1,280 matches
-
negru și cafeniu sau ciocolatiu. Câinele prezintă un neobișnuit mers înțepat. Adultul are o înălțime de circa: și o greutate de: Pinscher-ul pitic este un câine plin de viață și inteligent. Foarte jucăuș și curajos, Pinscher-ul pitic este uneori foarte încăpățânat. Are tendința de a lătra mult, în special, când simte apropierea vreunui străin. Pinscher-ii sunt câini loiali stăpânilor lor, fiind destul de protectivi. Acești câini nu trebuie răsfățați prea mult pentru că au tendința de a deveni tirani. Pinscher-ii învață foarte repede
Pinscher pitic () [Corola-website/Science/328521_a_329850]
-
este absolut autentică și nu se schimbă niciodată în fața străinilor", observa doamna ei de onoare Anna Tiutceva (1829-1889), o fiică a celebrului poet Fiodor Tiutcev, adăugând că "ea este obișnuită să fie în centrul atenției". Tiutceva a descris-o ca "încăpățânată și intransigentă". În timpul unei vizite a rudelor materne, la Jugenheim, în vara anului 1868, Marea Ducesă Maria Alexandrovna, pe atunci în vârstă de 15 ani, l-a întâlnit pe Alfred, Duce de Edinburgh. Prințul Alfred, al doilea fiu al reginei
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
au început să trăiască separat. Ei aveau puține în comun în afară de pasiunea pentru muzică și copii lor. El era rezervat, taciturn, cu toane, țâfnos și mare bețiv. La mijlocul anilor 1880 a devenit alcoolic. Ducele era descris ca fiind "nepoliticos, supărăcios, încăpățânat, lipsit de scrupule, risipitor și infidel". Ducesa a respins atitudinea soțului ei însă a rămas căsătorită, ascunzând mariajul nefericit în fața copiilor. mai târziu s-a confesat uneia dintre fiice că a simțit că nu a fost niciodată mai mult decât
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
1062 regele este răpit, în timpul unei conspirații conduse de Anno al II-lea de Köln, în urma căruia acesta devine regent, Agnes retrăgându-se la mănăstire. Copilăria tumultoasă a avut un efect important asupra regelui, acesta dezvoltând un caracter răzbunător și încăpățânat. În 1065 Henric este declarat major. Politica acestuia, cu toate că pare una de consolidare a puterii imperiale, este una de balans între menținerea loialității nobilimii și susținerea Papei. Prin politica sa de întărire a autoritatii centrale, a provocat revolta marilor seniori
Henric al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312114_a_313443]
-
Marea Egee, tindea mereu spre o țintă ce ni se părea cumva cunoscută și dragă, așa cum sunt unele amintiri care, cu timpul, ca și fuiorul, se împletesc și se răsucesc în felurite, mincinoase și atrăgătoare chipuri, toate profund necesare acelui vis încăpățânat al dăinuirii”. Suficiență Are perfectă dreptate Dinu Flămând să critice, în OBSERVATOR CULTURAL din 11-17 aprilie, suficiența cu care tânărul prozator Bogdan Suceavă se plânge de condițiile oferite de sala de teatru din clădirea Ambasadei României de la Paris. Total neinformat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3728_a_5053]
-
menstrual al lui Maggie. Dacă lui Maggie Îi vine ciclul, pămîntul Își va corecta abaterea de la orbită și se va Îndepărta de meteorit, evitînd dezastrul. Dar dacă - și aici pe Wakefield Îl străbate un gînd cu adevărat Înspăimîntător - un spermatozoid Încăpățînat, chitit pe rele este focul de pistol pe care Îl aștepta? Un foc din pistolul Diavolului care ar putea da semnalul unei noi vieți pentru el, pentru Maggie, pentru bietul copil pe care l-ar fi putut crea. — Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Cum rămânea cu bărbatul din al cărui pat abia plecasem? Nu pot să mă gândesc acum la asta, mi-am spus. În creierul meu era așa o aglomerație, că nu mai erau locuri decât în picioare. De fapt, câteva gânduri încăpățânate stăteau, cu paharele în mâini, în afara creierului meu, în bătaia ploii, dar măcar beneficiau de mai mult spațiu. Dar nu mai era nici un pic de loc pentru Adam. Las-o baltă, mi-am zis. Ți-e imposibil să te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pentru a depăși situația asta este să mă port ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. —Nu te duce la lucru. —Trebuie. —Nu te duce la lucru. Le-am spus deja că vin. A urmat o dispută. Rachel e foarte încăpățânată, dar, în momentul acela, la fel eram și eu. Am simțit că e pe cale să cedeze așa că mi-am jucat cartea: Probabil că Luke se întreabă unde ești. Am început să le împing spre ușă, dar, jur, am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
