873 matches
-
mine cu ochii neclintiți care mă atrăgeau, cu zâmbetul ei, și încercai din nou o înfiorare de plăcere. Târziu, când am ieșit, era întuneric. Mergeam încet, parcă pășeam la întâmplare. Așa am mers, până ce pe cerul întunecos se deslușiră aripile înălțate și neclintite ale morilor. Și sub două speteze ardea o luminiță, care clipea din când în când ca un ochi somnoros. Spre lumina aceea m-am urcat, cu pași repezi. Un câne, în lanț, începu să latre; auzii pași dupăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
două ori, cu cizmele-i pline de sânge, până la sobă, și apucă de lângă piuliță, din ocniță, pilugul greu de alamă. —Eu nu vreau să te alung, nu te blastăm! izbucni el, și crescu nalt, lângă Haia, cu bucata de alamă înălțată. Nebună ce ești! Îți sfărm capul! Rifca dădu un țipăt și se repezi. Haia căzu cu fața-n jos pe divan; și prinse a răcni înăbușit: —Omoară-mă! omoară-mă! Nu mă tem! Nu vreau să știu de nimica! Omoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cum au ajuns în preajma săivanului albastru al lui Mustafa șahzadè, au strigat porunca stăpânului celui mare. Când s-a auzit asemenea poruncă, ordiile fiului s-au sculat sunându-și armele. Șahzadè a încălecat făcându-le semn de potolire cu brațul înălțat. A zâmbit cu trufie; ienicerii lui îi erau credincioși. Își cunoștea puterea. Allah îi știa nevinovăția. Deci și-a pus harmasarul alb în galop săltat și a fost în clipă lângă cortul părintelui său. Călăreții lui s-au oprit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
câteva mile de aici, un sătuc unde locuiește dădaca mea, ea m-a crescut. Mă așteaptă în fiecare luni seara. Cam la marginea satului se afla o cocioabă de fellah 1, cu noroi din belșug jur-împrejur, la capătul unei potecuțe înălțate pe care o porni Nur implorându-mă să nu vin după ea. Dispăru în locuință. Am așteptat-o, rezemat de un palmier. Era aproape întuneric atunci când a venit înapoi, însoțită de o țărancă bătrână, grasă și blajină. — Khadra, ți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
multe, nici mai puține. Horărît să-și ducă planurile la bun sfîrșit și deținînd belșugul de arginți ca s-o poată face după pofta inimii, Salvador Jausá și-a trimis arhitecții trei luni la New York, pentru a studia structurile delirante Înălțate ca locuințe pentru comandorul Vandervilt, pentru familia lui John Jacob Astor, Andrew Carnagie și restul celor cincizeci de familii de aur. Le-a dat instrucțiuni să asimileze stilul și tehnicile atelierului de arhitectură Stanford, White & McKim și i-a avertizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În pat, legăturile căzuseră, astfel că s-a putut ridica În capul oaselor și a putut citi din Cartea Sfântă pe care o avea la căpătâi. „Corbii nu muncesc, dar uite că mănâncă și ei prin grija Dommnului...” Drept mulțumire Înălțată celui Atotputernic, Oliver Își strânse aripile pe piept și croncăni. Citind apoi din aceeași carte, masterandul Lawrence Își dădu seama totuși că adevărul lui Iisus fusese măsluit de unul din apostolii săi, În aparență cel mai credincios și mai fidel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cursuri speciale de iubire, câtorva fragmente din cea mai frumoasă poezie de dragoste care s-a scris vreodată. Deși ascultătorii, cu excepția, poate, a părintelui, nu știau despre ce era vorba, la sfârșitul recitării s-au arătat profund mișcați, Înduioșați și Înălțați sufletește. Reproducem și noi aici o parte din măiastrele stihuri, ca să se poată Înfiora și credincioșii noștri cititori. «Întăriți-mă cu miruri, clădiți-mă cu meri că sunt rănită de dragoste. iată, iarna au trecut, ploaia s-au dus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Veniți încoace. Pajii auziră sunetul apei curgând și alergară în direcția bucătăriei. Preoții templului încă nu-și părăsiseră camerele, așa că ferestrele și uriașa poartă principală erau închise. În bucătăria spațioasă, cu pământ bătătorit pe jos, și pe platforma de lemn înălțată, zumzetul țânțarilor și întunericul nopții mai dăinuiau, dar se simțea deja arșița dimineții de vară. Nobunaga detesta acel moment al zilei. Când pajii își dădură seama că plecase din apartamentul său de culcare și veniră în fugă, seniorul terminase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
