13,283 matches
-
puterea sîngelui lor clocotind gata să spargă vinele brațelor lor încă fragede cucerind Cetatea bătrînilor lor cu întregul domeniu văzîndu-i așadar prea mare grija pentru noua bogăție ce va să prospere-ntre ziduri ele au hotărît în sfatul din templul înălțat pe locul în care au așezat piatra Eben-Ezer să-l alunge ca stăpîn al domeniului teamă n-aveau domeniul era bine știut doar neliniștea că dacă totuși vor fi ele cele alungate în cele din urmă domeniul să rămînă fără
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
care tocmai s-a ridicat un înger. Apoi va picta toată pajiștea cu flori: Grădina va avea, în sfârșit, părul plin de Albăstrele și dediței. Un greier va răsuci o cosiță dintr-un fuior de funigel. Seara doar se va înălța la cer, spre a avea de unde să coboare atunci când va simți că se apropie visele. Negre, roz, albe, goale de orice invenție. Ca o trestie, ca un tub de sticlă prin care curge un fum purpuriu. O clepsidră prin care
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
privirea se situează la nivelul sârmoasei ierbi căreia îi priește acest tip de teren. De la acest nivel zero, ghicim sub noi ,,etajele” mereu în surpare ale generațiilor, cu gropi noi săpate peste cele vechi. În ultimile opt versuri, imaginea se înalță din nou, la nivelul arborilor dar nu departe de florile mirositoare. O mărturie din afară este invocată pentru a dovedi frumusețea cimitirului sătesc, de care orășenii în trecere ,,se minunează ca în paradis”. Poemul meu favorit din creația lui Ioan
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
dincolo: ,, Și tu, mamă, nicicând n-ai să mai știi/ încotro fiul tău a dispărut fără să lase-o urmă”... În volumul Vămile pustiei (1969) impresionează lungul poem Ascensiunea, care continuă întrucâtva gravitatea Omului - într-un peisaj maritim ce se înalță spre ,,vămile” de peste viață: ,,Eu încotro? Spre obârșii, ori spre margini?/ Curg, asta știu, spre undeva, neliniștea mă duce/ Acolo unde se opresc încremeniți toți călătorii/ Și de unde cad apele pustiite-n dosul lumii.” Versul ultim, oricât de întunecos: ,,Și
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
cu un soi de oboseală, o lume în care labirinticul și aleatoriul vor deveni motive recurente, ca în această altă lecție de morală: “nesfîrșite canonade / cu mingi de biliard / și opinii despre durere / omul ștampilat iese pe bicicletă / să-și înalțe zmeul / un dragon mănâncă rândunica din zbor / nu cunosc altă lecție de morală /.../ se arde mereu câte un bec / și mă gîndesc la filamentul plăpând / care tremură ca un pui / cu gâtul tăiat”. “Spații ochiuri de năvod”, “capcana acestor caleidoscopuri
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
la fel ca în "Iudita I" și "Iudita II ( Salomé)" nu vedem emblema perfectă a curajului și a hotărârii în slujba unui ideal, ci numai "teribilul orgasm" al unei anti-eroine castratoare care își oficiază ritualul mortuar prin Eros. Rașelica se înalță metamorfozându-se în figura femeii vampir, și prevestirea sfârșitului se întrevede deja de la prima întâlnire; ochii Rașelicăi sunt cei ai vampirului care, înainte de a-și anihila victima aleasă, o "absoarbe", o "înglobează" cu privirea, și, cum am afirmat deja înainte
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
o carte scrisă dintr-un impuls polemic. Intrigat de o remarcă făcută de Nathalie Sarraute, autorul încearcă prin volumul de față să demonstreze contrariul acesteia. „...pentru cei mai mulți dintre noi," scria Nathalie Sarraute în 1956, „operele lui Joyce și Proust se înalță deja în depărtare asemenea unei epoci revolute. Timpul nu e departe când aceste monumente istorice nu vor mai fi vizitate decât... într-o tăcere respectuoasă și cu o admirație puțin mohorâtă." Pornind de la aceste cuvinte, autorul se va „trudi" pe parcursul
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
opt. Vlad vine să ne ia la noua. Mi-am luat haină și m-am îndreptat spre ușa. - Acum, la revedere. - La revedere. Ai grijă de tine. Se lașase noaptea. Începuse să bată vîntul, împrăștiind nori de praf, care se înălțau pînă la acoperiș. În ultimele cîteva ore, temperatura scăzuse drastic, iar aerul căpătase acel parfum special care, în mintea mea, era asociat cu zăpadă. Era crivatul, acel vînt înghețat de la Răsărit, care venea chiar din Siberia, trezindu-mi cele mai
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
