1,021 matches
-
trecut trei zile, și am intrat în Săptămâna patimilor. De marți dimineața, fratele meu a început să postească, s-a dus chiar și la biserică. “O fac numai de hatârul dumitale, mamă, ca să te luminezi și să fii cu inima împăcată”, a zis el. Pe mama a podidit-o plânsul, plângea săraca și de bucurie, dar și de mare foc: Se vede că i-or fi zilele numărate, prea s-a schimbat așa deodată”, se gândea ea. Markel însă n-a
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
Cafenea a Artiștilor fără teama că va exploda o bombă pe drum sau că vom vedea la tv vreun kamikaze... Nu, nu mă tem de tine, Mephisto... Această ultimă revelație m-a liniștit complet. Am adormit într-un târziu, seren, împăcat. Mâine am să-i spun lui Dannot să mă pregătească de Marea Trecere, de întâmpinarea tărâmului evocat de Blaga în Poemele Luminii, de minunata și aproape exotica, chiar extatica desăvârșire. Am visat că eram la mare. Când mă scăldam în
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > O RUGĂCIUNE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1671 din 29 iulie 2015 Toate Articolele Autorului O RUGĂCIUNE Ce simplu e să spui o rugăciune, Poate nu va face vreo minune! Sufletul tău va fi însă împăcat, Prin simplul fapt că te-ai rugat. Nu se știe dacă pentru mâine, Rugându-te vei avea o pâine! Divinul Creator la tot ce-ai spus, Te va asculta din Ceruri de Sus. Referință Bibliografică: O RUGĂCIUNE / Mihai Leonte : Confluențe
O RUGĂCIUNE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350375_a_351704]
-
da cu privire la originea Universului. Totul a început cu o singularitate ― un obiect dens, fierbinte și nu foarte mare. Într-o miime de secundă după explozie, energia în expansiune a format materia. Iată de ce știința și arta par de acum înainte împăcate. La Niram însă, infinitatea nu este altceva decât o succesiune de clepsidre, așa cum o vedem în luminoasa sa Coloană. Ce fel de adevăr să fie acesta? Să țină el de fantezie sau intuiție? Spuneam, la început, că pictorul Romeo Niram
LECŢIA LUI BRÂNCUŞI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350408_a_351737]
-
pe care mi-am scos-o din nădragi, de nu se vedea nici o pată pe el; găsesc și o farfurioară de „porțolan” umplu paharul cu vârf, că deh, conu Iorgu murea de sete și mă prezint la boier cu sufletul împăcat. De setos ce era, boieru trage un gât zdravăn, apoi Doamne ce văzui: bietul conu Iorgu, a împroșcat în tot restaorantul cu un nor des de gaz, căci gaz era în pahar, gaz cu care țața Dumitra umplea lămpile, că
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
se întâmpla să riposteze, iritat: „Ai sau nu ai încredere în mine!?” Florica avea grijă să-l împace: „Am, sigur că am, dar e prima noastră cursă și șoseaua e aglomerată, fii atent, trebuie prudență”. Dar Andrei nu se lăsa împăcat: „Altă dată nu mai mergi cu mine... fiecare pleacă de unul singur”. Dumnezeu i-a ajutat și au ajuns să plece, zi de zi, împreună, dimineața, la servici. Trebuiau să ajungă, fără întârziere la cele două destinații. Andrei se simțea
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
Cu alte cuvinte, este întotdeauna necesară Spovedania înainte de Sfânta Împărtășanie? - Este, ca să-ți ierte păcatele. Este nevoie să te spovedești nu doar când te împărtășești, ci să te culci mereu cu liniște, spovedit, cu cercetarea conștiinței, care să fie una împăcată. Te duci la pansat de câte ori ești rănit. Sau, într-adevăr, să o faci pentru că sunt o serie întreagă de lucruri care ți-au scăpat. Lumea este obișnuită să spună niște păcate, dar să știți că foarte puțini își pun problema
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/349251_a_350580]
-
vise absurde, aș merita poate chiar și un psalm! Eu nu voi putrezi în târzii ca un sfânt apostat! Asta-i o vreme pe jumătate-obosită, suspină, nici n-o știu, are fața pocită!? E-o risipă de materie ca să mori împăcat... Referință Bibliografică: Curriculum Vitae / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1326, Anul IV, 18 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Cristian Pop : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
CURRICULUM VITAE de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349414_a_350743]
-
Poporul, talpă țării, fiind pentru el o latură (poate că divină) din marea să iubire! A și avut o viziune cuprinzătoare despre Dumnezeu, în versurile ce compun: Scrisoarea I Umbră celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface, Și în sine împăcata stăpânea eternă pace!... (a se vedea poezia de la început...) Dar deodat-un punct se mișcă..cel Întâi și singur. Iată-L, Cum din chaos face muma, iară El devine Tatăl... Punctu-acela de mișcare, mult mai slab că boaba spumii, E stăpânul
