2,851 matches
-
ridica dinspre râu, podul era umed sub tălpile lor, grămezi de frunze uscate se înșirau pe marginea drumului. Cam la o sută de metri în fața lor contururile se estompau. Ei știau că fac parte dintr-o lungă procesiune de oameni înșirați pe drumul ce ducea spre Brinac, dar pe porțiunea lor de drum, delimitată de două valuri de ceață, erau izolați ca într-o încăpere. O bună bucată de timp nu-și vorbiră; numai picioarele lor, mișcându-se când în cadență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
spună. Avea vreo paișpe-cinșpe ani atunci. Un laș fără pereche! — Și atunci, cei din sat de ce au o părere bună despre el? — Ba n-au chiar deloc, răspunse Roche. Numai că nu cred toată istoria asta pe care le-ai înșirat-o tu. Nu cred că cineva e în stare să-și dea viața pentru bani, ca fratele tău. Ei zic că în povestea asta trebuie să fie amestecați și nemții. Își opri privirea încruntată îndelung asupra ei. — Da’ eu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
un ritual de război veșnic cu lumea din jur. Cine și cum ne golește, încet, universul nostru domestic de ultimele fărâme de umanitate? Cum am ajuns atât de abrutizați, de acriți și de fierți în zeama urii față de celălalt? Puteți înșira, pe ața explicațiilor, tot ce știți deja: de vină sunt criza, cei 50 de ani de comunism, lipsa de educație, balcanismul, românismul, alienarea consumismului, sălbăticia capitalismului de tranziție, răsturnarea valorilor, de vină sunt Băsescu sau Boc, Geoană sau Ponta, depinde
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
mică, îi prinzi cu mâinile tale roz îndemânatice, prinzi, unul câte unul, o sută de peștișori și îi pui pe ascuns la afumat în afumătorile curții imperiale, spui deasupra lor vraja ta secretă în kusunda, ce va face nevăzuți peștișorii înșirați pe sfoară ochilor paznicilor afumătorilor, te-ai gândit să ai mult pește afumat pentru luna de miere, ai numai succese, îți va reuși planul, peste o săptămână vei recupera cu succes peștișorii vărgați afumați, unul singur vei pierde pe drum
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de teren cu levănțică, de ochii lumii cultivă levănțică, raportează la fisc veniturile din cultura de levănțică. oricum, ea miroase atât de frumos încât shangdi di liwu, ființa ta iubită, nu poate decât să te laude pentru apariția floricelelor mov înșirate vertical, pentru izvorul de arome fantastice. experiment am deschis aparatul de așteptat, l am reglat din butoanele mici, cât și din cele mari am dat cu puțină culoare, de asfințit de santorini de jad chinezesc am pus la incubat peste
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Ana, care zici că mă iubești așa de tare, cam cât de tare mă iubești? ANA: Eu te iubesc, Măria Ta și tată, cum iubești mierea cea dulce și plăcut mirositoare pe care ne-o aduc prisăcarii din știubeile noastre înșirate prin fânețe, prin grădini și pe sub copacii înfloriți, și care licărește în talgere ca aurul din soare. PRICINĂ: A, ha, ha, bine-mi pare de ce-aud și mi se răcorește rânza! Iaca, ziua mi se pare mai frumoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
numit Meletie. Poftim să ni se dovedească și să ni se spună cum se numește slujitorul cu arcan." GÂND: Ei, ce părere aveți domniile voastre? SFETNIC II: Cu adevărat, încâlcită cimilitură, Măria Ta! SFETNIC III: Ne trebuie table și tibișir, să-nșirăm semne și prepusuri. Greu ne-a fi să ajungem la un capăt numai în trei zile. GÂND: Atuncea cum vom face? LIANA: Măria Ta, dacă-mi îngădui, aș spune că eu am mai întâlnit istoria asta într-o carte veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
or afunda neștiutoare și-adesea n-or găsi ieșire, din bezna umedă, la soare... Cu două guri ca de fântână, din care ultimul meu vis, scafandru mic, privind cu spaimă spre fundul negrului abis, va încerca, zadarnic poate, s-adune înșirate-n salbe recolta de mărgăritare a viitoarelor nopți albe... Cuvinte șterse peste-o clipă; un madrigal, o amintire a unei clipe viitoare, sau o poemă de iubire pe care voi citi-o, poate, atras de noaptea lor bizară, în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Mergeau la Tăticu să vadă ce mai face, să doarmă cu el. Mergeam și io cu bunică-mea. La Tăticu. Omul se născuse la 1886 și a murit în 1986. România abia devenise regat când venise el pe lume. Avea înșirate în jurul patului Magazine istorice și știa la milimetru istoria pe care, vrând-nevrând, o trăise. Azi îmi pare al naibii de rău ca nu l-am descusut corespunzător. Nici n-am avut cum. La 5-6 ani mi-era destul de neclar cum devine treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
