423 matches
-
care nu puteau fi bănuiți că au ceva cu guvernul. Se adunaseră deja o duzină de victime, jumătate oameni ai stăpînirii, restul săteni ori funcționari, aceștia din urmă dovediți de presă a fi de fapt indivizi care-și meritau soarta, încâlcind regulile și chiar legea pe care erau puși să o slujească. Dar nu morții erau aceia care impresionau. Lumea deja se obișnuise cu titlurile negre "un jandarm și doi săteni găsiți morți în Tatlageac. Cocoș și-a iscălit fapta." Altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mult ca să le spele de urma icrelor de Manciuria, a înclinat ușor fruntea, ca pentru a-l saluta ori pentru a se face auzit mai bine, în camera tapetată cu mătase se auzea un zumzet înfundat, erau vocile care se încîlceau, cam toți invitații băuseră cîte ceva și-și dădeau drumul la glas fără voie, "mă distrez excelență, mă distrez minunat. Dar dumneavoastră?" Puteai crede că se despărțiseră ieri, după ce băuseră un marghiloman la aceeași masă. Dar, în fapt, trecuseră cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu l-ar mai fi văzut niciodată. Îi plăcea că nu se pierdeau cu firea, nu greșise atunci cînd avusese prima "întrevedere" cu fiecare dintre ei. Leonard Bîlbîie îi plăcuse în mod deosebit, de aceea îi și încredințase misiunea destul de încîlcită de la palatul Cantacuzino. Acum, citindu-i raportul, se întreba dacă va avea timp să-i învețe pe toți acești executanți destul de buni, oricum, el era mîndru de ei, dacă va avea timp să-i învețe măcar o parte din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Dar pînă atunci începuse să devină sincer interesat, curios de ce aveau de gînd să facă domniile lor în Vladia. Chiar în Vladia lui, nici măcar aceea a domnișoarei K..F., fantasmagorică, imaginară, ci în Vladia lui, cea așezată pe pămînt și încîlcită în cîrceii viței de vie. "Întîi, domnule adjutant, o să vedem cu cine avem de-a face în Vladia. Altfel spus, o să facem un fel de recensămînt. Dar nu așa cum s-au făcut pînă acum, să ne luăm după spusele unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dă năvală ziua în maghernița roșie a Reizei? Începu să pândească dughenița din față. Căuta să înțeleagă ce se spune acolo, între cele câteva rafturi sărace. De auzit nu auzea vorbele; dar mânile Reizei ș-ale Haiei se zbăteau, se încâlceau, parcă erau purtate de un vânt năprasnic. Și li se alăturau capete, și le lunecau ochii în aceeași parte... Într-o zi, Haia sosi gâfâind, gătită, cu părul luciu mirosind ușor a gaz, ca totdeauna. Era cu fundă roșie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
grind. Păleau unde trebuia. Se arătau cu putere și îngrozire. Dacă era nevoie, dădeau cu pușca. Încărcau marfa, încasau banii, erau perceptori. Se întorceau în baltă. Aveau un ascunziș la Călan, între plăvii. Franțuzeasca lui de ascunziș! Căile acolo erau încâlcite ca mațele; nu le mai descurca nimeni. Mai aveau un ascunziș la Răzoare. Acolo Dălcăuș și-a pus muiere. Un tovarăș al său, de-i zicea Tistu, și-a adus și el pe a lui. Țineți voi aici bordeiul bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că drumul întoarcerii îi este prescris prin forța destinului și forța zeilor, că de aceea îl ține ferecat în nemișcare pe loc, imobil cu tot efortul său de a înainta, rătăcit în hățișul imaginilor, al limbii, al cuvintelor, al sunetelor, încâlcit din porunca destinului în rămurișul universului lăuntric și al celui exterior, fiindu-i interzisă de destin, interzisă de zei speranța celui lipsit de îndrumător, speranța în ramura de aur luminoasă în hățișul pereților de carceră, cine a cunoscut toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vremurile pe care le trăia erau corupte, cultura Improprie era integră.“ De data aceasta o voi face pe fufa de Myrna să cadă într-adevăr într-o stare de confuzie. Planul este prea uluitor pentru mintea ei frivolă și liberală, încâlcită într-o rețea de clișee claustrofobice. Cruciada pentru Demnitatea Maură, primul meu atac strălucit împotriva nedreptăților timpurilor noastre, ar fi fost o lovitură grandioasă și decisivă dacă nu s-ar fi împiedicat de concepția burgheză, în fond, a acelor oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trufia și lăudăroșia lui." 7. De aceea geme Moabul pentru Moab, toți gem; suspinați pe dărîmăturile Chir-Hareșetului, adînc mîhniți; 8. căci cîmpiile Hesbonului lîncezesc, stăpînii neamurilor au sfărîmat butucii viei din Sibma, care se întindeau pînă la Iaezer, și se încîlceau prin pustie: mlădițele ei se întindeau și treceau dincolo de mare. 9. De aceea plîng pentru via din Sibma, ca pentru Iaezer; vă ud cu lacrimile mele, Hesbonule și Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre și peste secerișul vostru a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