foc de acasă carnețelul roșu din care să ne vegheze melci cu basedow fanfarele se îmbuibă în piețe voința ca un porc de crăciun fac tumbe clovni de ocazie grohăire solemnă scurmă în oasele îmbolnăvite ca un palimpsest obeliscuri se înalță în vocea de sânge răzbat prin difuzoare prin întunericul faraonic al sicrielor noastre străpung corpuri vii și sfâșie inocența strigătelor sub piele se strâng viermii ororii și colcăie în disperare ca niște vulcani gata să erupă trâmbițele ierihonului tulbură aerul
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
pînă la plafon... Același fast roșiatic-vinețu acoperea toate cele. Iar de mai rămăsese vreo bucată de zid liber, se-nfățșa într-un așternut de coloarea vișinei. Covoare grele învîrteau flori și dragoni pe sub tălpile celor ce le cutreierau. Și lemnăria se înălța neagră, lăcuită, cu intarsii în ape de garanță. Candelabrii rareori folosite spînzurau dintr-un plafon îndepărtat - odoare enorme, păstrate taman pentru frumusețea lor îmbîcsită și pentru șoaptele vagi cu care cristalele de Bohemia bîrfeau agățate ca o ploaie închegată. Cotoarele
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
muncitori, originea sănătoasă devine cuvântul de ordine. Lecția sovietică a decupajului statistic este decelabilă fără dificultate și enumerările au darul de a servi drept antidot scepticilor. Reforma învățământului public dă șansa "muncitorului de a intra în realitățile unei vieți care, înălțându-l, face în același timp din el un om nou, un luptător pentru progresul și întărirea statului."8 Compoziția intelectualității este pe cale de a se modifica și cunoașterea este, în sfârșit, una care emancipează din starea de servitute. Vitrina regimului
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
te foarfece. Atinsu-l-am pe grumazul sărat, de care m-am agățat că de-un catarg, apoi spre buric m-am scoborît și-am adăstat, spre poartă lumilor, cum i se spune, zăbovind melcoasă și alunecoasa, apoi m-am înălțat la urechi cît să i le străpung cu vorbe de-alint. Limba mea caută, lîncezea, zumzăia, ca o viespe-n călduri ori, măi pre limba femeiasca, precum o cățea. Limba mea ticăia că o clepsidra nebună, vinoasa că o leoaica
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
a prăpădit. Tumultuoasa Vasilica... Se întorsese în țară din Suedia și îi simțeam prezența. Ne-am întîlnit de cîteva ori, întîmplător și aiurea, și de fiecare dată îmi spunea că a venit să joace. Ba una, ba alta. Proiectele se înălțau și se surpau cu aceeași repeziciune. Vasilica Tastaman aștepta. De două săptămîni, dacă nu mă înșel, începuse repetițiile la Teatrul de Comedie. Teatrul ei. Teatrul unde a strălucit și unde a fost adorată. Invitația asta i s-a părut formidabilă
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
prinde în părul despletit bărbații desfăceau cu de-a sila petalele florii soarelui pentru a bricola umbreluțe cu care, ceafa frumoasei de ar fi atins, ar fi putut să o înfioare mașinile nu mai claxonau pentru ca singurul sunet care se înălța deasupra cartierului să fie doar țiuitul chemător al tocurilor ei înalte, cu al cărui timbru polisemantic fiecare bărbat se simțea inspirat să facă o conversație de neuitat, cu multe cuvinte rare, poate neologisme pe ici pe colo, poate ultima conversație
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
feței lui mobile. Era ca și cum în interiorul lui s-ar fi rupt niște zăgazuri. - Știi ce m-a ajutat cel mai mult? continuă fără să aștepte răspuns. Exemplul lui Beethoven, idolul meu. Din adâncurile unui ocean de tristețe a vrut să înalțe un imn de slavă Bucuriei. Nimic nu a fost în stare să încovoaie forța lui neîmblânzită. Nefericit, cu inima plină de amărăciune, a năzuit întotdeauna să cânte fervoarea Bucuriei. Și a reușit! Simfonia a 9-a a stârnit de la început
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
fiecare colț de tărîm sau de apă la ce fusese în trecut martor, îmbinînd pretutindeni priveliștea de azi cu vedenia de odinioară. Îi plăcuse să viseze în față stîncii de pe care Sapho se aruncase în valuri, a țărmului unde se înălțase rugul lui Pompei. Ici fu răpusă frumoasa Ines, colo muri închis regele nebun. Dar pe cînd vastele peisagii ce sir Aubrey zugrăvea dintr-un cuvînt erau pustii de suflare omenească, în ale noului prieten se îmbulzea, în pitorești veșminte, o
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
mine, unic auditor al seminarului său, profesorul Petranu a desfășurat odată panoplia erudiției sale, vorbindu-mi câteva ședințe de-a rândul despre degetul arătător înălțat al mâinii lui Platon, din fresca amintită adineaori a lui Rafael, Școala din Atena. Deget înălțat spre boltă, spre cer, spre ordinea divină a ideilor? Interpretările sunt numeroase, dar acestea le-am descoperit mai curând din lecturile și din meditațiile mele. Căci profesorul, fidel emul al unui pozitivism riguros, puțin amator de interpretări ale semnificațiilor, prefera
