1,000 matches
-
deschide și-i cuprindă. Sunt doar o pată roșie de sânge pe albul încă nescris al istoriei. Chiar dacă numele meu nu va spune astăzi nimic, întotdeauna vă voi întinde o mână. Unii mi-au uitat demult numele, unii mi-l împroașcă cu noroi dar, pentru cei mai mulți, voi fi pentru totdeauna inima din piept, România. Referință Bibliografica: România / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 334, Anul I, 30 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamâș : Toate
ROMÂNIA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355158_a_356487]
-
legănă trupul ei de trestie și-o luă spre maică-sa c-o găleată în mână călcând rar, arcuindu-și șoldurile cu o nepăsare rară. Fără să ne dăm seama, soarele căzuse peste deal ca un zeu înjunghiat la beregăți, împroșcând tot cerul la apus cu un sânge de purpură. Ziua cu duhorile ei trecuse pe nesimțite, căldurile se ostoiseră și se lăsase cu aripile ei nevăzute pânza albastră a înserării cu mângâieri de vânt răcoros prin salcâmii proaspăt înfloriți, cu
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > SEPTEMBRE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 268 din 25 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Peste codri azi trece septembre Împroșcând peste verde arama, Unui soare timid îi face dojana De frigul ce-l simte-n vertebre. Un bucium sună-n noapte târziu, Pe ceruri trec vrăbii în zbor cenușiu, Văraticii nori de-acum plumburii Brumele-și cern peste morți, peste
SEPTEMBRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355676_a_357005]
-
păcat aici e iadul - camera de gardă oricâți ne vin - de-aici încep să ardă li se lumìnă-aici nimicnicìa goi vin la noi - nu știu ce-i veșnicia nu-ți mai ascunde capul printre broaște până și stânca seacă stă - aici - să-mproaște: din acest Nil - prin acest mâl - târât te vei alege doar cu un nou rât... ...nu lungiți vizita la vorbitor căci toate-s bune - nădejdile când mor... --------------------- Adrian BOTEZ 15 Iunie 2017 Adjud, Vrancea Referință Bibliografică: Adrian BOTEZ - SUMBRE ZIDIRI
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
locul, nici în mijlocul frunții ca un păduche, nici în vatra amestecată cu cenușă (cu toate că cenușii i-au fost și amintirile și privirile). A fost violată a ta țară, România, a fost posedată, a fost terfelită, aruncată la marginea "Comunității Europene", împroșcată cu noroi, cu vorbe grele, cu mizerii, cu închisori, cu pumni în gură. Le-a suportat înghițindu-și amarul, biata țară! Știa că suferința este un dat nu o virtute. Ea nu a fost virtuoasă, a fost doar trăitoare. A
SĂ ÎȚI IUBEŞTI ȚARA, SĂ OFERI FĂRĂ SĂ CERI NIMIC ÎN SCHIMB. de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368826_a_370155]
-
Acasă > Stihuri > Nuanțe > ULTIMUL PLÂNS Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2009 din 01 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Bacoviene moine mă-mproașcă cu plumb în suflet și-n gânduri scrum, cănd simt ca-n mine oasele-s fleașca și sub noroaie nu văd un drum. Unde mă poartă-atâtea mizerii puse-n desaga ce-o car cu greu de când dau iama-n triste
ULTIMUL PLÂNS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369054_a_370383]
-
și băiatului meu de 17 ani că într-o seară când toți erau adunați în casă pe lângă loampa cu opaiț -lampă cu petrol- eu îmi făceam de lucru prin grajd prin spatele unui cal și ce să vezi, când mă împroașcă cu amândouă picioarele de mă azvârle până într-o baligă de mi-a ajuns până la piele. Mă ridic cu o durere în piept și nu zic la nimeni nimic pentru că știam că dacă povestesc iau bătaie de la bunicul, durerea mi-
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
și băiatului meu de 17 ani, că într-o seară când toți erau adunați în casă pe lângă loampa cu opaiț -lampă cu petrol- eu îmi făceam de lucru prin grajd prin spatele unui cal și ce să vezi, când mă împroașcă cu amândouă picioarele de mă azvârle până într-o baligă de mi-a ajuns până la piele. Mă ridic cu o durere în piept și nu zic la nimeni nimic pentru că știam că dacă povestesc iau bătaie de la bunicul, durerea mi-
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
parlamentu-i tot corupt. Chiar și D.N.A-ul au sfidat, Când între ei s-au apărat. Iar legea calpă ce au votat, Nurenbergul a contestat. A lor imensă incultură, Țării istoria-i fură. Dau drepturi depline la străin, Să ne împroaște cu venin. Astăzi românii să gândească, Ca prin vot să-i mătrășească. Iar justiția să îi condamne, „Să scrie în bulău,romane!” De scriu vreo două,trei romane, Adunate-n tomberoane, Legea făcută peste noapte, Le dă iarăși libertate. Odată
