664 matches
-
În dimineața aceea, cu o traistă albastră legată peste pântec, ținându-i gura deschisă cu mâna stângă, Jean scotea din ea cu dreapta, la fiecare trei pași, câte un pumn de grâu pe care îl azvârlea cu o mișcare rotită. Încălțările grosolane i se afundau în pământul gras și-l duceau cu ele, în legănarea cadențată a trupului său; în acest timp, la fiecare zvârlitură, printre semințele bălaie aflate într-un zbor necontenit, se vedeau cum strălucesc cele două galoane roșii
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
atunci sunt interzise căsătoriile, tunderea părului, bărbieritul, consumul de carne și vin, călătoriile de plăcere, purtarea hainelor noi, dansul și ascultarea muzicii. Când vine 9 av, evreii sunt pregătiți pentru experiența suferinței ritualizate. Credincioșii merg la sinagogă desculți sau cu încălțări care nu conțin piele. Se roagă la sinagogă direct pe jos, nu poartă nici filactere, nici șal de rugăciune la slujba de dimineață; aceasta este singura zi a anului când nu se citește Tora. Se ține un post de douăzeci și cinci
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Popescu... Aaa, zice nea Tomiță. Și ce doriți la ora asta? Biță, care e mai deștept, aduce lămuriri: Am căzut când ne dădeam cu sania, băiatu ăsta și-a rupt ghetele și nu are cum să se întoarcă așa, cu încălțările distruse, acasă. Aaa, exclamă iar nea Tomiță. Se pare că povestea noastră l-a convins: fața i se înseninează și parcă descopăr chiar o urmă de zâmbet pe buzele sale. Veniți încoace să vedem ce se poate face, ne încurajează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lucrase într-un atelier de lux din orașul Praga. De altfel, nu e potrivit să fie numit cizmar, el e un adevărat artist, așa zicea tatăl meu și eu îl cred pe tata, un adevărat artist, acolo, la Praga, făurise încălțări pentru picioare de mari domni și doamne, prinți și miniștri din Orașul de Aur, ajunsese și la palat, la Hrad, mai povestea tata, lucrase chiar și pentru episcopi și cardinali, la Strahov. Păcat că-l trăsese ața aici, înapoi, acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și la palat, la Hrad, mai povestea tata, lucrase chiar și pentru episcopi și cardinali, la Strahov. Păcat că-l trăsese ața aici, înapoi, acasă. Aici n-avea cum să-și arate măiestria, ca în capitala aceea europeană, aici croia încălțări obișnuite pentru oameni obișnuiți, iar în anii din urmă nu prea mai avea decât comenzi de încălțări ieftine pentru oameni necăjiți. Și situația asta îi umplea sufletul de amărăciune, îl îmbolnăvea pur și simplu. Cum l-ar îmbolnăvi pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Păcat că-l trăsese ața aici, înapoi, acasă. Aici n-avea cum să-și arate măiestria, ca în capitala aceea europeană, aici croia încălțări obișnuite pentru oameni obișnuiți, iar în anii din urmă nu prea mai avea decât comenzi de încălțări ieftine pentru oameni necăjiți. Și situația asta îi umplea sufletul de amărăciune, îl îmbolnăvea pur și simplu. Cum l-ar îmbolnăvi pe un violonist care a triumfat pe scenele stălucitoare ale lumii dacă ar ajunge să cânte prin cârciumi prăpădite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
său butucănos de om care trecuse repede și aproximativ prin școală: „Bă, salutări de pe-aci ș-aveți grije la ce vă cere tovarășa Cameniță!“. Urma o scrisoare mai lungă a doamnei Cameniță care dorea expres, urgent trei perechi de încălțări făcute de domnul Toma: unu - pantofi de antilopă, doi - pantofi de lac roșii, trei - cizme maro, cu blăniță. Îngrijiți-vă să nu-i lipsească nimic lu domn Tomiță! Semnat: Doamna Cameniță. Așa că tovarășii Gârmoci și Fanache n-au avut încotro
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sculat brusc din somn, a fost să scoată pistolul și să-i tragă ăluia un glonț în frunte. Pe urmă și-a simțit tălpile noduroase în pantofii de piele confecționați chiar de nărodul ăla, și-a amintit că, de când poartă încălțările făcute de Tomiță, a scăpat și el de bătături și de dureri, până atunci se chinuise ca dracu, nu găsise pe nicăieri pantofi care să nu-i chinuie picioarele. Drept care a devenit mai îngăduitor: -Du-te mă-n pizda mă-tii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ochii de la el în tot timpul concertului. Da, profesorii pe care i-am avut au lăsat amprente foarte puternice în viața mea. R.P. Ce-mi puteți spune despre viața socială din tinerețea dumneavoastră? Mergeați la ceaiuri și la serate? Rupeați încălțările la dans sau vă retrăgeați într-un colț? Ce impresie v-a făcut capitala când ați văzut-o pentru prima dată? Ce v-a plăcut și ce v-a iritat la ea? A.R. Mergeam la ceaiuri dansante. O făceam
