38,737 matches
-
ce nu va fi deloc lesnicioasă, "nu va fi deloc Ťpopularăť în breasla auctorilor români de azi, cei deja prea-învățați cu laudele, nemaivorbind cît erau ei oricum de orgolioși, de la... natură!". Să observăm totuși că nu în totalitate cronica a împărțit, în anii totalitarismului, laurii în exces. Au existat și cronici care i-au întîmpinat cu (uneori mari) rezerve pe autorii favorizați într-un fel sau altul de regim, precum Nichita Stănescu, Marin Preda, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, ca să nu mai
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
pozitive nu scapă nici ei maladiilor naționale. Și cum ar scăpa, când în revistele de specialitate românești "tonul este mohorât, fraza boantă, lexicul imposibil, autismul profesional fără scăpare"? Așadar, problema e mai largă. Specialiști sau publiciști, savanți sau comentatori, cu toții împart responsabilitatea stării de insignifianță și obsolescență a produsului final - cultura publică. Dacă luăm în considerare că în vârful piramidei tronează Marele Vinovat, Statul însuși, "anacronic și imbecil, ș...ț adăugând tuturor acestor clivaje mișcătoare opoziția dintre cultura oficială, care are
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
cronică" mult mai lungă decît pagina obișnuită de revistă, dar scrisă cam la fel, cu aceeași miză, cum "calea de acces" începe să nu mai fie "metoda" criticului, ci secretul comun al lui și-al scriitorului, felul în care își împart fanta spre realitate. Lucian Raicu nu descoperă, la autorii analizați, trăsături certe, ci posibilități ale stilului, transformări nedesăvîrșite. Este, în "mimica" operelor studiate de el, ceva din gesturile încremenite ale oamenilor prinși de lava unui vulcan. Odinioară banale, ajung reprezentative
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
a reușit, erau bani, iar acum s-au evaporat? În cinismul său rubicond, Năstase are nesimțirea să-i amenințe pe profesori cu mărirea normelor și cu desființarea posturilor. "Noi, cei de la guvern trebuie să facem în așa fel încât să împărțim banii de la buget. Peste toate astea trebuie să ținem cont de lecția pe care le-o oferim copiilor din prima zi de școala", s-a stropșit Ciucurelul la profesorii sindicaliști. Cum se împarte bugetul, tocmai s-a văzut din exemplul
Tâlhăria de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12482_a_13807]
-
să facem în așa fel încât să împărțim banii de la buget. Peste toate astea trebuie să ținem cont de lecția pe care le-o oferim copiilor din prima zi de școala", s-a stropșit Ciucurelul la profesorii sindicaliști. Cum se împarte bugetul, tocmai s-a văzut din exemplul de mai sus. Dar că profesorii sunt opuși copiilor, întrece orice culme a nesimțirii. Adică despre ce lecție e vorba? Lecția capetelor plecate și a frunților scuipate cu cinism de banda de profitori
Tâlhăria de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12482_a_13807]
-
ilustra rezultatul unei asemenea reduceri (,Știi bancul cu rața? - îR-aț' ai dracu' de intelectuali!"). Un caz interesant de pierdere a silabei inițiale care pare să se fixeze în limbă - telectual - e legat oarecum de bancul citat mai sus, cu care împarte o atitudine ironică și autoironică. Exemple de folosire a formei scurtate - dar care rămîne ușor de recunoscut - se găsesc atît în oralitatea scrisă a Internetului, cît și în publicistica actuală; în acestea, telectual apare ca substantiv -"nu are nevoie de
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
sesizat strădania de a înțelege ceea ce e de neînțeles într-o familie. A.O.: în cartea asta totul conține mister, pînă la bibelourile de pe polița căminului. A.R.: Și planează o permanentă îndoială. A.O.: Nimic în viață nu se împarte în alb și negru. Nimic din această carte nu e alb și negru. Cu excepția finalului cînd Yoel decide să lucreze ca infirmier voluntar într-un spital. E singurul lucru clar. A.R.: Pe mine tocmai acest final m-a derutat
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
general Pleșiță, omul care îl maltratase în închisoare, trece de el repede, în restul imensului articol luându-i la refec pe Monica Lovinescu, pe N. Manolescu, pe }epeneag, pe Iorgulescu , pe Buzura etc., etc. Cu ei are mereu ceva de împărțit Goma și parcă mai puțin cu Pleșiță, care scapă, ca să zic așa, cu fața curată, mai curată, oricum, decât a colegilor de literatură. Sau alt caz. Nu o dată, nu de două ori, ci de trei sau de patru ori l-
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