tainic câtă sămânță le-ar trebui, atrăgându-le atenția să nu spună nimănui despre ce au vorbit. Da’ de ce să ținem în taină treaba aiasta? a întrebat Petruță Cotruță. Măi Petruță. Tu atâta să știi, că nu-i voie să înșiri la nimeni cum o să facem rost de sămânță și basta. Am înțeles, bădie Petrache. Am să tac mâlc... A patra zi, pe la amiază, Petrache bătea la poarta lui moș Dumitru Carpen. Ce treburi te aduc la mine, Petrache băiete? Doar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
oprit mai încolo să hodinească dobitoacele. Eu am venit înainte, ca să prind rând. Dacă grăunțele îs bune, le cumpăr. Dacă nu... Cum spui dumneata, jupâne. Eu mă duc fuguța să-i aduc pe gospodari... Căruțele pline cu saci s-au înșirat la rând cu celelalte. Omul angrosistului s-a înfățișat îndată să prubuluiască grăunțele... Cum ți se pare marfa, omule? a întrebat în gura mare moș Dumitru. Așa și așa... O să vedem ce spune și jupânul - a răspuns omul cu glas
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
că m-oi hodini pe lumea cealaltă. Acum mai scormonesc și eu prin cele cărți. Mai bine spune-mi ce noutăți mai sunt prin lume”. îi răspundea bătrânul cu ifos, privindu-l peste ochelarii căzuți pe vârful nasului. După ce îi înșira câte ceva din cele aflate, Costăchel pleca mulțumit acasă. „Bine, tată. Noapte bună!” „Cele cărți”era de fapt una singură, Gromovnicul, căruia îi pătrunsese ceva din taine, pe seama cărora avea multe discuții cu moș Țâdulă, din capul satului. De o bună
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
te rog să mă ierți, dar o curiozitate copilărească - aș putea spune - mă îmbie a te ruga să ne povestești prin ce ai trecut... Iată - slavă Domnului - suntem din nou împreună. Apoi, domnule inginer, a fi tare greu să le înșir așa, bob numărat. Eu zic să le luăm pe îndelete. Să așezăm - așa ca pe ouă - fiecare întâmplare la locul ei. Până povestea a ajunge acolo unde neam despărțit pe front, m-a ajuta și Petrache. După aceea am să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ți-au schimbat și numele, puiul mamei, și îl strânse cât putu de tare la pieptul ei. Tu ești copilul meu, nu mă recunoști? Eu sunt mămica ta! Mămica mea e acolo, arătă el în direcția spălătoriei o femeie care înșira câteva cearșafuri la uscat. Aceasta se opri pentru o clipă și privi scena cu o uimire mută. Profitând de o clipă de neatenție a Simonei, copilul se desprinse din brațele acesteia, șută cu sete în mingea care îl aștepta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-o duminică fără rugăciune Deschide, Îndură-te, iubite! sunt eu, cea născută dintr-un cuvânt trufaș; cu sărbătorile toamnei am trecut prin oraș, iar bănuții de aur sunt darul meu pentru tristețile tale, țintuite În fotolii vechi și-n rânduri Înșirate pe foi mototolite și aruncate la coș. Nu-ți fie teamă de măreția atâtor asfințituri ce ard În părul lung, mătăsos, și nici de florile ce-au rămas ca o mirare pe trupu-mi firav, lunecos. Doar lumină și rouă am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sunt preot ca să mi te mărturisești mie! Eu am păcatele mele, nu vreau să știu nimic de ale altora, pentru aceasta sunt preoții, uite câți sunt. Mergi la care vrei și-i spune. Bătrâna nu auzea nimic. Începu să-i înșire păcatele pe care, din rușine mare, le ținuse ascunse ani mulți. Tanti Alexandra spunea că nu vroia să o asculte, vroia să plece, dar parcă o putere nu o lăsa și o ținea pe loc. Când terminase bătrâna mărturisirea păcatelor
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nicăieri în altă parte... Aici, la cuptoraș, îl găsea mereu pe taică-său, el era bucătarul familiei de toată viața. Mereu avea o pată de funigine pe față... Când îi ziceau să se șteargă, el dădea cu mâna și o înșira și mai mult. Ce mai râdeau ăștia mici de bunelul! Și el râdea cu ei împreună... Ioana nu putea să creadă că toate aceste lucruri nu le va mai vedea, nu le va mai putea numi „ale mele” sau „ale
