6,091 matches
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > LACRIMILE MĂRII... Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Lacrimile mării... Nemărginirea mării cuprinde clipele, în zbor Și lacrimile care curg, fac parte din decor, Sunt lacrimile mării împrăștiate pe uscat Când marea plânge timpul care fără veste a plecat.... Și plânge marea când lovește tare geamandura, Lacrimile, adună toată furia și ura Că nu e lăsată, pământul să-l sărute Și să-l cuprindă cu brațele ei nevăzute
LACRIMILE MĂRII... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378274_a_379603]
-
toată furia și ura Că nu e lăsată, pământul să-l sărute Și să-l cuprindă cu brațele ei nevăzute... Risipește marea lacrimile-n depărtare Și vântul o ajută , când bate tot mai tare, Sunt lacrimi reci și ude care-mprăștie durere Pe întinderea albastră cufundată în tăcere... Dar plânge marea și cu lacrimi de bucurie Când soarele -și trimite mângâierea aurie, Atunci apa se leagănă, în valuri argintate Și cheamă pescărușii să-i cânte târziu în noapte ... Referință Bibliografică: Lacrimile
LACRIMILE MĂRII... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378274_a_379603]
-
Acasa > Poezie > Imagini > NOAPTEA... Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017 Toate Articolele Autorului Noaptea... Eșarfe de-ntuneric împrăștie zarea când noaptea, pe furiș își trimite chemarea, și-mbracă totul într-o negură deasă înfricoșătoare, rece și alunecoasă. Din turnul părăsit un oblon cere îndurare la vântul care bate din ce în ce mai tare, agățat într-o veche balama ruginită se tânguie
NOAPTEA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378276_a_379605]
-
Feldgasse, denumită in interbelic str. Câmpului (azi Karmeliuk). Îi era greu să mai rămână acolo, căci soția învățătorului nu suferea „străini în casă”. Elevii ce stăteau la gazdă n-o iubeau pentru zilele amare, ce le făcuse învățătorului, și se împrăștiaseră care și încotro. Aici, la marginea orașului, pe o stradă liniștită, ce aducea mai mult a drum de țară, îi apar și primele poezii, pe care le-o fi scris în liniște și taină. 27. Casa Aglaei Drogli, postbelic. 28
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]
-
o bucată de pământ. Mi-a făcut impresia că e un monstru preistoric, cu șase capete, din care unul singur ar fi putut fi ținut drept peste veacuri. Dar, rețineți! Un monstru de istorie, un mesager din timpuri imemoriale, ce împrăștie în jurul său lumină și adevăr. Un far care veghează o părticică din civilizația oamenilor Dunării. Pentru a-l salva, pentru a-l ocroti, de invadatorii ce sosesc dintoate părțile la această Meccă, apele s-au grăbit să-l împresoare, trăgând
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93752_a_95044]
-
păr dar cine să te vadă, cine să te-asculte de sulte, de insulte și de păreri oculte, cu-atâta complezență și false plecăciuni care se schimbă noaptea în vesele minciuni? iar tu vei fi silit pe toate să le-mprăștii cum zvârl' copiii pietrele din prăștii. și nu te crede nimeni, oglinzile crăpate la bursele de știri au cota jumătate, dulceți zaharisite și noime fără noimă că nici un șoim nu are un feminin cu șoimă acesta e minutul ascuns de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
miezul stâncilor bătrâne, Când mâna Ta m-a scos de-acolo și m-a spălat de orice pată În apele eternității ca pe un diamant, Stăpâne!...” Șlefuindu-i ființa prin suferință, l-a înzestrat pe om cu facultatea de a împrăștia raza divină aprinsă într-însul: „Curând apoi chemași asupra-mi tăiușul aspru al durerii Și mi-ai cioplit în mii de fețe amarnic sufletul din mine Ca pe un diamant, Stăpâne, ce a sporit harul puterii, Căci înmiit va să
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
său fusese acela de a trage cu ochiul puțin în împărăția vecină, atât de pașnică și de misterioasă pentru unul, mereu înfierbântat, ca el. Din câțiva pași, o ajunse din urmă și o apucă de mâini. Atunci, în jurul lor se împrăștie o ploaie vie de culoare. O culoare nemaivăzută. - Ah, strigă surprinsă Nu-Mă-Uita, ce culoare frumoasă! Violet este numele cel mai potrivit pentru ea! - E frumoasă, ca tine, spuse prințul. Nu trebuie să-ți fie teamă de mine! Privește cât de
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
o secție de turnătorie, se înfiripă simpatii, și mici conflicte, unde Mimi se uită după toți bărbații, citez:” Bărbatul făcu un gest, iar ea îi sări în brațele deschise sub privirile curioase a celor ce se nimerise prin preajmă. Mimi împrăștie vestea și la ușa secției se adunară în fugă alte câteva femei. - Și vroiau s-o trimită la turnătorie, repeta într-una Mimi, emoționată peste culme. Nu au mai trimis-o la turnătorie; ba, Zoltan-maistru a felicitat-o personal și
