364 matches
-
Mayo care ne urmăreau năuciți. Sau eu spuneam: — Nu poți să intri în gașca lor decât dacă ai picioarele la fel de lungi și aceeași măsură în talie! Și ne puneam iarăși pe râs. De fapt, a fost o seară super! Toți înțepații la modă au părăsit barul în masă în semn de protest față de țărănoii din Mayo. Așa că Brigit și cu mine ne-am destins și ne-am distrat de minune fără să ne mai fie teamă că n-o să mai fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Josephine! Cine-ar fi putut fi? Unul dintre părinți? Sau frați? Sau poate chiar un soț? Poate că a fost măritată înainte să devină călugăriță. Cu cine? mi-a scăpat întrebarea. M-am așteptat să-mi răspundă pe un ton înțepat, de consilier, să-mi zică ceva de genul „Asta nu e o întrebare potrivită, Rachel“, dar Josephine n-a făcut asta. în schimb, a tăcut foarte, foarte mult timp, privindu-mă direct în ochi. Apoi mi-a răspuns cu blândețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zis eu. Bianca mă bătu ușor pe umăr. ― Ne vedem mai târziu atunci. Victor ajunsese În fața mea. Avea aceeași ochi mari și Întunecați, același zâmbet care Înnebunea fetele, aceeași cârlionți blonzi. Îmi zâmbi timid. ― Ce faci? ― Bine mersi! am răspuns Înțepată. Nu aveam niciun chef să continui conversația, așa că m-am uitat În altă parte, sperând să Înțeleagă aluzia. ― Am...am auzit că te vezi cu cineva, Începu el. Un anume Damian? ― Bianca ți-a spus, am dedus eu. ― Da. M-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mă uit la ceas. E șase. Așadar, noaptea cea mai dificilă a trecut. Am un sentiment de ușurare și mă felicit că am reușit să dorm. Peste o oră, însă, în "marele salon", satisfacția mea se dezumflă ca un balon înțepat. Nici vorbă să fi fost valuri de șapte metri. Spre miezul nopții, tangajul s-a liniștit. Am navigat aproape ca pe o baltă. Și nimeni nu se mai plânge de "rău de mare". Cerul e tot închis. O clipă, își
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o librărie ale cărei cărți erau așezate în ordine alfabetică și în funcție de tematică. Nu mai există. Locul nu avea ceea ce se cere: vad comercial. În locul librăriei e acum un butic bine luminat, condus de trei tipe bine bronzate, cu zâmbete înțepate. Cândva exista un magazin cu articole muzicale (flauturi, chitare, partituri). S-a transformat într-un hipermarket cu suveniruri. Deunăzi exista o sală pentru licitații: acum e un video club. Magazinul cu delicatese cușer - un salon de masaj. Ai înțeles? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe asta am scuipat sârmele care îmi țineau dinții și sprayurile și am sărit în picioare. — Ce tot îndrugi acolo? Vorbește deschis, OK? Se clatină și e moartă și trebuie scoasă. Da? Nu? — Eu nu fac extracții, îmi spuse el înțepat. Pentru asta va trebui să te duci la doamna McGilchrist. Atunci fă doar detartrarea, i-am spus eu. Roger mi-a umplut iar gura cu instrumente. În timp ce lucra, Roger a început să fredoneze. Iar instrumentele piguleau înainte, continuându-și munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de amabilitate, iar apoi i-a aprins afectuos țigara. Pe urmă acceptă un pahar de șampanie, fără să-și fi luat ochii de pe doamnă! Și după asta (după o privire aruncată tenului strălucitor al lui Butch și palorii șmechere și înțepate a lui Spunk) n-am mai putut să mă arăt foarte surprins când amândoi s-au aplecat spre mine ținându-se de mână m-au rugat să le fiu cavaler de onoare la nuntă. Doamne, îi puteai crede în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Am aruncat o privire peste umăr și am spus - nu știu de ce: vreo genă de bădăran ascunsă în mine m-a împins s-o fac - „Cară-te dracu de-aici“. L-am văzut în oglinda din spatele barului cum placă, mut, înțepat, speriat. Mi-am jucat câștigul până la 30, de la 50 la 70, la o liră 40. Am jucat din nou. Robotul s-a oprit, a înghețat și a scuipat o monedă de zece penny. Beat fiind, am pus moneda din greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
neîncrederea, nu arătă nici un fel de adversitate, ci, dimpotrivă, Îi răspunse la salut cu o politețe accentuată. — Iar acesta este Iacopo Torriti, roman. Ultimul care ni s-a adăugat, geometru și arhitect. — Și matematician, se grăbi să adauge omul, ușor Înțepat. Dante Își aminti că auzise de el: era unul dintre asistenții marelui Arnolfo di Cambio, și venise cu el de la Roma, când Începuseră lucrările pentru noua catedrală. Îl măsură din ochi cu repeziciune, parcurgându-i profilul alungit și dizgrațios. Măreția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
