1,511 matches
-
apoi în cel roșu. Ne adunăm în jurul mesei după cefacem un duș care să ne răcorească și ne ungem trupurile cu soluția adusă de acasă și care a fost înlocuită destul de repede cu uleiul de citrice.Ne protejăm așa de înțepăturile țânțarilor, care o dată cu lăsarea nopții parcă se trezesc, ne simt, le place sângele proaspăt, suntmici vampiri dornici să-și stâmpere setea. Am ceva noroc, ori au aflat că vin din țara lui Dracula și mă cred de-a lor, ori
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
cred că mi-a citit gândul pentru că mi-a zâmbit cu subînțelesuri și-a păstrat bună dispoziție, mi-a împachetat produsele, ba mi-a mai dat cadou o mică sticluță cu ulei de citrice, cu care să ne apărăm de înțepăturile țânțarilor. Mica prăvălioară este plină cu de toate, de la uleiuri de cocos, creme de aloe vera, până la scorțișoară și piper sau alte ingrediente cunoscute și necunoscute, de o calitatea excelentă. Apoi ți se pot prepara tot felul de tinturi și
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
a pus pe capul meu. Ce și-o fi zis ștrengărița?...” Parcă o aud strigând: „Pe el că l-am răpus. Acum e-al meu. Nu mai scapă!” A mai avut puterea să glumească căci, în timpul zilei, dacă-l apucau înțepăturile, la fel îi zicea primului întâlnit, cu aceleași vorbe de șagă, fără să-și piardă cumpătul. - „Vericule, se ține scai de mine coana Vilma, dar o păcălesc mereu. Când ajung în răscruce, lângă podul Peșenii, mă uit spre cimitir, fac
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
are să-mi ia cârceii din oase”. De-atunci, de când își făcea de lucru cu o săpiță, a cărei lamă se tocise de cât o tot bătuse, că ajunsese ca un colț de lună (de dimensiunea unei palme), a primit prima înțepătură mai seriosă în spate, sub omoplatul umărului drept, de i-a luat respirația. A rămas nemișcat și se uita în cer și pământ, dar n-avea la cine să-i spună că-l doare. Soarele urcase cam de vreo zece
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
a lovit în tocul ei cu atâta forță, încât geamurile de la ușa interioară au zbârnâit... mai-mai să se spargă. Imediat s-a lăsat o liniște de mormânt care devenise apăsătoare și-i dădea senzația lipsei de aer. A simțit o-nțepătură ca o arsură usturătoare trecându-i prin ceafă, urmată de-o o transpirație rece. Imediat și-a pus mâna în dreptul inimii care bătea mai să-i spargă coastele deșirate, agățate de stern ca niște nuele de răchită din gardul grădinii
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
seara sau noaptea... mai ții minte noaptea în care mi-ai aruncat în timpane, din filele agendei tale, versurile scrise cu un an înainte să ne cunoaștem. romantismul tău mă electrizează. înfiorare ar fi deplasat să o numesc. toate acele înțepături pe coloană mă îndreaptă., seamănă cu un tratament natural. (mai bine aplic acupunctura sau presopunctura. nu implică legături iluzorii...) să nu uit. agenda ta prețioasă... o plimbi la piept pentru fiecare femeie care îți lasă pe obraz urma rujului. e
AGENDA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346457_a_347786]
-
pe coapse, pe-ndelete, Să vedem șiroaie lude. Cântă, cântă, lăutare! Sară-arcușul de pe strune! În acorduri de chitare Mustul să țâșnească-n spume! Pe obraz roș de fecioară, Să stropească-a gurii buze, Să ne ardă, să ne doară Mii de-nțepături confuze... Uite cum saltă rochița! De-ar fi s-o suie... pân’ la brâu, Că m-a apucat hachița, Cum curge mustul ca un râu. Dați-mi o ulcică mare, Să fie de un kil, atât! Să iau must de la
CÂNTĂ, CÂNTĂ, LĂUTARE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346486_a_347815]
-
o mână dibace corectă traiectoria. Primi asigurarea că totul va fi ușor și fără de durere. Viola sa era perfect pregătită să-i primească arcușul, iar acesta începu să alunece cu fiecare mișcare contrată instinctual de parteneră. Simți o durere ca înțepătura unei injecții, iar la scâncetul ei a urmat o staționare, apoi ușor, ușor, mecanismul s-a repus în mișcare, însoțit de fiecare dată de o onomatopee rostită de durere la început, care mai târziu a fost înlocuită de plăcerea percepută
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
vesele fetele. Ce zici, Marian, ne atăți Observatorul? - Cum să nu! Doar că trebuie să mai așteptăm, să se însereze de-a binelea... Știți ce? Nu vă e foame? Printre membrii faimosului grup începură să circule priviri întrebătoare, consultări și înțepături cu coatele. Până la urmă s-a subînțeles că Andrei e reprezentantul lor de drept, cel care mi-a și zis: - Ai dreptate, Marian! Ne e foame și te alegem pe tine șef de proiect!... În timpul acestei discuții, dar și mai