intrase în cameră, simțise - mai mult chiar și decât dogoarea care-l înconjura din toate cele patru laturi - o sete arzătoare. Aproape se prăbuși, când se așeză în centrul odăii, dar se răzgândi repede și merse spre alcovul puțin mai înălțat. În fond, suprafața de jos le era rezervată vasalilor. Își imagină o ceașcă de apă curgându-i pe gât și, pentru un moment, făcu un efort de a-și fixa spiritul la loc sigur, mai jos de ombilic. În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Satul de la poale, spre răsărit, este Yamazaki? — Inamicul se află la Shoryuji. Unde e castelul ăsta, față de Tennozan? Fiecare unitate trebuia să fie însoțită de un om familiarizat zona. Toți cei care înțelegeau strategia știau că tabăra care controla terenul înălțat urma să aibă câștig de cauză. Și fiecare general era, de asemenea, conștient că primul om care-și înfigea steagul pe Tennozan avea să cucerească o glorie mai mare decât cel ce lua primul cap de pe câmpie. Fiecare general jurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
comandant chiar la începutul atacului. Unii dintre oamenii lui au fugit spre colinele de la poale din miazănoapte, în timp ce alții s-au alăturat aliaților lor de lângă Tomooka. Mă întreb de ce un om ca Mitsuhide a abandonat atât de repede terenul ăsta înălțat. — Probabil n-a crezut că aveam să sosim așa curând. A calculat greșit timpul. Unde e cu armata lui principală? Pare să-și fi făcut tabăra în regiunea dintre Râul Yodo și Shimoueno, cu Shoryuji în spate și cu Râul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
propriei sale comenzi. Știa prea bine că, din punct de vedere strategic, exista o mare diferență între a lupta având muntele Tennozan sub controlul oamenilor săi și a se confrunta cu o bătălie decisivă după ce-i cedase inamicului acel punct înălțat. Totuși, înainte de a avansa spre Tennozan, Mitsuhide fusese distras de trei lucruri: trădarea lui Tsutsui Junkei; ordinul său de a întări Castelul Yodo - apreciind greșit repeziciunea atacului lui Hideyoshi; și un defect al propriului său caracter - era nehotărât. Să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Cercetând mai atent, distinse un grup de oameni care lucrau ca furnicile pe suprafața de miazăzi a Muntelui Nakao, în zona principalei tabere. Și nu doar într-un loc, două. Se observa mișcare în toate locurile cât de cât mai înălțate. — Ei bine, se pare că Shibata Katsuie are în vedere o campanie lungă. Hideyoshi găsise răspunsul. Inamicul construia fortificații în capătul de miazăzi al taberei principale. Toată desfășurarea combativă, care se întindea ca un evantai dinspre armata principală, fusese poziționată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
onorat dacă ați citi aceasta, stăpâne. Hideyoshi încuviință din cap, poate fiindu-i milă de nefericirea tânărului. După ce termină inspecția din acea zi pe câmpul de luptă, Hideyoshi reveni la Gakuden, în asfințit. Tabăra sa nu se afla pe teren înălțat, ca aceea a inamicului de la Muntele Komaki, dar Hideyoshi folosise pădurile, câmpiile și râurile din vecinătate spre a obține avantaje maxime, iar poziția armate sale era înconjurată pe două leghe pătrate cu tranșee și palisade. Ca măsură suplimentară de prevedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
totul foarte clar. Privi fix în depărtare. — Hm, ce repede a venit, mormăi el. Expresia de pe chipul lui arăta că își regăsise complet seriozitatea. Întorcându-se spre aghiotanți, îi invită să arunce o privire. La apus, într-o regiune mai înălțată, drept în partea opusă soarelui de dimineață, ceva sclipea pe Muntele Fujigane. Nu cumva era emblema lui Ieyasu - stindardul de comandant cu evantaiul auriu? Kyutaro ridică glasul, cu amărăciune: — E trist s-o spun, dar nu avem nici o modalitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
contra lor, încă un dezastru izbise forțele lui Shonyu. Parcă s-ar fi turnat apă clocotită peste un mușuroi de furnici: pretutindeni, luptătorii fugeau înnebuniți. Nici nu merită să-i numim aliați! strigă Shonyu, în timp ce urca spre un loc mai înălțat, bolborosind, ca turbat, spre puținii soldați pe care-i întâlnea, în contrast cu priveliștea pașnică din jur. Aici sunt! Nu vă retrageți acoperiți de rușine! Ați uitat ce-ați învățat în fiecare zi? Înapoi! Întoarceți-vă și luptați! Dar grupul oamenilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că de la vreme cutremurului celui mare am apucat stăpînindu-să acel loc de biserica ungurească”... Dacă ai să crezi cumva că Locman gerahul s-a putut liniști te înșeli, fiule. Drept dovadă, ascultă ce spune el la 8 septembrie 1777: „Pre înălțate doamne, jeluiesc mării tale pentru o mare împresurare ce are locul casălor și a dugenelor mele despre locul dughenei ficiorilor lui Fote lipscanul; și din poronca mării tale au trimes dumnealor veliții boieri vornici de poartă de au cercetat și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pe care nu-l cunoșteam îmi este supus. 