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
apa căruia era puțină și foarte murdară, doar gâștele cu bobocii mai încercau să aleagă ceva bun din ea. Vecina se aplecă iute și își umplu mâinile cu mâl și cu viteza săgeții reuși în doar câteva secunde să-l înșire pe rochița ei de sus până jos. Fugi repede și împreună cu cealaltă soră râdeau de fericire că reușise să facă așa faptă. Biata Ioană! Nu reuși nici să priceapă ce se întâmplase! Uluită, umilită, rănită, îndurerată... toate veniseră deodată asupra
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nicăieri în altă parte... Aici, la cuptoraș, îl găsea mereu pe taică-său, el era bucătarul familiei de toată viața. Mereu avea o pată de funigine pe față... Când îi ziceau să se șteargă, el dădea cu mâna și o înșira și mai mult. Ce mai râdeau ăștia mici de bunelul! Și el râdea cu ei împreună... Ioana nu putea să creadă că toate aceste lucruri nu le va mai vedea, nu le va mai putea numi „ale mele” sau „ale
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care făcea minuni, se spunea despre concertele lui Zinzin că vindecă infecțiile, cancerul și chiar bolile de plămâni, tuberculoza făcea din nou ravagii de când se mânca pe cartelă și doar înlocuitori, de aceea la concertele lui Zinzin de după-masă se înșira toată suflarea orașului, oamenii se rânduiau molcomi pe lângă gard, erau zile de vară târzie, se urcau în copacii din parc, au năvălit chiar pe stadion, fără să poată fi opriți de paznici, se așezau și ascultau în transă concertul lui
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la rochia pe care o purta. Se simțea straniu în ea, parcă sufletul ei se transferase în alt trup, în cel al mamei, parcă un trăsnet trece prin ea, creierii îi explodează, se vede undeva în mijlocul satului, lume multă, oameni înșirați de-a lungul unui gard, față în față cu ei un șir de soldați cu degetele pe trăgaci, în mațe simte o mușcătură caldă, lângă ei un ofițer cu părul de culoarea nisipului, cu ochi de smarald, cu piele arămie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de bărbați aliniați de-a lungul gardului, între ei stă un bărbat vânjos, tatăl mamei ei, vrea să înainteze dar nu mai poate face nicio mișcare, picioarele i s-au înfipt în pământ, distanța între ei este din ce în ce mai mare, oamenii înșirați de-a lungul gardului s-au pișat pe ei de frică, femeile stau îngrozite cu mâinile la gură, clipa s-a dilatat, ea aleargă spre tatăl ei, acesta răcnește ca o fiară, răcnește cu ochii ieșiți din orbite: "mișeilooo-oorrr", un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ar izvorî din pământ, ca semn de recunoștință pentru cei care le hrănesc, înfruntând toate primejdiile, cântă Ave Maria și de fiecare dată simte în suflet o bucurie nemărginită, toate acestea, și trupurile uscate ale stareței, ale mamei și Mariei înșirate pe lespezile de piatră, toate acestea sunt familia ei, viața ei, au făcut parte din viața ei, dar ea a încălcat interdicția de a părăsi peștera doar la anumite ore ale zilei, și nu mai departe de un cerc foarte
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și se îmbrăcau cu fuste înflorate peste bluze ale căror culori păreau a fi împrumutate de la curcubeu, bluze ce le acopereau sânii înfierbântați pe care tronau podoabe de preț, șiraguri de mărgele din chihlimbar... În codițele împletite cu grijă erau înșirați bani găuriți de aur sau argint. La urechi le atârnau cercei scumpi, sunători. Toate aceste dichisuri le dădeau un aer de adevărate prințese, chiar dacă erau fără blazon. Din întreaga lor ființă, prin ochii negri, focoși ca niște ferestre iscoditoare spre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la poarta sediului se află peste treizeci de rromi, împreună cu familia convocată. Colonelul fu nevoit să ordone, fără drept de apel: - Să fie condusă la mine numai familia Carabăț! Ina și Alex rămaseră stupefiați, în timp ce vocea din telefon continua să înșire și alte amănunte. Colonelul tăie brusc firul conversației, vădit enervat : Și mai cine? El n-a fost convocat! După numai câteva clipe însă, abordând un ton conciliant, zise: fie... să vină cu ei și bulibașa și continuă: nimeni altcineva să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]