346 matches
-
m-am dus să văd despre ce-i vorba. Mai mulți polițiști și tehnicieni în halate albe de la laboratorul criminalistic erau strânși în jurul unei mese și se uitau concentrați la ceva, vorbind repezit și agitându-și brațele. M-am alăturat îmbulzelii și, când am dat cu ochii de lucrul care-i pusese pe jar, mi-a scăpat un „Futu-i!“. Pe o tăviță metalică pentru probe stătea un plic. Era timbrat, ștampilat și franc și emana un miros slab de benzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
rămânea praful. Ajunseseră. Prin gardul de lemn verde se vedea câteva lămpi mari, strălucind. Se auzeau lăutarii, și mirosul de mititei și de porumb fiert se simțea de departe. La poarta grădinii, câteva țigănci vindeau marfa în foi uscate. Era îmbulzeală, chelnerii îmbrăcați în halate albe, cu șervete lungi pe braț, purtau în goană tăvi cu fripturi și patricieni, farfurii cu gogoșari aromați sau castraveți în oțet. Din fundul grădinii 278 răzbătea zgomotul făcut de grataragiu cu cleștele său. Pe două
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ai ghicit, Hassan fiule, că tunul acela n-a fost întrebuințat niciodată. Abu Khamr n-avea nici ghiulele, nici praf de pușcă, nici tunari, iar vizitatorii lui au început să rânjească. Din fericire pentru el, șeful poliției, muhtasib, alertat de îmbulzeală, a pus să fie ridicat obiectul de către câțiva oameni și tras spre Alhambra spre a fi arătat sultanului. Nimeni nu l-a mai văzut vreodată. Însă multă vreme încă s-a mai auzit vorbindu-se despre el, din gura medicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la fel ca și noi, să plece în ultima clipă și erau zoriți să ia cu asalt până și cea mai mică barcă. Ici-colo, câțiva soldați castilieni se străduiau să-i potolească, printr-un urlet amenințător, pe cei ce provocau îmbulzeală; alții verificau cu priviri lacome conținutul vreunui cufăr. Se convenise ca expatriații să-și poată lua cu ei toate bunurile, fără nici o restricție, însă nu era uneori lipsit de folos să lase o monedă de aur în mâna vreunui ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mult. Și am încredere în caracterul lui execrabil. A doua zi, șeicul părea vindecat. Oamenii i-au văzut turbanul circulând febril prin bazare, agitându-se pe sub porți, după care se pierdu într-un hammam. În vinerea următoare, la ceasul când îmbulzeala era cea mai mare, a luat cuvântul în moscheea sa obișnuită, cea mai frecventată de emigranții andaluzi. În modul cel mai nevinovat din lume, a început să povestească „viața exemplară a unui om foarte respectat pe care n-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de cea de dincolo. Ziua în care am cunoscut-o începuse îngrozitor. Băiatul care avea grijă de măgar o luase pe alt drum decât cel obișnuit, cu puțin înainte de a intra în orașul nou. Crezând că voia să ocolească vreo îmbulzeală, l-am lăsat în pace. Numai că el m-a dus în mijlocul unei gloate, apoi, punându-mi frâul în mână, mormăi o scuză și se făcu nevăzut, fără a-mi lăsa timp să-i pun vreo întrebare. Nu se purtase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Îl primise și m-a invitat la un restaurant scump și la modă din Paris, ca să stăm de vorbă de la suflet la suflet. Din păcate, Întâmplător am o aversiune morbidă față de restaurante și bistrouri, În special față de cele pariziene - detest Îmbulzeala, chelnerii agitați, boemii, cocktailurile cu vermut, zakuski, spectacolele de bar și așa mai departe. Îmi place să mănânc și să beau lungit (de preferință pe o canapea) și În liniște. Nici discuțiile de suflet, destăinuirile În manieră dostoievskiană nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
orașului. Aveam impresia că, măcar pentru clipele acelea, eram liber, stăpân pe mine și pe asfaltul de sub pașii mei. 28tc "28" Și tot aici, la intersecția de peste drum de „Gambrinus“, într-o după-amiază grea de iarnă, cu zăpezi mocirloase, cu îmbulzeala troleibuzelor înșirate pe tot lungul Bulevardului, cu obișnuitul tembelism al mulțimii într-o astfel de zi, disperarea surdă că a venit, iată, grozăvia și i-a prins nepregătiți, de parcă atunci ningea pentru prima dată peste neam, a oprit în dreptul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sau New York Magazine, În care, de obicei, sunt prezentați În paginile mondene cel puțin trei Bebeluși Mondeni. „Hmm“, mă gândeam, privind prin Încăpere. „Nici urmă de Alixe Carter“. Poate că Phoebe știa unde plecase. M-am Îndreptat către ea prin