18. Inima ta își va aduce aminte de groaza trecută și va zice: "Unde este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este cel ce veghea asupra turnurilor?" 19. Atunci nu vei mai vedea pe poporul acela îndrăzneț, pe poporul cu vorbirea încîlcită de n-o puteai înțelege, cu limba gîngavă, de n-o puteai pricepe. 20. Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul, ca locuința liniștită, ca un cort, care nu va mai fi mutat, ai cărui țăruși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
tip Frumoasa adormită), fie de o vegetație inutilizabilă, aflată într-un tărâm „unde om pământean nu este” (54, p. 126), un tărâm nesocializat și, ca atare, haotic, necosmizat : iarbă „necălcată” („Unde iarba crește,/ în patru se- mpletește/ Nime n-o-ncâlcește” - 55, p. 116) sau pădure „neumblată” („Unde om nu locuiește,/ Nici nu-i urmă de secure” - 56, p. 474). Dimpotrivă, somnul lui Dumnezeu, de exemplu, este invers proporțional cu creșterea vegetației utile : Că de când ai adormit, [...] D-atunci nu-i
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pârjoliți și pe grinzile acoperișului, ca o ceată de pitici ce dănțuiau. Ecoul bârnelor care se prăbușeau în răstimpuri adăuga o nouă undă de tristețe priveliștii aceleia pustiitoare. Tanaka cercetă pământul cu atenție ca un războinic încercat și descoperi urme încâlcite de pași: Băștinașii au trecut deja pe aici! zise el către samurai și către Nishi. După aceea se întoarse către Velasco. Acesta privea pierdut împrejur cu hățurile în mâini. Ce s-a întâmplat? Ți-e teamă, senior Vleasco? îl luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
activitate foarte bogată, n-am reușit să-l duc până la capăt, pentru că la 16,30 am plecat spre Cartierul C.F.R., unde trebuia să mă Întâlnesc cu profesorul Gheorghe Neagu. Timp de aproape cinci ore i-am (re)ascultat povestea, destul de Încâlcită de alocuri, cu trăiri și spaime numai bune pentru un subiect de roman, cum Însuși a sugerat. Finalizată În coadă de pește, că tot am avut o masă bogată, cu vreo trei sortimente pescărești, pregătită de doamna Aurelia, va trebui
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
o carte ultimă... Textul face posibilă întâlnirea dintre doi oameni străini, adesea din spații și epoci diferite, care devin apropiați, aidoma unor prieteni, în timpul fast al lecturii Spunea părintele Baștovoi că în literatura română prea mulți poeți scriu atât de încîlcit, egali între ei, de parcă ar vorbi cu toții cu capul sub apă. Crezi că e o virtute să nu fii înțeles de cititori? Nu cumva sub această șmecherească și repetată aserțiune se ascund cel mai bine veleitarii? Cât de mult te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
șoptit, sugerând, iar nu direct, cu voce tare, declamatoriu. Drept care prefer să nu prelungim discuția pe această temă. Marin Sorescu este și o spun cu convingere unul dintre marii scriitori români. Din păcate meandrele caracterului său, în care și-a încâlcit destinul, îl fac să aibă parte de o slabă receptare postumă. Unii îl expediază în grupul oportuniștilor de sub orice regim. Alții îl judecă prin slaba prestație ministerială, pentru care nu avea nici o calitate managerială. Manualele îl prezintă cu texte nesemnificative
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
stranie, el este adevărat în zbor, iar nu în ipostaza faimoasă a albatrosului baudelairean, aceea de captiv al unor matrozi beți care-și bat joc de el. Spunea părintele Baștovoi că în literatura română prea mulți poeți scriu atât de încâlcit, egali între ei, de parcă ar vorbi cu toții cu capul sub apă. Crezi că e o virtute să nu fii înțeles de cititori? Nu cumva sub această șmecherească și repetată aserțiune se ascund cel mai bine veleitarii? Baudelaire ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la mulți contemporani de-ai noștri care prosperă sub orișice regim... Poate lipsa de talent ar putea fi un motiv al ratării... Poate că da. Nu știu... Spunea părintele Baștovoi că în literatura română prea mulți poeți scriu atât de încâlcit, egali între ei, de parcă ar vorbi cu toții cu capul sub apă. Crezi că e o virtute să nu fii înțeles de cititori? Nu cumva sub