2,778 matches
-
unde găsește un om cu mâna uscată. Provocat, El răspunde aporetic, printr-o întrebare: „Se cuvine, de sabat, să facem bine (agathon poiesai) ori să facem rău (kakopoiesai), să salvăm un suflet ori să-l ucidem?” Apoi, „privindu-i roată împrejur, sau unul câte unul (periblepsamenos) cu mânie și întristându-se din pricina învârtoșirii (porosis) inimii lor, îi spune omului: Întinde mâna!” Apoi săvârșește vindecarea. Fariseii și irodienii se coalizează pentru a-L prinde și omorî. Isus pleacă, urmat de o mulțime
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
afară, săvârșind miracole/semne și minuni în Egipt, și la Marea Roșie, și în pustiu patruzeci de ani” (Fapte, 7,35 sq.). Concluzia, care face ecou tulburător pasajelor de care ne ocupăm: „Tari de cerbice (sklerotracheloi), cu inimile și urechile netăiate împrejur (exact: netăiați împrejur la inimi și la urechi/aperitmetoi tei kardiai kai tois osin), voi întotdeauna vă împotriviți (antipipto: a cădea împotriva/țineți piept) Duhului Sfânt: precum părinții voștri, așa și voi!” (Fapte 7,51). Temele-cheie se regăsesc în capitolul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
semne și minuni în Egipt, și la Marea Roșie, și în pustiu patruzeci de ani” (Fapte, 7,35 sq.). Concluzia, care face ecou tulburător pasajelor de care ne ocupăm: „Tari de cerbice (sklerotracheloi), cu inimile și urechile netăiate împrejur (exact: netăiați împrejur la inimi și la urechi/aperitmetoi tei kardiai kai tois osin), voi întotdeauna vă împotriviți (antipipto: a cădea împotriva/țineți piept) Duhului Sfânt: precum părinții voștri, așa și voi!” (Fapte 7,51). Temele-cheie se regăsesc în capitolul 63 din Isaia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Belzebut, domnul întunericului, și pe demoni, pe unii bătându-i, pe alții gonindu-i cu sulițe; câțiva oameni, în pielea goală și legați cu lanțuri, uitându-se în sus; multe lacăte și încuietori sparte și porțile iadului dezrădăcinate; Cristos, având împrejur nemărginită lumină și mulți îngeri, calcă peste ele, cu dreapta ținându-l pe Adam, iar cu stânga pe Eva. De-a dreapta, Înaintemergătorul stând și arătându-l pe Cristos; și lângă el David, alți drepți și împărați cu cununi și coroane
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
despre actualitatea Părinților, mai bine aruncăm o privire asupra marelui aggiornamento conciliar: adevăratul aggiornamento, ale cărui rădăcini se află la baza textelor promulgate, cel care se realizează mai întâi în adâncime, printr-o credință primenită, nu spuma care se agită împrejur. Într-o foarte mare măsură, în toate sectoarele atinse de Conciliu, acest aggiornamento a devenit posibil datorită reînnoirii patristice din ultimii cincizeci de ani. Happy end. Jean Daniélou a fost făcut cardinal încă din 1969 de către Papa Paul al VI
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să mai vezi ?! Da' haide-odată, că, uite, s-a făcut lumină ! De data asta chiar că m-am speriat ! Am deschis ochii mari și nu mi-a venit să cred ! Parcă răsărise soarele, dar nu știu cum, răsărise de sus ! De jur împrejur nu era nici o stea, cât vedeai cu ochii, doar una singură și aceea era în mijlocul cerului și strălucea se făcuse lumină ca ziua, doar marginile cerului mai erau albăstrui-întunecate, ca să știi că e noapte ! Am crezut că e luna, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
deadul Vasile și, apucându-l de mână, îl duse în căsuța lui, într-o odaie luminată de un opaiț așezat într-o firidă din perete. Odaia semăna cu cele din orice casă țărănească veche, doar că pe pereți, de jur împrejur, printre icoane, scoarțe și ștergare, spânzurau la loc de cinste o sumedenie de găidulci, mai multe decât văzuse vreodată Culae, de diferite forme și mărimi, lucrate cu tot dichisul și meșteșugul. Ei, ia stai jos, nepoate, de te hodinește, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rău pragul și ieși în ograda casei împreună cu bătrânul. Afară era noapte adâncă și sufla un vânt rece, care îl făcu să se înfioare și să se zgribulească în hainele-i nu tocmai călduroase. O liniște ciudată domnea de jur împrejur. O pace ca din altă lume. Nu se auzeau nici glasuri, nici lătrături de câini și nici un fel de zgomote, iar luna poleia cu raze stinse acoperișul caselor din preajmă, cufundate în somn adânc. Poarta de la drum era deschisă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un scârțâit sfios și prelung și în cadrul ei își făcu apariția Fane, cu un pahar gol în mână. Dând un "bună ziua" smerit, omul de serviciu depuse cu băgare de seamă paharul lângă sticla cu apă minerală și o făcu la stânga-mprejur, dornic să iasă. Dar, în momentul când trecu pe lângă Tarbacea, acesta își ridică fulgerător în aer mâna stângă, în care ținea ziarul "Scânteia" făcut sul, și îl plesni cu sete peste scăfârlie, înjurându-l de anafura mă-sii, de lumânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