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
pe el îl mai avea, de când tatăl lui plecase la război și-l lăsase cu sora mai mică și mama în căsuța de lemn, murdară, sărăcăcioasă și foarte friguroasă. Amintirea lui îi dădea mereu senzația aceea ciudată și supărătoare de înțepături în ochi, care făcea să-i curgă lacrimi șiroaie pe obrajii murdari. Mânios, le șterse cu mâneca zdrențăroasă a ... Citește mai mult Îngrozit și tremurând amarnic, cu inima bătând să-i spargă pieptul, Iliuță spera ca bestiile apocaliptice care îl
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
pe el îl mai avea, de când tatăl lui plecase la război și-l lăsase cu sora mai mică și mama în căsuța de lemn, murdară, sărăcăcioasă și foarte friguroasă. Amintirea lui îi dădea mereu senzația aceea ciudată și supărătoare de înțepături în ochi, care făcea să-i curgă lacrimi șiroaie pe obrajii murdari. Mânios, le șterse cu mâneca zdrențăroasă a ... IV. TEMNICER NEIDENTIFICAT, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2306 din 24 aprilie 2017. Observ cu uimire perpetuă comportamentul acestei
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
și voinic mai ești! - adăugă privind pruncul cu admirație. Voi face din tine un viteaz de nădejde care să mă slujească cu credință și să-mi apere hotarele proprietăților! Cei doi amărâți se întoarseră la bordei fără să mai simtă înțepăturile în tălpile picioarelor desculțe. Zilele treceau și bordeiul țăranilor era cuprins de-acum de lumina bucuriei. Dar într-o noapte cineva le călcă mica proprietate dăruită de stăpânul ținutului și bătu puternic în ușă. - Aoleu, bărbate, cin’ să fie-n
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
și bun nectar fiecare-un degetar vântul lin adie doar cer senin mărgăritar pentru mine pentru tine de la harnice albine dulce miere cine cere cu plăcere va primi pe săturate picuri galbene curate faguri grei primești de vrei dacă furi înțepături ace mii bâzâituri asta e! nouă ne place mierea s-adunăm în pace *** Referință Bibliografică: în prisacă / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1627, Anul V, 15 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu
ÎN PRISACĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379709_a_381038]
-
pe el îl mai avea, de când tatăl lui plecase la război și-l lăsase cu sora mai mică și mama în căsuța de lemn, murdară, sărăcăcioasă și foarte friguroasă. Amintirea lui îi dădea mereu senzația aceea ciudată și supărătoare de înțepături în ochi, care făcea să-i curgă lacrimi șiroaie pe obrajii murdari. Mânios, le șterse cu mâneca zdrențăroasă a hainei, izbindu-se dureros cu spatele de zidul casei, sub al cărei pridvor se adăpostise de teama câinilor. O voce de
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
repede care-i treaba, scoase cămașa de pe copil, scotoci după albina, vrând s-o scoată afară din casă. Dar albina zbură din cămașă, și se înfipse drept în obrazul bunicii, mușcând-o. Bunica mai pățise din astea, suportă cu răbdare înțepătura, deși obrazul începuse să i se înroșească și să se umfle. Puse o cârpă cu apă rece pe obraz, și umflătura îi mai trecuse. Să fie numai ăsta necazul ! Când să plece copiii vecinilor, bunicul îi pregăti un borcănel cu
MIEREA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375788_a_377117]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > ICOANA PRIETENIEI NOASTRE Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Motto: ,,De câte ori mă întorc, aminirea chipului tău mă întâmpină ca o înțepătură în inimă" În răstimpul cât trăiesc departe de țară mi-am făcut confidente din paginile jurnalului, de care nu mă despart niciodată. Jurnalul și albumul de fotografii au rămas pentru mine lucruri de care nu mă pot lipsi. Jurnalului îmi
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
în lumea umbrelor. Draga mea prietenă Diana e una dintre cei cărora le simt acut lipsa, din această lume. De câte ori mă întorc, amintirea luminii de bucurie a revederii stălucindu-i pe chip când ne întâlneam, mă întâmpină și azi ca o înțepătură în inimă. Îmi surâde încurajator, când fruntea-mi este brăzdată de povara tristeții, coborând din umbrele amintirilor teleportată pe o rază jucăușă furișată prin perdea imaginea ei zâmbitoare, îmbrăcată în pantalonii de trening mulați pe formele-i prospere și în
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
