1,381 matches
-
printre cuvintele leneșe Gândurile Efebului sunt greieri iar metaforele serenade de licurici ce îmbracă noaptea din basmele cu Ali Baba Revoluția s-a ridicat de pe bancă și a plecat cum femeia coaptă din patul amantului părăsit iar sfârcurile s-au înțepenit de laptele înțelepciunii Poetul refuză singurătatea Adevărului în strada rece ce i-a dat papucii Revoluției Și tăcerea a luat chipul suav al amintirii Și mărul roșu mușcă cu foc buzele iubitei Viața Poetului este o noapte de dragoste ratată
POETUL ȘI REVOLUȚIA, DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383399_a_384728]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CUVÂNTUL-PIATRĂ DE JERTFĂ Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 2272 din 21 martie 2017 Toate Articolele Autorului CUVÂNTUL-PIATRĂ DE JERTFĂ M-am dus să sparg poarta ferecată... mâinile-mi sunt înțepenite, trupul îmi e ca un trist peisaj arheologic, prăbușit între pereții mucegăiți... Ignorați-mi existența vătămată de vremuri grele; vreau să mă eliberez din pântecul timpului și să mă privesc în nespațiu, viețuind acolo, în el, multiplicată de dimensiuni, ca
CUVÂNTUL-PIATRĂ DE JERTFĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382885_a_384214]
-
Când fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, a anunțat fără menajamente că vrea să monopolizeze lumea știrilor digitale, două categorii de jurnaliști au simțit fiori reci: cei care (încă) lucrează la modul clasic (fie pentru că așa au rămas înțepeniți în alt timp, fie pentru că ăsta le este jobul) și ziariștii de opinie, cei cărora cititorii li s-au tot împuținat pe măsură ce s-au îngroșat rândurile celor care îi urmează pe cei de pe Facebook. În aceste condiții, ce altceva poate
Ştirea, „marfă sortată” în era social media [Corola-blog/BlogPost/93413_a_94705]
-
Când ne-am văzut scăpați de tăișul privirilor sale de oțel, am început să murmurăm: - Trebuie să punem tot orceagul ăsta, mă? E așa de mult... - Uf! Nici până diseară nu reușim! - Of, ce mă dor șalele! Și mi-au înțepenit picioarele! - Cum scăpăm de orceagul acesta, mă? - Să facem o groapă și să-l aruncăm pe tot acolo! - Nu, mă, le-am spus eu, care mă credeam mai deștept. În loc de un bulb, punem într-un loc câte cinci-șase. Chiar mai
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
de pollice verso! Promisese lupte adevărate, or, totul era făcătură. Magistratul nu-și coborâse degetul mare nici o dată; se încheiaseră, deja, patru întreceri și învinșii, căzuți la pământ - răniți doar - fuseseră, împotriva voinței spectatorilor, cruțați; degetul gros al Magistratului parcă înțepenise-n sus! Poate că învinșii doar făceau pe vătămații, luptătorii - toți - fiind vorbiți, dinainte, să nu-și taie beregățile orice-ar fi. Chiar Magistratul îi încuraja în prefăcătoria lor! Târgoveții luaseră foc; vilegiaturiștii li s-au alăturat. „Să moară! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și se Îndrepta spre dânșii. Femeia Înainta cu pași lenți, Învăluită până la glezne În mantia ei de păun. Nu părea să se pună pe dănțuit. Se opri lângă masă, aproape de Dante, În timp ce Baldo se dădea grăbit la o parte. Poetul Înțepeni, pradă unui neașteptat sentiment de rușine. Pentru o clipă, amintirea Beatricei care umbla pe străzile Florenței se suprapusese peste mișcarea mlădioasă a șoldurilor dansatoarei. Acum avea, În sfârșit, ocazia de a privi de aproape trupul acela statuar care Îl stârnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
De-aia mă întorn și zic: de ce n-ar răsări Michiduță și sub înfățișarea de sfânt? — Așa m-am gândit și eu atunci, preacuvioase - grăi Parnasie - dar stați să vedeți că n-am terminat: cum mă uitam eu la ei înțepenit de spaimă, numa ce văd că unul scoate o lopețică, celălalt o traistă și ăla cu lopețica se-apleacă și-ncepe a lua pământ și pietricele până umple traista. După care mi-au făcut un semn cu mâna și p-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ieși? - întrebă Vodă. — Mai - răspunse venerabilul Samoilă - și dacă Măria-Ta vrei să ne fii domn, întâi gândește-te ce să-i spui și să-i dai turcului, apoi gândește-te, rogu-te, și la ciolanele noastre, că eu am înțepenit de tot stând așa. Ori taie-ne, ori scoală-ne, numai nu ne ține în halu’ ăsta. — Bine, sculați-vă - zise Barzovie. Ia spuneți-mi, cum e țara acum? — Cum ai lăsat-o - răspunse Samoilă ridicându-se. Săracă și veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