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
din urmă la țărmurile din Puglia (Italia). Toate acestea se petreceau în toiul iernii: era foarte frig și ningea. Pelerinul nu purta alte veșminte decât niște nădragi de pânză groasă care-i ajungeau până la genunchi lăsându-i picioarele goale, ceva încălțări, un pieptar de stofă neagră ros de tot pe la umeri și o manta scurtă și jerpelită. 50. Ajunse în Veneția la jumătatea lunii ianuarie 1524. De la șplecarea dinț Cipru, călătorise pe mare toată luna noiembrie, decembrie și o parte din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Manresa și din cauza cărora începuse să umble încălțat dispăruseră; nu le-a mai simțit de la plecarea lui spre Ierusalim. De aceea, pe când studia în Barcelona, îi veni dorința de a-și relua vechile pocăințe. Începu prin a-și găuri tălpile încălțărilor, lărgind spărturile câte puțin, încât la sosirea frigului rămăsese numai cu partea de deasupra a încălțărilor. 56. La sfârșitul celor doi ani de studii în timpul cărora, după cum spuneau unii, înaintase mult, învățătorul său îi spuse că era de acum gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lui spre Ierusalim. De aceea, pe când studia în Barcelona, îi veni dorința de a-și relua vechile pocăințe. Începu prin a-și găuri tălpile încălțărilor, lărgind spărturile câte puțin, încât la sosirea frigului rămăsese numai cu partea de deasupra a încălțărilor. 56. La sfârșitul celor doi ani de studii în timpul cărora, după cum spuneau unii, înaintase mult, învățătorul său îi spuse că era de acum gata să urmeze artele și-l sfătui să meargă la Alcalá. El se lăsă totuși cercetat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
arde. - Și pe dumneavoastră v-ar arde, spuse Pelerinul, dacă v-ar afla eretic. Își vopsiră veșmintele după cum li se poruncise. După vreo cincisprezece sau douăzeci de zile, Figueroa îi porunci Pelerinului să nu mai umble desculț, ci să poarte încălțări. El se supuse liniștit, așa cum făcea în toate lucrurile de acest fel care îi erau poruncite. Patru luni mai târziu, Figueroa făcu o nouă cercetare asupra cazului lor1. O pricină, pe lângă cele de dinainte, cred că fusese și aceea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pietriș, am ajuns la micul stadion, unde avea loc meditația colectivă. (În cele trei zile cât am existat în marea de vibrații de la Pune, aveam să parcurg de multe ori acest drum.) Revenind, meditația nu se terminase! O aglomerație de încălțări de toate felurile te întâmpina la intrare... Mi-am abandonat sandalele fără nicio îngrijorare, o eventuală pierdere a lor fiind deja programată. Apoi, cu eforturi și ambiție, am reușit să intru. O mare de oameni - în care nici măcar nu aveai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cu un cap de lup, scoate urlete de fiară înfuriată și poartă în mână o măciucă de lemn ce prefigurează un phalus. Dansatorii îmbracă niște cămăși largi, brodate cu motive arhaice și strânse pe talie cu niște centuri late; poartă încălțări ușoare din piei de animale și sunt înarmați cu săbii. Dansul prevede ritmuri din ce în ce mai repezi și sărituri din ce în ce mai înalte, așa încât călușarii par a fi posedați de o furoare mistică. Mutul trebuie să lovească cu bâta lui picioarele celor care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
o zi pe plajă, care m-a strigat pe nume, fără ca eu să-i fi spus vreodată cine sunt. Am observat că toți geții îmbrăcau cămăși destul de lungi, albe, de in, purtau pantaloni strânși pe coapse și aveau în picioare încălțări de un soi aparte, legate în curele până mai sus de gleznă. Mijlocul le era încins cu un brâu lat de piele, împodobit cu flori și cu desene geometrice, în care-și țineau armele: o sabie foarte arcuită și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lână. Când l-am întrebat ce erau lucrurile acelea, mi-a răspuns: „A, săracii băieți, au scos sârme de la pat, au adunat ce au mai găsit prin curte, și-au deșirat puloverele lor și mi-au făcut mie haine și încălțări”. Acasă, toți l-au așteptat, că într-o scenă de film. După patru ani de detenție era nerăbdător să se revadă cu cărțile, prietenele sale. A și pus întrebarea: „Unde e biblioteca mea ?” Când a aflat că în biroul lui