era mușcată de câini de pază nu era de glumă - presupunând că era adevărat; și dacă trebuise să i se pună copci, bănuiam că nu inventa. Îngrijorată, m-am întrebat ce să fac; problema era că Helen e așa de încăpățânată încât, dacă o rog să aibă grijă, s-ar putea să facă exact pe dos. Poate că ar trebui să vorbesc cu mama? Dar felul în care mama aborda toată povestea - oferindu-se să sune ca s-o scuze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și prostituată, Îmbrăcată doar În puterea-ți carnală, căci femeia goală e femeia Înarmată. Klaft-ul egiptean Îți coboară de-a lungul pletelor stufoase, aproape albastre de negre ce sunt, sânul palpitându-ți sub muselina ușoară. În jurul micii frunți bombate și Încăpățânate se unduie un uraeus de aur cu ochii de smarald, țintindu-ți creștetul cu săgeata triplă a limbii de rubin. Oh, tunica ta de voal negru cu reflexe de argint, strânsă Într-o eșarfă brodată cu iriși funești, din perle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
roți dințate... Oare la ce putea servi? Răspuns: la măsurarea curenților telurici, evident. Acumulatori. Ce anume acumulau? Nu-ți rămânea decât să ți-i Închipui pe cei Treizeci și Șase de Invizibili ca pe tot atâția secretari (păzitori ai secretului) Încăpățânați care ar bate noaptea În țambalul lor de scribi ca să scoată din el un sunet, o scânteie, o chemare, prinși Într-un dialog Între țărm și țărm, Între abis și suprafață, de la Machu Picchu la Avalon, zip, zip, zip, alo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Alice. Ca locțiitor al lui Brant, Alice avea dreptul să se înfurie pe el din când în când. Nu s-a uitat nimeni peste material? De când a rostit aceste cuvinte, Alice și-a dat seama că Janice, cu iresponsabilitatea ei încăpățânată și caracteristică, trimisese interviul la tipar fără să mai lase Departamentul Juridic să-l vadă. Ceea ce nu se întâmpla pentru prima dată. Brant a ridicat din umeri. —Uite ce e, Alice! Acum problema e în mâna ta, OK? Dacă există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Moașele vin aici. O să-ți ascultăm trupul și de aici o să decurgă totul. Dar trupul meu, a gemut Alice, spune că trebuie să fie într-un spital. Acum. În planul nostru de naștere nu există nici un spital, a zis Jake încăpățânat. Dă-l dracului de plan de naștere! a urlat dintr-odată Alice, dându-și seama că a fi rezonabilă, în timp ce durerile atinseseră gradul celor dintr-o cameră de tortură, era mai presus de puterile ei. A închis ochii ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a magazinului The Immortals, din Union Square, adevărat punct de reper, unde se vindeau antichități asiatice. Murise În niște circumstanțe ciudate care nu au fost niciodată elucidate. Karen Lundegaard o descrisese pe Bibi Chen foarte exact: „o chinezoaică mărunțică, certăreață, Încăpățânată și extrem de amuzantă, fără voia ei“. N-o știam pe Bibi Chen decât din vedere, deci nu pot spune că am cunoscut-o personal. Ne salutam când ne Întâlneam la colectele pentru arte sau pentru comunitatea americano-asiatică. Numele ei apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ei fiind găsiți marele vizir Ahmed Pașa, îndepărtat din funcție, dragomanul Dumitrache Moruzi și fratele acestuia Panaiot, care au fost executați în noiembrie 1812. Celelalte Puteri au încercat să redeschidă problema Basarabiei, în defavoarea Rusiei, însă s-au izbit de refuzul încăpățânat al țarului și de cel al cabinetului său. Dreptul ginților a fost călcat în picioare, astfel, în mod brutal, iar protestele românilor au fost zadarnice, căci armatele ruse de ocupație nu au ținut cont de opoziția lor. Astfel Țara Moldovei
