983 matches
-
pântecul pieptuluia început să bată vântul în pământ viulpărăsești verdele din ramurigolul împresoară frunza ce ți-a crescut în palmăsimplu ca o îndrăgostire mâine poate voi fidoar puțin din fiecare scoarțăstrop oarecare uitat dintr-o viață nenăscutăpădurea mea ți-a împietrit în umărcu mâini rătăcite își caută sărutuldin nemărginirea înmugurită a unei păsăripierdută-n îngustimea ochiului... XXIII. MASCA ARLECHINULUI, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 290 din 17 octombrie 2011. dresorul umbrelor smulge zâmbet porților deschise cu pasiunea nebunului de treflă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
în pământ viul părăsești verdele din ramuri golul împresoară frunza ce ți-a crescut în palmă simplu ca o îndrăgostire mâine poate voi fi doar puțin din fiecare scoarță strop oarecare uitat dintr-o viață nenăscută pădurea mea ți-a împietrit în umăr cu mâini rătăcite își caută sărutul din nemărginirea înmugurită a unei păsări pierdută-n îngustimea ochiului vor muri alți arbori Referință Bibliografică: arbori de aer / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 292, Anul I, 19 octombrie
ARBORI DE AER de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356585_a_357914]
-
în acea perioadă a comunismului; sinceritatea nu putea fi pretuiță, ci speculată și pedepsită, tristețea era un păcat.” Filosofia dintr-o poezie “Daca iubiți poezia sau muzica, pierderile, creșterile, curgerile, dacă vă plac geometria și rigoarea fără să vi se împietrească inima, dacă sunteți în stare de un dram de nebunie și un munte de măsură, veți întâlni filosofia”, afirma Constantin Noica. Și așa s-a întâmplat și în cazul Vavilei Popovici. Metafizica născută din uimirea în fața rânduirii acestei lumi a
„ÎN MINE, UNIVERSUL REFLECTAT” – SCRIITOAREA VAVILA POPOVICI (RALEIGH, CAROLINA DE NORD) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355653_a_356982]
-
ți-a dat! Melancolie Noaptea mi-e sfetnic bun și stelele mă inspiră Și totuși nu știu cum și nici de ce, cuvintele expiră. Gândesc că sunt fericit dar sunt nehotărât. Inimă de granit spune-mi unde-am greșit Și când te-ai împietrit? Dacă, noaptea iubind Nu mai vrei răsărit, fii, tu, far luminând! Ploile nopților Se lasă noaptea și tăcut din întuneric îți faci scut Și nu auzi, încetișor cum plânge ploaia ca un dor. Dacă-ai ieși în calea sa, cu
NOAPTE ALBA DE MATASE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356060_a_357389]
-
de familie, să o ajute în anumite treburi gosopdărești, dar parcă nici nu o auzea. Se îndepărtase chiar și de cei mai buni prieteni și colegi. Și cu animalele se purta urât. Le lovea uneori cu pietre. Inima lui se împietrise. Nu credea nici în magia sărbătorilor de iarnă sau în Moș Crăciun. Nimic nu îl mai impresiona. Uitase să mai dăruiască. Abia aștepta vacanța de Crăciun pentru a sta la televizor. Cu gândurile la vacanță a urcat scările blocului și
POVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369886_a_371215]
-
galben s-a stins. Bucegii ș-au pus diademă de stele. În jur totu-i alb,joc simplu de Iele. Pe creste și-n vale,azi-noapte a nins Păduri din cleștar. Șipoturi mărunte ascunse sub mantii lucioase de ghiață, cascade-mpietrite de o zână glumeață! E tot sclipitor...și Babe cărunte Când norii pictează cu pană măiastră argintia perucă,ce umple abisuri, ecoul se sparge în clinchet de visuri renăscând peste liniștea noastră Iar Viscolul care-i prea fin regizor, așază
IARNA ÎN BUCEGI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369906_a_371235]
-
