943 matches
-
Acasa > Poezie > Imagini > REGAL DE IUBIRE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1619 din 07 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Regal de iubire văzut-am în munte: Pe el cavalerul, semeț, împietrit, Iar ea îl mângâie zglobie pe frunte Și-aleargă spre văi cu destin împlinit. Ca rod al creației divine-i născută O strânsă pereche-ntr-un calm aparent, E stânca ce-așteaptă la praguri tăcută Și apa sărutul schimbând în
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352867_a_354196]
-
și-adună Grăunțe de rouă și picuri de ploaie, Sau stropii cei mari risipiți de furtună, Pe care apoi îi preschimbă-n șuvoaie. Aleargă spre văi cu destin împlinit, Cascade prelinse prin barbă sau frunte Din el, cavalerul semeț și-mpietrit. Regal de iubire văzut-am în munte. *** Ciclul "Vara" Volum "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Regal de iubire / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1619, Anul V, 07 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352867_a_354196]
-
ce-ai făcut?" Și te mustră conștiința și te întorci înapoi și-l ajuți. Dar bogatul acela, în fiecare zi vedea pe acel sărac chinuindu-se la poarta lui și rămânea la fel de nepăsător. Desfătările îl fac pe om crud și împietrit, frați creștini. De aceea, nu trebuie să-i fericim întotdeauna pe cei bogați, tocmai din cauza acestei dări de seamă cumplite în fața lui Dumnezeu. Fiind nemilostivi, ei sunt ca niște furi, fură și ascund dreptul săracilor. Furii mai pot scăpa din
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
punct, imposibil de trecut, Limbajul lăuntric și exterior este prea diferit de al tău; pentru a trasa aceeași linie dreaptă, Mahariși plutește în înălțimi olimpiene- îi urmez măreția stingheră și neasemuită a unui cer greu de pătruns- ceva din sufletul împietrit al Arunașalei a trecut în chihlimbarul ochilor mei mai presus de normal, firesc, confruntate cu augusta ta prezență nu mai sunt doar slăbiciuni mărunte este însuși seninătatea inalterabilă, acel vis alb... pentru a lua adevărul din palmă va trebui să
NU-MI ESTE UŞOR, de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354376_a_355705]
-
patronilor spirituali ai școlii lor. Conform cultului creștin-ortodox prin cuvântul ,,arhanghel” înțelegem ,,mai mare peste îngeri” sau ,,cel dintâi dintre îngeri”. Printre multele biruințe ale Arhanghelului Mihail, trebuie să amintim că el a adus cele zece pedepse peste poporul cel împietrit al lui Faraon. El s-a arătat păzitor oștilor lui Isus Navi, căruia i-a zis: “Eu sunt voievodul oștilor Domnului și acum am venit!” Tot el a stins cuptorul celor trei tineri din Babilon, a păzit pe Daniil în
ȘCOALA GIMNAZIALĂ MOVILA MIRESII LA ANIVERSARE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354461_a_355790]
-
se poate... baza muntelui delimitează ... eroziune accentuată ... erori tehnice ... tehnologia cianurii..., domnilor!... Nu decizia de sus ... susceptibilitatea solului ... nu, domnule director general ... legea naturii ... viața... structuri și pierderi de sol... nu se recomandă... doctorand... comunicare științifică...”. Iuliana părea că este împietrită. Nu-i venea să creadă. La un moment dat, și-a dus palma la gură și a făcut ochii mari, speriată. L-a privit pe Eugen și a clătinat capul, ca și când ar fi negat ceva, apoi i-a făcut semne
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
fi-nțeleși. Călite suflete fragile, De vorbe grele care dor, Strădanie în primenire, Simțirile adesea mor. Sculptăm încet, cu mare trudă, Ideea de a deveni Și cerul vrem să ne audă, În visul nostru de a fi. Ne rotunjim zidirile-mpietrite Și fruntea spre lumin-o înălțăm, Piatră de preț am vrea să fim, în minte, Nu bolovan, cu care s-aruncăm. Cădem adeseori și rău ne doare, O mână ne ajută să ne ridicăm, Din mâluri înflorește-o floare, Ca Fenix
ÎNNOBILAŢI CU SUFLET de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354098_a_355427]
-
chiar unele dintre neamurile cucerite recunoșteau superioritatea zeilor Romei în această ierarhie deși continuau să creadă mai departe în zeitățile lor locale. Roma era Roma. Ea își stabilea zeii care îi erau pe plac ridicându-i pe piedestale de marmură, împietriți, reci, și necruțători. Și mai ales sângeroși. Căci sângele curs pe altarele de sacrificii, mai ales cel de om, îi înfricoșa pe mulți din dușmanii Romei. Iar viitorul procurator începuse încă de pe atunci să înțeleagă că indulgența față de cultul evreilor
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
