421 matches
-
rămas-bun. Când m-am îndreptat către cei doi îmbrățișați, am văzut nemulțumirea pe fața celor doi martori, care mai mai că-mi blocau drumul. Cei doi nu se clinteau. I-am pus mâna pe umăr. Un cap plin de păr încîlcit de vânt s-a ridicat către mine. Printre șuvițele albicioase i-am deslușit ochii. Nu a scos nici un cuvânt, doar l-a înclinat puțin a părere de rău, i-a închis pentru o secundă, a mimat dezamăgirea, a redeschis un
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și nesfârșit de înaltă, cu pereți de culoarea cadavrelor, am văzut-o pe mama spălând rufe în chiuvetă, în miez de noapte. Udă fleașcă, înfășurată în spumă și-n duhoarea săpunului de rufe verzui, cu sânii goi și părul ud încîlcit peste spatele lung și slab, cu omoplații ascuțiți, era ca o statuie de o mărime neomenească, umplând cu totul 18 singura odaie luminată din univers. Da, Bucureștiul meu o avea în centru pe mama. Abia terminând cu ambițiile primelor mele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
așa cum nu mai există în mintea mea înrăită loc pentru dragoste), cu case roz, cu marchize de geam colorat, cu leandri înfloriți, cu curți, cu pisicuțe răsucindu-se-n iarbă. Ne opream să zgândărim păianjenii grași, atârnând între trandafiri, ne încîlceam prin fundături uitate de Dumnezeu, cu construcții spectrale, cu gorgone sprijinind ferestre oarbe, cu lei de piatră și dragoni de ciment, sparți și îngălbeniți, călăriți de fetițe cu ochelari. Când mai trec astăzi, din întîmplare, prin vreunul din acele locuri
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
traverseze barierele de mentalitate dintre Vest și Est (confirmîndu-le, într-un fel, prin aceasta) s-au dovedit stele de primă mărime pe cerul culturii europene: Tzara, Ionesco, Cioran. Dar foarte mulți alții - câțiva în mod sigur mai valoroși - au rămas încîlciți în capcana dulce a unei limbi cu o expresivitate infinită, dar tocmai de aceea intraductibilă: Urmuz, Arghezi, Blaga, niște simpli necunoscuți. Cu tot respectul pentru ei, nu vreau să le împărtășesc soarta. Nu vreau nici să devin "romînul de serviciu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de mare rang. În cursul luptei dintre Patrocles și Sarpedon, al treilea cal, lăturașul Pedasos, lovit de sulița lui Sarpedon destinată lui Patrocles, cade, nechezând cumplit, în pulbere și moare. Ceilalți doi cai, caii nemuritori, se cabrează și li se încâlcesc hamurile. Automedon sare fulgerător și le taie cu sabia pe cele ale lui Pedasos, eliberându-i pe ceilalți doi și, împreună cu Patrocles, reia lupta și măcelul. Patrocles moare, ucis de sulița lui Hector, care îl vrea și pe Automedon, dar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dialectice cu afirmația, își asumă prioritatea: negația este cea care, dusă suficient de departe, ne amintește de inadecvența nu numai a oricărei imagini despre divin considerată separat, dar Și a tuturor, considerate colectiv. Acolo unde afirmația impune riscul de a încâlci divinul în conceptualizări, negația ne învață că este transcendent”<footnote Janet Williamson, „The Apophatic Theology of Dionysius the Pseudo-Areopagite”, în Downside Review, 117, Iulie, 1999, p. 159. footnote>. Teologul rus Vladimir Lossky definește apofatismul după cum urmează: „Apofatismul constă în negarea
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
de mare rang. În cursul luptei dintre Patrocles și Sarpedon, al treilea cal, lăturașul Pedasos, lovit de sulița lui Sarpedon destinată lui Patrocles, cade, nechezând cumplit, în pulbere și moare. Ceilalți doi cai, caii nemuritori, se cabrează și li se încâlcesc hamurile. Automedon sare fulgerător și le taie cu sabia pe cele ale lui Pedasos, eliberându-i pe ceilalți doi și, împreună cu Patrocles, reia lupta și măcelul. Patrocles moare, ucis de sulița lui Hector, care îl vrea și pe Automedon, dar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lichidei este confirmată de lat. villum, care denumea vinul făcut din apă turnată peste strugurii striviți din care s-a scurs nepresat lichidul, de rom. molan „vin”, de pracrit. velli, vella „plantă agățătoare”, lit. vieloti „a se răsuci, a se încâlci”, de rom. pleată, față de viță, șuviță, de alb. rruvan „vie”, germ. Rebe, „viță de vie, butuc de vie, lăstar”, fr. grappe „strugure”, de rom. lăstar, vlăstar, vrej, loază, alb. vresht „vie, podgorie”. Este de menționat și faptul că apa curgătoare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lupul să nu-i poată simți. - Apa ne duce mirosul la vale și ne pierde urma! șopti bătrănul; A ieșit luna. Au pătruns în inima pădurii, ca la o zi de mers, cu ocolișuri, urcând și coborând dâmburi și poteci încâlcite în liniștea și pustietatea pădurii. Adânc, sub ei se scobea găvanul unei văi cu pereți prăpăstioși înecați de pădure. Totul mirosea frumos, a mintă sălbatică și a iarbă verde crudă. Ceva îi spunea bătrânului că acolo este esențialul... Îl simțea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
