818 matches
-
de măsline e ca neamul nostru, s-o știi. Măslina nu dă ulei decât după ce se jertfește, după ce-i strivită. La fel și noi. Și așa cum uleiul măslinei nu se amestecă cu alte lichide, tot așa și noi, oricât de împrăștiați am fi printre alții, nu ne amestecăm, nu ne lăsăm absorbiți. Și precum uleiul plutește mereu la suprafață, tot așa și noi nu putem fi pierduți“. O priveam amuzat. Vorbea cu o pasiune pe care nu i-o cunoșteam. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Îndoială că ale lui Fermín se concentrau asupra sinistrei apariții a inspectorului Fumero În povestea aceea. L-am privit cu coada ochiului și i-am observat chipul Îngîndurat, ros de neliniștite. Un văl de nori Întunecați se Întindea ca sîngele Împrăștiat, revărsînd așchii de lumină de culoarea frunzelor uscate. Dacă nu ne grăbim, are să ne prindă o ploaie zdravănă, am zis eu. Încă nu. Norii ăștia arată de parcă am fi pe timp de noapte, au un aspect de vînătaie. SÎnt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu știu cîta oară evenimentele din etapa ligii din urmă cu o săptămînă. La fiecare douăzeci de secunde, ne arunca o privire cu coada ochiului. — Sărăcuțul, uită-te la el cum asudă, zise Fermín scuturînd din cap. Te văd olecuță Împrăștiat, Daniel. Ai vorbit cu fetița, au ba? — S-a băgat taică-su. — Și ați avut o conversație prietenească și cordială. — Mai curînd un monolog. Am priceput. Trebuie deci să deduc că Încă nu-i spui „tăticule“? — Mi-a zis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
decât vântul. Arzând de nerăbdare să dea ochii cu Roland, el nu a dormit decâ câteva ore în noaptea aceea. Dis de dimineață, în ziua următoare, paladinul vedea înaintea-i marea cetate, sub ale cărei ziduri Împăratul Carol strânsese rămășițele împrăștiate ale oștilor sale. Prevăzând că în curând avea să fie atacat din toate părțile, Împăratul a pus să se repare vechile întărituri și să se clădească, în plus, altele noi, înconjurate de șanțuri lungi și adânci. Dorința de a ține
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
direcția de unde venea și l-a văzut pe Brigliadoro cu frâul atârnând încă peste șa. El s-a uitat apoi după Durindana și a găsit faimoasa sabie fără teacă, aruncată în iarbă. A mai văzut deasemeni sfărâmăturile armurei lui Roland împrăștiate pretutindeni prin vale. Zerbino și Isabela priveau uluiți și îndurerați ne mai știind ce să creadă, doar bănuind puțin adevărata cauză. Dacă ar fi aflat vreo pată de sânge pe arme sau pe îmbrăcăminte, l-ar fi crezut mort. Dar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
inima strânsă de îngrijorare, ei au văzut un tânăr țăran apropiindu-se. Acesta, care nu-și revenise încă din spaima ce trăsese, le-a povestit din fir în păr cele întâmplate. Zebrino, cu ochii plini de lacrimi, a strâns armele împrăștiate. Isabela a descălecat și ea spre a-l ajuta la împlinirea acestei triste datorii. Când au sfârșit de adunat toate părțile acelei bogate armuri,ei le-au agățat ca pe un trofeu într-un pin; și pentru ca nimeni să nu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
oare să vină o nenorocire ca să ne simțim atât de apropiați și să avem vie în minte ideea că, înainte de a fi orice-am fi, sîntem oameni? Aceste surori ale noastre îți spun fără cuvinte că-și vor aduna copiii împrăștiați, că o vor lua de la capăt, cu aceeași liniște pe care le-o dă instinctul vieții, care la ele, femeile necăjite ale acestui popor, s-a transformat în datorie morală, în care ele înțeleg că trebuie să trăiești nu numai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care au supraviețuit masacrului s-au întors și încearcă să trezească, din nou, locurile la viață. — Așa este. Din câte-am auzit, culmea muntelui e la fel de pustie și de ruinată ca înainte, dar oamenii de profundă învățătură cheamă laolaltă rămășițele împrăștiate ale credincioșilor și folosesc toate mijloacele cu putință pentru a reface muntele. Va fi dificil, atâta vreme cât Seniorul Nobunaga mai e în viață. — Și sunt conștienți cu toții de acest lucru. Și-au îndreptat o mare parte din energie spre Curte, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de mult timp, se vedea un cer albastru, cu nori albi. În lumina rară a soarelui, greierii păreau să fi amuțit. În locul lor, strigătele de luptă ale soldaților zguduiau tot muntele. Foarte repede, coastele muntelui se umplură cu cadavre însângerate, împrăștiate