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
dădeau seama dincotro venea, dar exploziile răsunau tot mai dese și mai apropiate. Apoi văzură fluviul, o bandă lată de zinc, netedă ca o tejghea. Vedete mici, negre, alunecau pe el trăgînd întruna. De pe malul bulgăresc înalt și abrupt se înălțau cînd dintr-o parte cînd din cealaltă, unul după altul, colaci de fum. Trenul opri în cîmp. Soldaților orașul li se înfățișă mic și alb, vag oriental. În ordinele strigate ale ofițerilor se grupară pe companii și numaidecît porniră în
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
erau decît un legendar pește & Peggy, Peggy, firește, Peggy & înotam înainte și după faimoasele mele sarmale în transparența metafizică a anului 1930: de atunci fiecare an & fiecare decadă sînt pasăre țestoasă, pasăre sau pește; în 1989 pasărea mea s-a înălțat din nou la cer & apoi s-a născut în chinuri broasca țestoasă cu urcușul ei chinuit, apoi vine din nou peștele. Lucrurile țintesc sus & departe. Arată-ne, Timpule, cum înoți tu. Baton Rouge 5 ianuarie 2002 La 48 de ani
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
mai rămas din Stalin. La mormîntul lui Iisus miracolele ne înconjoară Și sora Rodica le știe pe toate. Piatra Golgotei a crăpat sub noi. Sîngele Crucificatului spală țeasta lui Adam. De Paști luminările credincioșilor se aprind din Lumină. Lumina se înalță înainte să izbucnească în flăcări. În acea înălțare bolnavii se vindecă. Nimeni nu plînge, în afara icoanelor din care curge smirnă Și mai ales din Maica Domnului ale cărei amintiri dureroase umplu Ierusalimul de bocete femeiești. Pietrele se sfarmă la nesfîrșit
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
Dumitru Hurubă Recunosc cu o indiferență înduioșătoare că mediocritatea a fost întotdeauna punctul meu forte. În multe ocazii mi-a convenit să-mi afișez neștiința, incultura și, nu în ultimul rând ignoranța față de ceea ce ar fi putut să mă înalțe măcar la nivelul unei infatuări minime. Și toate acestea numai din comoditate, numai din dorința sinceră ca nu cumva, din greșeală, să fiu implicat în gruparea de elitiști a metropolei. Iubesc din tot sufletul această mediocritate, care îmi menține un
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
eu mă mir, tușică. Mă miram cu adevărat, însă nu rezolvam nimic, fiindcă prostia e ca un TBC emancipat, de fapt un fel de rudă prin alianță cu TBC-ul, deosebindu-se de acesta că nu te omoară, ci te înalță. Dacă ești atent! Deci, o întreb pe musafiră: - De fapt, ce dorești, doamnă? Am luat-o la per tu ca să mă creadă american naturalizat. - ...V-am urmărit, mai ales în ultima vreme, a zis arătarea, fiindcă mi s-a spus
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
să găsești o boabă de cafea nemăcinată în lichidul negru, amar, fierbinte. S-o sfărmi cu satisfacție în dinți și să continui. Insomniile devin un fleac, întreținerea o bagatelă, telefonul un lux delicios, toboganul nu se mai strică, liftul te înalță pînă în paradis, discuți cu îngerii, zmulgi pene din arhangheli drept suvenir, mai că nu te-ai da întors în camera de tocat litere, ai rămîne o veșnicie de trei-patru săptămîni printre dînșii, vioi, curios, gîndindu-te la un reportaj senzațional
Zmulgi pene din arhangheli drept suvenir by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14924_a_16249]
-
fost mai potrivit...) Jumătate de litru de lichid cafeniu băltea acum pe noul meu MacBook-ul Air, cu care formăm un cuplu abia de trei luni. Să-mi moară Mac-ul? Poți sfarmă Și pe-un voinic ce cuteza Să-nalțe dreapta lui de fier Să prindă fulgerul din cer? Cum pier PC-urile dacă piere Un Mac așa? Dar mane va mai fi pământ? Mai fi-vor toate câte sunt? Când n-ai de-acum să mai privești Pe cel
Ispitirea cafegiului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82528_a_83853]
-
ținut-o o vreme legată de mine. Dar n-a fost decât iluzia mânuitorului de zmee. Acolo sus, nu decide nimeni altcineva decât vântul. A coborât câteva clipe, cele mai frumoase de până acum din viața mea, apoi s-a înălțat la loc, în bătaia soarelui și în aplauzele privitorilor. Când mailurile și telefoanele au început să se rărească, s-a întâmplat nenorocirea: hardul Mac-ului meu, pe care-l credeam indestructibil, a crăpat. Am suferit că un câine, mi se
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]