regimul comunist încă nu declarase închise marile orașe, și aveau și ceva bani strânși de la nuntă. În cele din urmă, după multă tevatură și alergătură, găsiseră exact ceea ce-și doreau: o căsuță bătrânească, dar încă zdravănă, cu ceva curte împrejur și cu o grădiniță de flori în față, pe undeva prin apropiere de gara Filaret și de Parcul Carol. De acea căsuță Mariana se arătase mai mult decât încântată: tot să trăiești acolo, în inima orașului, îngrijind florile din grădiniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în doi peri al celuilalt i se păru destul de nelalocul lui, dar nu mai comentă nimic. Traversară bulevardul și o luară împreună înapoi, spre universitate. În loc sa se mai lumineze, cerul se mohorâse și mai tare și totul de jur împrejur era învăluit într-o ceață alburie și înecăcioasă. Am făcut-o pe mahmurul, ca să nu se prindă cineva unde mergem..., se porni Călin Moraru să-i explice și, scoțând din buzunar o brasardă tricoloră, i-o întinse lui Victor. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îi numai jumătate din român! Și când ai mei ajung în Italia și Franția nici nu le este rușine să zică că-s români... Da' ai dumitale, bădie Gheorghe, o spun numai așa cu jumătate de gură și se uită împrejur ca să nu-i audă prea multă lume. Și atunci, unde-i patrihotismul? Spune și dumneata!... Dar obiceiurili strămoșești?... Ursarii, Capra, Bătuta de la Mitoc? Hora Pătrăuților, vioara, acordihonul, țambalul unde îs, bade? Cine le păstrează? Cine? Dar credința în Domnul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Mai și 23 August". Deodată, pe domnul acela tovarăș l-a apucat invidia, atunci când a văzut că un pici poate da niște răspunsuri atât de foarte bune, alt motiv pentru care s-a uitat înnegurat la doamna, a făcut stânga împrejur, ca soldații aceia care au venit la sărbătoarea cu steag și gloanțe trase în aer, a lui Ucu, și dus a fost. Iar doamna, subtilă și ea, știind că eu nu aveam niciodată nevoie de laude, nu mi-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ce-l avusese la dispoziție în America, umblase după un asemenea inel pe la diferite magazine de bijuterii. Era un inel de aur cu o piatră de safir natural, albastră ca ochii Ceciliei (de aceea îl și cumpărase) încadrată de jur împrejur cu bobițe fine de diamant într-o lucrătură de filigran, cunoscându-i gesturile. Îl costase o groază de dolari, dar s-a bucurat că i-l putea oferi. Aștepta momentul potrivit. Nici n-au simțit când au trecut cele două
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
aer în piept, m-am îndepărtat ușor și cu mințile rătăcite... În ziua aceea, n-am mai fost în stare să fugăresc niciun șobolan. februarie, 2013 Istorisiri nesănătoase fericirii 77 Loc predestinat artierele mărginașe și sărace, ce înconjoară de jur împrejur cam fiecare oraș, întotdeauna sădesc fiori adânci de spaimă și de încordare tuturor celor care le străbat și care de bună seamă că nu sunt tocmai bine familiarizați cu ele. Atmosfera rece și lugubră de prin aceste locuri știe să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cale-afară. Mi se-ntâmplă numai ciudățenii, am apucături tot mai bizare. De pildă, de multe ori, atunci când merg pe stradă, nu reușesc să-mi explic de ce, însă tot timpul mă întorc ca să privesc în urmă, iar apoi roată de jur împrejur atent, de parcă m-ar urmări neîncetat cineva cu un ochi ascuns și vrăjmaș. Mă simt de parcă aș fi o pradă mereu pândită de către dracu’ știe cine! Ce m-a tot apuncat, mă-ntreb. Oare de unde au mai apărut la mine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
părți implicate”), acesta își luă în primire drogurile cerute și, mai aruncând doar o singură privire în urmă, fu din nou condus, pe scările de urcare, până afară. La ieșirea de pe porțile tavernei, tânărul, aruncând câteva priviri fugare de jur împrejur, respiră adânc, ușurat. „Formidabil, exclamă el în gând, n-aș fi crezut! Asta a fost chiar tot?! Ah, și eu care vedeam în a face rost de droguri un lucru atât de irealizabil și de fantezist... 168 Rareș Tiron Dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
