554 matches
-
prostului gust, susținut de prea mulți bani. Fata era drăguță și ar fi arătat infinit mai stilată - și mai în largul ei - dacă s-ar fi îmbrăcat cu o pereche bine croită de jenși și cu un tricou. Flexându-și gâtul înțepenit, Julia s-a uitat la ceas. Mai avea cinci minute până când să fie eliberată de sub casca care-i încălzea noile șuvițe până la nuanța perfectă. Ce ciudat, și-a spus Julia. Cât de ridicol de mult ne chinuim ca să obținem acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
noastră de la marginea satului la sfârșitul verii, după ce o goleau de apă, iar odată, Yron, fiul vecinilor, a sărit în cap în golul acela inflexibil, după care a zăcut timp de un an întreg fără să se miște, cu gâtul înțepenit, și toți spuneau că numai o minune îl va repune pe picioare. În nopțile cu lună plină mă strecuram acolo, săream poarta și mă uitam în adâncurile piscinei transfigurate de lumină, ca ruinele unui oraș canaanit mă privea înapoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
reușesc să mă hotărăsc în fața raftului, ce ar fi mai potrivit, bombonele colorate sau ursuleți de marțipan, sau inimioare poleite, poate că este totuși exagerat să decorezi cu inimioare un tort în formă de inimă. Simt deodată cum un os înțepenit mă izbește, fruntea mi se lovește de raft, mă întorc pentru a-i atrage atenția femeii aceleia tinere care mă lovise cu căruciorul, dar observ imediat că nu era un cărucior pentru cumpărături, ci căruciorul unui copil, care exact în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
figurii. Alături trompetul își umfla mereu obrajii ca niște foi automate, legănând ușor trâmbița, în vreme ce calul lui, cu gâtul încordat și capul în piept, își rodea zăbalele cu clăbuci de spumă cenușie. Mai înapoi, în șosea, prefectul Baloleanu cu picioarele înțepenite, cu ochii rătăcitori, spunea întruna procurorului, care parcă asculta și nu auzea: ― Ne trebuie sânge rece, ca să nu se verse sânge nevinovat... Își dădea seama că vorbește de sânge, vroia să evite cuvântul și cuvântul îi venea mereu pe buze
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
strivindu-se, urlând. Se îngrămădeau mai ales pe șosea, dar mulți se împrăștiau și prin grădini, prin curțile caselor de margine, fiecare grăbit să dispară în fața gloanțelor. Pe câmp rămâneau doar câteva zeci de trupuri, unele zvîrcolindu-se și văitîndu-se, altele înțepenite cum le-a găsit moartea. Lângă șanțul șoselei, Anghelina zăcea cu fața-n sus nemișcată, lovită de un glonte în frunte; copilașul în brațele ei moarte plângea și vrăjea din mânuțele goale, parcă ar fi căutat să se smulgă de la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acuma... Vrei dumneata să te duci în locul meu? ― Desigur! răspunse scurt tânărul Herdelea. Preotul conduse pe Titu Herdelea și pe Corbuleanu. Trecură prin grădina bisericii, prin alte două grădini și o livadă. Morții erau înșirați în cimitir pe două rânduri, înțepeniți și strâmbați cum i-a lăsat moartea. O groapă lungă și largă era săpată gata alături. ― Scurt, părintele, că n-avem timp! îndemnă căpitanul Corbuleanu. Stătu ca pe spini cele câteva minute cât fură pomeniți morții, mai stătu alte câteva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să petrec noaptea. Peste ceva timp, s-a făcut întuneric și un foc mic luminează poienița în care m-am cuibărit. De pe cer cad stele. E un cer de august. Deschid ochii cu primele raze de soare, cam înghețat și înțepenit. Cobor cum pot la izvor, ca să-mi dau cu apă pe mine și să mă trezesc. E rece și miroase a cort. Apoi încep să cobor grăbit. Nu știu cît e ceasul. În dimineața asta se întorc ai mei și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o oglindă mare și înaltă cât aproape tot peretele. Dar în ziua când a murit generalul Calomfir, văduva, Generăleasa, a acoperit-o cu o draperie de catifea... Pasiunea mea au fost fluturii, continuă deschizând cu efort o ușă pe jumătate înțepenită și, luîndu-l de mână, îl conduse încet, cu grijă prin întunerec. Aici a fost la început sufrageria, dar după ce-au vândut mobila, au transformat-o în birou, dar acum e aproape goală, și s-a stricat și lumina; nu știu ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întreg știe să-și poarte de grijă singur, și ea știe, d-aia nu-i pasă ei nici de frig, nici de ploaie. O bătrână cu mănuși de lână fără degete trece pe lângă ea, târând un cărucior în care stă înțepenită o butelie de aragaz. Iote și la baba asta, își zice, câți ani o avea ? O s-ajung și io s arăt ca ea, Doamne ferește... Da n-a găsit și ea pe cineva să-i fi dat cinci lei să-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
