408 matches
-
Păi, să vă povestesc despre Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana... ... pe care a răpit-o un zmeu rău și băiatul cel viteaz a salvat-o. O știm bunică, o știm! Atunci despre Scufița Roșie... ... și lupul cel fioros care ... ... sau Motanul Încălțat, mai face bunica încă o încercare. Ne-ai spus-o ieri. Eh, dacă-i așa și dacă ziceți că le știți pe toate, ce ar fi să ascultați acum o poveste despre doi bunici și... și despre nepoțeii lor. Trebuie
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
amândouă părțile stradei și cortegiul înaintă cu mare cuviință cătră biserică. Era alcătuit de câte o deputație din toate ordinele bogate și sărace: camaldulii, în haine albe ca zăpada, mergea în capul cortegiului, având înainte steagul sfântului lor fondator; carmii, încălțați și desculți, urma după dânșii; frații Milostivirei era înaintea confraților Patimii, cari era urmați de toate corporațiile meseriașe ale cetății și burgurilor din preajmă. Cavaleri de Malta scortau pe arhiepiscopul, care, călare pe un cal alb foarte bogat înțorțolat, avea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dimineață, așa că mi-am aplicat pe obraji un parfum și am ieșit. În hol, am încălțat pantofii cei noi și am luat cheia de pe blat. Mi-am dat seama că uitasem în sufragerie geanta cu mapa și am intrat valvârtej, încălțat, și mi-am trecut-o pe după umăr. O ultimă privire în oglinda din hol - aveam cravata vârâtă pe sub gulerul cămășii. Am dat-o jos și am îndesat-o repede în geantă. M-am privit încă o dată în oglindă: un tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a ieși mai repede la o meserie, alții au murit de tineri: Grigorescu, fiul librarului, Melu Obertiniuc și alții. Mergeam la școala din centru tot în pantaloni scurți și desculț, vara, și pe timp răcoros cu niște pantaloni lungi și încălțat, cu o plăsucă pe spate, în care aveam câteva caiete. În buzunar aveam stiloul, o rablă de la un frate mai mare, de la care, când îi desfăceam capacul, mă mânjeam pe mâini cu cerneală. Acum am vreo șapte stilouri cu penițe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
râsul satului ? - Ce te ții tu, fa, de Apostol, fa, striga Marița lui Pavăl, că doar ești femeie bătrână ! Ce, are el grija ta ? Când te-ai dus ieri peste dânsul, a ieșit bietul om prin spate, c-un picior încălțat și cu altul nu, și-a intrat la vecin, fa ! - Păi, că nu-s eu de-acelea, fa, țipa otrăvită Savastița. Că-mi găsesc eu zece, numai să le dau douăzeci de prăjini cu acte și vaca pe numele lor
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de la balcon rămânea întredeschisă (oricât de frig ar fi fost afară), foșnetul copacilor se amesteca deseori cu fâșâitul focului din sobă, umbrele crengilor se împreunau pe pereți cu umbrele obiectelor, întunericul se umplea cu povești (nu cu zmei, prințese, motani încălțați, palate de cleștar, cai înaripați și babe știrbe), vârât sub plapumă ascultam un alt fel de basme, cu Alexandru Macedon, Ulise, Domițian, Mucius Scaevola și Pompei, cu Magellan și Vasco da Gama, cu Edmund Hillary și Tenzing Norgay, cu poneii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
scena goală, teatrul gol, vidat de paiațe și de zgomote, de culori și de forme. Vidat de aplauze: Atunci, dominând acea tăcere asurzitoare, a vorbit un om înalt, cel mai înalt om din lume. Se furișase tiptil ca un motan încălțat. "Teatrul e pustiu", rosti. Aș putea semnala doar existența lui Barbă-Rară, figurantul care a uitat să plece acasă, el doar, într-un colț, sub clopot de alamă. Dar veghind peste atelierul acesta, Barbă-Rară, cu amnezia lui, a devenit un strigoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
slab păru să însoțească gândul de final: Dacă tu ai să fii primul Gosseyn care face dragoste cu o femeie, ai face bine să nu mai ratezi preliminariile emoționale mai rău ca prima dată." Gosseyn Trei nu comentă. Termină cu încălțatul pantofilor. După care se ridică și deschise ușa. Îl zări imediat pe Enin care se afla în salon împreună cu Dan Lyttle. Băiatul îl văzu și explică: - Uaau, ce mă bucur că te-ai întors. Tipul ăsta e mai rău ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