tocit îndestul spre a putea expune cu drepturi depline la ,,seniori,,. Și ciclul acesta căpătase în timp aerul unei fatalități aproape cosmice. Premiile se dădeau și ele în consecință: pentru pictură, pentru sculptură, pentru grafică ș.a.m.d. și se împărțeau frățește după criterii vagi, de la cele politice și pînă la cele sentimentale. Curatorul însuși era o făptură multiplă, adică un colectiv, o instituție și doar cel care făcea panotarea mai putea fi identificat deoarece, în efortul de a pune o
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
despre pămîntul prefirat cu pîine și descîntat cu vin. Despre călătorii: ,Dar eu m-am dus la regele mort/ privind adînc în ochii lui de rugină/ ascultînd cum ninge peste pămînt, / arătînd orbilor un trup de regină." Între lumi își împarte notele din Charmante Katherine o cutie cu muzici: ,Te asigur:/ aceasta nu este ultima scrisoare pentru tine/ corespondența noastră continuă,/ cu toate că nu mai ai nici o adresă,/ există încă/ dulapul de poezii cu picioare de grifon/ și aripi de balaur,/ dulapul
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
purtată și în termenii adevărului, și abia aici încep conflictele. Dacă adevărul nu ni s-a dat, vreodată, în întregime, atunci toate religiile sînt relative. Dar dacă, dimpotrivă, el poate fi întrutotul cunoscut, nimic nu-ți dă voie să-l împarți. Soluția unei dispute care se înscrie mai degrabă în conturul primei situații este, foarte profan răstălmăcind învățăturile, antrenamentul. Orice credință trebuie, cu alte cuvinte, practicată susținut, fără să ai vreo clipă superbia de-a crede că ai obținut ceva, o
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
punctele de interes. O formulare care se potrivește, de altfel, cu unitatea pe care Guénon o susține riguros. Dă, pe lîngă asta, și rețete de ,asimțire" a acestui Unu inexprimat, căutînd căi pe care absolutul se împărtășește fără să se împartă: limbile, cetele de îngeri, culoarele de aer ale spațiului. Recuperarea la care tinde el ține, oricum, mai mult de o nostalgie de eon în declin decît de-un totalitarism revanșard, pus pe ,amenzi". Cumva pe aceeași potecă înaintează Simone Weil
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
să-l pună pe butuci pe părintele orașului. Sechelariu a devenit astfel un caz pentru presa centrală. Din primar, a urcat la rangul de baron de Bacău. Iar cînd, înainte de ultimele alegeri locale, Sechelariu a încercat să-și recapete popularitatea împărțind bani și mititei băcăuanilor, cezarismul său de binefăcător al oropsiților a fost taxat și de la centru de, pe atunci președintele, Ion Iliescu. Pierderea alegerilor i-a fost fatală. Luat la cercetări în arest, fostul nr. 1 al Bacăului a izbucnit
Lacrimile lui Seche by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11550_a_12875]
-
Mi-e suficient, ca simplu cetățean, registrul stării civile. Problema (recentă) cu Paul Lambrino nu e dacă poate moșteni sau nu invizibilul tron al României, dacă e de sânge regal sau neam prost: e treaba sa și a celor care împart astfel de titluri. Problema e că individul încearcă să arunce țara, din pure și penibile calcule pecuniare, într-un conflict din care avem toate șansele de a ieși terfeliți. Aflat la Ierusalim, nepotul lui Zizi Lambrino n-a găsit ceva
Prinț și delator by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11533_a_12858]
-
Citindu-l nu-mi dădeam voie să observ că eram dezamăgită și-mi storceam, conștiincioasă, revelații." Un capriciu, poate, de tînără cititoare, nesemnificativ, de n-ar ține în el sucul amărui al autocriticilor de mai tîrziu. E începutul, în adolescența împărțită între discuțiile din familie și mirajul Străzii Mari a unui tîrg, al jocului de-a que sais-je?. Un șotron șui la care, orice-ai face, tot calci linia de cretă. Preferințe neclare, pofte înfrînate cu o anume maturitate sastisită se
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
care vine, în plicticoasa navetă între două case, între răsfățurile de fetiță și dezamăgirile de femeie, între seducția unui nume și curiozitatea unei cuceriri mai altfel, exact la locul ei. Ca o bătaie de pendul din acelea care, altădată, îi împărțeau somnul. Ca ultima, aproape identică, întrebare: Cine este Letiția Branea... O așteaptă jos cineva..." Aici, romanul se termină. Începe, s-ar zice, viața. O viață așteptată, dar nu dorită, simulată doar, în graba la măritiș a locatarelor unui cămin. Traiul
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