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344556_a_345885]
-
descântat și el”. A sfinți un loc nu este o proastă piesă de teatru cu odăjdii, cruci și alte sfințenii simandicoase. Sfințirea unui loc este învăluirea sa în câmpuri pozitive. În zona sfințită de om te simți bine, ai sufletul împăcat atât cu tine însuți cât și cu cei din jur. Parcă ai iubi toată lumea iertând oricui ar fi greșit față de tine. Nu poți simți aceste entități într-o sală limitată de cabine de vot unde „fierbe” răutatea din privirile oficialilor
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 7 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347988_a_349317]
-
să o simt. Pentru mine e un infinit care nu mă sperie deloc ba din contră, mă încântă și mă revigorează. Cu timpul, mi-am dat însă seama că nu trebuie să demonstrez nimic, nimănui; că important este să fiu împăcată eu cu mine, să fiu conștientă de lipsuri și să încerc să le acopăr, pentru ca, indiferent de situație, să pot spune cu mâna pe inimă că nu mi-e rușine de ceea ce sunt sau ce am făcut. Am învățat că
JANET HÂRBU. TÂNĂRA DOAMNĂ CU OCHII DE CER... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347681_a_349010]
-
află cel mai vechi și mai mare loc de odihnă pentru răposații urbei, ba și pentru cei din împrejurimi. Între timp au mai apărut și alte locuri de odihnă în diferite puncte ale Galațiului, mai mărginașe. Aici repauzează toți, liniștiți, împăcați, vecini de parcele și de loturi și cei care s-au iubit și cei care s-au dușmănit. Nimeni nu a luat nimic cu sine în groapa îngustă și întunecată. Mentalitatea că trebuie să le creezi morților un loc de
PICNIC ÎN CIMITIRUL ETERNITATEA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362043_a_363372]
-
destinul. Mai am un singur rost lipsit de aroganță, să uit că-ntruna-am fost doar mugur de speranță. Mai am un singur crez ce mă menține màtur, de-al împlinirii miez nicicând să nu mă satur. Ce împăcat Ce împăcat privesc cum lunecă și se întunecă ce mi s-a dat. Ce dacă-i scris c-o să mă lepede viața, prea repede, ca pe un vis? Tot ce-am greșit nu-i așa tulbure ca să mă spulbere un biet sfârșit
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365868_a_367197]
-
pe coperta din spate a cărții. „Treizeci și trei de zile de fericire e povestea unui miracol care s-a produs fără să știu, după ce l-am așteptat atât, fără să se întâmple” și să vă recomand să o citiți, cu sufletul împăcat că nu îmi veți reproșa timpul ce i-l alocați. Helene Pflitsch, Germania, Ion Dumitrașcu , s-a născut în 14.10.1957, în Bărbătești, județul Vâlcea. Absolvent al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” si al Universității Naționale de Apărare, București
TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365885_a_367214]
-
valoroasă observație de inspirație proustiniană, un mare adevăr psihologic: „imaginile ce le păstrăm despre semeni sunt alcătuite dintr-o serie de clișee parțiale și moartea nu le eclipsează pe toate deodată”. Putem spune că în poezie există o lume ideală împăcată, unită, în care se liniștesc discordanțele realității și durerile pământului? Dimitrie GRAMA: Arta și Cultura s-au schimbat mult de-a lungul veacurilor și probabil că acest dinamism va continua și în viitor. Noi, oamenii, putem să avem mai multă
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
ar vrea s-o schimbe, însemnă doar că eu și acel cititor nu avem aceleași forme de expresie și de înțelegere. Nimic rău în asta! Dar de aceea cred că în poezie nu poate fi redată doar o lume ideală, împăcată și unită. Lumea poeziei este nemărginită, atât în conflicte, durere și mizerie, cât și în înțelegere, compasiune și fericire. Și aceste sentimente îl bântuie atât pe poet cât și pe cititor. Eternitatea și Moartea, reprezintă pentru mine, cei mai buni
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
III-lea, mai mult ca oricând, se simte nevoia tot mai acută în existența noastră verticală aici pe pământ a celor două adevăruri! Alb sau negru, urât sau frumos, bogat ori sărac.-, împreună solidari în... toleranță! Câtă vreme ai conștiința împăcată că nu ai venit pe lume în locul nimănui, că respirația ta este și inspirația lui, se bucură Aerul dintre tine și Dumnezeu! „ Îngăduiți-vă unii pe alții! Când te închini Cerului, îngăduie-l pe cel care scuipă spre el, îngăduie