un fragment din Poarta neagră, unde Arghezi îl descrie, în detaliu, pe filfizonul de director al închisorii Văcărești, în timp ce-și „pune cu migală mănușile de ață cenușie, interesat, la fiecare deget, de forma splendidă pe care o căpăta încălțat, frecându-le cu un lung masaj satisfăcut, de la rădăcină la vârfuri, și beat de plăcere, ca și cum s-ar masturba la cinci organe deodată, înrădăcinate ca bananele pe un singur ciorchin.“ Dl profesor regretă o clipă că nu avea asupră-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
nu strâmbăm din nas, ci să închidem ochii de plăcere. Și să nu ne săturăm niciodată. Dacă ar fi să facem un „best of“ al tuturor basmelor, Perrault ar prinde cu siguranță top tențul. Cenușăreasa, Frumoasa din pădurea adormită, Motanul încălțat sau Scufița roșie. Repertoriu clasic de povești spuse la culcare unor prichindei care ajung să știe textul pe de rost și care se pierd în vise cu zâmbetul pe buze după multțașteptatul „șițau trăit fericiți până la adânci bătrâneți“. Ce te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
a răzbunat și apoi a fugit în Ungaria. «Mai bine mă sinucid, decât să mă întorc...» Cu flecuri metalice «Majoritatea erau femei care îl loveau cu cozi de steag. Am recunoscut-o pe fiica avocatului Orban, care lovea cu piciorul încălțat în cel căzut. La un moment dat, s-a descălțat de una din cizme, scurte, de culoare maro, cu tocuri înalte, cu flecuri metalice și cu care a aplicat lovituri în capul victimei... și s-a exprimat în sensul de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
speriat în momentul arestării. Eram buimac, dezorientat, dar nu înspăimântat. Înlăuntrul vieții mele eram avid de o schimbare esențială. Arestarea mea a coincis cu nevoia de a-mi schimba viața. Omul zilelor noastre își începe ziua cu sculatul din somn, încălțatul papucilor, mersul la colțul de lângă baie pentru ușurarea bășicii și toate celelalte mici acțiuni, devenite obișnuințe instinctive, care punctează una după alta curgerea zilei. Animalul nu este supus unui circuit atât de bogat în evenimente. Pentru animal, totul decurge cât
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cu flori, bufeturi încărcate de bibelouri. Incredibil ca în această cameră, lipită de cea a Vicăi, să miroasă a flori ! Totuși, n-am intrat niciodată înăuntru. Arată ca o casă îngrijită, dintr-acelea în care n-ai voie să intri încălțat. N-am intrat și probabil n-am să intru niciodată, deși vocea îngroșată a Moapsei, ce s-a și repezit să-mi aducă o dulceață, mă invită, ca totdeauna : — Da, intră ! Intră, te rog ! Intră... Nu intru... Mă scuz, mă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
puțin toner de la imprimantă. După care simt că am fost puțin cam rea. La urma urmei, ce vină are planta ? — Iartă-mă, zic cu voce tare și-i ating o frunză. Dar proprietara ta e pur și simplu o vacă Încălțată. Lucru pe care nu mă Îndoiesc că-l știi deja. Vorbești cu tipul tău cel misterios ? aud o voce sarcastică În spatele meu, mă Întorc bulversată și-l văd În pragul ușii pe Connor. — Connor ! zic. Ce faci aici ? — Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
chiar și mai grea. Nu se descurca niciodată, iar în momentul în care ceva era gata trebuia făcut din nou. Imediat ce termina de spălat pe jos în bucătărie - nu, stai, chiar în timp ce spăla ea pe jos - ei țopăiau pe acolo încălțați, lăsând dâre de noroi pe munca ei. Iar coșul de rufe părea asemănător cornului abundenței. Pentru că, imediat după ce ea spăla trei rânduri de haine și, după părerea ei, spălase fiecare hăinuță din casă, satisfacția îi dispărea instantaneu în momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
chip În care fie că nu te recunoști, fie pe care tu nu-l găsești cel mai reprezentativ: antologiile deformează. Totuși le Înșir: Romantică, Neutronia, Aventuri cu filozofi, Visuri de pradă, Inscripție pe un ceas pervers, Romanticii mei gâscani («Luna Încălțata În păpuci de tablă/ Numără băbește ziduri vechi În Iașiă e un distih de o rară splendoare și forță!), Ochi tragic și Peisaj pentru Alină (mi-au plăcut foarte mult), Revoltă microscoapelor, Sensul celest, Elegie, A ieși de sub timp, Am
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Noaptea-și duce umbră la Ciric pe jos/ Tot mai sunt prin Cucu străzi patriarhale/ Pe sub dealul Bucium tandru și spătos/ Fierbe-n vinuri scumpe hanul Trei Sarmale/ Liniștea respira fir domnesc de nalba/ Neștiuți se musca ochii pătimași/ Luna Încălțata cu păpuci de tablă/ Numără băbește ziduri vechi din Iași”... (Romanticii mei gâscani). Unde s-ar Încadra literar Alexandru Tăcu, și-a dat cu părerea prietenul său Aurel Ștefanachi. Care Îi este poziția politică ne-o spune Însuși autorul, poetul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