45. Fiii străinului mă lingușesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă. 46. Fiii străinului leșină de la inimă; tremură cînd ies afară din cetățuie. 47. Trăiască Domnul, și binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălțat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele, 48. Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele, 49. și care mă face să scap de vrăjmașii mei! Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei, mă izbăvești de omul asupritor. 50
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
care o aude azi. Eroul evadează în drum spre locul de execuție. Scapă și aleargă în câmp, se ascunde pe o insuliță din mijlocul unui lac înconjurat de ierburi înalte. Titlul este Heleșteul Familiei Sha. Am ajuns pe un loc înălțat, desupra unui heleșteu unde eram acoperit de iarba înaltă. M-am ascuns până la asfințit. Soldații mă căutau. I-au obligat pe niște țărani să-i ajute să mă găsească. S-au apropiat de multe ori, de două ori atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se tăiase răsuflarea și sufletul meu redevenit copil, speriat a luat-o la fugă. Și doar brațele mamei ca-ntotdeauna mă ajută. Doar ele sunt singurele ulițe prin care pot păși fără griji, ca de atâtea ori. Doar zmeiele frumos-colorate, înălțate aici de ea, mă mai pot face să zâmbesc din nou fără frică. Și doar frământările ei dulci îmi înverzesc sufletul ca primăvara iarba pe câmpii, căci mă simt ca un drumeț cu aripi neînvinse, călătoare, ca păsările când se
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
Într-adevăr, tata abia Începuse, nu-și permitea. Școala, În jurul căreia tot dăduse târcoale, neîndurându-se să o părăsească (până se făcuse prea târziu) fusese acel ceva prea-puțin ca să te poți despărți de el: acel ceva făcut cu mânurile lui, Înălțat, nu doar cu-sacrificii, ci cu-un-sacrificiu: un flăcău care scotea piatră pentru temelie fusese strivit de o surpare a chetrăriei. Pantelimon Severin Îl chema. Deși trecuse de șaptesprezece ani, la intervențiile repetate (și Înflăcărate) ale tatei, obținuse dispensă de vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
băieții ceia - Îi cunoșteam, le cunoșteam familiile, frații mai mici care-mi fuseseră ori Îmi erau elevi... Începuseră să-și scoată pălăriile - știți cum fac ei când se lasă greu: Își sucesc gâtul, Își răstoarnă capul cu tot cu clop Înspre mâna Înălțată numai pe jumătate... Când, unul: «Da ’mneavòst’ă, dom’țător, ce zâcèț’? Ce ne-nvățaț’ acuma, la greu: să facem, oar’ să nu prè facem?» Tata marchează o pauză. Prinde a râde mărunt-mărunțel, ca de fiecare dată când povestește ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
el în oraș. Găsi ceea ce căuta sub înfățișarea unui vechi templu rumi, una dintre acele biserici ciudate pe care francezii le împrăștiaseră pe tot teritoriul național, cu toate că știau că niciodată nu vor reuși să convertească la creștinism nici măcar un musulman. înălțată pe un loc ce urma să devină un cartier elegant al capitalei, o zonă de mare lux chiar lângă plajă și faleză, fusese printre primele care suferiseră efectele revoluției și, cuprinsă de flăcări în miezul unei nopți întunecate, arsese până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ajuns ca preoții să se pocăiască pentru ca monarhul să renunțe la pedeapsă. Prin urmare, a doua zi, atunci când Omar Îl Însoțește din nou pe cadiu la curte, atmosfera este de nerecunoscut. Nasr e așezat pe tron, un fel de divan Înălțat, acoperit cu un covor de culoare Închisă, În preajma căruia un sclav ține un taler cu petale de trandafir zaharisite. Suveranul alege una, o așază pe limbă, o lasă să se topească pe cerul gurii, Înainte de a Întinde alene mâna către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
casa vopsită-n alb a familiei Bean, unde mai dansau uneori la lumina felinarelor, pe podeaua din lemn tare, și ajunse la doc, unde lumea ieșise să Înoate. Erau cu toții la celălalt capăt al docului. În timp ce mergea pe scîndurile negeluite, Înălțate mult deasupra apei, auzi cum trambulina lungă scîrție de două ori În semn de protest, și apoi o bufnitură-n apă. Valurile mici se ciocneau de piloni. „Ăsta tre’ să fi fost Untură“, se gîndi. Kate ieși din apă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]