810 matches
-
de diverticulită pe Mustafa Kemal Pașa În data de 3 aprilie 1919. Doctorul Philobosian este recomandat respectuos de către Kemal Pasha spre a primi stima, Încrederea și protecția tuturor persoanelor cărora le-ar putea prezenta această scrisoare“. Acum purtătorul scrisorii o Împături și o băgă În buzunar. Refugiatul deja cumpăra pâine de la brutăria de pe chei. Unde acum, când Își Întoarce fața, ascunzând franzela caldă sub costumul soios, razele soarelui, reflectate din apă, Îi luminează chipul și identitatea lui Începe să ia formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toți oamenii aceștia voiau să mă cunoască. La scurtă vreme, mâna lui Luce mă escortă pe hol În jos, spre sala de consultații. Știam ce trebuia să fac. Mă dezbrăcam În spatele paravanului În timp ce doctorii așteptau. Halatul de hârtie verde era Împăturit pe scaun. ― De unde se trage familia, Peter? ― Din Turcia. La origini. ― Nu cunosc decât studiul despre Papua-Noua Guinee, spuse Craig. ― La populațiile Sambia, așa-i? Întrebă Winters. ― Da, așa e, răspunse Luce. Și acolo incidența mutației este ridicată. Acești Sambia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ce, stăpâne? tresare acesta, speriat. Că de multe ori bem vinuri născute înaintea noastră. Ignoră cu bună știință figura tulburată a bătrânului secretar și mângâie, cu un zâmbet misterios, din vârful degetelor, pielea de leu pe care Hercules o poartă împăturită pe braț, ca pe un acce soriu vulgar. Surâde cu îngăduință. — Cel de care vorbești tu exista cel mult sub formă de misive de dragoste când vinul ăsta a fost pus la învechit și strecurat prin pânză de sac. Puțin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se uite la câte un străin, un inglés, dar cum acum nu erau nici femei și nici străini, se holba cu plăcere și obrăznicie la cei doi preoți. În timp ce el făcea asta, negustorul cu semnul din naștere se ridică și, Împăturindu-și șervetul, plecă, lăsând neatinsă mai mult de jumătate din sticla de vin pe care o comandase. Dacă ar fi fost nevoit să-și plătească notele, ar fi băut toată sticla. Cei doi preoți nu răspundeau provocării picadorului. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vorbesc puțin cu fratele tău. Îi puse ouăle cu șuncă-n față și-i aduse o sticlă cu sirop de arțar pentru prăjituri. Apoi se așeză la masă, În fața lui Krebs. — Harold, nu vrei să lași puțin ziarul ăla? Krebs Împături ziarul. — Harold, te-ai hotărât ce-o să faci? Spuse ea, scoțându-și ochelarii. — Nu, răspunse Krebs. — Și nu crezi c-ar fi cazul? Nu-i spuse asta cu răutate, părea doar Îngrijorată. Nu știu, nu m-am gândit. — Dumnezeu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Peduzzi coborî treptele. Era jignit. — Nu-i nimic, spuse, luăm de la Concordia. Merseră toți trei spre Concordia. Ajunși pe veranda magazinului, unde erau depozitate boburile ruginite, tânărul domn Întrebă: „Was wolen sie?“ și Peduzzi Îi dădu bancnota de zece lire, Împăturită de mai multe ori. — Nimic, spuse, nu știu, orice. Îi era jenă. — Poate niște Marsala. Nu știu. Marsala? Ușa magazinului se Închise În urma tânărului și a soției. — Trei Marsala, Îi ceru tânărul fetei care stătea În spatele tejghelei. — Vreți să spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
solul nisipos cu mâna și scoase din rădăcină toate peticele de ferigă. Mâinile Îi miroseau frumos de la ferigă. Netezi pământul de unde scosese rădăcinile. Nnu voia să fie gâlme sub pături. După ce netezi pământul Întinse cele trei pături. Pe una o Împături de două ori și o Întinse direct pe pământ. Deasupra ei le puse pe celelalte două. Tăie cu toporul o bucată de pin dintr-o buturugă și o ciopârți În așchii pentru cort. Le tăia lungi și destul de puternice, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Manuel frecându-și fruntea cu dosul palmei. — Păi, așa m-am gândit și eu. — Cum merge? — Bine. Ție? — Nu prea bine. Tăcură amândoi. Zurito, picadorul, se uită la chipul palid al lui Manuel. Manuel privi mâinile uriașe ale picadorului care Împăturea ziarul ca să și-l pună la loc În buzunar. — Manos, vreau să-ți cer o favoare, spuse Manuel. Manosduros era porecla lui Zurito. De fiecare dată când o auzea se gândea la mâinile sale enorme. Acum le puse pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dracu’. Poate că