NU UITA, ROMÂNE! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369947_a_371276]
-
uno scriba ha annotato sulle scritture. JUMĂTATE DIN SÂNGELE MIELULUI Pleznesc aerul din mănușile fără degete. Între timp, Albinele și-au procurat mierea de subzistență Direct de la raft. Pe inserat Voi apaludăa nebunește campionul la box În ringul cu colțul împroșcat cu dureri personale. Acolo se rescrie istoria nașterii Cu jumătate din sângele Mielului Lichefiat în cubul de gheață albastră. -Cocktailul pentru petrecere-i gata! Scriu de o sută de ori în caietul dictando. Între timp Pe plita de fonta Porumbul
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
din camera ta, pânză țesută din lacrimile așteptării, o Penelopă împietrită de răbdare, cald fulg de nea topit pe obraz rece, suliță spintecând carnea dușmanului, cuvânt de leagăn și blestem, far în noapte de furtună, porumbiță zburând spre infinit... ai împroșcat chipurile în tușe groase de cenușă presărând-o , apoi, cu gesturi moi peste visele de pe pereții camerei tale dar, zeița-fulg , zeița-cuvânt, și-a încrustat adânc în zid frumusețea neucisă de visul efemer. ÎN AȘTEPTARE... Sloiuri de gheață Topesc deșertul din
POEZII de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369320_a_370649]
-
tehnologice, pretutindeni în lume este părăsirea obiceiului de a citi, ba chiar în multe țări a unei atitudini ostile, chiar de ură față de intelectuali sau a unei pături elitiste. De exemplu, chiar la noi sunt posturi TV și ziare, ce împroșcă cu noroi cei câțiva intelectuali cu o poziție în societate (A.Pleșu, G.Liiceanu, H.Patapievici, R.Paraschivescu, M.Cărtărescu,etc). După cum constata Sever Voinescu în suplimentul cu aceiași tematică din revista Dilema Veche 29 iunie 2016, s-a constatat
CE SĂ CITIM ÎN ACEASTĂ VARĂ de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370639_a_371968]
-
dacă ducea angarul în cuib. Ochii creaturii aveau să-i folosească A-Mei la accelerarea procesului de înmugurire. O explozie apropiată, sfâșie una dintre aripi, făcându-i să se rostogolească de câteva ori în aer, gata de prăbușire. Sângele angarului împroșca fierbinte fruntea cercetașului, gâlgâind la fiecare zvâcnire a aripii sănătoase. -- Cred că ultimul lucru pe care am să-l fac pe planeta asta va fi să te duc pe tine înapoi la regina ta! Cercetașul nu răspunse. Simțea în întreg
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
a șoptit cu vocea gândurilor. “Acum pământul e plin de suferințe. Cel mai puternic vis e să curățați lumea de negrul voalurilor care acoperă bucuria cu ură, și viața cu moarte. Aerul pur al pădurilor și munților pământului a fost împroșcat cu smoala diluată în enegiile scăldate în sânge. Visele tale nu se pot împlini acolo unde ura și dușmănia domină locul. Ridică-te și pornește la drum. E drumul șerpuit al unor împliniri care se cer auzite. A venit timpul
VISE RATACITE de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368260_a_369589]
-
și pe pereți erau pictate în stânga și în dreapta câte o cobră roșie. Capetele lor roșii, ochii verzi și botul larg deschis din care ieșeau limbile subțiri, crăpate la vârf și cei doi colți lunguieți, dădeau impresea că vroiau să te împroaște cu venin sau că au intenția să sară pe tine. Sus la etaj era un restaurant închis de ani de zile și jos unde se ținea discoteca fusese un bar. Deasupra ușii era scris mare COBRA cu un vișiniu aprins
PARTEA A DOUA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353509_a_354838]
-
că-s destui!), scoate capu-n lume plin de sine, fălos nevoie mare de-așa ispravă. Doar este artistul, nu!? Că lipsește sublimarea metaforică, limbajul poetic, arta propriu-zisă, ce mai contează!? De-acum avem în față un volum, un autor... Împroașcă limba română aruncând în vânt “forme fără fond”(unde ești tu, Maiorescu!?) De-acum e creator, parol d’honneur... ! Pe când voi, mâzgălitori mărunți, rămâneți la stadiul de vorbe. Parole...Parole...Pentru că în mintea unui asemenea specimen cocoțat pe ditai podium
INFLAŢIA DE MACULATURĂ de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354055_a_355384]
-
pentru cele viitoare!- caută râme prin toate revistele, spre propria-i îndestulare. Croncănind și cotcodăcind, să vadă lumea cât este de mare - din nou, drag cititor, iertare! - face varză toate revistele care îi ies în cale, din întâmplare, face curățenie, împroșcându-și până și confrații de breaslă și de uniune, dă cu mă-tura, lipește etichete și, în numele curățeniei perfecte, scuipă, triumfător, pe provincialismul tuturor care, din nefericire, nu-i provoacă fericire și intelectuala plăcere. Creatură cameleoni-că și târâtoare, cu verde
