1,031 matches
-
aud și alte frânturi de exclamații încântate. În loc să se bucure, Vipsania se lasă pe nesimțite pradă tris teții. De ce mulțimea e orbită și răpită de bogăție? De ce oa menii tânjesc toată viața după bunuri materiale și mor tot nesătui? Suspină înăbușit. Dacă ar fi după ea, recepțiile ar arăta mai sobru. Mai decent. Dar n-are ce face. Oaspeții s-ar simți jigniți și ar condamna-o fără măcar să se ostenească să o nțeleagă. Își aude numele strigat. Ridică privirea. I
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
citit în stele, clatină la rândul ei disprețuitor din cap Vipsania. Agrippina răspunde, accentuând pe fiecare silabă: — Mi-a șoptit o păsărică cum că i-ați făcut farmece și împă ra tului, să moară mai repede... Antonia scoate un strigăt înăbușit. Astfel de vorbe îți pot aduce condamnarea la moarte. Paloarea Aemiliei Lepida îi scoate și mai mult în evidență vâ nătaia de pe obraz. Domitia nu se lasă însă impresionată și scuipă cu ură: — Germanicus va ajunge la domnie nu pentru că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Sughite de enervare. Cum s-o înfunde? Dacă nu reușește până închide ochii Augustus, s-a zis cu el. Împreună cu Tiberius Nero îl va strivi ca pe un gândac. Vrăjitoarea asta îi citește gândurile. Lasă să-i scape un geamăt înăbușit. Imediat ce Tiberius ajunge principe, va face tot ce-i stă în putință să o ia înapoi. Poate chiar mai devreme. Reflectează încruntat. Ar trebui mai întâi să-l zdrobească pe Nero. Încuviințează adânc din cap. Neapărat. Fără el, ea nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zis că a murit? Nu! tună Asinius Gallus. — Ba da! îl contrazice nervos Scribonius Libo. Te-am corec tat adineaori: a fost. — Cine a fost? Își amintește și se saltă într-un cot. — Și ce-i cu fiul lui? mârâie înăbușit. — Ofelus, îl informează Libo. — Să-l ia naiba cum îl cheamă! urlă ca scos din minți Gallus. Scribonius Libo se ridică și el în șezut. E palid și agitat. — Ofelus e fiul unui latin iuniat, murmură pierdut. Își dă cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sclav, intervine Pusio. E cetățean roman. Amuțește instantaneu. Simte cum îi înțepenesc picioarele. Nu trebuia să arate că știe asta. Ceilalți trei îl cercetează îndelung din priviri. Rufus, pe sub gene, gladiatorii, nedumeriți. Atunci, de ce ești aici? îndrăznește băiatul. Evreul murmură înăbușit: — M-am închiriat procuratorului pentru a-mi salva fa milia. Copilandrul îl privește pierdut de admirație. Rufus pleacă fruntea. Tu, nefericitule, ar vrea să-i spună, ești doar un fricos, crud la trup și la minte. Ai de ispășit o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în gura leo parzilor și a panterelor... — Dacă nu-ți plac leoparzii și panterele, îți pot aduce în arenă lei și urși, îl liniștește, zeflemitor, celălalt. Pusio clatină cu tristețe din cap. Nu râde, că n-ai de ce. Rufus oftează înăbușit. — Trag concluzia, continuă călărețul, că în luptele astea pe care le pregătești tu gladiatorii sunt dați pradă spectatorilor... — Într-un fel, chiar sunt, recunoaște instructorul prin tre dinți. Întreabă însă curios: — Oare nu-i același lucru când omori dușmani pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
deasupra ca petelor... — Așa e mai bine, îl întrerupe posac instructorul. Nu au tru purile descoperite... — Ba nu! se împotrivește Pusio. Își scutură cu putere pletele. — Noi le țineam întinse, după obiceiul celor care luptă. În loc să-l bruftuluiască, Rufus exclamă înăbușit: — Nu e deloc o idee rea! Se plesnește cu palma peste frunte: — Cum de nu mi-a trecut prin minte? Cuprins de o agitație febrilă, se pune la rândul său să scrije lească cu unghia pe jos. În felul acesta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
poziția scutului: — Nu crezi că mai bine te-ai bizui pe pavăză pentru apărare? Ține-o mai spre stânga, că dreapta ți-e apărată de mâneca din metal, iar umărul, de galerus. Pășește mai departe, de data aceasta printre chicoteli înăbușite. Se simte flatat, dar n-o arată. — Iar tu, ce ai aici? îl zgâlțâie pe următorul. — E Mithras, cel cu o mie de nume, vine sfidător răspunsul. Rufus scoate un hohot de râs. Vittelius încearcă să intervină cu tact: — Poate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în vânt populația Romei? În fanaticii Belonei de exemplu, care se întrec în răcnete, înveșmântați în negru din cap până-n picioare, și-și fac răni la brațe și la șale cu o secure, ca să ofere prinos zeiței sângele lor. Geme înăbușit. Cum să-i considere altfel decât țăcăniți? — Io