1,414 matches
-
pe care au stat înțepeniți pînă acum, caută în interior, spre mesele din jur. Imaginea profesorului o face să se cutremure. "Ce partidă ar fi făcut Maria! Cît de elegant și de manierat era în seara aceea, cu viscol, cînd..." Înțepenește cu ochii asupra lui și-n urechi îi răsună vorbele celui care a analizat, cu nouă ani în urmă, dosarul soțului: "Am fost prezent, și-o pot spune și în instanță, sub prestare de jurămînt, că... insolența..." Vorbe frumoase, dificile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de un junghi puternic unde a fost lovit de Sultana cu lemnul. Arhitectul vrea să mai împingă ușa, dar cînd înțelege că nu se mișcă deloc, o privește atent și-și dă seama că e încrucișată pe una din diagonale, înțepenită în toc. "Doamne! se îngrozește el înseamnă că stîlpii centrali au cedat deja..." Ieși afară! bate el cu palma ușa e blocată, cred că se dărîmă vreun perete. Dărîme-se mormăie Mircea Emil, căscînd somnoros. În sala restaurantului, pasagerii devin tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vrea să scape, sau care vor să-l vadă plecat imediat după. Rămîne așa, deasupra Mariei, ajutînd-o să-și dea jos picioarele de pe umerii lui abia cînd o vede făcînd o grimasă de durere, prin care îi sugerează că a înțepenit. Înțelege că femeia îl vrea în continuare peste ea și rămîne așa, alintîndu-i cu buzele uscate de sete obrazul, încercînd parcă să ia înapoi, mai mult pe furate, sărutările așternute mai înainte pe sîni, plimbîndu-și palmele peste întreg corpul transpirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rămasă de la chiriașul anterior. Brusc, un zgomot ciudat răsună în apartament. Venea de undeva de aproape, dar nu-mi dădeam seama de unde. Parcă se auzea din mai multe părți deodată. Am tresărit, inima mi-a zvâcnit cu putere și am înțepenit ascultând liniștea și întrebându-mă ce auzisem. Sunetul se repetă. După câteva clipe de groază mi-am dat seama că era soneria de la ușă, pe care n-o mai auzisem până atunci. Mi-am aranjat halatul și am ieșit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
îi cădeau mereu în față; din timp în timp îi vedeam profilul când se întorcea să vorbească cu Georgie sau cu Palmer. Gura, cu arcuirea tipic evreiască, cu buzele de un roșu natural ce contrastau cu nuanța gălbuie a pielii, înțepenise într-un zâmbet în timp ce mâna i se mișca neîncetat. Părea foarte obosită. „PASAGERII PENTRU CURSA D187 CU DESTINAȚIA NEW YORK SUNT RUGAȚI SĂ SE PREZINTE PENTRU ÎMBARCARE”, rosti o voce supraomeneasă. „VĂ RUGĂM SĂ PREGĂTIȚI PAȘAPOARTELE ȘI BILETELE”. Toți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Ușa se deschise. Lui Tom aproape nu-i venise a crede că se va întâmpla asemenea minune. Era ca într-un basm, prea frumos ca să fie adevărat. Avusese impresia că un demon sau o zână rea o să vrăjească și o să înțepenească ușa sau poate că avea să se deschidă dezvăluind cine știe ce scenă de groază, o casă pustie sau poate că plină de oameni dușmănoși, tăcuți și apoi se va închide din nou, ireversibil, în urma nefericitului erou. Dar nu se întâmplase nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
singur. Niciodată nu a discutat cu mama lui despre problemele irlandeze și ea nu-i pomenea niciodată de Irlanda. Când alții menționau numele țării lor, Emma vedea ivindu-se pe chipul mamei lui aceeași expresie înghețată pe care o simțea înțepenindu-i și lui trăsăturile. Nu avea patrie. Îl invidia pe Tom care nu poseda simțul naționalității și nici nu părea să-i simtă lipsa. (Probabil că aceasta e esența faptului de a fi englez.) Și totuși, ori de câte ori încerca Emma, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de contrapunct de la profesorul de muzică; aceasta reprezenta altă ispită, în care se amestecase, în chip iritant, și Tom. Prima întâlnire, în casă, dintre Tom și Emma avusese loc când pianul acestuia din urmă, transportat fiind de niște cărăuși, se înțepenise pe scară, nemaiputând fi urnit. Mai târziu, Tom nu auzise niciodată vreun sunet scos de instrument, dar își vârâse singur în cap că Emma ar putea compune muzică. Următoarea idee a lui Tom a fost aceea de a alcătui un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