Nu i-a fost ușor să ia o asemenea decizie și nici să se țină de cuvânt. Aurora, femeie liniștită și obișnuită cu o viață normală de familie și care nu a călcat vreodată strâmb de când se știa, a rămas împietrită. Și-a luat copila în brațe și nu mai reușea să-și rețină lacrimile, dar a avut tăria să-și încurajeze fiica. Târziu, după ce s-au liniștit amândouă, i-a vorbit în șoaptă, privind-o în ochi, gâtuită de emoție
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
Acasa > Orizont > Selectii > POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( II ) Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 465 din 09 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Când se întoarse cu fața, Ilinca rămase împietrită locului: îi știa atât de bine chipul acelui bărbat cu care vorbea în gând aproape în fiecare zi de când îl cunoscuse încât credea că de data aceasta, chiar visează! El era! Nu știa cum să procedeze. Nu știa cum îl
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( II ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357143_a_358472]
-
poeții-n cărbune, pictorii toți te-au avut sub penel, ai iubit și bărbatul mișel și pe cel cu faptele bune, femeie-n ține stă iubirea-ncolțită, mereu pregătită de rod, blamata, trecută prin foc și-eșafod teamă trezind în inima-mpietrită. scânteie te-aprinzi și flacăra arzi mereu ești un ieri, un azi și un mâine pentru bărbați ești mai mult ca o pâine giuvaer ești în ochi de amanți. în noapte ești lapte și miere, întrecând dulci ambrozii, nectaruri și
FEMEIE, TE-AI NĂSCUT LIMPEDE ADEVĂR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357367_a_358696]
-
Iarna”. Norii se desprind de sus,/ Grei de alb de iarnă,/ Cerul stelele și-a pus/Iarnă grea să cearnă./ Nu-s nici garduri, nu-s nici porți,/... Nu se vede nici un drum”. Ocopie la șapirografa acestei ierni. Atmosferă neînsuflețită, împietrită, înghețată, albă, însă. Noaptea mai noapte se face,/ Numai cariul mai roade în grindă./ Câinele latră cât latră-apoi tace./ Cade zăvorul la ușa din tindă”.Poezia reflectă viața liniștită a copilului, tihnită și fără griji, cu reguli nescrise, respectate cu
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
mulțumind lui Dumnezeu că l-a învrednicit a se face următor al smereniei lui Iisus Hristos, Cel ce a primit a Se naște într-o iesle săracă, lângă Bethleem. Dumnezeu, văzând credința robului Său și mărturisirea sa, a înmuiat inima împietrită a stăpânului său și, cu timpul, acesta a început să-l îndrăgească, ajutând la aceasta și smerenia și blândețea ce-l împodobeau pe Ioan. După o vreme i-au rânduit pentru viețuire o cămăruță apropiată de grajd, pe care la
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
ai sărbători în calendar Și eu dacă le am, îmi văd de treabă. Nu e nevoie, prietene, să crezi În ce simt eu, dar am o rugăminte, Până e ziuă încă și lucrez Nu-mi tulbura lumina din cuvinte... LACRIMI ÎMPIETRITE (Nu mai am lacrimi...) Lacrimi împietrite- Stalactite-n cer, Umbra mea de-o vreme Nu mă mai ajunge, De la viața asta Doat atât mai cer, Sfânta bucurie De-a mai putea plânge... ORBUL Unge-mi cu tină, Doamne, ochii mei
RUSALII (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358276_a_359605]
-
obiectul acela. Și sângele începuse să-i țâșnească șuvoi din palmă, iar el se uitase la mine așa, dușmănos, cu fața crispată într-o parte, crezusem că mă va face bucăți, dar nu, stătea cu mâna însângerată la piept, ca împietrit, iar mama țipase: Te doare la glonț?, apoi îl ajutase să se culce pe dormeză și alergase să caute ceva ca să-i bandajeze rana. De mine păreau că uitaseră cu totul. Îmi rămăseseră în minte cuvintele mamei, încât, după o
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
așezat deasupra acelui platou înalt, de unde se vedea câmpia interminabilă a Bărăganului, nu fusese vandalizat de furia oarbă a poporului. Trecuseră ani buni la mijloc de la data naționalizării și clădirea aceasta nu-și schimbase deloc aspectul ei impunător. Aceiași lei împietriți, așezați cu capul pe labe, străjuiau lângă treptele clădirii, păzind parcă intrarea. Deși-mi petrecusem copilăria în curtea lagărului de concentrare, cum fusese colhozul acela, ce te întâmpina încă de la intrare cu o afecțiune tovărășească: BINE AȚI VENIT! COOPERATIVA AGRICOLĂ
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
studenții noștri de azi, între studii și rugăciune. Nu știm cum își pot face programul, însă, pe lângă hrana trupească pe care vrând-nevrând o căutăm și ne-o însușim, avem nevoie de hrana sufletească, fără de care murim, deși trăim, devenim sterpi, împietriți, uscați, nesimțitori, geloși, mândri s.a.m.d. După cum spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos: Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă.'' Viața aceasta duhovnicească de rugăciune este o legătură cu Izvorul sfințeniei
