362 matches
-
ghicitor, de cititor în stele și de invocator al duhurilor, dar neleneși nici la a-și ciuli urechea și nici la a cuprinde într-însa strigătele, urletele, care, tîrîndu-se pe burtă prin sală, evadau, făcând temenele pe sub tivul perdelelor și împuțeau locul. Se auzea cam așa: - Horla! Prăbușește-i, tăicuțule, și frige-i pe moțîrcani! - Împărate, bea-le într-o linguriță inima târgului, cîntare-ar benga la ei! - I-a tras-o lui babeta de pe trotuar de nu mai avea aer... I-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sfârșit, acceleră încercînd, din răsputeri, să îl calce, dulăul, mai sprinten, se și refugie, schelălăind batjocoritor, într-o gură de canal fără capac, răsărită, ca prin minune, în dreapta sa. Genel încercă să dezghețe atmosfera, pe care tot el, înainte, o împuțise și-o încordase. - Pe câinele Șopîrlacu... despre care merge zvonul c-ar fi fost pensionat de la Moși sau de la Circ, nu-l poți buși cu una cu două, recunoscu cu sportivitate șoferul. Își aprinse de la bricheta de pe bord o Carpală
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din cercuri din tablă. Împodobită cu panglici colorate, țoale fistichii, oglinjoare și săculeți cu farmece. Care, dacă te plesnea peste fălci cu niște lănțișoare descântate, până în trei zile, picai. Ori într-o chiverniseală turbată. Ori în coșciug, din patru surceluțe împuțeai. Zbura și has-Satan, cam într-o dungă, plăcut abțiguit. Iar pîn' la coșconeața din spatele curții Nicoloaicei, nu se opri. Fusese la un botez. Capitolul 8 ZIUA A PATRA: "SĂ NU POFTEȘTI LA NICI UN LUCRU CARE ESTE AL APROAPELUI TĂU
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care fuseseră supuși el, Otilia și Iarba Fiarelor, din momentul în care fuseseră arestați pe Bulevardul Principal al Arhivei cu Dosarele de U.P. (Urmărire Permanentă). E drept, se pare, că și ei, nevinovații, făcuseră sită împușcînd mortal vreo câțiva împuțiți de ofițeri... Era sau nu era așa? I se împăienjeniră ochii. Îi pocniră urechile. Și leșină... Dar vezi că și-așa, împrăștiat vraiște pe pătura lui infectă, fiertura Suveranului continua să-și realizeze efectul și, chiar și leșinat, secvența existențială
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
al doilea rând de case, profesoara se retrăgea, de obicei, într-o odăiță discretă, decorată sumar, cu destul de bun gust, dar și ușor împuțită. Împuțită nu deoarece într-însa ucenicele n-ar fi făcut, din când în când, curățenie. Ci împuțită de la mirosul de om înfășurat în bulendrele lui, care nu se mai hotărește o dată să recunoască cum că îmbătrînește. Dar nu adora să facă amor în această încăpere. Acum însă sprințara sa gazdă se trăsese probabil undeva să îmbătrînească, se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca dintr-un furtun de pompieri. Știu că am momente când pot fi de un imprevizibil nemaiîntâlnit. Mai rețin doar urletele prostești ale lui Creț și vrăjeala turnată de teatralul Bobică: Dați-l, mă, afară pe ăsta, că ne-a Împuțit aerul. V-am zis să nu-l luăm, că-i pa-pa-gal. Asta nu mai iese din țoale, Nelule!” Știu că În Învălmășeala creată am simțit o vagă lovitură. Apoi n-am mai știut ce-i cu mine. M-am trezit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
plină de urât. Istoria omenirei cu legi de poezie, Cu regii de răsboaie e ca și un poem; Dar totuși rog divina ca depărcior rămâie De corpul meu nevrednic - nu-mi vine la cherem. {EminescuOpIV 221} Cugetători ai lumei! o împuțiți eterul Cu sisteme înnalte, puneți-l în săltar. O ladă este lumea cu vechi buclucuri - ceriul De stele și comedii vă este un hămbar. Preoți cu crucea-n frunte, visternici de mistere, Voi sunteți sarea lumei, formați inima ei. E
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înalt și slăbănog, cu mâini lungi ca de maimuță și un chip livid de băutor. Dricul intrase într-un șanț acoperit cu o zăpadă pufoasă, și o roată din spate se scufundase până la butuc. Ajutorul se dădu jos, blestemând mahalaua împuțită cu oamenii ei cu tot. - Încă puțin, spuse scrâșnind, și rupeam spițele... Caii se opintiră de câteva ori și în cele din urmă echipajul ajunse iar pe drumul cel bun. Cioclii nu văzuseră până atunci mulțimea. Când unul din ei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se dă înapoi, în nici un caz. — Fără să se țină de cuvânt? — Păi, să zicem că cineva care era sigură că o va juca pe Nora poate să se trezească cu rolul Christinei, în loc. Într-o zi, treaba o să se împută. De fapt, abia aștept momentul ăla, adăugă Hugo. Philip n-a fost niciodată unul dintre preferații mei. Își stinse țigara dintr-o răsucire. Un moment, privirea lui căpătă culoarea oțelului, rece ca gheața. Capitolul zecetc "Capitolul zece" În dimineața următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