sau îngrămădite, unele peste altele. Într-un loc zăcea jalnic un mort, în timp ce alți doi-trei, căzuseră unii peste alții, în alt loc. Vederea leșurilor îi stimula pe războinici, iar soldații care pășeau peste trupurile neînsuflețite ale camarazilor lor intrau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Voi, cele violete, veniți aici, pe raftul din față! Vi se cuvine un loc de cinste. Ați fost creative și înălțătoare. Ele și-au ridicat semețe capetele și au pornit cu pas săltat spre locul indicat, privind mândre spre cele împrăștiate. -Cele albastre,vă rog, așezați-vă pe raftul din mijloc! Uneori m-ați derutat. Nu mai știam ce culoare are cerul. Ele s-au prins de mîini, sprijinindu-se și au pornit mohorâte, plecându-și capetele cu întristare. -Gândurile negre
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
încât le spală fețele cu roua care nu se ia până la amiezi. Întind plasele și așteaptă să prindă fluturii mei, pe care i-a eliberat gura arsă de arșița zilelor trecute călare pe soarele-bulgăre aprins. Ele sunt aducătoarele de răvașe împrăștiate. Pierduții așteaptă, cuminți, semne albastre de nemurire. Nesătuii molfăie firele de nisip din clepsidra timpului ascuns. Mii de povești minunate, poveștile voastre, alunecă vertiginos în burți fără de sens, așa cum a alunecat, într-o zi sfântă, Iona în burta nesătulă a
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de picior, am Început să alerg naivă după acea speranță. 9 Casa era pustie. Particule de praf planau În aerul Închis, Învăluite de tăcere. ― Alex! am strigat inutil. Alex! Era atât de liniște. M-am așezat pe canapea, cu gândurile Împrăștiate. Nu știam ce era de făcut acum. Refuzam să recunosc că ar fi trebuit să o sun pe mama și să mărturisesc totul. Damian Își bătuse joc de mine. Chiar mă făcuse să sper degeaba. Probabil că singurul lui interes
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Draga mea Eva, îi spusese ea, cu Gaskell prin preajmă, nu se știe niciodată. Uneori trec luni întregi în care de-abia dacă zvâcnește o dată și după aceea... zbang! îl vezi că-și dă drumul peste tot. E un mare împrăștiat. — Dar din ce mi-ai povestit tu am înțeles că între voi doi există ceva fantastic! zise Eva. — Da, sigur! Din an în Paști. Oamenii de știință sublimează, iar Ge pur și simplu trăiește pentru plastic. Și bănuiesc că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
zgârcite în privința banilor. Așa era și Gaskell. Și mai era și familia lui. Bogați și zgârciți. Se așeză și-l fixă cu privirea pe bărbatu-său. — Unde ți-e lacul de unghii? întrebă Gaskell când termină și în cabină zăceau împrăștiate douăsprezece prezervative umflate. — Vedea-te-aș mort! îi răspunse ea și ieși pe punte ca să mediteze. Femeia își aținti privirea asupra apei întunecate de sub ea și se gândi la șobolani, la moarte, la întoarcerea la sărăcie și la eliberare. Paradigma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și buzele și sânii și sexul tău cosmic și privirea aceasta mare, ingenuă, primordială... Tu, dulcissima, târfa planetară.“ Gândurile încetiniseră viteza, captivul se chircise, epuizat. Chilia se tot lumina, parcă. Lumina sporea lent, o vibrație bolnavă, dar gândurile slăbeau, diluate, împrăștiate. Emilia se afla la un birou. Coatele sprijinite de lemnul lucios, părul tânăr, fluturând. Obrazul prelung, de neuitat, ochii, da, ochii... A coborât privirea, rușinat de neașteptata delăsare, dezarmat. „Tu ești înțelepciunea? Fără caracter, fără restrângeri? Doar puritatea simțirii, instantanee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
altcineva. Doi escroci nu prea inteligenți și complicele lor anonim. Toți, niște ticăloși. Dar Harry nu mai gândea limpede în ziua aceea. Cum ar fi putut gândi, când mintea îi devenise o rană deschisă, o masă supurândă de materie cenușie împrăștiată, neuroni explodați și impulsuri electrice scurtcircuitate? Unde mai era rațiunea când persoana adorată din viața ta tocmai te-a insultat cu un pomelnic de acuzații monstruoase, despicându-ți ființa neajutorată cu lovituri ale securii disprețului său? Unde mai era echilibrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de care s-a ocupat Rufus), telefoane lui Bette, la Chicago, și câtorva colegi anticari din New York (de care m-am ocupat eu). În testament, Harry lăsase instrucțiuni să fie incinerat, dar nu precizase unde și în ce fel trebuia împrăștiată