semnele și zgomotele așa cum ai citi și tâlcui o carte, tot timpul în căutarea acelei misterioase chemări... care, și pe dânsul îl ademenea. Au urcat coastele cu mestecăniș ce închideau pe laturi Valea Idrici. Au zăbovit în zmeuriș... s-au încâlcit în rugii de mure, de unde începea pădurea. Au pornit în susul pâraului Idriciu, ca lupul să nu-i poată simți. Suru se mișca încet printre brusturii uriași... pentru o clipă îi pierde din vedere... e în urma lor la aproape treizeci de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zi era duminică. Desculțe, femeile se preling pe uliți intrând în ogrăzi grăbite, cu mlădieri de feline dezmierdate. Drumul este strâmt, cu greu trec două care unul pe lângă altul, făra a intra și prin șanț. Urmele lăsate de roți se încâlcesc între ele, însemnând parcă, cronici ale pământului. Boii trag în jug fără a se opinti, iar țăranii merg încet pe lângă ei fără să-i silească. În satul de la marginea pădurii, casele mici și albe, aidoma unui cuibar cu ouă, stau
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
că la Palenque cad cele mai mari precipitații din Mexic. E un fel de pol al ploilor aici. Tocmai căldura și ploile au ațâțat, însă, vegetația să crească agresiv. Palmieri înalți, cedri, liane prin care alunecă șopârle, orhidee sălbatece se încîlcesc și, chiar mai mult decât vestigiile civilizației maya, jungla pare să fie adevărata enigmă aici. Cu excepția cărărilor, incinta e plină de iarbă. Pe un dâmb, lângă un templu, un om taie cu o machete bălăriile ce amenință zidurile. Bălării în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
curgeau umbrele norilor. Rămăsesem undeva, în coada coloanei dezordonate, cu Savin și Clara, și spuneam din când în când și eu câte ceva într-o discuție pretențioasă și dezlânată despre filozofia indiană, despre roata existențelor și nirvana, suferință și maya. Ne încîlceam în fraze sentențioase, ne etalam lecturile despre anata și anika și purusha. Clara se uita la noi, când la unul, când la celălalt, reflectând delirul de forme al norilor în ochii ei ca de sticlă albastră. Era vremea hipsterilor, foarte
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mele pe porțiuni ale trupului de femeie pe care gura mea nu le-a rostit niciodată în cuvinte, doar ochii mei nedezlipiți de trupul gol prins în liniile creionului lui Theo, provocându-mă, rotunjimile pieptului și acolo mai jos ghemul încâlcit de fire negre, prea mult creionul lui Theo acolo insistând, Și el tăcut și dus în gânduri spre seara aceea, poate, când ea, cu părul acoperindu-i obrajii, abandonând-o ochilor mei îndepărtați mereu de la această imagine a părului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
gând, bunica Anei, știe și despre familia Anei madame Angela și chiar despre Ana, Mda, nepoata asta a ei, e venită de curând în Franța, s-a măritat cu un francez, cu creionul în mână mă lupt tulburat cu cârlionții încâlciți din părul negru al Laurei, Are păr frumos Laura! N-am reușit să i-l descâlcim de când am adus-o din România, îmi mărturisește madame Angela aprinzându-și o altă țigară, fata numai ce vede foarfecele și țipă ca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
au observat caustic că, pentru cei obișnuiți cu cele mai frumoase vile din tot imperiul, orgia în zona lui Marsyas trebuie să fi fost o experiență grozav de incomodă. În acel spațiu sacru, dar foarte îngust, pe lângă statuia enormă se încâlceau trei plante centenare mari, la fel de sacre: un ficus, o viță-de-vie și un măslin. — Am aflat de la un ofițer că, atunci când a fost dusă în insula Pandataria, mama a zis: „N-am uitat nici o clipă că sunt fiica lui Augustus. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a vorbirii) nu mă interesează, căci pot să-l surprind pe celălalt numai pe măsură ce trece În Voce, o voce auzită, nu inventată. Nu mai cred În autenticitatea lui Tolstoi din Război și pace; falsul Demiurg mă face să pierd timpul, Încâlcindu-mă În atâtea hățișuri ale imaginației lui; Îl prefer unde se află strâmtorat, unde nu știe dinainte soluția ca În Învierea și Moartea lui Ivan Ilici. Literatura trebuie să fie o rupere, o smulgere viscerală ca aceea a lui Ghilgameș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