UNITATEA ÎN DIVERSITATEA NOPȚII SAU ILUZIA CA BAROC AL AMINTIRILOR, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382150_a_383479]
-
Ene îl purta la brâu, iar praful de lună pentru presărat pe pleoape sclipea ca de obicei, semn că păstra încă magia somnului în el. Ia, dă-mi fluierul tău! Moș Ene scoase de la piept fluierul de argint cu care împrăștia muzica viselor și privi cum vărul său îi cercetează fiecare orificiu. - Aha, strigă Moș Crăciun, iată că aici este problema! Cineva a acoperit cu miez de pâine locul prin care trebuiau să iasă sunetele. Scutură bine instrumentul și îl întinse
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
trăgând blocul de gheață după ei, rămase fără răspuns, pentru că nimeni nu îl cunoștea pe monstrul cu ochi de cărbune. Așezați-l lângă brăduț, acum nu avem timp să ne ocupăm de el. Moș Ene a plecat deja să-și împrăștie praful de lună și să-și cânte cântecele de leagăn, iar voi mă veți ajuta să încarc sacul în frumoasa sanie a Zânei Iarnă. Uriașul sac cu daruri ocupă tot locul din spatele săniei, așa încât Moș Crăciun se așeză în față
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
în sfîrșit, putem realiza atîtea și atîtea lucruri, aici în România - țara noastră scumpă și dragă pe care, sînt convins, o puteți reprezenta, în sfîrșit, după inima și talentul vostru în arena sportivă internațională. Vouă, tuturor sportivilor dragi și talentați împrăștiați fără voia voastră prin toate colțurile lumii vă spunem: “TRICOLORI, VĂ AȘTEPTĂM ACASĂ!” Marian GHIOLDUȘ În aceste momente istorice, cînd întregul nostru atît de încercat popor trăiește zorii unei cu adevărat noi istorii, redactorii și tipografii, cu sufletele pline de
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
drepturilor omului, după ce reclamanții Anca Mocanu, Marin Stoica și Asociația 21 Decembrie 1989 s-au plâns de ineficientă cercetărilor interne cu privire la evenimentele din 13-15 iunie 1990. În noaptea de 12 spre 13 iunie, autoritățile au intervenit în forță pentru a împrăștia demonstranții aflați de 52 de zile în Piață Universității. În cursul zilei se înregistrează ciocniri violente între manifestanți și poliție. Seară, la televiziunea publică se citește un comunicat al președintelui Ion Iliescu: „Chemăm toate forțele conștiente și responsabile să se
La 25 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990, Parchetul General redeschide dosarul [Corola-blog/BlogPost/93161_a_94453]
-
În fine, am pătruns în ambianța Instalației audio-video. Un personaj feminin - performer-ul Luiza Neumayer - a pus în mișcare imaginile proiectate electronic, determinându-le sensul, formele și amploarea. La început imperceptibilă, misterioasă, muzica susține și concordă cu puzderia de puncte împrăștiate pe ecran, care se transformă în sferule din ce în ce mai mari și, din nou, în linii fragmentate sau în mănunchiuri de linii, ca niște snopi, apoi se preschimbă într-o succesiune de fîșii, mai late sau mai înguste, suprapuse și separate de
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
berbecul pregătit pentru jertfă./ Cu privire la mult trâmbițata înviere a morților/ Nu se mai suflă o vorbă, dar ei au înțeles/ Din instinct că ea se apropie./ Mișcarea lor aproape imperceptibilă/ Mă face să mă clatin pe picioare,/ Un curent viu împrăștie aerul apăsător,/ Cine ești tu, frate, și cum te-ai ridicat/ Și peste firea lor și peste a celorlalți./ Răsuflarea ta rece ne-a înghețat inimile,/ Iartă-ne nouă frica noastră cea de toate zilele/ Iartă-ne nouă Frica." (Istoria
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
bunăoară, are acces la cetățenia unei patrii alterne: arta sunetelor. Astfel, nutrește speranța de a adăsta, tihnit, redempția, căci ajung la adevărata înțelegere numai cei care pornesc din nou pe drumul pierdut cândva și regăsesc tainele pe care le-au împrăștiat așa cum împrăștii molozul. Un dialog cu diaspora înseamnă să schițezi o icoană a sufletului celor pribegi. Dar și un fructuos și necesar exercițiu pentru spirit. Or, așa cum le-a înfăptuit Sebastian Crăciun, deopotrivă icoana și exercițiul semnalizează ceva din neastâmpărul
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
acces la cetățenia unei patrii alterne: arta sunetelor. Astfel, nutrește speranța de a adăsta, tihnit, redempția, căci ajung la adevărata înțelegere numai cei care pornesc din nou pe drumul pierdut cândva și regăsesc tainele pe care le-au împrăștiat așa cum împrăștii molozul. Un dialog cu diaspora înseamnă să schițezi o icoană a sufletului celor pribegi. Dar și un fructuos și necesar exercițiu pentru spirit. Or, așa cum le-a înfăptuit Sebastian Crăciun, deopotrivă icoana și exercițiul semnalizează ceva din neastâmpărul muzicienilor români