această șmecherească și repetată aserțiune se ascund cel mai bine veleitarii? Cât de mult te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fapt suficient pentru a nu mai lucra pe pagina de manuscris), îi consideră nuli pe toți ceilalți, de parcă sub cerul literaturii n-ar fi loc pentru toți... Spunea părintele Baștovoi că în literatura română prea mulți poeți scriu atât de încâlcit, egali între ei, de parcă ar vorbi cu toții cu capul sub apă. Crezi că e o virtute să nu fii înțeles de cititori? Nu cumva sub această șmecherească și repetată aserțiune se ascund cel mai bine veleitarii? Cât de mult te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-ți intre în casă, rămâi fără ea. * Unii tălmăcesc faptele istoriei; alții le răstălmăcesc. * Din alb poți face negru; din negru nu poți face alb. * Nu poeții au inventat cerul; ei doar l-au descoperit. * Filosofii descâlcesc ițele; politicienii le încâlcesc. * Pe câmpul de luptă mor și vitejii și fricoșii. Unii folosesc arătătorul în locul cuvintelor. * Capul gândește, gâtul îl manipulează. * Dacă rimezi „sărăcie” cu „bogăție” nu înseamnă că ai făcut o poezie. * Bogăția e o povară mai ușor de dus decât
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
sos, în timp ce stătea deasupra lui... Ca un om posedat, se strecură de-a lungul crengilor. Primatele se foiau neliniștite la ivirea zorilor. Armata urca pe drumul dinspre bazar. Pe platforma din spate a jeep-ului brigadierului zăcea băiatul Hungry Hop, încâlcit în plase pentru maimuțe, legat bine ca să nu mai facă necazuri pe străzile cu sens unic. — Dați-mi drumul, strigase el, zbătându-se. Dați-mi drumul. Azi trebuie să-mi hotărăsc viața. Nu hotărăști nimic, îi răspunse brigadierul. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
tabără. Sau putea să mai stea puțin, numai ea cu el. Zach și-a întins picioarele lungi și-a închis ochii. O mușcătură rea i se umfla deasupra tâmplei, iar pe obraz avea o tăietură. Părul roșu era ciufulit și încâlcit - un simplu pieptene n-ar fi putut să rezolve situația - dar Jina a văzut ceea ce probabil că Zach vrusese să vadă, ceea ce-i spusese de la început: atât timp cât priveliștea e frumoasă, omul de lângă tine arată perfect. Am pierdut foarte mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Jina știa să recunoască un agresor atunci când îl vedea. Fiul ei s-a aplecat spre în față ca un avar peste comoară alegându-și pietrele. Tricoul i se rupsese, iar pantalonii scurți erau pătați cu noroi. Părul roșu îi era încâlcit, murdar și ud, iar Jina știa că, deși copilul era teafăr, el nu mai era același. Ca orice persoană care intră într-o pădure, Danny se întorsese transformat. Iar, în clipa asta, ea nu putea să facă nimic. Jina și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mestecase în gât înjurătura destinată mamei misterioase. Cum era ziua Sfântului Athanasie, preotul îi zi-- - An.^tasia. Cin i apucase a vorbi, fata zise duduiei Mari: ,,M.-trnicou, fără să lege de acel cuvânt nici o idee precisă. Pentru a-i încîlci noțiunile, mai era pe lume și "mă-la doica" - cam bruscă dar de treabă, femeie de dulgher - apoi mai erau vecinele, care după toane o chemau: Vino la mama' sau o goneau cu ocări pentru o mumă necunoscută. 150 Pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Korita îl întâmpină în prag, exclamând: - Privește! Și-i arată spre un ecran de pe perete care era în legătură directă cu puntea de comandă aflată în partea din față a navei. Pe ecran apăruseră o serie de linii subțiri, extrem de încâlcite la prima vedere. Privind cu atenție, Grosvenor observă că nava descrie o curbă largă, care părea s-o orienteze spre o stea albă, strălucitoare. Computerul de pe puntea de comandă fusese setat de cineva să ajusteze periodic direcția navei, pe această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fapt nimic. Sentimentele sunt oglinda nuferilor topiți în adjective... Cu alte cuvinte, nuferii se topesc întâi în adjective, apoi folosesc ca oglindă sentimentele. Ce înseamnă asta?! Iar sentimentele sunt tărâmuri imaginare ale spiralei... Ale cărei spirale?! Simți că ți se încâlcesc circumvoluțiunile. La fel de confuză este și chestia cu mugurii punților dureroase printre care ne regăsim născuți. Culmea era să ne regăsim nenăscuți! Punți dureroase... Muguri ai punților dureroase... Cuvinte frumoase fără nici o semnificație. După încheierea lecturii, ele se evaporă repede din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]