Îmbulzeala de tipe, simțindu-mă din ce În ce mai puțin strălucitoare pe măsură ce mă avântam mai departe printre ele. Judecând după parada spectaculoasă de veșminte de acolo, eu eram singura care venise de la serviciu. Aruncasem o splendidă haină brodată de-a lui Thack peste jeans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să privească În sus la mulțimea de vizitatori de deasupra și la elicopterul verde din plastic, care atârnă deasupra scării. —Sophia nu este niciodată punctuală. Face parte din atracția ei ucigătoare pentru bărbați. După ce spuse asta, Marci se strecură prin Îmbulzeala care șerpuia În sus pe scara spre mezanin. M-am ținut după ea, cuprinsă fiind de o stare de amorțeală: tot ceea ce mă aștepta nu era decât o groaznică teroare. Eram și eu, o dată În viață, ușurată că sunt invizibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
înseamnă că vom avea trei cîștigători competitivi, ci doar trei pietoni care, ca și vecinii lor, nu vor mai avea pe unde să circule ! Cultura nemulțumirii Am fost întrebat zilele acestea - și m-am întrebat și eu - cum se explică îmbulzelile isterice de la „reducerile” din supermagazine, la care am asistat cu toții în fața televizoarelor. Sărăcia, „greaua moștenire” a cozilor comuniste, mai recentele porniri de concurență sălbatică etc., toate acestea sînt departe de a da o explicație mulțumitoare. Am mai văzut îmbulzeli, dar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
explică îmbulzelile isterice de la „reducerile” din supermagazine, la care am asistat cu toții în fața televizoarelor. Sărăcia, „greaua moștenire” a cozilor comuniste, mai recentele porniri de concurență sălbatică etc., toate acestea sînt departe de a da o explicație mulțumitoare. Am mai văzut îmbulzeli, dar nu în stilul acesta. Și nu a fost una singură, să zici că a fost o inflamare accidentală de „psihologia maselor”. M-am resemnat prin urmare, zicîndu-mi în sinea mea că, uneori, prostia bate antropologia... Noroc că, în timp ce mă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sine în oglindă, nu a priceput despre ce vorbește. „Să uiți ce e graba și să decretezi încetarea tuturor imperativelor” nu înseamnă să nu faci nimic, ci dimpotrivă, să faci doar ceea ce este de făcut. Înseamnă să eviți risipirea prin îmbulzeală și pierderea sensului prin exces de căutări. „«Să încerci mereu, să eșuezi mereu» - frază care exclude repaosul pentru cineva ca Peter Stein. În schimb, Brâncuși, el știa să se odihnească”, ne asigură George Banu. Iată un „țăran” devenit „boier” ! Așadar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
limba mai rău decât alții cu un trup care își are cheia iadului. Și Leon Margulis știa că, din fericire, la el cheia e în foarte bună stare, iar Agata n-avea motive să se plângă. Se avansa greu, era îmbulzeală, caii mergeau la pas, birjarii vorbeau între ei, de la capră la capră, de una, de alta, trăgeau de hățuri fără să se uite, încât, dacă n-ar fi fost zăpada murdară, multă lume ar fi preferat mersul pe jos. Mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai bată. — Cine, Păvălucă al meu? Te-nsori, băiete? spuse cu o voce care umplu biroul de bună-dispoziție și risipi pe loc încordarea. Eu sunt primul, să fim bine înțeleși, e în ordinea intrării în lume, ca să nu se facă îmbulzeală. Fratele mai mare are întâietate. — Nu, spuse Pavel uscat, fără să ridice vocea, vorbim de viitorul României, aici, domnul Procopiu o compara cu o orchestră care face nesfârșite repetiții. — A, nu, mie mi se pare că-i exact ca jocul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Adelina avea alt aer în orașul din bătaia brizei - era mai așezată, mai femeie. Constănțenii au două muchii: una liniștită, elegantă, provincială și alta tropăitoare, agresivă, bucureșteană. Îmi aduc aminte de o colegă de facultate, fată de dentist constănțean. Adora îmbulzeala din București: ah! aici e atâta viață! ce-mi place să merg pe jos de la Universitate la Romană, să mă frec de oameni. Uite-așa-mi place să mă frec - și ne arăta mișcarea de rotație a coatelor. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cap, deși i-ar plăcea să te vadă măcelărit de gărzile lui. Însă vom pleca în curând - continua să răsucească amuleta în mână. Știi când? La calendele lui ianuarie, când legiunile vor sărbători noul consulat al împăratului Galba. Va fi îmbulzeală, vor fi o mulțime de oameni pe străzi... Va fi sărbătoare, și nimeni nu va lua în seamă doi bărbați călare care pleacă din oraș. — Și unde mergem? — La Julius Civilis. — Regele batavilor? - Titus clătină din cap, uimit. Mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vagon, cu basmale roșii și chipuri rumene luminate feeric de foc ca-ntr-un tablou de la noi, sovietic, după care ceferistul trece apa Înapoi cu aerul crăcănat al unui personaj gogolian. Mai e și preotul Gheorghe Visu din tren, din Îmbulzeală, poate ca argument al mizeriei așa cum e ea, Însă Îngroșată cu materie plastică, motiv pentru care nu se arată cum trebuie În opera lui Pintilie, poate fiindcă pare atît de ușor de surprins și nu e, și mai este ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru a avea o vedere panoramică asupra locului... Apoi s-a lăsat pe arătură, puțin mai Încolo. Totul a fost ca un simplu exercițiu de zbor!... Cu aceste imagini În minte, a ajuns la spital. La triaj, mare văicărit și Îmbulzeală. I-a sărit În ochi prezența fustelor lungi și Înflorate... “Parcă am mai văzut eu un asemenea spectacol. Dar unde? Aha! Acolo, la dispensarul din Pomârla... Da, da. Povestea cu țiganca ce prezenta un abdomen chirurgical acut”. A intrat În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să pice sau poți să-mi spui și mie! Titu îi spuse. Secretarul strâmbă din nas: ― Mhm... Ne înmulțim mereu. Avem mai mulți redactori decât cititori și totuși, dacă n-ar fi foarfecele, n-am putea ieși. La leafă e îmbulzeală, la scris codeală. Dar asta-i treaba direcției. Eu mi-am declinat de mult orice răspundere... Ca să se convingă, aruncă două cuvinte pe un petic de hârtie și trimise băiatul la administrație. Răspunsul sosi prompt și secretarul continuă: ― În regulă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu regret. Nu știam că s-au întors de la țară... Începură defilările. Loja se umplu de extaz: ― A, a fost superb!... Ce mare artist!... A jucat încîntător!... Am văzut piesa și la Paris... Da, tot cu el... Grigore profită de îmbulzeală și se repezi la loja lui Predeleanu. După primele cuvinte, Tecla observă cu mirare: ― Dar te-ai schimbat de tot?... Parcă ești alt om! ― Se cunoaște? făcu Grigore. Mi-e cam rușine și totuși... Sunt îndrăgostit rău! Olga îi aruncă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-și părăsiseră gospodăriile de frica țăranilor, fugind la București, singurul loc unde sperau să fie la adăpostul primejdiilor. ― Asta e începutul panicii! spuse Grigore trist. Îți închipui cum alimentează asta nenorocirile! Nefiind chip să puie mâna pe o birjă în îmbulzeala din piața Gării de Nord, se agățară de un vagon de tramvai cu cai, arhiplin, de asemenea. În piața Teatrului Național coborâră. Grigore spunea că se va duce la Predeleanu, iar Titu voia să iasă mai târziu în oraș să mai culeagă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și... Sudălmile i se încîlciră în cerul gurii până se înecară într-un scrâșnit. Chirilă Păun, ținîndu-se pe lângă Nicolae, țipa ca o babă, amenințând cu o pușcă luată de la jandarmi și întrebuințată în chip de măciucă. Mai departe, în mijlocul unei îmbulzeli, Toader Strîmbu, înarmat la fel, se jura că n-are să se astâmpere până ce nu va zdrobi căpățâna ofițerului care comandă trupele, măcar de-ar fi general. Tăcut și încruntat, Serafim Mogoș avea de asemenea o armă, chiar pe a plutonierului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ies din unghere, sâsâie de sub podele, aprind flăcări, ca niște năluci, ori ne înfig de-a dreptul ghearele între umeri. Nu vei reuși să te vindeci de spaimele tale crezând că, dacă vei trăi între oameni, te vei amesteca în îmbulzeala lor, temerile nu te vor mai găsi. Greșești, căci, de fapt, nu spaimele te caută pe tine, ci tu ești cel care, fără să-ți dai seama, le cauți. Așa că degeaba te ascunzi, ele nu te vor căuta, dar tu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o parte. Feeling Sânul, asemănător unui bot însetat de cămilă, m-așteaptă și nu știe mila, fiindcă și eu la rândul meu te doresc cu toți ghimpii văpăii lăuntrice inseparabili, ce îmi frământă starea. Lipesc frumusețea unor mesteceni albi din îmbulzeala nesfârșită de cuvinte înecând toate obstacolele artificiale șterse în chinuri. Un fel de intuiție personală ce o găsești numai în freamătul pădurii de foioase. Ploile de ninsori așteaptă să rumege împletitura dureroasă a crengilor arzând gingășia unui cuib de voci
P?ntec cu laser privit dintr-o parte. Feeling by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83720_a_85045]