văd gestul cât e de inutil și de ridicol, pentru că fâșâitul roților trăsurii se aude tot mai estompat, de parcă s-ar depărta. Mă încearcă deodată o lehamite și senzația de sfârșeală crește. La ce bun să continui lupta cu ușa înțepenită ? în timp ce o continui, însă, îmi amintesc o veche scenă : maman, între două servitoare, trecând în revistă sâmbătă seara lenjeria proaspăt spălată a casei și alegând ceea ce avea să dreagă ea, cu mâna ei. Și alta poate încă și mai veche
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oală de dulcețuri și explicând - cui ? obrajii ei îmbujorați sub tulpanul scrobit - că nimeni nu este în stare să o privegheze așa cum trebuie... Iar eu, oare chiar atât de nevolnic am ajuns încât nu pot da de perete o ușă înțepenită ? Iată, totuși, că am deschis-o ! O boare uscată, fierbinte, mă izbește în față ca o răsuflare încărcată de febră, iar albeața luminii o simt pe ochi ca o arsură. Clipesc repede, în dosul sticlei de ochelari cu dioptrii sporite
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
terasă, ascuns după bolta de clematite, scotocind cu ochii aceia sfredelitori totul - curtea, strada, grădina. Dacă ar putea să-mi știe orice gest și orice gând, ah !, ce pornire vampirică ! M-am mirat că a avut putere să deschidă ușa înțepenită. Ca și când nu l-aș fi văzut, m-am aplecat asupra furtunului, până aici ajunsese deci, să deschidă acea ușă spre terasă care în veci nu se deschide și să stea ascuns ca să mă spioneze ! Credința că îi fac rău, care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
era mai strânsă la pungă și mai cărpănoasă ! Mai îmi vâra ea-n țoașcă un pateu, o prăjitură uscată, da bani ? Să scoață ea bani ? Ferit-a sfântu ! îmi dădea ea doojcinci, da steteam pentru ei de dimineața și plecam înțepenită seara ! Da vezi ce s-a repezit Ivona în vestibul să-i deschiză lu putoarea de Niki ? De, bărbatu ei, omu ei ! Așa o să sară și lighioana bătrână când m-o auzi pân curte ! Biata lighioană bătrână ! Că ursuz, că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
urmă. Acum revedea totul limpede. Se ridicase de pe pietrele ude și reci, de pe chei, ca să constate că mașina dispăruse, și pentru câteva momente se simți dezorientat. Unde se evaporase? Auzise parcă un zgomot înspăimântător, lugubru. Și îl durea un braț, înțepenit parcă în urma unui efort violent. Pe urmă sărise în picioare și alergase la marginea cheiului. În lumina felinarului se vedeau apele vâscoase ale canalului clocotind, bolborosind și învârtejindu-se, de parcă însuși diavolul ieșea la suprafață din ele, ca o balenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fug. Acum mi-e teamă mie că dumneata ai să fugi. Erau zorii dimineții de duminică și, așa cum spusese Hattie, noaptea fusese doar o amăgire. O mierlă cânta în mărul din Hare Lane nr 16. John Robert se ridică, aproape înțepenit, și dădu puțin la o parte una dintre perdele, lăsând să se filtreze o suflare de lumină limpede, lividă, în camera cu lămpile aprinse. Hattie se cutremură și gemu. Apoi spuse: — Eram atât de fericită la Papuc. Mi-ai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de nicăieri. Rămân așa cu pleoapele strânse și mă întreb unde mă voi trezi când voi deschide brusc ochii. Pe țărmul unei mări? În camera mea, printre cărți? Și cât e oare ceasul? Pe urmă aud vântul bufnind în geamurile înțepenite și câte o pasăre țipând în tufele de oțetari din apropierea peronului. La început, când m-am pomenit aici, mă așteptam din moment în moment să constat că eram victima unei farse ori a unei iluzii optice. În prima noapte nici
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
refuzul, la surâsul lui Rim. Vinovăția ei se șterse și se înfipse în ea vinovăția lui, fără gelozie, fără durere, dar îmboldită de batjocoră și de necuviință. îi urî acum deopotrivă pe amândoi, fără vorbe, fără să mai desprindă fălcile înțepenite, cu ochi stupizi fixați pe Rim, cu mușchii învrăjbiți, cu respirația făcută cheag, cu limba groasă ca de venin. Nu i se făcu rău, după cum nici babei nu-i venise damblaua, dar cu trupul mai ghebos încă, cu fața zbârcită