multe detalii ale iubirii pe care e mai bine să nu le vezi. Poate de aceea femeile Închid ochii În situațiile cele mai intime. Am văzut o dată la morgă cadavrul unei tinere; pe o masă de piatră un corp gol, Înțepenit Într-o poziție obscenă, cu picioarele desfăcute, unul Îndoit În sus, celălalt Întins Într-o parte; sfîrcurile erau tari și brobonate ca niște castraveciori, dacă le-ai fi mușcat ți-ar fi pîrÎit În gură. Masca grotescă și tragică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
timpul din Lorca mă dor picioarele iar s-au astupat venele astea blestemate și el Îmi spune să merg kilometri fără oprire kilometri pe loc ca acul unei mașini de cusut blocate cum o să mai trec șanțul și dacă rămîn Înțepenit și cu sîngele ăsta) — ...nu știu ce să mă fac, au trecut două săptămîni și nu-mi vine deloc, am turnat În mine trei oale de ceai de pătrunjel pînă am vărsat, am sărit și de pe dulap, nimic țla ce mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
făcea să tremur, deși aveam paltonul pe mine. Am fugit pe holul de sus, am mers în camera cu trenul și am trântit ușa. Am încercat să deschid geamul ca să las înăuntru puțin din căldura de afară, dar geamul se înțepenise. Picioarele mă furnicau în sus și în jos, pe dinăuntru, și am simțit că senzația mă apucă și mă strânge chiar până sus, între ele. Afară pinii se legănau în vânt. Soarele era peste tot,iar cerul avea acel albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
se pregătea să atingă picioarele sfinte ale Domnului Rama, care va lua drumul peste ocean ca să ajungă la Sri Lanka. Beppo auzea vocile oamenilor vibrând deasupra mâinilor și picioarelor lui, pe care nu le mai putea mișca deloc. Și limba îi înțepenise între dinți. Zăcea înfășurat în pânze albe. Îl văzuse apoi pe Jacopo care-l ducea în brațe undeva, apoi i se stinsese memoria. Când se trezi a doua oară era la spital, într-un spațiu alb ca într-un ou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
puțin după cutremurul de pământ din România. Locuise cu soția lui la București, într-un apartament vechi care s-a prăbușit ca un decor de teatru după zguduitura pământului. Zaharel s-a salvat miraculos - o parte a bibliotecii s-a înțepenit între doi pereți căzuți. Dar a văzut-o pe soția lui cum a fost strivită de o bucată de beton. După cutremur, Zaharel și-a pierdut postul de redactor la jurnalul unde lucrase aproape douăzeci de ani și asta l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ritmul și religia devenea plictisitoare, săracă în bucurii. A doua zi de la sosirea mea ninsoarea încetase brusc și în locul ei venise un îngheț de pomină. În bucătăria hotelului, oamenii povesteau că păsările căzuseră ca pietrele din înalt, corpurile lor fiind înțepenite de ger, și ochii oamenilor căpătaseră o lucire de mineral la ideea că totul putea să se oprească deodată, ca într-un muzeu al gheții. În apropiere de Lucerna, unde începeau satele, se auziseră gemetele morții; animalele - oi, vaci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
rece. În gheața transparentă ca sticla groasă în care cineva suflase lăsând bășici de aer, se vedeau acum pești, plante, păsări și ciudate bucăți de lemn ce aminteau de carcasa unei bărci sfărâmate de stânci într-o furtună. Totul era înțepenit în lumea gheții - cineva oprise puțin timpul, până la viitoarea suflare de vânt cald. O lume fantastică povestea în imagini despre frumusețea clipei în repaus. Deasupra gheții se băteau tobele, chimvalele de alamă. Trompete strălucitoare cu gâturi subțiri, flaute de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să-mi fac simțită prezența chiar aici și-acum, am să intervin cât ai clipi, chiar dacă nu am fost nicicând prezent la această scenă. Repede, repede, am să deschid geamul camerei în care mă aflu, chiar și cu cioturile mele înțepenite-n nemișcare și pline de sânge, pentru a-l opri să-și aducă planul macabru la îndeplinire. Da, așa am să fac, chiar eu am să salvez omenirea de la dezastrul ce va urma, chiar eu! Acum, haide, mai repede, deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