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
scotoci sursele răului. Nu poți face abstracție de primejdia unui transfer posibil de la personaj la autor. Spre a înlătura suprapunerile forțate, Nicolae Breban intervine precaut, aproape didacticist, în derularea epică, repetă avertismentele către cititor legate de virusul ce se poate împrăștia. Fiindcă se joacă deliberat cu focul socoate necesar să recurgă și la ultrademarcări. Hotarul între el și productul său narativ e trasat net, tentativele de a-l anexa cinismului propovăduit în roman ar fi o gravă mistificare. De câte ori să mai
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
și între ele, beznă deplină, ca și când nu ar mai exista nimic. Nu vedem însă autostrăzile ce leagă una de alta aceste orașe luminate; nu vedem materia neagră invizibilă ce le unește, - nevăzută. Este materia fără de care totul s-ar desface, împrăștiindu-se în toate părțile. }inerea laolaltă. E legea creației universale. O interdependență, care nu se observă. în momentul în care HUBBLE își va încheia misiunea și va recădea pe pământ, un alt telescop, și mai înzestrat, care se află în
Hubble by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8605_a_9930]
-
Nichita Stănescu (de care îl leagă în chip straniu și destinul biologic - ambii au murit în al 50-lea an de viață), poetul reșițean avea un dar înnăscut al poeziei, versifica foarte ușor, iar versuri de-ale sale au fost împrăștiate în timp pe șervețele, bucăți de hârtie de tot felul, cutii de chibrituri și alte materiale aflate la îndemână în clipele de grație. Volumul Poemul fără sfârșit nu a fost gândit de către Ion Chichere. Concepția lui îi aparține lui Costel
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
și în mișcare... Dar serile satului meu, cînd luna se ridica asupra părului și cumpăna fîntînei se părea ca un cocostîrc cu pliscul întins... ce sări sănine! într-amurgul se apropia, cîrdurile aducînd miroasele cîmpurilor cu ele; fumul stuhului se împrăștia în văzduh cu mirosul teilor ce venea de la pădure" (Amintiri). Pregnanța detaliului material și capacitatea de a alcătui din detalii o atmosferă inedită atestă de pe acum virtuțile strict descriptive ale pașoptistului. Starea de spirit proprie și permanentă a lui Alecu
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
preluate parcă într-un matematic eșichier (patchwork). O nota favorabilă aluziilor fine la muzica galantă vieneză (gen Reuter sau Starzer) din Profiles de Ana Szilaghi. În nici un caz Sorin Lerescu n-ar trebui să fie mâhnit atunci când o baghetă năstrușnică împrăștie foile cu portative. Mai rău e dacă partitura poate dispersa o baghetă, fie ea aflată și în templul învățământului muzical bucureștean: Universitatea Națională de Muzică. În Aula UCMR publicul s-a înghesuit să-l asculte pe Andrei Tănăsescu, un pianist
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
rămas în gură; scoate din buzunarul bulbucat al cămășii pachetul de țigări și, din mers, îl aruncă în lada de gunoi, deschisă, a cuiva. Mândria îi răsfrânge buza de sus, îi dezgolește dinții. Pantofii lui mari, din antilopă, răscoliseră și împrăștiaseră gunoaiele amestecate prin pietrișul aleii. Aleargă. La capătul șirului de case care mărginesc aleea, cotește pe o stradă, anume Wilbur Street din Mt. Judge, o suburbie a orașului Brewer, al cincilea ca mărime din Pennsylvania. O ia la fugă pe
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
registrul existențial cotidian, în gesturile, faptele și replicile de toată ziua. Tensiunea dramatică și insolitul reprezentărilor sunt astfel asigurate. Iată, în Centura de castitate, două dintre cele mai ilustrative poeme: "Un râu orb merge pe stradă;/ în urma lui clipocesc undele/ împrăștiindu-se pe la răspântii:/ nu rămâne nici un loc neacoperit,/ nici unul necălcat de picioare.// Undele curg peste pași/ și peste glasuri înserate:/ râul orb se oprește la semafor/ picioarele sale încălțate/ în pantofi de mort pipăie asfaltul./ Trecătorii îl iau de mână
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
pe stradă", propoziție marcată nu întâmplător prin italice), ansamblul se va organiza în jurul ei. Premisei cu deschidere vizionară îi urmează o dezvoltare secvențială, din aproape în aproape, într-o logică strânsă ce "umanizează" absurdul. Mergând pe stradă, râul Lethe își împrăștie undele pe la răspântii, se oprește la semafor și pipăie asfaltul cu picioarele încălțate în pantofi de mort. Dacă ar fi ceva mai micuț, l-am putea vedea urcându-se în mașina proprietate personală (un vehicul al timpului, firește), demarând în
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]