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Își ferea privirea și repeta gestul acela ciudat, pînă cînd deodată Julius simți că ceva parcă Îl trăgea pe dinăuntru și-l făcea să se schimonosească și hotărî să nu se mai uite la el, de frică să nu rămînă Înțepenit făcînd gestul acela atît de urît și de trist la vîrsta lui. Pe scurt, sîmbătă era poimîine și el nu știa ce să facă. Dacă stăteau mai departe cufundați În tăcere o să ajungă acasă la Cano și n-o să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
găsiseră și îl eliberaseră. Mult timp după ce închisese telefonul nu-și mai simțise degetele, până când se pomenise că-și apăsa obrajii cu ele. Fața îi era amorțită, ca și cum ea ar fi zăcut acolo, în noaptea geroasă de februarie. Mâinile ei, înțepenite și vinete, se încleștaseră pe volan în timp ce luneca printre rezervații. Mai întâi Winnebago, apoi vălurita Omaha. Arborii pitici de pe marginea șoselei neregulate se aplecau sub ciucurii de zăpadă. Intersecția Winnebago, terenurile pe care nativii americani din Nebraska se întâlneau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el, atingîndu-ți brațul pe furiș cu degetele sale bolnăvicioase. N-am vrut să vă supăr... dar slujba Îmi cere să fiu prudent. Într-adevăr, acesta este glasul, acesta este omul, la fel de neîndoielnic ca și cum gura Încremenită s-ar fi mișcat, limba Înțepenită ni s-ar fi adresat cu aceste vorbe. Ședea acolo, purtînd Încă pe față culoarea ștearsă a Întregii sale vieți, care, sub ochii noștri, se preschimba În cenușiul morții. Sărmană nulitate ofilită, servilă, umilă, agresivă și coruptă, sărman atom meschin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pod, pe Smaragdstraat, făceam colțul și intram pe ușa din față. În vreme ce duceam la gură hrana care fusese păstrată caldă pentru mine, pe plită, încheieturile și antebrațele încă îmi tremurau de la efort. În pat, îmi trăgeam pătura aspră peste umerii înțepeniți. Cădeam repede într-un somn fără vise și mă trezeam mulțumit, dar încă înțepenit. Iar la ferestre erau flori de gheață, care nu fuseseră în intenția arhitectului. Schneiderhahn nu a apărut la antrenamente. Doar prima oară ne-a inițiat în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
gură hrana care fusese păstrată caldă pentru mine, pe plită, încheieturile și antebrațele încă îmi tremurau de la efort. În pat, îmi trăgeam pătura aspră peste umerii înțepeniți. Cădeam repede într-un somn fără vise și mă trezeam mulțumit, dar încă înțepenit. Iar la ferestre erau flori de gheață, care nu fuseseră în intenția arhitectului. Schneiderhahn nu a apărut la antrenamente. Doar prima oară ne-a inițiat în folosirea echipamentului și ne-a dat o tăbliță cu instrucțiuni, din nou cu scrisul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
încă, despre efectul climatului asupra formării caracterului. Configurația și așezarea țării va avea totdeauna o înrâurire hotărâtoare asupra mersului istoriei unui popor, deși această înrâurire se poate modifica după cum se îndreaptă pasul timpurilor. Natura reprezintă în formele ei statornice și înțepenite elementul constant în viața poporului; creațiunile minții omenești pe acel progresiv și schimbător. Din jocul și înrâurirea lor mutuală se țese în decursul veacurilor pânza istoriei. Dacă privim la o hartă a Europei alcătuită pentru a arăta rasele ce o
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
angoasă, îngrijorare, frică - ca fulgerul, emoțiile intrau în horă. Ca fulgerul, câmpul de forțe se impunea și punea stăpânire pe conștiința lui. Într-un efort disperat, Gosseyn se aruncă pe pat pentru a se relaxa. În zadar. Mușchii se înțepeniseră. Înțepenit, zăcea lângă pat. Se întrebase ce efect putea să aibă și ce simțea și gândea un individ sub control. În realitate, nu era deloc complicat. Dormea. Și avu un vis ciudat. Visă că trupul lui Gosseyn din sarcofag se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
copii sări, bătu din mîini deasupra capului și strigă: — O, cuvîntu’ mare și tare! Cuvîntu’ mare și tare! iar mulțimea izbucni într-un rîs batjocoritor. Fluturînd steagurile și suflînd în fluiere, se lălăiau și tropăiau în jurul lui Thaw, care stătea înțepenit, pînă cînd buzele începură să-i tremure și un strop de apă i se scurse din ochiul stîng. — Uite! țipară ei. Dă apă la șoricei! Țîncu’ smiorcăit! Țîncu’ smiorcăit! Clătită lașă, vîră-ți nasu-n melasă! Cățeluș cu coada-n sus! Pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]