IFIGENIA RECIDIVEAZĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353136_a_354465]
-
este cel mai mult ce poate avea un om de la viață! Cei care s-au îmbogățit cu ziua idealului sunt, mai întâi de toți, copiii. Atâtea păsări rănite se scutură de pene peste inocența copilăriei, azi, atâtea duzine de prăștii împroașcă în ei cu pietrele viciilor, încât, până când nu se face seară, trebuie să-i apărăm, ca să mai viseze frumos, departe de coșmarele lumii. Atât de frumos împlinește aceasta, în castelul său cu creneluri de cântece maestra pe care cine nu
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
împacă doi din pușcăriașii pe unde a fost el șef de cameră. Dar mi-a convenit această aparentă împăcare pentrucă cel puțin Nicolae nu va mai bârfi. Pe de altă parte cel puțin am satisfacția că am putut să-l împroșc și eu pe Nicolae cu tot felul de vorbe batjocoritoare, puțin tot m-am răcorit”, așa gândea Silviu în timp ce intra pe ușa blocului său, salutând cu respect o bătrână ce stătea la balcon, la un apartament de la parter. Între timp
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (7) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352716_a_354045]
-
permanent infractor. Despre frumusețea acestui statut au vorbit extaziați toți marii gânditori ai lumii, aplaudând din inimă spontana graviditate a justiției omenești care a devenit un fel de punct culminant al civilizației. Nu poți face un pas fără a fi împroșcat cu noroiul unei legi, nu poți bea o gură de apă fără a fi sancționat de nu știu ce instituție care distribuie apa, nu poți lega două cuvinte fără a fi tras la răspundere pentru conotația lor care aduce atingere nu știu
TAINA SCRISULUI (6): OSÂNDA DE A FI SCRIITOR de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354727_a_356056]
-
lor, nici dacă ar fi escaladat Kilimanjaro. Acea zi, însă, părea diferită. Nu ar fi putut spune din ce motiv. Păreau că știu cu toții ceva care îi îngrijora, iar liniștea dinaintea orei de limba română era nefirească. Nu o mai împroșcară cu răutățile, nu îi mai aruncară caietele, așteptau cu toții în bănci, timorați. Înțelese abia când, în locul profesoarei lor, apăru un domn în vârstă, cu o față severă, imobilă. Se prezentă, dar ea nu reținu numele. Înțelese doar că este un
FLUTURELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347062_a_348391]
-
în: Ediția nr. 316 din 12 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Punctul critic Venind un om fantomatic cu propria-i umbră sub tălpi, cu gulerul pardesiului ridicat, cu șapca trasă pe ochi... În unele dimineți de noembrie, când vântul vijelios împroșcă acidul ploii și întunericul încă are consistență, apăsând ca plumbul, oamenii sunt singuri cu umbrele lor, sunt stranii și răvășiți, se prăbușesc parcă în sine... Străzile sunt punți de cositor fluid, catene ca de fludor, copacii relicve și întregul oraș
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
și mențin o stare de tensiune, vrajbă, război printre cei din jur; extrem de abili, vicleni, ipocriți, ei reușesc să stea într-o funcție (dacă au de câștigat) destul cât să se sature lumea de ei, iar veninul pe care-l împroașcă, sub diferite forme, reușește, de cele mai multe ori, să-și atingă scopul murdar. De asemenea, pot fi foarte virili și adesea pot dezvolta fixații și obsesii sexuale, iar filmul “Sărbătoarea Țapului” stă mărturie în acest sens cu un Trujillo libidinos, siluind
LIDERI DE FILM – O CAPODOPERĂ SEMNATĂ DE PAUL POLIDOR de DAN MATEI AGATHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357799_a_359128]
-
Cu ce e vinovată - zic - biata urzică? Abia ce a ieșit și tremură de frică; În săptămâna mare, în pripă-i acuzată Că a-nțepat cândva un fiu născut din fată. Până ieri, sărmanii te căutau sub frunze, Dar astăzi, te împroașcă cu venin pe buze; Ai ridicat din pat bolnavi de anemie Și ai hrănit pre mulți ajunși la ananghie. Barabas de aș fi, ațâțător de gloate, Sfâșietor de fuste și hoț de nestemate, N-aș destupa cavouri, n-aș trece
EU CRED CĂ-S MORT ŞI NICI NU ŞTIU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357607_a_358936]
-
Sunt iubitor de pace și Lumină De dragoste și mângâieri De sfânt cuvânt ce dulce își declină Originea de azi prin ieri... Sunt doritor de largă libertate Sub cer albastru și senin De vorbele și gândurile toate Ce nu pot împroșca venin. Marian Malciu CAPITOLUL I DIN AMINTIRI SPRE REALITATE Am traversat o parte din ținuturile Bucovinei, aflându-mă într-un vagon special, în urmă cu aproape cincizeci de ani. Îmi amintesc că am trecut prin Vatra Dornei. Ce puteam vedea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]