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
ei Regele lor. Și-au uitat propria chemare încătușindu-și în formule oarbe și seci sufletul, rătăcind în grăsimea berbecilor și a jertfelor multe, răscolind în cugete și închipuiri holocauste. Profeții se pare că au predicat în pustiu, iar inimile lor împietrite s-au constituit în grămezi de pietre pentru a le arunca în trimișii Domnului, ucigându-i pe unii prin lapidare, iar pe alții sfârtecându-i ca pe Isaia cu fierăstrăul. Fie că au fost pricini spirituale, fie metehne politice, vina
PAŞTELE DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344587_a_345916]
-
cu bucurie și uimire spre mine, doamna ce-mi era alături. A fost elevă a Școlii Populare de Artă, încă de la înființarea ei. Cred că pe atunci avea vreo patru anișori ! Ascultam ce-mi spune...deși eu parcă mă simțeam împietrită de cele auzite. Doream să mai întreb ceva, însă am preferat să tac cu uimirea în suflet. După o plecăciune în fața întregii săli plină până la refuz, stăpână pe ea, s-a așezat în fața pianului spre ași începe concertul. O fustă
ODETTE, PIANISTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350702_a_352031]
-
larg, o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. DE SPUI VREODATĂ „TE IUBESC!” De spui vreodată „te iubesc!” unei copile rătăcite Printre livezi de portocali ori prin ruinele-mpietrite Când marea sapă-n pieptul ei atâtea doruri despletite, Pune și-un picur de nectar, de-al zeilor, și bea, iubite! Simți-vei stâncile-fărâme sub talpa ta cum plâng, tăcute, Și soarele cum te pătrunde, lăsând în urmă vremi trecute
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
Și-n spargul nopții, moale blândețe. Copil cărunt azi, nu mă abțiu Să-mprumut din voi o tinerețe. Eram vijelie și zburdând Cu voi, răscoleam nopți stufoase, Iar acordeonul meu cântând Vă schimba în globuri de mătase. Am astăzi zborul împietrit. Se pierde părul, parcă și pasul... Prin secole ce-am absolvit Și-a pierdut și-acordeonul glasul. Primim o viață cu un cost Și-un dezechilibru-n moleculă. Pe argumentele ce-au fost Pregetă o cicatrice nulă. 6.11.11
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]
-
larg, o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. DE SPUI VREODATĂ „TE IUBESC!” De spui vreodată „te iubesc!” unei copile rătăcite Printre livezi de portocali ori prin ruinele-mpietrite Când marea sapă-n pieptul ei atâtea doruri despletite, Pune și-un picur de nectar, de-al zeilor, și bea, iubite! Simți-vei stâncile-fărâme sub talpa ta cum plâng, tăcute, Și soarele cum te pătrunde, lăsând în urmă vremi trecute
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
proza lui Jianu. El se implică direct în poveste, marea majoritate a prozelor fiind scrise la persoana întâi. “Omul cu chibrituri” de pildă are aspectul unui policier. Suspence, mister, noapte, urmăriri, umbre, liniște absolută, un peisaj straniu și un cadru împietrit, cu șiruri de mese la care stăteau oameni încremeniți, înveșmântați în șube negre, ce poate fi mai misterios? Scenele se desfășoară pe cadre, ca-n filmele de televiziune. Autorul a introdus în volum și comentarii la unele volume nou apărute
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
o poate alunga din locurile noastre pe fioroasa vrăjitoare.De aceea, (și Mărțișor căzu în genunchi) din sufletul meu îndrăgostit, te rog mult...muult, să vii cu mine în țara mea! -Îmi nesocotești dorința, voinice! spuse tristă Primăvara, cu fața împietrită. M-ai dezamăgit! Și dădu să plece. Dar Mărțișor se agăță de rochia sa, implorând-o: -O, mărită prințesă, dacă din vorbele mele și din sufletul meu deznădăjduit n-ai aflat ce înseamnă durerea și disperarea celor mulți și chinuiți
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
Cioplește Pygmalion cu patimă, În marmura albă, Scânteia Din inima colosului de piatră Îl fascinează, îl îndeamnă, La neodihnă, dăruire și iubire. Cu ochii minții, O vede pe Galateea, nenăscută încă. Cu inima și dalta Sculptează în speranța Că făptura împietrită, Prin vraja iubirii lui Va fi însuflețită. Un ochi senin, Un sân dezgolit, Un trup de zeiță tăcută Se naște treptat din alba marmură, Stârnit de patimă nepotolită. El însuși uluit De frumusețea Chipului ce-a plămădit, Rugă fierbinte înalță
PYGMALION ŞI GALATEEA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359364_a_360693]