noi toți Încă mai plătim faptele străbunului nostru dintâi, se naște Întrebarea dacă nu cumva ar fi procedat mai bine dedându-se la practica lui Onan solitarul. Derâderea dumitale blasfematoare nu ne ajută să Înaintăm pe calea adevărului! interveni Augustino, Înțepat. — Eu spun că Guido Cavalcanti greșește, și Încă mult, reluă Cecco pufnind. Iubirea nu vine din vedere, precum după frumoasele spirite florentine messer Guido, Lapo și ceilalți. Ci din atins și din mușcat și din supt și din băut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
au pus șaua pe mine rapid - iar adunarea intimă de la ferma părinților mei a explodat într-o serată cu papion la hotelul St. Regis, alături de 600 dintre „cei mai apropiați prieteni“ ai noștri. Altfel spus, aceștia erau 300 dintre cunoștințele înțepate ale lui Lucille din zona Palm Beach, 250 dintre partenerii de afaceri ai lui Randall și o mână de prieteni din partea mea, plus familia mea. N-ar trebui să mă plâng - familia Cox plătește totul. Mama n-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
față! Tot ce se Întâmpla nu făcea decât să confirme profeția doamnei Lapedatu. Dar cine să ia seamă la vorbele unei bibliotecare cu ochelarii grei de dioptrii? Și fată bătrână pe deasupra. Nu avea nici aplombul analiștilor politici și nici frumusețea Înțepată a prezentatoarelor de știri de pe sticlă. Noroc cu Brândușă care nu Înceta să-i strângă mâna de câteva secunde, repetând Într-una: Dom' profesor, dom' profesor! cu o intonație care avea cel puțin trei Înțelesuri: bucurie a revederii după mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tot ce a învățat. - Tu nu te-ai născut rob, nu este așa? întrebă Iahuben. De astă dată Auta râse, tot fără să-i răspundă. Iahuben se simți jignit. Râdea oare de el? Cum îndrăznise să rîdă? - Rîzi? spuse soldatul înțepat. De mine rîzi?... Sclavul răsuflă greu, ca într-un oftat. - Nu de tine... Nimeni nu se naște rob. Soldatul se gândi un răstimp. Da, poate că așa era. El însuși a fost rob o vreme scurtă în țara Retenu, unde
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
moartea. Sclavul își ridică atunci fruntea, strivindu-și între buze un surâs. - Stăpânul meu n-are de ce să se îngrijoreze. Nu mai pot să doresc pustiul după cărțile de la Piscul Sfânt. Tefnaht se făcu că nu aude și spuse ușor înțepat: - Și chiar dacă ai putea să iei cu tine asemenea piatră ce-ai fi în stare să afli?!... Pietrele nu vorbesc. Auta nu-și mai putu stăpâni zâmbetul. Tefnaht ridică sprânceana, cerîndu-i astfel răspuns pentru zâmbet. - Dacă stăpânul meu nu s-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
știu, Mai-Baka. Am fost chemați grabnic în țara Haru. Să vedem când vom ajunge! - Dar cum, zeii nu știu tot ce se petrece? stărui Mai-Baka. Neliniștea neobișnuită îl făcuse pe Auta supărăcios. Se întoarse spre sărmanul arcaș și-i vorbi înțepat: - Zei nu se află nicăieri, Mai-Baka, și rău faci că nu mă crezi. Zeii sunt numai în închipuirea oamenilor proști. Aceștia sunt oameni de pe altă lume, de pe un fel de stea, cum e și pământul nostru, care-i tot un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și-a făcut numărul, Henry. — Cu mine? repetă Henry deconcertat. Și, mă rog, cum a făcut asta? — Păi știi că ai o pronunție cu totul aparte, mai ales când te Înfierbânți. Gerald te imită la perfecție. — Serios? zise Henry cam Înțepat. — Mă tem că te-ai supărat, spuse Du Maurier neliniștit. — Ba deloc, răspunse Henry, deși se supărase puțin. Dar sunt curios... ce caracteristici... adică... ce trăsături distinctive... idiosincrasii de vocabular sau sintaxă... la perfecție... nu că aș putea pretinde că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