adânc respiră-n ea. Trec clipe veșnice în grabă, toate Doar una-aș vrea să o cuprind, Știu când se vor scurge-ale mele, poate Dintr-o fărâmă, un infinit o să aprind. Prind palmele țărâna și-o sfărâmă C-atâta-nsingurare ce-a-mpietrit, Tumultul vieții ce s-animă-n humă, Dă grai luminii-n fiecare răsărit. Referință Bibliografică: GLASUL LUMINII / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2125, Anul VI, 25 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Dac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
GLASUL LUMINII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369989_a_371318]
-
Acasa > Literatura > Proza > VICTOR, CLOVNUL DIN MINE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2015 din 07 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Arena nu este mare, totuși Victor, clovnul din mine, stă împietrit în centrul ei, în picioare, cu ceva în mâini, foarte foarte atent.... Aude o voce care-l întreabă: ce este iubirea? Privește puțin speriat în jur. Parcă ar avea să atingă acea voce, să o palpeze, să aibă un contur
VICTOR, CLOVNUL DIN MINE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370567_a_371896]
-
aleargă de la sine” ... Cărțile mă reprezintă sufletește, unele sunt punte între istorie și rugăciune, candele ce ard în orice etapă; altele didactice, de o exactitate riguroasă, matematică”... „Fară cultură nu am exista” ... Avem nevoie de cultură și ca atare , vom împietri (intabula) în marmură,CULTURA!” ... Redeșteptarea sentimentelor naționale este un obiectiv necesar” ... Demnitatea se crează prin învățătură . Doar astfel vom simți adevărata libertate și identitate națională și culturală” ... ”Să scoatem fericirea din aur și din vise și o vom clădi în
O LACRIMĂ DE SEFIR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369270_a_370599]
-
Magda Harabor Publicat în: Ediția nr. 1869 din 12 februarie 2016 Toate Articolele Autorului PORTRETE M-am făcut zeiță pentru tine cea mai frumoasă zămislită după visele schițate pe pereții din camera ta, pânză țesută din lacrimile așteptării, o Penelopă împietrită de răbdare, cald fulg de nea topit pe obraz rece, suliță spintecând carnea dușmanului, cuvânt de leagăn și blestem, far în noapte de furtună, porumbiță zburând spre infinit... ai împroșcat chipurile în tușe groase de cenușă presărând-o , apoi, cu
POEZII de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369320_a_370649]
-
în: Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Umbra Pietricicăi e azi și dintotdeauna o armură plumburie ce-mbracă orașul de la gleznele muntelui, Piatra Neamț. Nu e adânc văzduhul căci muntele-l ajunge și-l sărută cu sărut împietrit din timpuri fără ani, mai vechi decât omul! Cât văzduh învăluie Pitricica de când s-a născut copilul fluid al pietrei, din lavă fierbinte, răcită sub nori...! De câte ori s-a sărutat piatra cu vântul tăiat de ea sus, la cer, de câte ori
JULIA JIANU. FRUMOASĂ ARTISTĂ MOLDOVEANCĂ PIETREANĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369428_a_370757]
-
banalități. Tristețea se poate risipi și primești putere din puterea lui. Trebuie să ne păstrăm și să ne cultivăm dorul de Dumnezeu, dorul de Maica Domnului, dorul de sfinți. Să căutăm să anulăm barierele care ne răcesc sufletește, care ne împietresc, prin care uităm de Dumnezeu. Când un om reușește să iubească, în adevăratul înțeles al cuvântului, se îndumnezeiește, devine asemenea cu Dumnezeu. Prin răbdare ajungi să l iubești pe fratele tău, să l ierți pe fratele tău, să l respecți
IN MEMORIAM – PĂRINTELE ARHIEPISCOP IUSTINIAN CHIRA – PĂSTORUL DUHOVNICESC AUTENTIC ŞI „PATRIARHUL” JERTFELNIC AL MARAMUREŞULUI VOIEVODAL ŞI AL SĂTMARULUI STRĂMOŞESC ŞI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/370713_a_372042]
-