cenușa. După o lungă discuție, am convenit să o facem într-o zonă împădurită din Prospect Park. Conform legilor în vigoare la New York, răspândirea cenușii persoanelor decedate în locuri publice este interzisă, dar ne-am gândit că, dacă ne ascundeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu leșin când am intrat de-afară, singura dată când am intrat acolo și am căzut muiat pe patul jos cu cergă țărănească roșu-neagră. Pe peretele din fund al bucătăriei, pe o poliță îngustă, verde, protejată cu geam culisant, stau împrăștiate ca la muzeu până la o sută de ordine, decorații, insigne roșii comuniste. Țârțâc a înjghebat colecția asta în douăzeci și... de ani de umblat prin lagărul socialist, am fost, domnu’ Tudor, și-n Dedere, în Germania aia, și-n Ungaria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ei ce-a făcut? Soțul ei, ăla fără picioare!! insistă unchiu-meu. N-avea nici un soț, spune bătrâna după o cumpănire, pe un ton ce nu îngăduie replică. Zina încearcă de zece minute să-mi spună că epicul meu era prea împrăștiat, încărcat, zeci de nuvele între care legătura e artificială... Dacă nu mi-am luat nici o zi de concediu cât a stat ea la noi, acum îmi zic că, în ziua când mi-l voi lua, va pleca și ea, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pijama și poartă o pereche de șosete, fără sandale. Camera e încălzită, dat tot pare goală și rece. Nu seamănă cu un cămin. Aduce mai mult cu un cartier general de război, cu cărți, mucuri de țigară, prosoape și căni împrăștiate neglijent peste tot. El se simte în largul lui cu acest stil pe picior de plecare. Pereții sunt goi. Nu-mi dau seama care e culoarea inițială. Culoarea prafului. Pardoseala e din cărămizi mari, de un albastru-cenușiu. I-am sugerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din nou din loc. — Hai odată. Mișcați-vă mai repede, am întârziat... Marș dublu... Stâng-drept... Stâng-drept... Un-doi.... Un-doi... Stâng, drept. Stâng... Și făcură marș dublu, e dureros de povestit, stâng-drept-stâng drept în alt morman de valize și paturi de campanie împrăștiate mistrios pe drum. — Oh, nu, mugi brigadierul. Ce mai e acum? Cine-ar fi crezut că vor fi atât de multe probleme la ora asta? spuse domnul Gupta, trăgând în jos eșarfa pe care și-o înfășurase peste gură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ea râdea. Simțind că o privesc, Își Întoarse capul și se strâmbă la mine, Încă râzând. Părul lung, strâns În coadă, i se legăna În aer, iar mișcările Îi era line și mlădioase. Alături era o estradă (una dintre multele Împrăștiate În jurul ringului de dans) pe care dansau fetele cu paiete, unduindu-și brațele peste capetele celor aflați dedesubt. Cel mai de efect arătau gesturile fetei cu mănuși albe. Mi-am croit drum prin Îmbulzeală către ieșire și m-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Nasr Han, Soarele Împărăției, care trebuie să sosească chiar În această dimineață de la Buhara, după voia Domnului! Nu cutez să-mi Închipui În ce nenorocire ne-am găsi astăzi dacă mulțimea n-ar fi putut fi ținută În frâu și Împrăștiată. V-o spun, multe capete ar fi fost gata să cadă de pe umeri! Se oprește ca să-și tragă răsuflarea, dar mai cu seamă pentru a-și pregăti efectul și a lăsa teama să se strecoare În suflete. Din fericire, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
perete, de cadrul ușii, înaintează cu pași tremurați, pare că nu va mai ajunge niciodată la vasul de toaletă care îl aștepta cu gura deschisă, merg pe întuneric în urma lui, nu vreau să aprind lumina ca să nu văd toate obiectele împrăștiate cât era casa de mare, haine și pantofi, mobile vechi, toate semnele neglijenței care ne conducea viața, îi priveam silueta îngustă, hai să plecăm de aici mâine-dimineață, Udi, nu am mai fost nicăieri împreună de ani de zile, o lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
copii, nu pentru a reuși, nu pentru a atinge țeluri deosebite. Îmi ridic capul deasupra apei și inspir lung, cuprinsă deodată de fericire, sorbind aerul umed, îmbătată îmi ridic unul dintre picioare și îl privesc iertător, cinci degete scurte și împrăștiate neglijent se bucură să îmi întâlnească fața, este fericirea unirii dintre începutul și sfârșitul trupului meu, asta este tot ceea ce mi-a mai rămas, doar un trup căruia îi place să respire, dar tot restul îmi este permis, iar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]