era numai os. Poate că nici n-aveai unde să bagi sabia. Pe dracu’, nu era! Las’ că le-arată el. Încercă o pasă cu muleta, dar taurul nu se mișcă. O agită prin fața lui. Nimic. O Împături, scoase spada, se poziționă și se aruncă asupra lui. Simți cum sabia se-ndoaie când o Înfipse, lăsându-se pe ea cu toată greutatea, apoi spada zbură prin aer, ajungând prin tribune. Manuel se trăsese Într-o parte. Primele perne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să cari prea mult deodată. Am lăsat sacii jos, am dus pușca și am adus un ziar din maldărul care era la tata-n birou. Tata a așezat toate bucățile de piatră Înnegrită și ciobită pe ziar și le-a Împăturit. — Cele mai bune vârfuri de săgeată s-au făcut bucăți, mi-a zis. A dus lucrurile strânse În ziar Înăuntru și eu am rămas pe iarbă, lângă saci. După un timp i-am dus Înăuntru. În amintirea asta erau doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu-s de acord cu el. Pe de altă parte, Însă, el este mort. — Vă rog să mă scuzați, domnule, spuse chelnerița. — Desigur, spuse Harris. Se aplecă Înainte și se uită pe fereastră. În cealaltă parte a Încăperii, bătrânul Își Împături ziarul. Îl privi pe domnul Harris și apoi Își luă ceașca de cafea și farfurioara și se duse la masa lui. — Îmi cer scuze că vă deranjez, Îi spuse În engleză, dar nu sunteți cumva un membru al societății National
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
viață“. Harry Îi dădu bacșiș angajatului fără uniformă prima bancnotă pe care o nimeri În portofel - nu reușea deloc să calculeze echivalentul În dolari, dar, oricât ar fi fost, destinatarul se arătă foarte mulțumit. Atașat de pachet, era un bilet Împăturit În două. Pe una dintre fețele biletului era scris de tipar, stângaci: „pentru Dl Hary BAily“. Înăuntru scria: „Special pentru dvs. Vă rog, vedeți repede“. Obiectul din pachet era ușor și mic cam cât o cutie de chibrituri, iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
injecteze imediat în cazul în care apar semne de infestare cu gaz sarin. În drum spre stație, Hayashi a cumpărat de la un butic niște mănuși, un cuțit, scotch și sandale. Niimi, șoferul, a făcut rost de niște ziare pentru a împături pungile cu gaz sarin. Erau ziare de propagandă. Ziarul societății Soka bakkai, Seikyo Shimbun (Ziarul Învățăturilor Sfinte), și ziarul Partidului Comunist Japonez, Akahata (Steagul Roșu). „Nu-i așa că e mult mai interesant să folosești ziare care se găsesc foarte greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mașina până la stația Yotsuya. Hirose a luat metroul de pe linia Marunouchi, a coborât la Shinjuku, apoi s-a urcat în metroul de pe linia Saikyū, până la stația Ikebukuro. A cumpărat de la un magazin din stație un ziar sportiv, în care a împăturit punga cu gaz sarin. S-a învârtit prin stație și s-a urcat în metroul de la linia Marunouchi, la vagonul al doilea, ușa din mijloc, conform planului. Când să scoată pungile din ziare, acestea au fâșâit atât de tare, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de oameni care mergeau la serviciu. Cu siguranță că, pentru majoritatea călătorilor, data de 20 martie 1995 nu era o zi deosebită. Nimic special, doar o altă zi. A pus geanta lângă picior, a scos cu grijă pachetele de sarin împăturite în ziare și le-a lăsat pe podea. A stat foarte puțin în metrou. Doar două minute. Când trenul s-a oprit la următoarea stație, Ebisu, a înțepat fără ezitare, de mai multe ori, pungile cu vârful umbrelei, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
târziu am aflat că acolo erau pungile cu sarin. Am zărit niște ziare îmbibate cu un lichid. Erau aruncate lângă un stâlp. Sunt sigur de asta. Era un pachet de două ori mai mare decât o cutie pentru obentō. Erau împăturite frumos. Nu fuseseră împăturite în grabă. Îmi amintesc. «Ei! Ce-o fi asta? E ciudat, nelalocul lui.» L-am întrebat pe bărbat dacă se simte bine. Avea convulsii puternice, părea să aibă o criză de epilepsie. În jurul lui stăteau doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acolo erau pungile cu sarin. Am zărit niște ziare îmbibate cu un lichid. Erau aruncate lângă un stâlp. Sunt sigur de asta. Era un pachet de două ori mai mare decât o cutie pentru obentō. Erau împăturite frumos. Nu fuseseră împăturite în grabă. Îmi amintesc. «Ei! Ce-o fi asta? E ciudat, nelalocul