mâinile.) Miroase a suflete de gheață, a moarte. Căldura stelelor a secat. Se ridică de pe scaun și ia un sacou aruncat pe jos în timpul căutărilor. Se îmbracă cu acel sacou și se grămădește pe plapuma ce zăcea pe podea.) A împietrit tot ceea ce este viu. Sunt o piatră ce lăcrimează după iarba din stele. (Se învelește în plapumă.) Acum ce mă fac? Ele s-au ascuns, m-au părăsit. Prin piatra ființei mele nu mai curge nicio picătură de apă. E
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
topește de o vreme însorită, cu zăpadă fulguiește Iarna pe iarbă-ncolțită. Peste munți și văi se-așterne omăt nou, să amorțească mugurii, de aspră vreme. Pe flori să le ofilească. Disperarea e firească pentru Iarna-n agonie. Dar s-a-ntors, să împietrească pe Dochia, în statuie. Se mai zvonește în popor, c-ar fi ultima ninsoare, predestinată mieilor sortiți la sacrificare. Vin pe rând, “babe”-n ogradă, cu căldură sau ninsoare. Cele rele cern zăpadă, cele bune aduc soare. N-apucă bine
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
muriți, scânci bietul băiat, atunci merg și eu cu voi! Și plecară toți trei urmați de căpitanul Foc Nestins. - Iertați-i, Majestate! strigă căpitanul Zefir. Mai așteptați, mai aveți răbdare! Măcar pentru prințesă vă cerem îndurare! Dar împăratul a rămas împietrit în mânia sa. Nu-i venea să creadă că cei trei au ales moartea. În câteva clipe se dezmetici și realiză grozăvia că minunata și mult iubita sa fiică va muri. Adică... nu va mai fi... N-o să-i mai
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
Să-mi fie călăuză, dar și leac, De-atâtea ori simțeam dezamăgirea, Plecată ești în al durerii veac. De câte ori îmi căutam o vină A rănilor ce dor necontenit, De-atâtea ori făptura ta divină În gândul meu părea că a-mpietrit. De câte ori îmi caut înțelesul, Un rost pe lume de a exista, De-atâtea ori mă-ndeamnă universul Ca să renasc din veșnicia ta. AI LOCUIT Ai locuit o vreme într-un gând Și era pace, liniște, lumină, Dar ai plecat de-
POEZII DE ACASĂ de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369747_a_371076]
-
vreau s-aud suspine Lacrimi să le simt pe-obraz! Tot ce-i rău arunc afară Peste-al geamului pervaz. Pentru ce să-mi omor clipa, Fruntea să mi-o încrețesc, Ochii să-mi plutească-n jale Sufletul să-mi împietresc? Imi invit la dans... Destinul Să mai joace cum vreau eu. Ceasul, îl rog s-odihnească Trecătorul Timp... al meu. Nu mai vreau s-aud de rele, de tristețe și de greu! Soarele, îl vreau în casă și în suflețelul
NU MAI VREAU! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353297_a_354626]
-
cu niște imense coarne de ren. De o ureche a scriitorului atârnă un globuleț roșu, iar în mustața aspră, niște beteală argintie scămoșată. Venea Crăciunul! Și astfel, renumitul Colegiu o ținea cu “La Diabla“ din sărbătoare în sărbătoare! Surâsul dramaturgului împietri însă, înghețat în spuma de zăpadă artificială ce-i fusese pulverizată din abundență, pe față. “Mai bine adorm definitiv, să nu mă mai trezesc“ gândi marele om, “căci îmi voi pierde cu totul simțul umorului, ce mă caracterizează! Voi deschide
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
om subțirel, stânjenit în costumul civil din doc. Chipul alungit nefiresc își căpăta acum lumina de la o calviție galopantă, ochii nemaiavând putere, căci abia răzbăteau prin sticla unor ochelari recenți. Rictusul din dreapta gurii, ce altădată da șarm obrazului, se adâncise, împietrind figura. Cel mai neobișnuit arăta gâtul - subțiat într-atât, de l-ai fi bănuit neînstare să mai poarte greutatea capului. Tată-său avea totuși o ținută degajând o cuviincioasă și abia insinuată semeție, care le amintea cunoscuților că, nu demult