e îndrăgostită de el. Recompensează o elevă deșteaptă, dar e îndeajuns de detașat încât să nu-i dea speranțe. — Suntem cu toții un pic tensionați. E de înțeles. A, da, șopti Louise timid. — Uite care e treaba. Dacă vezi că se împute, știi tu, dacă vezi că se înfierbântă oamenii, poți să vii să mă cauți dacă simți că nu poți face față. Nu-l deranja pe Philip. Are și așa destule pe cap. — E cu polițiștii acum? Nu, tocmai au plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îi împiedică pe oameni să audă chemarea la rugăciune, cum nu se mai deosebește bărbatul de femeie nici după strai, nici după mers, vede cum banii jecmăniți de la credincioși sunt azvârliți la picioarele dansatoarelor. Fraților! După cum peștele de la cap se împute, tot astfel, în comunitățile omenești, putregaiul se întinde de sus în jos. Urmă o lungă pauză, iar când am vrut să pun o întrebare, tata m-a oprit cu un gest. Am așteptat așadar ca el să se întoarcă dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ultima țigară din pachet și aruncă pachetul în groapă; își aprinde și el țigara cu ultimul băț de chibrit și aruncă bățul și cutia în groapă.) BRUNO: Brrr! Ce acritură! GRUBI: Nu-s mai ca alt’ dată. BRUNO: S-au împuțit de tot. (Pauză; cei doi fumează; apare FETIȘCANA CU GĂLEATA CU LĂTURI.) FETIȘCANA: Ha! Vi s-a-nverzit burta! BRUNO (Cu mirare.): Pendefunda! GRUBI (La fel.): Pendefunda! FETIȘCANA: Stați aici și trageți fumul. O să vi se-ncurce mațele. GRUBI: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fața răvășită.) PARASCHIV: Ne-au prins! (Respiră greu, agitație.) MACABEUS: Ce? PARASCHIV: S-a zis! (Gâfâie.) Gata! MACABEUS (Iritat, se ridică într-o rână.): Ce e? PARASCHIV: Au început să ne caute. MACABEUS: Cine? Ce? (Sare de pe rogojină.) Nu fi împuțit! PARASCHIV: Ne caută! (Se agită, își trece cu unghiile prin păr și pe fată.) MACABEUS: Vino-ncoa’! PARASCHIV: Nu vin. S-a terminat. MACABEUS: Vino jos! PARASCHIV: Nu vin! (Surescitare.) Au făcut focul! MACABEUS: Cine? PARASCHIV: Nu vin! Au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de aici, știu eu unde, pâș-pâș... ca o mână care se strecoară... ehe... ieșim din mirosul ăsta... buah!) MACABEUS (Către INAMIC, trăgândul de mânecă.): Cum? Cum? INAMICUL: Vă scot de aici. Mâine vă scot de aici. Toată treaba s-a împuțit. MACABEUS (Către PARASCHIV.): Zice că ne scoate de aici. PARASCHIV (Căscând.): Știu... Mi-e somn... INAMICUL (Către PARASCHIV,): vrei să bei ceva, să duci o sticlă la gură, vrei, așa, o sticluță subțire, un firicel, vrei?) PARASCHIV (Către INAMIC.): Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
revenit, Mărgeluța, împreună cu alte două fete spălau pe jos în dreptul băncii mele. Am dat să le-ajut. Mărgeluța m-a împins la locul meu. Îmi ștergea bocancii. Mi-a șoptit: — Tata azi-noapte s-a căcat pe el de frică. A-mpuțit toată odaia. Învățătoarea m-a întrebat ce mâncasem dimineața. „Lapte și un măr pe drum.“ „De-asta ți s-a făcut rău. Să nu le mai amesteci.“ Am simțit, de multe ori, frica. Nu paralizantă, dar amenințătoare. Întinsă în preajma mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
s-a aplecat, ca și cum ar fi vrut să-mi îngâne, doar mie, „Doina lu’ Belitu’“. A oftat: „Am crezut că era de-ai lu’ Codreanu. E mulți acu’ care vine acasă să facă judecățile de demult. Da’ legiunea s-a-mpuțit de la vremea ei, ce s-o mai fredonăm la romantisme. Care a fost deștepți a trecut la comuniști și a-ntărit partidu’ să facă comunismu’, când avea nevoie de ei. Dar cetățenii nu erau din ăia. Garantat nu erau. Mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu o focă enormă, pe care a dus-o În cîrcă vreo trei kilometri de la golful adăpostit de vînt, dar chiar și așa, totul a fost zadarnic și singurul lucru pe care a reușit să-l facă