când se opreau să scruteze cotloanele pădurii, trebuiau să coboare la pământ. Din cauza stratului gros de frunziș umed, Cristian avea încălțările ude iar pantalonii îi erau leoarcă până aproape sub genunchi. Tocmai înconjuraseră un bolovan uriaș ce părea că rămăsese înțepenit între doi stejari care, probabil că ieșiseră din ghinde pe vremea când Attila își conducea hoardele spre porțile Romei. Dincolo de acesta se deschidea o vâlcea adâncă cu pereții abrupți. Era albia unui torent care își săpase drum la vale pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acoperit de ace uscate. Mușchiul și lichenii năpădiseră lemnul putrezit, mâncat pe dinăuntru de termite. Chiar în față, la câteva zeci de metri, un trunchi gros se prăbușise de-a curmezișul. Căzuse probabil doborât de vânt la ultima furtună. Rămăsese înțepenit între ceilalți copaci sprijinit de tulpinile lor zgrunțuroase. Ramuri pline de cetină încă verde atârnau din el până aproape de pământ. Prin golul rămas liber în coronament, pătrundeau ca niște săgeți de lumină, razele galbene ale soarelui matinal. Se aplecă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
respirație. Mulțimea stătea Împietrită, cu ochii ațintiți la cer. PÎnă și orbii Își Înălțau privirile pustii spre cer, căci după liniștea aceea năprasnică pricepeau că se Întîmplase ceva Într-acolo unde lumea stătea cu privirea ațintită. La fel și Petru Înțepenise cu gura Întredeschisă de uimire. Nu credea În minuni, În afara minunii credinței, iar minunea putea veni doar de la El, de la Singurul Făcător de Minuni, de la cel care prefăcuse apa În vin; orice altceva erau Înșelăciuni de magicieni cu firele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să figurezi În nici o altă enciclopedie. Ceea ce Îmi sărise În ochi - și asta la prima vedere, de cum am răsfoit tomul „M“, unul din miile de volume ale acelei litere - era absența personalităților. (M-am convins de asta cînd, cu degetele Înțepenite de frig, am căutat Înfrigurată În paginile cărții numele tatălui meu.) În Enciclopedie nu erau trecute ca persoane distincte nici un Mazuranić1, Meyerhold 2, nici Malmberg 3, nici Maretić4, după a cărui gramatică Învățase tata, nici Meštrović5, pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aceea cu care și-a luat rămas bun de la mine pe scările spitalului cu o zi-două Înaintea operației: concentrarea unei vieți Întregi și toată groaza la aflarea morții. Tot ceea ce un om În viață poate afla despre moarte. Reușisem deci, Înțepenită de frig și cu ochii jucîndu-mi În lacrimi, ca În cîteva ore să răsfoiesc toate paginile care se refereau la el. Nu mai știusem de timp. Stătusem În biblioteca aceea friguroasă ceva mai mult de o oră, dar oare cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nepămînteană, presimțind mai la stînga sa, la picioarele lui Iovan, și trupul nepămîntean și Îmbălsămat al cîinelui păstorului care, cu labele din față Întinse, zăcea lîngă stăpînul său, veghindu-l inert la poarta somnului său letargic. 3. Trupuri Încremenite, membre Înțepenite pe velința răpănoasă, a cărei jilăveală n-o simțea Dionisie, căci se căznea să se rupă de ai săi dezdoindu-și degetele mîinilor Încleștate, să se scuture de oda somnului și de amorțeala degetelor anchilozate, ce parcă se Împreunaseră Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pentru a apăra drumurile; metalele prețioase extrase din minele germane devin din ce în ce mai rare și mai costisitoare. Sufocat de presiunea otomană, acest oraș în care se înghesuie 100 000 de locuitori, devenit prea bogat și în care se trăiește prea bine, înțepenește. Această fragilitate subită face să năvălească asupra Veneției dușmani pe care puterea ei îi ținuse până atunci la distanță. în 1453, turcii, care ocupă deja cvasitotalitatea fostului Imperiu Roman de Răsărit, iau cu asalt Bizanțul încercuit de o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
viitor: statul autoritar creează piața, care, la rândul ei, dă naștere democrației. Pentru prima dată, „inima” Ordinii economice este și capitala imperiului dominant din punct de vedere politic și militar. Țările de Jos sunt în declin; Franța și Germania rămân înțepenite în „mediu”, alăturându-li-se Statele Unite după descoperirea minelor de aur din California. Ordinea economică pătrunde mai adânc în Asia: începând cu 1857, armatele britanice iau locul Companiei Indiilor Orientale și controlează nemijlocit India. în 1860, armatele engleze pârjolesc China
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
înainte, să le fie de bine, am văzut deja că tipul aparține speciei celor ageri, dacă ar fi respectat ierarhia așa cum o respectăm noi, ar fi transmis pur și simplu ideea superiorului său. Președintele scoase un suspin care i se înțepenise în piept, puse telefonul în buzunar și întrebă, Ei, ați aflat ceva? Întrebarea, pe lângă inutilă, era, cum s-ar spune, puțintel perfidă, în primul rând, pentru că de aflat, ceea ce se numește a afla, întotdeauna se află câte ceva, chiar atunci când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]