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
departe, cu prețul coborârii asupră-le a perdelei ce-i face rar văzuți și înstrăinați, îngreunând și făcând dureroasă întoarcerea la sine și în sine. Dezolarea începuse în aceste vremuri măcinate de discordie, să încalce legile pământești, începuse să se împietrească insondabil sufletele goale. În țară începuse a fi tot mai greu, iar dragostea devenise stare imaginativă impulsionată de nebinele multora. Neverticalitatea devenea aspirație, împătimitul, mit și destin ! Într-o risipire stelară de care era vinovată România, personalitățile ei se pierdeau
VIRGINIA ZEANI CONVORBIRI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353354_a_354683]
-
lui Gheorghe Turda. Cine iubește Maramureșul și e prieten cu maramureșenii nu ajunge cu mare anevoință a fi prietenul interpretului. Dar, cine, oare, nu iubește Maramureșul și cine nu-i prieten cu maramureșenii?! O întâlnire cu maramureșenii, în țara maramureșeană, împietrește o longevitate a bunei primiri în casa lor, în sufletul lor. Trecerea pragului caselor maramureșenilor se bucură de o primire omenoasă și fraternă ce se leagă pe viață. Artistul Gheorghe Turda este cel mai boier țăran al muzicii populare, mare
GHEORGHE TURDA. CÂNTECELE, PĂSĂRI FĂRĂ TRUP de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353524_a_354853]
-
spontan și cu vervă o emisiune, de la început, la sfârșit. Nu intră în impas în nicio conversație, vorbește fluent, civilizat, niciodată cinic, niciodată plictisitor ori deranjant. Nu este excentric, dar nici monoton. Nu e intimidat ușor, dar nici nu e împietrit, rigid. Ceea ce mai e remarcabil și de model la Pepe, e faptul că-i un familist incurabil. Dăruie totul familiei sale și reprimește avere spirituală contra acestei dăruiri. Dar nu putem lăsa deoparte primatul identității sale artistice. E un artist
CLIPELE CU EL SUNT SĂRBĂTOARE SAU VACANŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352803_a_354132]
-
fragment: O! cum gemeau prin vânt, plângând cu aspră voce, Năvarnica Lycorias și phyllodoce Cum alergau de colo—colo despletite Prin valuri de furtună biciuite! Spre ziuă însă crivăul le-a izbăvit Și cu suflarea-i rece toate le-a-mpietrit, urmele elegiei antice sunt prezente în evoluții aspre. În alte multe alte poezii, sentimental coroziv al tristeții este redat prin încordare critică și comentariu livresc, dar nu umoristic: Îți mulțumesc, o! Doamne că-n fine am o casă! Că s-
PERPESSICIUS de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352811_a_354140]
-
după patru zile de la moartea lui. Iudeilor le-a fost dată această minunată dovadă a divinității Domnului Iisus Hristos, dar ei au respins-o. Lazăr s-a sculat din morți și a dat mărturie în mijlocul lor, dar ei și-au împietrit inima față de toate aceste dovezi, și chiar au căutat să-i ia viața. Ioan 12, 9-l1. Legea și profeții sunt mijloacele folosite de Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Domnul Iisus Hristos a spus ca să ia seama la aceste semne. Dacă nu
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
ocaziile ce le sunt oferite, unii ca aceștia nu vor auzi, chiar dacă cineva dintre morți ar veni la ei cu o soluție. Ei nu vor fi convinși nici chiar de această dovadă; căci aceia care leapădă Legea și profeții își împietresc în așa măsură inima, încât vor ajunge să respingă orice lumină. Convorbirea dintre Avraam și cel care fusese cândva bogat este figurativă. Lecția ce trebuie învățată din ea este aceea că fiecărui om îi este dată suficientă lumină pentru îndeplinirea
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]