mi-s ateu de felul meu, hohotește tare un gladiator, așa că m-am pus sub protecția pizdei. Rufus întoarce iute capul spre namila neagră de lângă el. Doar albul dinților contrastează puternic cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Transportul și hrana armatei capătă proporții formidabile. Invadatorul se vede nevoit să-și construiască propriile drumuri și să și care, ca melcul, proviziile în spinare. Procesul de cucerire nu a început cu adevărat. Quinctilius Varus este guvernatorul unei provincii-fantomă... Oftează înăbușit. Dacă ar pleca acum, ar putea fi acuzat de lașitate. Eventualele represalii nu se vor lăsa mult așteptate. Lui Tiberius Livia i-a salvat de nenumărate ori viața și poziția cât a stat ascuns la Rhodos, dar nu e sigur
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ne punem... Tiberius se strâmbă. Îi cere inutil iertare pentru păcatele oa me nilor și-l imploră să nu-și întoarcă fața de la noi. Cu siguranță Marte are altceva mai bun de făcut decât să-i asculte glasul monoton. Cască înăbușit. Numai de n-ar adormi așa, în picioare! Găsește puterea să surâdă. N-ar fi prima dată. În campanie înveți să profiți de orice moment. Noroc cu muzicantul din preajma altarului. Scoate niște sunete atât de stridente din flautul său, că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mari la el. Nero încearcă cu greu să ră mână serios: — Probabil că dacă ar avea gură, i-ar zice: „Bine mă, boule, de ce trebuie să devin eu jertfă expiatoare și să dau spatele meu victimă prostiei tale?“ Tânărul hohotește înăbușit, însă râsul îi sună fals. De undeva din apropiere vine un murmur nedeslușit: — E un avertisment... Avertismentele vin întotdeauna neinvitate, suspină Tiberius. Își impune să fie calm și să judece rațional. Cine mai știe astăzi ce constituie un avertisment sau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nici Velasco nu putu desluși ce spunea. Liniște! În clipa aceea, Tanaka își ciuli urechile și-l opri pe Velasco. El singur auzise ceva. În mijlocul arșiței și al tăcerii, toți rămaseră neclintiți cu privirile ațintite către dealuri. Se auzeau pași înăbușiți. Apoi, cu băgare de seamă, dintre buruieni se iți un cap negru. Sângele se prelingea pe chipul ars de soare. Din iarbă se ridicară la unison niște spanioli înarmați. Dădură cu ochii de japonezi și se holbară la ei uluiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de țară ca și prin propriul său trup. Acel sânge de samurai de țară care avea să apere cu îndârjire pământul și obiceiurile păzite vreme îndelungată de strămoșii lor. Credința creștină... nu-mi place nici mie. Tanaka scoase un oftat înăbușit. Dar să știi, Hasekura, eu am primit această însărcinare nu pentru că așa mi-a poruncit Sfatul Bătrânilor. Ci pentru că vreau să-mi primesc înapoi domeniul de la Nihonmatsu. Și tocmai pentru că îmi vreau înapoi pământurile... am răbdat și călătoriile pe corabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
închise ochii. Fără îndoială că slujbașii de la Sfatul Bătrânilor și seniorul Ishida se aflau într-o cameră mai în spate, dar casa era liniștită. Din când în când se auzea zăpada grea alunecând de pe acoperișul de paie. După ce zgomotul ei înăbușit se stingea, liniștea se adâncea și mai tare. „Iar tu ai fost prins în vârtejul schimbător al cârmuirii.” În urechi îi răsuna încă limpede glasul de adineauri al seniorului Ishida. „Fără îndoială că ți-e greu. Să știi că bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Presa studențească era altceva decât rigoarea, uneori cazonă, a Studioului de Radio Moldova. Între furcile caudine ale unei cenzuri labile, intransigentă cu cuvintele și generoasă cu ideile (sau invers), presa studențească ieșeană se citea și se scria printre rânduri. Revolte înăbușite, inițiative culturale debordante, simboluri cu descendență elitistă și lingvistică, un adevărat submersibil plin de intelectuali adevărați, dar și de lichele, turnători etc. Era dificil nu doar să scrii ci, mai ales, să-ți alegi prietenii, confrații întru idealuri și, de ce
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
viața. Menajul meu nu putuse duce mai mult de două săptămâni, cu toate condițiile excepționale în care fusese făcut. Se lasă blând noaptea, cuminte, ca să nu mă tulbure și să mă împace. De mai departe se aude un piano. Sunete înăbușite, nedistincte, cu atât mai odihnitoare. Simt gândul meu legănat de unduirea lor. N-am decât frică să nu înceteze. E greu de trăit în mijlocul oamenilor, mai cu seamă pentru că nu poți fi niciodată absolut sigur de ei. Mereu cu alte