Dar nu stiam ca, singur lipsit de-ale iubirii bucurii, Trebuie să port război cu iezme-ascunse ale lumilor care prind viața 201. O, de n-aș fi văzut ziua! acum în tihna aș fi fost, Nici nu as fi simțit înțepăturile dorinței, nici dorurile de-a trăi, Căci viața dragă-i e lui Los nenorocitul; înaripatele lui chinuri 205 Primit-au glas ce strígă rîvnitor, să poată ca să sada noaptea pe stîncile puștii Și pliscurile să-și ascută și să adulmece
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
început, de la primele replici, distorsiunea universului palpabil. Se alunecă în fantasmagoric printr-o lentă acumulare de semne stranii. Cortina, în piesa pe care o supunem analizei, se ridică pe un moment de exuberanță. Glume, rîsete, dar și cîte o ironică înțepătură care îl avertizează pe spectator (și pe cititor deopotrivă) că lucrurile nu stau de fapt așa cum par. Cîte o încordare subită și fără justificare imediată, încruntările tot mai dese te pun pe gînduri. Dacă le treci cu vederea, nu ai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
altfel... Și eu sînt tolerant... mai ales cu mine... Și mi-e rușine..." (Octav scos din "dialog" de venirea lui Costache care intră cu anevoie prin spărtura din gard) Marieta: Credeam c-o să intre vreo fantomă... Costache: (e obișnuit cu înțepăturile nevestei și n-o ia în serios) Sărut mîna, Mona. Mona: Bună ziua, domnu' Costache. Costache: Și tu ce stai așa de pleoștit! Marieta: E și el obosit..., tocmai a stat de vorbă cu o fantomă... Costache: Marieta! Marieta: Ia să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
înăbușite. Pașka s-a ridicat cât era de lung și s-a ghemuit lângă marginea șalupei. Abia atunci am zărit cele trei hublouri. Geamurile lor erau sparte și astupate pe dinăuntru cu bucăți de placaj. Acestea aveau suprafața acoperită cu înțepături fine de cuțit. Fără să se desprindă de hublou, prietenul meu mi-a făcut semn cu mâna, invitându-mă să-l imit. Agățându-mă de proeminența de oțel care mergea de-a lungul bordului, m-am lipit de hubloul din stânga
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Banca băbuțelor era goală - probabil le alungase apariția lui. Copiii se ascundeau pe după plopi. Locatarii, la ferestre, urmăreau cu interes scena: franțuzoaica asta ciudată, care îndrăznea să se apropie de monstru. Iarăși m-am gândit la singurătatea bunicii. Am simțit înțepături mărunte în pleoape. „Asta-i viața ei. Curtea asta, bețivanul ăsta de Gavrilici, enorma izbă neagră din față, cu toate familiile îngrămădite unele peste altele...” A intrat Charlotte, gâfâind puțin, dar zâmbind, cu ochii încețoșați de lacrimi de bucurie. - Știi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
declinul social și ocupațional ce rezultă de aici sunt mult în exces fată de cât ar fi de așteptat din datele fizice. b)Cenestopatiile - sunt percepții dezagreabile, atipe, mobile, cu caracter de durere surdă, dar și de furnicături, amorțeli, arsuri, înțepături etc. necaracteristice pentru nici un sindrom organic cunoscut, și în general de durată redusă. c)Durerea morală este o stare afectivă cu intensă încărcătură afectivă, caracterizată prin trăiri autodepreciative, al căror fundal halotimic este tristețea vitală și care presupune întotdeauna participarea
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
circuit, totul s-a prăbușit. Aceste procese erau numite baloane pentru că, în fond, exprimau operațiuni financiare speculative; operațiunile se derulau, prețurile la care aveau loc erau din ce în ce mai mari, dar succesiunea operațiilor respective nu adăuga, ca valoare materială, nimic suplimentar. Prima înțepătură, reprezentată în acest caz de blocaje, a făcut ca baloanele să plesnească. Bubbles-urile au fost mai spectaculoase în domeniul imobiliar, pentru că aici s-au acordat credite mai numeroase, pornindu-se și de la un program al administrației Bush, "O casă pentru
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
în Cirenaica, Platon s-a întâlnit neîndoielnic cu Aristip sau cu ai săi. Oricum, la curtea lui Denis din Siracuza - unde autorul Republicii imaginează un rege-filosof după gustul lui -, filosoful hedonist și fostul sportiv schimbă destule vorbe de duh și înțepături! Se știe prea bine că se cunosc... Cum pot atunci oamenii să se dispenseze de teze într-o configurație ca aceasta? Un dialog consacrat exclusiv plăcerii, și niciun cuvințel, nicio referință, niciun citat, nicio trimitere care să permită identificarea hedonistului
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]