a fost să Împută mai multe zile la rînd intrarea În cea mai mare dintre peșterile sale. De ce anume avea nevoie o zeiță neagră ca să asculte rugile unui fiu alb al lui Scaraoțchi? Atunci și-a născocit propriile ritualuri, simboluri, ba chiar și propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ci să se creeze ambiguități...De ambiguități a avut nevoie omul dintotdeauna. Altfel îi era mai greu omului să exploateze un alt om. Nu e adevărat - întrerupse Liviu, profesorul de istorie. Ba e foarte adevărat-reluă Covi-Și știți de unde s-a împuțit peștele întotdeauna? De la cap. Istoria începe ori cu legende, adică apă de ploaie, care au consfințit Începuturile unor neamuri, adică cu ceva cu totul și cu totul imaginar, ori a consemnat faptele pro domo. Nu-s de acord - se încăpățină
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mulți ani înainte ca vreunul dintre voi să fi visat să pășească pe aceste pământuri. Locotenentul Razman se lăsă să cadă cu grijă, așezându-se pe crusta tare de sare, în timp ce îl contrazicea cu convingere: — Pentru mine nu ești un împuțit de „Fiu al Vântului“. Ești un imohag nobil și viteaz și-ți înțeleg motivele - făcu o pauză. Și le împărtășesc. Probabil că și eu aș fi reacționat la fel și n-aș fi permis să mi se aducă o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
figura nemișcată în același loc și teama de a nu o mai zări. în fiecare dimineață, pe locotenentul Razman îl încerca mai întâi o senzație de furie și neputință, ce-l determina să-l blesteme cu glas tare pe acel împuțit de „Fiu al Vântului“ care încerca să-și bată joc de el, și în fiecare dimineață își dădea seama că, în fond, în adâncul sufletului, se simțea mulțumit văzând că nu se înșelase în privința targuí-ului. — Trebuie să ai mult curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de a veni târziu acasă și de fi lovit cu diverse obiecte dure. În plus mai trebuie să cari până la coteț gălețile grele cu lături fierbinți pentru porci. Iar dacă uiți să ți‑i scoți înainte, pantofiorii de stradă se împut așa de tare, că poți să‑i degradezi imediat la rangul de încălțăminte de grajd. Gemenii nu sunt personaje secundare, ci actori principali. Sunt centrul, care nu este însă un punct, ci o pătură largă de oameni. Pe fețele celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
greu. Mi-au legat de el pășitorii și mâinile, chircindu-mă. - Ce i-ați făcut lui Enkim? m-am rugat de ei, gândindu-mă cu frică la rana preietenului meu. Nu văzusem decât prea rar răni care să nu se Împută și să nu putrezească. Măcar apă să-i dați, le-am zis. Dădură din cap, semn că da, dar Vindecătorul spuse: - Niciodată. Apoi, Îl lăsă pe unul dintre ai lui la intrarea În peșteră și ieși. L-am urmărit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
gîtuit de o disperare de nedescris, Înjurînd vulgar: — Gorile idioate, adunătură de cioroi cu cap de lemn și minte de găină! urlă el sufocat, ducîndu-și mîinile la gît. Mă, imbecililor, parc-ați fi din neam de catîri căpățînoși! Mă, șleahtă Împuțită de bestii cu chip de maimuță! Dacă-ați avea dinamită-n loc de creier, nu v-ar ajunge nici să vă suflați nasul! Mă, cretinilor, parc-ați avea sînge de cucuvaie! Las-că v-aranjez eu, mă, corcituri smolite! țipă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am adunat și noi la un pahar de vorbă“ - zice. „Mi se pare mie că nu-i numai vorbă. Dac-ar fi numai vorbă“ - am zis - „apoi trebuie că-i vorbă foarte tare de se simte-n răsuflarea omului și-mpute locul de nu te poți apropia.“ Pfu! un miros Îngrozitor de rachiu stătut, de-l tăiai cu cuțitul. „Să-ți spun drept, și eu am stat de vorbă de multe ori la viața mea, dar asta n-a avut niciodată asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu asta un week-end când a fost așa de frumos afară, încât numai de o Apocalipsă japoneză nu avea timp contribuabilul român. De marți lozinca s-a schimbat: „Aoleo, vecine, ne radiază! Dracul ne-a luat", urla poporul, după ce se împuțise rău de tot treaba la centrala nucleară de la Fukushima, aia de a explodat de ciudă pe motiv că era așa de departe de Capitală. Dar tot are noroc poporul acesta în asemenea momente, fiindcă avem rezerve nebănuite de astrologi, psihologi
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]