când îl zărise la Băi, George nu-și mai văzuse vechiul profesor de câțiva ani și (după cum observă mai târziu, pentru că la început fusese prea împietrit de emoție), Rozanov se schimbase mult. Se îngrășase, mișcările îi deveniseră mai lente și înțepenite de artrită. Neglijența și delăsarea țineau acum, evident, de bătrânețe. În timp ce vorbea, un firicel de salivă i se aduna în colțurile buzelor proeminente. Fruntea, pe vremuri netedă, era brăzdată de șanțuri adânci, orizontale, între care se strângeau bulbuci de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
altă șmecherie zdravănă! Marele Alb nu s-a speriat, n-a șters-o, n-a dat bir cu fugiții, nu s-a panicat. N-a spălat putina! S-a aplecat, doar, în față, într-o postură clar combativă, s-a înțepenit pe toate labele, arcuindu-și spinarea și zbârlindu-se, devenind, parcă, întreit de cât fusese și a-nceput să mârâie. Să se răstească! Mârâia, Frate, la pisici, ca un dog german! E-e-e-e..., lasă-te de cioace! Sub cuvânt de onoare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
gras, din pat. Cârnatul ăsta mizantrop, trasează mai degrabă o problemă, decât o soluție! Ca și cum ar fi recepționat conștient ofensa, Sile geme deodată sumbru, gâtuit, vibrant, persuasiv și plângător; și se scutură violent, în transă, convulsionându-și epileptic membrele și înțepenindu-și degetele de la mâini, ca niște gheare! Hait! Ia vezi! Vezi...! Pericol! Delirium tremens! Boala lu' Spiridon! Sindromu' lu' Calache! Fii cu ochii ficși, pe hahaleră! adaugă Fratele. Poetul, ale cărui reflexe și detentă de fost pivot-bastchebalist, oarecum mediocru, mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și ține-l bine-n brațe, la vedere! vorbește și Sile, cumpătat, pentru prima dată după ungere. Ușor de zis, imposibil, însă, de înfăptuit! Gâgâlicea de Antichrist dă ca turbatul din mânuțe și din piciorușe, contorsionându-și spinarea rahitică și înțepenindu-se în defensivă, pe fundul coșului, ca lovit de tetanos. Pas de-l apucă! Plus că mai și guiță, deznădăjduit și amplu, cu disperarea unui întreg padoc de purcei, condamnați la cea mai cruntă exterminare posibilă! Astupă-i gura turbulentului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se scutură, ca prin vis și-și recapătă instantaneu contactul cu evenimentele: Vegheat de Vierme și de Înger, Cezărel Crocodilul doarme mai departe, dus. Sprijinit de Buletin, Apostatul încetase, ostenit, să se mai vaiete. Bietul Lucică, zace și el nemișcat, înțepenit pe spate, în sicriul său cu perdeluțe. La picioarele lui, se iscase îmbrânceală. Dănuț reușise s-o înșface de braț pe Baba-Strigoaica, care se vede socoteala că se trezise și trecuse pe furiș la fapte, animată fiind de un singur
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de pericol în care vă aflați și procedați în consecință. Aparatul se înclină spre înainte. ― Vă rog să vă grăbiți cu întrebările. O clipă, mintea lui Gosseyn se blocă, dar își reveni imediat în fața imensului pericol ce-l aștepta. Se înțepeni în scaun. Nu mai era timp de întrebări. Era momentul unor clarificări absolut necesare. ― Nici nu-mi trece prin gând ― zise el furios ― să mă dau jos din avion și să mă sinucid. Nicăieri, în toate câte mi le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
decât să păzească intrarea unui bloc, iar acum Îl ținea departe de copii și de ea. Amorțit și nemulțumit, Antonio Încercă să-și revină, Întinzându-se pe scaun, dar era puțin spațiu, și el era Înalt, iar genunchii i se Înțepeneau În volan și papucii În pedale. Din cauza poziției incomode, avea oasele fărâmate, de parcă ar fi fost bătut. Trecuse de unu, de-acum nimeni nu se mai mișca, știa că noaptea asta nu avea s-o mai vadă. Ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un lucru bine știut -, stilistul Michele, alias Michael, se bucura de o reputație deosebită: era un magician capabil să transforme Într-o divă pe cea mai ștearsă dintre urâte. Erau acolo femei cu părul ud, așezate comod În fotolii, unele Înțepenite sub jetul cald al uscătoarelor de păr, altele revărsate În scaune, cu șuvițe de păr unse de culoare, Împachetate În foițe de aluminiu, ceea ce le făcea să arate ca niște extraterestre. Femei așteptând pe canapele, altele la șamponat. Pretutindeni. — Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ei, săruta bine, saliva lui avea un gust bun, era prudent, folosea prezervativul și-ți dădea fiori. Valentina nu-și mai amintea din ce cauză Îl lăsase Miria. Îl privi fără urmă de interes pe băiatul acela atât de Înalt, Înțepenit lângă prietena ei. Era Îmbrăcat altfel decât ceilalți. Avea o haină din piele de ren cu franjuri și purta niște pantaloni ridicoli, cadrilați, neasortați, care-l făceau să arate ca o paiață. — Nu, răspunse. Ne-am văzut la petrecerea Assiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