americanizate: patru liceene în uniformă, cu fuste plisate scurte (mult prea scurte, sesizează, pudic, subconștientul), șopotind de zor între ele și chicotind la intervale regulate. Bref, visul umed al oricărui puber... Din dorința de a le evita ocheadele, fac stânga împrejur și pornesc spre ieșirea diametral opusă. Gest tardiv însă... Ceata mă zărește și se lansează în urmărire. Fetele mă ajung destul de repede și, cu infinit sânge rece, mă întreabă (în engleză, desigur) dacă nu vreau să ieșim împreună la un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
că vor ajunge, vreodată, să stăpânească limba japoneză. Scaunul Realitatea este o simplă iluzie, însă una foarte persistentă. Albert Einstein Aici, la înălțime, se simțea și mai puternic soarele, prea cald pentru începutul de octombrie cast și șovăitor. De jur împrejur, culorile se încăpățânau să ocolească cele șapte coline care unduiau domol, așa cum numai dealurile japoneze știu să o facă, în aerul subțire. "De aceea se numește locul acesta Nanatsumori" îmi spusese pe drum Mr. Moon, cu eternul său zâmbet, extaz
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
adică departe de ceata zgomotoasă de bărbați, care se grupase, compact, în partea opusă. Încă supraviețuiește în Japonia, și puternic, conștiința care desparte, la petreceri chiar, femei și bărbați, făcându-i să se simtă inconfortabil unii cu alții. De jur împrejur, răsuna acum ciripitul femeilor, punctat la răstimpuri scurte de nelipsitul oishii, delicios, da, delicios nu-i așa? cu adevărat delicios. Cu pași înăbușiți de teamă să nu atragă atenția întregii mese; cât de neplăcut ar fi fost să simtă asupra
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mâinile ei subțiri. Nu știa încă ceea ce eu știam deja, dar avea să afle curând, în clipa următoare, acum, când își întoarse capul căutând din priviri, încă liniștită. La masă, mai era un loc liber, fără scaun însă. De jur împrejur, nu se mai zărea nici unul, uitat aiurea sau cine știe? hărăzit chiar ei de o soartă milostivă. O urmăream cu coada ochiului. Felia roz de ghimbir murat tremură scurt între bețișoare. Femeia stătu nemișcată și soarele îi aprinse o clipă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cari deși primiseră creștinismul, totuși vechea lor tradiție (obiceiuri moștenite din tată-n fiu) fiind mai puternică, îi îndemna s-o țină și pe ea, dar să primească și formulele proaspete ale creștinismului. Așa de pildă, unii întrebuințau circumciziunea (tăierea împrejur, vechiul botez iudaic), dar și botezul creștin cu apă etc., învederând prin aceasta lipsa lor de convingere creștinească, sau mai bine zis, credeau cum că-mpacă vechea credință cu cea nouă, care avea caracterul universalității și era cu desăvârșire liberală
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ascuțea sarcasmul și talentul, care mergeau mână-n mână, și contribuia să-i creeze noi probleme. — Patientia lenietur Princeps, Îl consolă Dómine Pérez. Răbdarea Îl domolește pe suveran. — Păi pe mine mă face să turbez, reverende părinte. Iezuitul se uita Împrejur cu un aer preocupat. Ori de câte ori vreun comesean de-al lui avea probleme, Dómine Pérez trebuia să se pună chezaș pentru el Înaintea autorității, ca om al Bisericii ce era. Ba Îi mai și absolvea de păcate din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
repetă. Căpitanul nu știu ce să spună. La urma urmei, și În ciuda deznodământului Înfruntării, el și colegu-i de breaslă Încercaseră să-i asasineze pe acei tineri domni Smith sau cum naiba s-or fi numind. Ca să umple cu ceva stingheritoarea pauză, privi Împrejur și văzu strălucind pe jos spada englezului. Așa că o luă și i-o Înapoie. Numitul Steenie, sau Thomas Smith, sau care i-o fi fost numele În realitate, o cântări gânditor Înainte de a o băga În teacă. Continua să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pâlpâitoare a candelabrului Îi schimonosea obrajii supți, prost bărbieriți, pe când ochii Îi scăpărau de ură țintuindu-l pe căpitan. Omul acela Întreg, de la felul cum punea Întrebările până la cea mai neînsemnată din mișcările lui, era amenințare pură; Încât Alatriste privi Împrejur, Întrebându-se unde o fi banca de tortură pe care, peste câteva momente, va fi Întins și schingiuit. Fu surprins că Saldaña se retrăsese cu zbirii lui, iar acolo nu se vedeau oameni Înarmați. Aparent, nu erau decât mascatul, călugărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]