lui.» L-am întrebat pe bărbat dacă se simte bine. Avea convulsii puternice, părea să aibă o criză de epilepsie. În jurul lui stăteau doi observatori din stație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să înveți tehnicile de legare ale unei cărți.» I-am răspuns că am înțeles. Imediat mi-am găsit o slujbă într-o legătorie, unde mi-au oferit cazare și masă. Am descoperit că există mai multe tipuri de mașinării: de împăturit, de legat, de tăiat - și astea de mai multe feluri. Nu știam de unde să încep și cât va dura să învăț. Mi-a spus pur și simplu: «Învață să fii legător.» Totuși am făcut tot posibilul să prind toate tehnicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pentru a acumula merite. Am lucrat timp de un an la legătoria aceea. Fiecare zi în parte a fost grea. Dormeam cam patru ore pe noapte, mai ales în perioada alegerilor - a fost extenuant. Eu mă ocupam de mașina care împăturea. Luam hârtia și dura ceva până aparatul se seta din nou, iar eu fugeam repede, repede la toaletă. Fiecare minut era important. După alegeri nu a mai fost atât de mult de lucru. Eram destul de liberi. La Naminomura era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Stăteam liniștită, făceam pliante pe care le distribuiam. Mă simțeam relaxată. Nu era greu deloc. Toți cei din jur erau amabili, era o atmosferă de pace sufletească. În zilele libere mergeam la dojo, după muncă mă duceam direct la dojo, împătuream fluturași, apoi mă întorceam acasă. O perioadă am ținut-o așa. Aum era deschisă douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, așa că mă puteam duce când pofteam. La muncă mulți aveau aventuri cu persoane din firma respetivă. Mie nu mi-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mulți aveau aventuri cu persoane din firma respetivă. Mie nu mi-a plăcut asta. Așa a procedat și tatăl meu și nu am suportat. Aici, la dojo atmosfera e total diferită. Sunt liniștită, nu mă gândesc la nimic și doar împăturesc fluturași. Ce bine mă simțeam! Pe atunci mama se recăsătorise. Și-a găsit destul de repede un nou consort. Ne-am mutat toți trei. Era un om apropiat, mă simțeam mai bine cu el decât cu tatăl meu natural. Am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
jos din bronz, pe trei picioare. Pentru a evita confruntarea cu ploșnițele cuibărite în saltea, o lăsase neatinsă și își aranjase un culcuș pe pământ, într-un colț, pe păturile ce le avea cu el, pe care Vitalius deja le împăturise și le pusese lângă lighenașul cu apă, pe lemnul vechi al mesei, lucioasă acum din cauza mizeriei și a mucurilor de lumânare. Iată care era adăpostul comandantului gărzii! Sebastianus nu avusese ocazia să viziteze dormitorul soldaților, dar era sigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mic de pământ. — Așteaptă, îi spuse. Trebuie să încerci să te ridici puțin. întinse o mână spre o grămadă de blănuri, rogojini și țesături de lână din satele său și luă o manta din blană de oaie, pe care o împături repede, făcând-o sul. — Acum ajută-mă, porunci ea, trecându-i o mână prin spate și trăgându-l către sine. Sebastianus se supuse, sprijinindu-se pe coate, cu prețul unor dureri sfâșietoare, iar ea îi strecură mantaua împăturită sub ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care o împături repede, făcând-o sul. — Acum ajută-mă, porunci ea, trecându-i o mână prin spate și trăgându-l către sine. Sebastianus se supuse, sprijinindu-se pe coate, cu prețul unor dureri sfâșietoare, iar ea îi strecură mantaua împăturită sub ceafă; fu astfel în stare să bea apa din vasul pe care, imediat după aceea, i-l apropie de buze. Reuși să-l prindă cu ambele mâini, însă femeia, poate observându-i slăbiciunea în felul cum îl apucase, preferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că Magister, absorbit de preocupările sale ușor de înțeles, uitase de ei. în sfârșit, scoase un suspin adânc și lăsă jos pumnalul; își desfăcu apoi panglica roșie ce îi încingea toracele, ca semn distinctiv al comandantului suprem și, după ce o împături, o puse pe masă. Apoi chemă, printr-un semn, servitorul pentru a-l ajuta să se elibereze de platoșă. în timp ce acela era ocupat să-i desfacă legăturile platoșei, Magister întoarse, în sfârșit privirea spre cei doi ofițeri, pentru a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]