raza noastră vizuală de veacul fanariot. Nu știu de ce, dar, când trec eu, agitația acestei paiațe, smulsă din textul lui Mateiu și al lui Ion Barbu, Întrece orice limită imaginabilă; se apleacă peste fereastră cu părul alb-sur, despletit În smocuri Încâlcite din timpi Înghețați; cu gesturi emblematice, ține un pieptene lucios de metal În mâna tremurândă, cu care face gestul retezat de neputință de a se pieptăna, Într-o mișcare largă de a mă atrage, de a mă provoca. Eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în oglindă. Știind că n-ar face decât să izbucnească în plâns dacă și-ar permite luxul să rămână să facă un duș, își trase pe ea o pereche de chiloți curați, jeanșii și o cămașă, apoi își strânse părul încâlcit într-un coc. Doar se spălă pe dinți și, după ce tremină treaba asta, Leigh strânse din dinți ca să nu plângă și deschise ușa. El stătea în prag cu un tricou și un șort pe el și părea trist. Leigh nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la ora opt, ca de obicei. O jumătate de oră mai târziu, În timp ce așeza masa În sufragerie pentru micul dejun, Minnie Kidd auzi un țipăt venind din dormitorul dlui James și Îl găsi Întins pe podea În cămașa de noapte, Încâlcit În firul lămpii electrice, pe care o dărâmase de pe noptieră În timp ce Încerca să ajungă la clopoțelul pentru servitori. — Ah, domnu’ James! exclamă ea, Îngenunchind alături. V-ați lovit? — E fiara din junglă, murmură el, care a sărit. — Nu e nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
piezișe erau tot mai grotești. George Alexander, care Încă se străduia să Își recapete suflul după traumele actului doi, era manierist În gesturi și forțat În pronunție. Nu Îl ajuta nici faptul că motivațiile personajului deveneau din ce În ce mai complexe și mai Încâlcite În această etapă a povestirii. Guy se Întorsese pentru a-și declara iubirea dnei Peverel, dar, constatând că Frank Humber aflase de intențiile sale de la Devenish, se răzgândea iar, hotărând să se facă totuși preot, În ciuda faptului că prietenul Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe obraz, Îl vedeam de pe trotuarul meu. Printre țipete de admirație. Am traversat, am intrat În agenție, am ochit În neg, femeia nici nu și-a ridicat privirea spre mine, citea un roman. Moartea romanului. Pe urmă lucrurile s-au Încîlcit. PRELUDIU Prea delicate cititoare, povestea aceasta a morții romanului cu care m-ați Înnebunit este atît de veche, Încît pare cu neputință să mai fie-n viață. Sigură fiind doar moartea sintagmei, chinuită de patruzeci de ani. Din ’60, vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că drumul întoarcerii îi este prescris prin forța destinului și forța zeilor, că de aceea îl ține ferecat în nemișcare pe loc, imobil cu tot efortul său de a înainta, rătăcit în hățișul imaginilor, al limbii, al cuvintelor, al sunetelor, încâlcit din porunca destinului în rămurișul universului lăuntric și al celui exterior, fiindu-i interzisă de destin, interzisă de zei speranța celui lipsit de îndrumător, speranța în ramura de aur luminoasă în hățișul pereților de carceră, cine a cunoscut toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lui îi atinseră scobitura spatelui de sub cămașa de noapte. Încercă să-și amintească când visase ultima oară că era în pat cu o femeie frumoasă, trezindu-se, conștient că ea îl atingea, că el o atingea, că se împleteau, se încâlceau, se încolăceau ca niște șerpi de vis. Acest vis în care părea că fiecare parte a corpului lui era atins de fiecare parte a corpului ei, că din clipa aceea întreaga lume va fi percepută numai prin atingere, în asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
salutat. Pe fete nu părea să le deranjeze că o persoană absolut străină se afla În apartamentul lor. În cele din urmă, am văzut un mic dulap pitit În spatele ușii și am reușit să agăț toate acele umerașe alunecoase și Încâlcite de sârmă pe vergeaua lui. — Nu În dulap, Emily, am auzit-o pe Miranda strigând Încet, cu malițiozitate. Pe umerașele care sunt puse alături tocmai În acest scop. — Ăă, da, bună. Tâmpito! Tacă-ți fleanca! Ea nu vrea un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]