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
proslăvească pe el, "Marele El Fatih Stăpânul Lumii"... Bașbuzucii, ațâțați de răsplată, scotoceau în draci ascunzătorile, ruinele, răscoleau mormanele de cadavre împuțite în soare... Ce să-ți mai spun? Știi doar cum l-au recunoscut pe împărat... Și gata! După încălțări. Uitase să-și scoată și jambierele de purpură brodate în fir de aur cu același falnic "vultur bicefal"... Da... uitase, îngână Țamblac sfârșit. Păcat. L-au batjocorit, pentru... pentru niște încălțări... Să fi încălțat și el, acolo, niște opinci, niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care au fost scrise; păcat de viței, adaugă Ștefan freacându-și palmele de poale, de parcă și le-ar șterge de murdărie. Boierii, în tăcere, privesc fascinați în vâlvătaia de flăcări ce umple căminul. Craii aiștea nu-s vrednici nici gâțele de la încălțările Măriei tale să le lege, se revoltă Duma. Ștefan bea, întinde cana să-i fie umplută iar. M-au aflat la ananghie, m-au strâns cu ușa: "Vrei ajutor?! Închină-te!" M-am închinat! Veniți, fraților, la pomană! hohotește el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nobililor din partea locului: o haină scurtă, până la genunchi, dintr un postav italienesc fin, cu tiv brodat și fără mâneci. Culoarea neagră sublinia statura vânjoasă, dar nu lipsită de eleganță a cavalerului. De sub el apărea o cămașă de zale care, Împreună cu Încălțările și pintenii argintii, Îi dădea o Înfățișare războinică, mult prea războini că pentru nevinovata vânătoare la care avea aerul că ia parte. Purta o spadă uriașă cu mâner de bronz, pe care palma lui neobișnuit de mare o strângea neîncetat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și ochii lui și căptușit la poale cu blană de nurcă. La șold purta o sabie scurtă, Încovoiată, cu mâner de argint, și nu spada lată, dreaptă și grea pe care cavalerii o prindeau cu amândouă mâinile pentru a lovi. Încălțările sale arătau și ele cu totul altfel, mai Înalte decât cele obișnuite, dintr-o piele neagră, fină ce se mula pe picior. — Haro, spuse Conrad, Întorcându-se spre slujitorul care aștepta plecat poruncile stăpânului său. Domnița Adelheid este aici la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tain care mai râdică la 1200 de lei pe an. Apoi supt administratori, contabili, ajutori de contabili, feciori boerești, chelar, așa zișii zilari etc. Servitorii de jos se tocmesc cu anul (170 de lei), tain, o piele de oae, manta, încălțări, unii și vite scutite. La vremea secerișului vin din satele mai depărtate a Dorohoiului, unde e mai deasă populația. În urma legilor nouă, s-a mai urcat și prețul pământului, dar și al lucrului. Anul acesta 1909 s-a plătit 40
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-s încălțat. Nu te mira; nu vă mirați. Am să vă spun secretul ș-aveți să vedeți dumneavoastră cum îi treaba. Dați-vă mai aproape ca să înțelegeți minunea. Asară, am dat să intru la cooperativă. Ochisem eu o păreche de încălțări. Se aflau însă în prăvălie alții înaintea mea. Și până să-mi găsesc loc și rând intru alături la cantină. Mă așez pe un scaun ca să mă hodin. Poruncesc vânzătorului, care mi-i prietin și mă cunoaște... Îl știm: Ghiță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ne putem apropia decât pășind pe asfalt. El, Teiul lui Eminescu și atâția alții care suferă Încântându-ne În același timp privirea, sunt captivi doar pentru că noi suntem comozi. Nu ne place, de exemplu, să ne zgârâiem sau murdărim tocurile Încălțărilor. Și totuși, dacă am reveni la aleile de odinioară, doar acoperite cu pietriș, care Îndeplinind un rol ecologic bine definit permite accesul oxigenului În solul de dedesubt și care scrâșnește mai romantic sub pași decât răsună betonul ori asfaltul? “Radiosfera
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cuvinte inspirate, valorizarea individului și facultatea de a negocia cu absolutul, mult mai puțin inaccesibil, implacabil și ascuns cunoașterii ca Allah. Cel pe care-l strâng pantofii își poate căuta alții, mai comozi. Iar în caz de nenorocire, nu pe seama încălțărilor o pui, ci pe a piciorului. Un om bântuit de obsesii se va simți în largul lui într-o religie a Legii, iudaism sau islam: credința creștină i se va potrivi mai bine unui imaginativ sau unui original. Individul căruia
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]