frumoasă În ultima ei zi, așa cum n-a mai fost de ani de zile - neștiutoare, palidă, nehotărâtă, cu eșarfa portocalie atingând trotuarul, mâinile subțiri ce sâcâie Într-una fermoarul poșetei: voia s-o deschidă ca să fumeze o țigară, dar se Înțepenise. Antonio cunoștea poșeta aceea violetă, Îi cunoștea toate hainele. — Mă bucur pentru tine, Îi spuse el rece. Felicitări. Dar eu lucrurile vreau să le pun totuși la punct. Copiii mei trebuie să aibă ce-i mai bun. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu cotul. Emma Își acoperi fața cu mâinile și le văzu pline de sânge. Antonio frână brusc, trimițând-o cu capul În parbriz. Motorul se opri. — Scuză-mă, n-am vrut, spuse - În timp ce, trecând peste barajul de ciment, mașina se Înțepenise În piedestalul care Înconjura obeliscul Ducelui, speriind un stol de pescăruși - Îmi pare rău iubire, iartă-mă. Începu să caute În buzunarul hainei după șervețel, dar nu-l găsi și deschise torpedoul. Emma simți un miros de ulei rânced, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din stațiunea balneară de pe malul mării, la Castelfusano, În sâmbăta Paștelui când, printre bidoane goale și cutii de bere, Își goleau buzunarele și papucii de nisip. Emma Buonocore sau Tempesta Își scosese nepăsătoare bluza și Își Îmbrăcase băiețelul care era Înțepenit de frig, căci se udase pe faleză. Pusese la uscat pulovărul copilului sub jetul de aer cald pentru uscarea mâinilor, iar Sasha observase dunele roșiatice care răsăreau de sub dantela sutienului ei negru, dar, mai ales, observase marele A azuriu tatuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
plictisească sau că ar fi trebuit să plece din nou pentru a-i proteja spatele onorabilului Fioravanti și ar fi putut pleca Înainte ca ea să-i poată vorbi. Și cine știe când avea să-l mai revadă. Ea era Înțepenită În centrul terenului, forțată să alerge după o minge, iar tati putea să dispară Încă o dată - și l-ar fi pierdut. Dar Antonio nu părea să intenționeze să plece de data asta. Dimpotrivă, rămânea pe băncile tribunei, relaxat și preocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tăcură brusc. Erau prea speriați de povestirile lui Kevin pentru a-l contrazice pe un asasin care avea douăzeci de cartușe În pistol. Antonio prinse mâneca pinguinului fiului său. Nu spuse nici un cuvânt. Pur și simplu Îl apucă. Kevin Își Înțepeni picioarele, strânse mâna Camillei și Încercă să reziste - dar tati era prea puternic, mâna Camillei alunecă din mâinile lui ca un săpun și era deja departe, o pată roșie pe fundalul unui cer prea albastru. — D’-d-de ce? obiecta Kevin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și așa, tati, șopti Kevin. Mă pun mereu să stau În poartă. Se temea că va Încasa una după cap, căci tati era marcatorul echipei de escortă, și fusese golgheter În turneele Poliției. Primi Însă o mângâiere pe creasta lui Înțepenită de gel. Ce figură avea să facă. Tati Îi va cumpăra Într-adevăr tricoul roșu al lui Francesco Totti. Astăzi toți Îi cumpărau orice Își dorea. Astăzi avea un fel de lampă fermecată a lui Aladin. Își rostea dorințele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
odinioară. În fața ușii, același covoraș În formă de pisică. Ușa era aceeași, poate puțin mai scorojită. Chiar și yala era aceeași - tati nu o schimbase, la gândul că poate mami se va Întoarce: de fapt, ca de obicei, cheia se Înțepenise și tati trebui s-o forțeze și apoi să Împingă ușa cu putere. La intrare era același cufăr - iar În colț, aceeași veioză cu picior, cu becul ars. În salon erau aceleași canapele, acoperite cu aceleași pernuțe cusute cu paiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dumnezeu, care ștergi păcatele lumii, fie-ți milă de noi. Iartă-mă, Doamne. Puse țeava pe pernă. Doar o fracțiune de secundă. Nici nu-și va da seama. Creatură a cerului, te Înapoiez cerului. Îi mângâie capul. Părul lui creț Înțepenit de gel. Capul lui Kevin. Primul lucru pe care Îl văzuse la el, atunci când ajunsese la Emma la spital. Nou-născutul acela avea mult păr. — Tati, spuse Kevin fără să se Întoarcă, știi ce Înseamnă Hakuna Matata? Ceafa lui. Capul mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]