOTOS, CA UN SFORĂIT, CA ȘI CUM N-AR FI IZBUTIT SĂ TRAGĂ DESTUL AER ÎN PIEPT, CA ȘI CUM VIAȚA S-AR FI ÎNTORS CU GREU ÎN ACEST TRUP, AGĂȚÎNDU-SE CU DISPERARE DE EL. ÎN MINTEA LUI HEDROCK SE ÎNFIRIPĂ UN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
important, bănuiesc, în reacția mea și revelația ― o, cât sânge rău mi-a făcut! ― că, în contrast cu răceala ce mi-o arăta mie, tata îl iubise enorm pe Dinu care, ziceau vecinii, fusese un băiat extrem de cuminte. Într-o iarnă, jucîndu-se îmbujorat și fericit, se îmbolnăvise de pneumonie. Trupul lui de înger șubred rezistase doar trei zile. După care a murit. Am înțeles că, zguduit de moartea fratelui meu, care îi lăsase în suflet o rană nevindecată, tata dorise în sinea lui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gândesc, spuse el. § ă Nu mă puteți ține aici. Porfiri suspină și se uită la Virginski. Studentul era întins pe patul de paie din celula sa. Mulțumit de sine, își ținea ochii închiși și mâinile îndoite sub cap. Avea obrajii îmbujorați și era evident că se îngrășase. ă Așa este, fu de acord Porfiri. Am venit să îți spun că ești liber să pleci oricând dorești. Răspunsul îl tulbură pe Virginski, care îl privi cu îndoială. ă Foarte bine, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
bănuiesc, în reacția mea și revelația - o, cât sânge rău mi-a făcut! - că, în contrast cu răceala ce mi-o arăta mie, tata îl iubise enorm pe Dinu care, ziceau vecinii, fusese un băiat extrem de cuminte. Într-o iarnă, jucându-se îmbujorat și fericit, se îmbolnăvise de pneumonie. Trupul lui de înger șubred rezistase doar trei zile. După care a murit. Am înțeles că, zguduit de moartea fratelui meu, care îi lăsase în suflet o rană nevindecată, tata dorise în sinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să se mărite cu el, pentru că, tânăr om de afaceri promițător sau nu, se dovedise totodată va fi o tânără lichea promițătoare. Ceea ce o deranja era că ea nu avea capacitatea să facă relațiile ei sentimentale să dureze. Spre deosebire de mireasa îmbujorată, care părea să creadă într-adevăr că bărbații sunt ființe superioare, aidoma zeilor, Fran avea tendința să observe într-o clipită că aveau picioarele - și nu numai picioarele - de lut. Prin urmare, la treizeci și patru de ani, deși înaltă (prea înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un tricou lălâi și pantaloni de trening ca de clovn. Și ultima dată când se întâlniseră ea era goală-pușcă, abia ieșită din patul tatălul lui. Dumnezeule! — Știam că stă pe strada asta, dar nu știam la ce număr, explică Ben îmbujorat, evitându-i privirea. I s-a făcut rău în parc și nu-și mai amintea unde stă. — Francesca! Expresia confuză a tatălui ei se limpezi când o văzu. — Mă bucur să te văd. Stai mult la noi? — Îl iau eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și stă rezemată Într-un cărucior Bugaboo Frog, ultimul model de pe piață. Amîndouă par a fi pășit printre noi direct dintr-o reclamă. Chiar cînd ajungem lîngă ele, Trish și Gregory sosesc și ei de undeva, din stînga. Trish e Îmbujorată toată, Încercînd să Împingă căruciorul, să țină un braț de haine și să culeagă șirul de cereale Cheerios pe care Oscar le lasă În urma lui. Mă Îmbrățișează, Îl pupă și pe Dan, apoi se Întoarce către Lisa, care-și Închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
doar pentru plăcerea de a le strica jocul, o sărutase pe Maja pe gât În bucătărie, chiar sub ochii cuvioasei Navidad, și plecase Înainte de miezul nopții, urmărit de dizgrația tuturor. Privi câteva clipe chipul Întunecat al tatălui - lucios de transpirație, Îmbujorat. Urmări hipnotizat cum porții unsuroase de salată boeuf dispăreau În gura lui. Consideră admirabil efortul lui de a face față În mod onorabil acelui prânz. Apoi, când Își dădu seama că era deja unu fără douăzeci, cunoscând nerăbdarea Majei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Antonio. — A, eu bârfesc? spuse Olimpia adresându-i fiicei un zâmbet batjocoritor. Da’ ce faci cu șorțul ăla? Ce mai faceți aici cu o babă limbută? Sunteți tineri. Mergeți și faceți dragoste În altă parte. — Mamă, te implor, oftă Emma Îmbujorată. Apoi, cu tot calmul de care era În stare, Olimpia Îi aruncă pastila. — Păpușa nu vine la cină, Îi spuse În cele din urmă. E cu el. Sublinie cuvintele cu răutate, căci nu era drept ca Emma să se rușineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