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la putere, susținut numai de adeziunea maselor și de încrederea armatei. În fața acestei rezistențe, loja Portugal din Rue Cadet, hotărăște suprimarea Președintelui. La 12 octombrie izbucnește o revoltă a câtorva regimente în mai multe orașe din țară, dar e repede înăbușită. La Lisabona mișcarea e încercată de un grup de vechi revoluționari, lipsit de sprijin militar, grup pe care poliția îl arestează fără nici o greutate. Eșecul rebeliunii militare convinge încă odată Loja din Rue Cadet că nu a rămas nimic altceva
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se deosebește de cele precedente decât, poate, prin numărul masiv de deportări politice, care au loc la 20 iunie 1922. Grevele continuă, dar nu au intensitatea celor din anii trecuți. O încercare de răscoală monarhică, în octombrie 1922, este repede înăbușită. Antonio Maria da Silva izbutește să se mențină la putere până în noiembrie 1923, după ce remaniază de două ori cabinetul. Evident, țara era departe de a avea liniște. În iarna lui 1922 circulau atâtea zvonuri despre o nouă și mult mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nori mari, cenușii, purtați de un vânt ce sufla cu putere, culcând iarba de pe pășuni și șuierând sinistru printre pâlcurile de brazi. Nu dură mult și, între vârfurile înalte, ascunse de nori groși și grei de ploaie, începu să răsune înăbușit huruitul tunetului, care îi neliniștea tare pe huni, cu totul neobișnuiți cu vremea schimbătoare de la munte. Pe când cădeau primele picături, grupul mergea în șir indian pe teren deschis, pe o cărare ce unduia pe la jumătatea pantei, de-a lungul coastei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
răsună în încăpere. Se auzi doar un freamăt, de prin toate ungherele, zgomotul trupurilor care se culcau la loc, fluturarea păturilor și imediat, după câteva accese de tuse, tăcerea se înstăpâni. Mai pluteau în aer, abia auzite, gemetele și sughițurile înăbușite ale femeii căreia îi fusese luată fiica. Tânăra pe care Lidania o ajutase stătea încă în picioare aproape de Sebastianus; își trecu o mână prin părul lung, cu un gest obosit și, fixându-și prietena, îi mulțimi. Lidania ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai mare admirație, întrucât intuiau că, fiind un roman de rang, cu siguranță se simțea de-a dreptul umilit, nu doar fiindcă fusese luat prizonier, dar și din cauza bărbii lungi și a hainelor zdrențuite. Pentru câteva secunde, gâfâitul tot mai înăbușit al lui Odolgan, singurul care nu observase apariția sa acolo, dădu naștere, în tăcerea generală, unui contrast curios cu ritmul măsurat al pașilor săi; în sfârșit, după un soi de muget de ușurare, tânărul războinic se desprinse de copilă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tăcerea. Mulți dormeau deja, ca Maliban, rezemat de îngrăditura alcătuită din trunchiuri, ori ca țăranul din Belgica, ce-i stătea alături și sforăia regulat și ritmic. Ceva mai încolo, doi bărbați șușoteau în întuneric și îi păru că unul sughița înăbușit. Afară, două santinele hune râdeau, glumind unul pe seama celuilalt; o cucuvea, cine știe unde, scotea în întuneric strigătele sale sumbre. Noaptea înghițise ce mai rămăsese din sat și întreaga tabără care acum era centrul său. Un caleidoscop de imagini porni să defileze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
opri calul, ci merse mai departe, cu privirea ațintită asupra ruinelor. Trecu prin fața grajdului: porțile erau deschise larg, dar cei doi burgunzi care se duseră să-l cerceteze îl găsiră gol. Trecând printre case, i se păru că aude vaietele înăbușite ale unui câine. Zidurile tuturor clădirilor, construite din piatra cenușie cu care țăranii se aprovizionau din munții dimprejur, erau înnegrite de foc, dar, cu toate acestea, majoritatea încă în picioare; însă acoperișurile de ardezie se prăbușiseră înăuntru împreună cu bârnele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la rădăcina grumazului și pe umeri, până la subsuori și la șolduri, după care, vârându-și cu calm degetele în tăieturi, îl jupui, din câteva mișcări scurte, până la mijloc. Hunul se încordă din tot corpul și scoase gemete înfiorătoare, lungi și înăbușite. Dezgustat, Sebastianus își luă privirea de a scena aceea și, indignat, o privi pe Frediana, care asista, alături de el, la supliciu cu o expresie înghețată, fără să clipească. Dar e oribil! Tu nu poți face asta. Porți la gât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]