SOLIDARITATE ÎN TOLERANŢĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366675_a_368004]
-
de a crea: „Pe un perete de primăvară scriu. Scrijelesc omonimul mortului viu și îndrăgostit. Neîmplinit! Dezdurerare divină! Am vârsta poetului la tinerețe și în față numai licheni somnoroși, doar restriște!” Sau: „Furișată pe calcanul de-ardezie, noaptea va muri împăcată precum timpul pe pragul unui cimitir doldora de păcate, în vreme ce eu, Poetul, voi așeza majestuos limba rostirii pe vicleana pană a vieții!” De aici, singura dragoste continuă a vocii lirice regăsite în carte, singura pasiune neîntinată rămâne Poezia. „Ceea ce izbește
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
voi abandona. Am cutreierat aproape toată America. Ceva îmi spune mie că-l voi afla cât de curând. După ce-l voi răzbuna pe tata, pot să mor liniștit. Chiar de va fi s-ajung în ștreang, aș muri cu sufletul împăcat că mi-am îndeplinit misiunea. Azinoapte, eu și asociatul meu Gary, când coboram de pe cai, s-a apropiat de noi un dulău. Câinele ne-a condus la locul unde te aflai troienită sub zăpadă. - Știți, n-am mai avut puterea
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
cu astfel de priviri, cu un astfel de chip, nu putea deveni decât un mare artist. Așa s-a și desăvârșit acest om, pe nume Liana Saxone Horodi. Acest om plin de contradicții, dar, în cele din urmă, pozitiv, bun, împăcat (atât cât se poate!) cu destinul său și nedreptățile acestuia, luptând clipă de clipă, pentru bine, frumos, dreptate, înțelegere, omenie... Dramele vieții sale au fost învinse de un teribil fel de a fi optimist, dar și de o voință deosebită
TABLOURI PE UN GRUND DE SUFLET NOBIL de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352014_a_353343]
-
rog! Pentru mine! Nu trebuie să lași copilul acesta! Diana dădu din cap, abia reținându-și lacrimile: - Nu am să renunț la copil pentru nimeni și pentru nimic în lumea aceasta! Și, orice ai crede tu, pot să spun cu inima împăcată că nu acesta este lucrul pe care am urmărit să îl obțin de la tine, ci dragostea, căldura și bucuria unei familii așa cum trebuie ea să fie! Dacă poți înțelege asta e bine, dacă nu, eu nu am ce face. Îl
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
tanc, căruia îi schimba uleiul și dus de urgență la telefon, unde află următoarele: - Costeliiii, fă ce-oi face, și vino în permisie, că mămica cu tăticu-i pe moarte și dacă nu ești tu la capu’ lor, nu mor sărmanii împăcați, că știi ce mult țin ei la tine, că le ești mai mult ca copilu’ lor, aiaiaiiii...! Costel ce să facă? Se puse pe plâns, deoarece era, de fapt ca noi toți, un bărbat care credea, fără rezerve, orice-i
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
acesta aleargă mai iute ca moartea!” Tot el spunea: „Cu cât va fi mai multă necredință decât credință, cu atât va fi mai multă neexistență decât existență”. Filozoful stoic roman Seneca spunea: „Chibzuiește cum ai putea să părăsești cu sufletul împăcat o viață pe care mulți o îmbrățișează și de care se țin precum cei ce sunt furați de șuvoiul apei se agață de buruieni și de pietre ... Cei mai mulți se zbat neputincioși între frica morții și chinurile vieții; nu vor să
REPRIMAREA VIEŢII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1014 din 10 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352406_a_353735]
-
cu liberți îngenunchez iubito să mă cerți cu ochii tăi albaștri, suferinzi aștept statornic să mă vinzi când frunzele coboară tăvălug și se grăbesc spre propriul lor rug am trecut mulțime de izvoare care ne spală de păcate sufletele noastre împăcate pornesc cu dimințile spre mare în cetatea veche cu liberți aștept iubito să mă ierți același sunt dar nu mă recunoști în noi se războiesc atâtea oști fără să știe vremea de solstițiu când sună goarna pentru armistițiu Referință Bibliografică
ÎN CETATEA VECHE CU LIBERŢI de ION UNTARU în ediţia nr. 687 din 17 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351313_a_352642]
-
și de a nu afișa în ziare, pe internet aceste mizerii stricătoare de suflet. Părinții sunt la serviciu, bunicii nu mai au nici o trecere în fața nepoților iar ei consideră că și-au făcut datoria și pot să doarmă cu conștiința împăcată. De ce le convine să-și fure căciula astfel? Numai pentru profituri! Pentru că avem public căruia îi place să vadă astfel de lucruri iar trustul publicitar face venituri. Dacă romanii ajunseseră în timpul lui Vespasian să încaseze bani pe ieșitorile publice (pe
VREMURI GRELE de ION UNTARU în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351333_a_352662]