trebuit scorpia să-și vâre coada. L-a vrut pe Germanicus, și gata, bunicu’ i l-a adus pe tavă. — ...și mândrețea de nevastă a lui Drusus... Dacă ai fi văzut-o cum arăta la început... — Cum? — Ca o vacă încălțată. Veselia lui Pusio are darul să-l întărâte și mai rău. Vorbele injurioase țâșnesc ca o cascadă: — Searbădă și șleampătă, lipsită de orice farmec. Pusio se lasă în jos și se uită nedumerit la el. — Când deschidea gura, te așteptai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-l lămuresc, nu avem propriu zis gangsteri de talia celor de aici. Noi avem găinari. Dumneavoastră țineți să aveți totul gigant, noi avem mai mici, dar ca orice țară, destui. - Dar toți oamenii sunt îmbrăcați ca dvs? Toți umblă încălțați? - Ca să vă spun drept, vara la țară, mulți umblă desculți și mulți nu au haine de fabrică, de târg, ci au haine țesute în casă. Înlocuirea roții s-a terminat. Ne salută politicos și dispare, ca o nălucă în căutarea
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
distanță de șase sute cincizeci de ani, mai există În lume ordine secrete care se revendică de la Miliția Templului. Cum s-ar putea explica altfel continuitatea acestei moșteniri?» Înțelegeți? Cum e posibil să nu existe marchizul de Carabas, dacă și motanul Încălțat zice că e În serviciul lui?” „Am Înțeles”, zise Belbo. „Îl resping. Dar istoria asta a dumitale cu Templierii mă interesează. Odată ce am pus mâna pe un expert, nu vreau să-l las să-mi scape. De ce toată lumea vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de reguli se aplică și În casa noastră. Înșfacă un creion colorat și mîzgălește pe tot peretele, În timp ce maică-sa Încearcă oarecum să-l oprească, spunîndu-mi plină de admirație că fiul ei are mult simț artistic. Se cațără pe canapea Încălțat, cu ghetele pline de noroi, iar Trish Îi șoptește dulce să se dea jos și ridică doar din umeri atunci cînd nu o bagă În seamă, continuînd să vorbească, În vreme ce eu sufăr un ușor atac de apoplexie. Dumnezeule, canapelele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Ateneul. Am o casă în Franța, unde este și familia mea. Proiectele mele sunt legate de Africa (Kenia, Camerun), de America (Brazilia, Mexic, Haiti), de Spania și bineînțeles de Franța. Primul proiect este tocmai o versiune franceză a spectacolului Motanul încălțat forever, care a fost un mare succes la Ateneul Tătărași. Dacă sunt invitat, sigur că revin și în România. Ce credeți că ați reușit în acești ani ca director al Ateneului și ce credeți că nu ați reușit? Ce vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
gura ei deschisă și cu aproape totul, deschis. Când socotesc că-i gata făcută praf, Îi propun să mă facă și ea cu ceva. Nu știu, să zicem dusul tălpii la gură. Ea poate, dar nu poate binede tot: e Încălțată. Îi spun. Se descalță, acum reușește să-și sugă un deget de la picior, dar tot degeaba: n-are spin - spinu-i al meu; nu i-l chiar arăt, Îl țin așa, dar ea numai la el se uită, cu gura deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ți-a spus bunicu-tău, Popescu? Care știa de pe când ne pupa cizmele? Ce spuneam! Ne-românul, străinul-hainul vine pe capul nostru, românesc, desculț și cu traista-n băț (dacă-l avea și pe acela), iar după câțiva ani, uite-l Încălțat și călărindu-l pe biet-Român-săracul! Ba chiar silindu-l să-i pupe cizmele - lui, veneticului, lipitorii-satului! Ce bun, ce bun aș fi fost eu, cuzist; sau legionar - dar n-a fost să fie, deși Îndeplineam toate condițiile, Începând cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a recreațiilor la Moș Iacob În ogradă - dacă nu „pe câlburi”: pe islaz, la gârlă, În pădure...? Dar aceasta fiind menirea mamei, menirea mea era s-o ascult (cu urechile, se-nțelege...). O porneam de-acasă cuminți și echipați, adică Încălțați. De cum părăseam satul, Înainte de a ajunge la pădure, Moș Iacob comanda: - Dezechiparea! Și ne descălțam. El de ciubotele lui Înalte, lustruite și cu toc Înalt; eu de sandalele mele. Fiecare Își lega Încălțările cu sfori dinainte pregătite, și le trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]