oameni; or, în acel început absolut al timpului omenesc, toate drumurile planetei rămâneau de inventat. Ce minunată confidență (rămânând perfect pudică) pune pe hârtie Blaga - mereu la modul său ,generalizant", ca și cum ar vorbi de experiența oricărui bărbat cu femeia ce împarte cu el: dulcele chin și amara plăcere / ce între naștere ne poartă/ și înviere! Și dulce-amara comparație între umbra cearcănului sub ochii femeii pasionate și umbra aruncată de Eva pe sol, deja în afara Paradisului, ce desfătare! Să constatăm - fără ca poetul
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
dincolo de limitele glumei - aduce a ce? A nebunie, cumva? Culmea ridicolului, ,premierul-fantomă" a început să-i și sancționeze pe miniștrii (fantomă și ei) care au îndrăzneala să chiulească de la ,datorie": arbitru peste o echipă fără crampoane, el a început să împartă cartonașe galbene, ca într-un meci de fotbal la care nu mai vin de mult spectatorii. Dar nu simțul ridicolului a prisosit vreodată în lumea celor fascinați doar de propria imagine, a celor atrași ca de un magnet de fotoliile
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
celor atrași ca de un magnet de fotoliile puterii. Încercând să speculeze momentele dificile prin care am trecut și trecem (criza ostatecilor din Irak, iritarea unor lideri europeni, în frunte cu etern antipaticul Chirac, la ideea că vor trebui să împartă fondurile europene cu niște coate-goale precum noi și bulgarii), pesedeii se dovedesc aceeași bandă cinică de profitori gata să jefuiască la drumul mare poștalionul vulnerabil ce transportă speranțele unei lumi normale. Micul episod ,Plumb - ALTAR" vorbește despre un anumit fel
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
1946 în care Jdanov critica publicațiile Zvezda și Leningrad, recomandându-le nici mai mult, nici mai puțin decât promovarea unei Ťliteraturi de partidť și de un discurs din septembrie 1947, când a luat ființă Cominformul și lumea s-a trezit împărțită de ideologul de la Kremlin în Ťdouă lagăreť aflate într-un Ťrăzboi receť." Oricum, indiferent de varianta în care circulă, teoria realismului socialist nu este luată niciodată ad litteram de ideologii de serviciu ai partidului comunist, ci folosită doar ca pretext
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
cei 56 de studenți ai Facultății de Teatru din Cluj. Se merge pe încredere și li se explică la ce folosesc aceste work-shop-uri: la nimic concret: la pregătire; pregătire, un cuvânt care va reveni mereu în discursul regizorului. Li se împart scene din Visul unei nopți de vară de Shakespeare, nu mai mult de două pagini pentru un grup. Apoi vedem locațiile posibile pentru work-shop. În final, se hotărăște pentru scena mare a Teatrului și pentru scena mică (spațiu de repetiție
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
diferă de prima versiune. De fapt, la Cehov, pistolul nu funcționează niciodată. E deja 7 și jumătate. Coborâm în cabinetul directorial. Andrei Șerban provoacă discuții animate. Ce credem despre prima întâlnire? Cum ni s-a părut? Spre deosebire de studenți, actorilor le împarte scenele nominalizându-i pe roluri. E seară târziu și ne grăbim la cină. Povești, farse din și despre teatru. La plecare ne prinde o ploaie torențială de vară. Ion Vartic pleacă pe stradă în căutarea șoferului. Teatrul e un joc
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
putea să ne mai pară. A doua istorie se abate de la Bucureștiul unei belle époque pe ducă, stînd, la rîndu-i, pe amintiri (la a treia generație) de la Junimea, la Moldova ,moștenită" după mamă, cu vacanțele la Blânzi, printre țărani care împărțeau cu boierii lor simpla, adevărata noblețe. Sînt fîșii egale de memorie care-și cedează rîndul într-o cronică vivantă, în așa fel încît atunci cînd crește una, cealaltă o urmează ca un tiv. O mărturie, de la țară, de la oraș, potrivită
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
Cristian Teodorescu Ce înseamnă să împarți celula cu cine trebuie ! Dacă n-ar fi fost ziarista de la Liberation, răpiții noștri ar fi fost și azi luați peste picior despre aventura lor la Bagdad. A căzut, așadar, ipoteza că cei trei au luat parte cu buna știință
Clasicizarea lui Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11617_a_12942]
-
de rînd. "Eroul" lui Alexandru Vlad nu face niciodată istoria, în schimb o suportă din plin. Trece, cu detașarea, jucată, a unui observator atent, prin daraveri fel de fel, adaptîndu-se, din mers, la familiaritatea cu totul specială a călătorilor care împart aceeași rată, a bărbaților care împart aceeași femeie... Se poate, așadar, citi, Viața mea în slujba statului, ca un mic roman "de familie", mutată provizoriu "în subterană". Sînt acolo mama, cu care "am fost într-o perpetuă criză cîtă vreme
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]