scutură! Zbor frânt O porumbiță dalbă și voioasă, Plutea-n văzduhul azuriu și auster, Nu intuia că viața e o cursă Plină de aventură și mister. Din când în când adulmeca huceagul În zborul ei șăgalnic, efemer, Privea și ciripea îmbujorată, Urcându-se voioasă iar spre cer. Și-așa-n, zburdalnicul ei zbor, Înaripații toți o admirau, Iar unii, mai puțin timizi, Din când în când, în jocu-i se prindeau. Și-n blând senin de soare auriu, În tot văzduhul ea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
soare auriu, În tot văzduhul ea se lăfăia, Până-ntr-o zi, când un erete-nfometat Plană și o surprinse deodat'. De-atuncea nu se mai văzu Nici într-un zbor măcar stingher, Toată ființa era tristă, De la Pământ până la cer. Îmbujorata porumbiță, Plutind spre nori neîncetat, O gheară, ca o cange-a sfârtecat-o, Frângându-i zborul avântat. Povestea ei se-oprește aici, Că zborul ei de-acum se curmă. Acesta a fost bietei ființe, Jocul șăgalnic cel din urmă. Dezastrul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Copii însă s-au lăsat așteptați. Omul de zăpadă a fost cuprins de teama că nu-i va mai revedea. O umbră de tristețe i-a cuprins ochișorii mici și zglobii. Dar copiii au sosit într-un târziu, cu obrajii îmbujorați și cu fluturi albi în plete. O vizită importantă în familie i-a reținut departe de prietenul lor drag. La vederea celor mici, omul de zăpadă a plâns de bucurie și a simțit cum inima îi bate furtunos în piept
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dați de stăpâna casei în timp ce gospodarul ne dă și câte un ban...Numai că, acum cu criza aceasta financiară, nici ei săracii, nu prea au... La unele familii, unde avem colege, primim mere, nuci și acadele, făcute în casă. Fetele, îmbujorate, ne servesc cu toate acestea, iar băieții, fără să ne observe părinții lor, ne făceau cu ochiul... Așa au învățat de la băieții mai mari. Pentru că doamna dirigintă locuiește la oraș, mergem la profesorii cu care facem ore și chiar la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am o întâlnire de afaceri în salon. Te rog să faci niște cafea și să ne-o aduci. — Da, domnule. Fac o reverență. Pentru câte persoane ? — Patru cu totul. Și niște biscuiți. Gustări. Ce vrei tu. — Sigur. Pare surescitat și îmbujorat. Mă întreb despre ce întâlnire o fi vorba. În drum spre bucătărie mă uit pe fereastră și văd un Mercedes Serie 5 necunoscut parcat pe alee, lângă un BMW decapotabil. Hmm. Probabil că nu e vicarul din sat. Fac cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dispoziția lui Trish s-a schimbat ca prin farmec. Sau poate nu chiar ca prin farmec. Când ajung jos în hol o văd ieșind din sufragerie cu pași absenți, cu un pahar de cocktail în mână, ochi injectați și obraji îmbujorați. Deci ! spune binevoitoare. Ieși în oraș cu Nathaniel. — Da. Arunc o privire de control în oglindă. Am optat pentru o ținută casual. Jeanși, top simplu, sandale. Păr proaspăt aranjat. Fâl. — E un tânăr foarte arătos. Mă scrutează curioasă pe deasupra paharului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pat cu mers împleticit, cu capul plin de amintirea clipelor atât de plăcute din seara trecută. Nathaniel ținându-mă de mână... brațele lui Nathaniel în jurul meu... — Da, doamnă Geiger ? Deschid ușa și o văd pe Trish în capot, cu chipul îmbujorat și ochi injectați. Acoperă cu mâna telefonul cu antenă pe care-l ține în mână. — Samantha. Mijește ochii mai tare ca niciodată și în glasul ei e o notă ciudată de triumf. Mi-ai turnat gogoși, așa-i ? Mă fulgeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fulgii de păpădie purtați de vânt, și singurul ticăit ce se auzea era țârâitul greierilor. Abia dacă mă mai recunosc. Sunt bronzată de la cât stau la soare în pauza de prânz. La vârfuri, am părul auriu. Am obrajii plini și îmbujorați. La brațe încep să fac mușchi de la atâta lustruit și frământat și cărat cratițe grele. Vara își intră în drepturi și fiecare zi e mai fierbinte decât precedenta. În fiecare dimineață, înainte de micul dejun, Nathaniel mă conduce înapoi la casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sarcastic. Eu aș lăsa-o pe birou. Și nu ar trebui să te afli aici. Tocmai plecam, domnule. Mă înclin și ies repede. La dracu. A fost cât p-aci. Pornesc spre scări și o iau în sus pe trepte, îmbujorată. E timpul să ies din clădire, înainte să mă mai vadă și alții. Oricum, se vede treaba că e prea târziu să mai aflu ceva. Dumnezeu știe ce-o să fac în legătură cu Arnold, dar o să mă gândesc la asta mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]