când între toți existau reproșuri, ieșeau la iveală frustrări mai vechi, cum ar fi de pildă între Françoise și Eduard. Și astfel investii bine, încheie el o conversație despre afaceri. Măcar atât ai putut și tu să faci, spuse Françoise înțepat. Adu-ți aminte de cum a ieșit proiectul tău cu lanțul de restaurante. Câtă proastă inspirație ai putut avea atunci, îl umili aceasta. Așa că nu te da artist. Nu, dă-te tu, că ce, dacă băgam banii în casa ta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de aviatoare! - Vreți să spuneți că într-adevăr a zburat? - Da, domnule! Și, în timp ce zbura, a doborât și câteva recorduri mondiale. De altitudine. De zbor neîntrerupt, de kilometri parcurși, dintr-o singură alimentare... De distanță, de înălțime... - Cocondy! o întrerupse, înțepată, aviatoarea. Iar le-ai încurcat. Altitudine și înălțime, în paginile oricărui dicționar, înseamnă exact același lucru! Domnul Floyd o să creadă despre noi că nu am văzut, niciodată, în viață, altimetrul unui singur avion. Pinky nu credea. 217 CEI ȘAPTE REGI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
băgată de nimeni în seamă, chiar cu puțin înainte ca liceeanul să se fi dedicat fâlfâirilor sale stratosferice. Colțișorul de hârtie era (cea mai probabilă ipoteză) scris tocmai de către Sinistrat, în interminabilele ore în care zăcuse, sub nefireasca lui narcoză, înțepat exact la degetul la care majoritatea vecinilor se așteptaseră să-l vadă înțepat. Dacă l-ai fi putut examina. Caligrafie, firesc, roșie. Tremurată. Vag incoloră. Petecul, transcris cu sânge, lua acum apă, se usca, liorpăit de vânt, plutea apoi înfășurîndu-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi dedicat fâlfâirilor sale stratosferice. Colțișorul de hârtie era (cea mai probabilă ipoteză) scris tocmai de către Sinistrat, în interminabilele ore în care zăcuse, sub nefireasca lui narcoză, înțepat exact la degetul la care majoritatea vecinilor se așteptaseră să-l vadă înțepat. Dacă l-ai fi putut examina. Caligrafie, firesc, roșie. Tremurată. Vag incoloră. Petecul, transcris cu sânge, lua acum apă, se usca, liorpăit de vânt, plutea apoi înfășurîndu-și marginile, ca pe niște tentacule, în jurul cutărui stâlp, odihnindu-se acolo ca orișice
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bucătărie cu zâmbetul de „bine-ai venit acasă“ lipit pe buze. — Cum a... Femeia a amuțit de cum a dat cu ochii de soțul ei. — Poftim? a întrebat el lejer iritat. —Ai... ăăă... te-ai tuns. — Da, i-a răspuns el înțepat, scoțându-și haina de la costum și așezând-o pe spătarul unuia dintre scaune. Ai nota zece pentru spiritul de observație. Julia a urât tunsoarea din secunda în care a văzut-o. Era mult prea scurtă și evident inegală. Deasupra urechii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la Jake. Hai să mergem! Numai că băiatul nu s-a clintit din loc. — Nu e vina ei. Eu am rugat-o să nu-ți spună. De fapt, am implorat-o. — Asta mi-a spus și ea, a răspuns David înțepat. Dar nu asta e problema. Atunci care e problema? Fiona abia s-a abținut să nu dea fuga ca să-l îmbrățișeze pe Jake pentru că pusese întrebarea corectă. —E complicat, a bolborosit David aplecându-se să ia gențile. —Cum adică? Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
făcut comanda? — Nu, nu asta aș dori. Aș dori să-mi livrați jucăriile chiar acum, astfel Încât copiii mei să aibă ce despacheta În ziua de Crăciun. O pauză, un țiuit și un strigăt cu ecou: — Băi, Jeff, am o farfuză Înțepată care face gât că n-a pimit setul Goldilocks pentru porridge și câinele cu rotițe. Ce dreacu’ să-i spun? 9.17: Ajung la Heathrow și Îmi mai rămâne și ceva timp. Mă hotărăsc să Încerc să fiu drăguță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
iubirea mea? zise el, întorcându-se către mine. Apropo, nu era nevoie să te îmbraci așa frumos, adăugă el, aruncând o privire indiferentă către colanții mei cu cap de mort și puloverul scurt și negru. — Eu tocmai plecam, zise Hawkins, înțepat. —N-aș vrea să vă rețin, zise Hugo pe un ton mieros. Deși fac o conversație fascinantă. M-am uitat urât la Hugo; nici dacă ar fi ridicat un picior, ar fi făcut roată în jurul meu marcându-și teritoriul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu pufnesc În râs. Nu era prima oară când Eveline recurgea la un limbaj neașteptat de, hai să zicem, colorat, mai ales pentru o doamnă respectabilă. I-am spus-o. - Și Încă n-ai auzit nimic, mi-a replicat ea Înțepată. La nevoie, posed un lexic underground Încărcat cu expresii din medicină și folclor care ar face să roșească și un marinar, darmite un academician constipat. - Să Înțeleg că ăsta-s eu? - A, nu, vorbeam așa, În general... N-avea sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]