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
viață la revista Pif. Dacă stau să mă gândesc bine, viața mea de locatar al comunismului părea stupidă, dar îmi dădea un sens, o direcție în care să apuc. Închis în carapacea mea de elev antipatic și apoi de student încăpățânat, mă simțeam util și important: colegii turnători mă amuzau, iar la profesorii activiști mă uitam cu scârbă și ironie; „aveam valoare“, pluteam deasupra lor, și asta conta. Și unii, și alții îmi întăreau dorința de-a merge la bibliotecă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a plastic velin) și dorința de-a trece triumfător prin timp. Degetul lui Freud și prăjiturile lui Proust laolaltă nu puteau să o spună la fel de bine ca teancurile parfumate cu plumb, după care umblam și-acum, la 38 de ani: încăpățânat, irațional și ridicol. Lumea îmbătrânea, prietenii plecau unul după altul, învinși sau poate doar obosiți, ochii se întunecau, degetele începeau să tremure, pielea cădea moale ca varul de pe case. Nimeni n-avea să-și mai aducă aminte de nimic: nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mă lași întâi pe mine la galerie, te rog; după aia te duci la Mihnea.“ Am râs și eu, din tot sufletul, atât cât mă pricepeam. Ne-am urcat în mașină și-am pornit spre Unirii. Orașul bolborosea, murdar și încăpățânat. Nimic nu lipsea, nici măcar gropile. Le cunoșteam pe de rost, cu timpul îmi confecționasem o hartă mentală a fiecărei străzi, care mă ajuta să le ocolesc. Mai trebuia să numeri și canalele, rămase de la ultima asfaltare, cu tot cu fundațiile pătrate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai mult. Înainte, îi examinam la fel, săraci, murdari, obosiți: mi-era mai ușor să mă diferențiez, să-mi creez eroismele de operetă și, cu ele bine închise în minte, să fac comparația. Mă agățam de sensul meu simplu, dar încăpățânat: să trec nevăzut, studiind pe toată lumea, să consemnez tot ce putea fi în favoarea mea, să mă pierd în mulțime, ca s-o pot alunga cu și mai mult dispreț. Doar cine nu s-a simțit vreodată special nu poate înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu ne înscrisesem la un concurs de gimnastică ritmică. Copilul de patru ani își dezvăluia evoluția, mișcarea se forma în timp și spațiu, ca o selecție naturală prinsă pe-o placă magnetică sau pe-o dischetă: părul negru, intens, privirea încăpățânată, cu ochii negri, de arăboaică mică, gâtul subțire, burtica dreaptă (nu balonată de dulciuri, ca la majoritatea copiilor de-azi), genunchii aliniați la forma piciorului. Dacă cercetai detaliile, zăreai V-ul începând să se deseneze pe buza de sus, talia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
istorie și prostie îl pătrunseseră până la măduvă. Acum, Bucureștiul semăna cu un lepros, carnea cădea de pe el în aburi de tencuială umedă. N-aveai de ce să fii mândru, dar nici de ce să-ți pară rău. În cinci ani de plimbări încăpățânate, nici eu, nici Maria nu reușisem să ne obișnuim cu el. Pe cât de mult îl îndrăgeam, pe-atât ni se părea de laș și detestabil. Arhitectura îți chinuia privirea. Cartierele fuseseră despicate, vilele interbelice pocite cu pereți bleu și minarete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ceda. Cele 20 000 de bacterii sfârșeau unde trebuie: dimineața, te trezeai simplu, onest, fără să ai nici cea mai mică idee. Sau nu te mai trezeai deloc. Toate gândurile astea îmi veneau firesc, ca un dialog între doi nebuni încăpățânați, fiecare cu versiunea lui. Într-una din povești mințeam, într-alta spuneam adevărul. Nu așa procedăm toți? Simulam ca să mă protejez, să mă feresc de ceilalți (prieteni, vecini, colegi, iubite, șefi, Anticari sau Editori), să nu fiu descoperit, utilizat și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
obține dacă ar fi intrat Într-o veche familie nobiliară. Ceea ce nu era deloc dezagreabil, până la urmă, mai ales că sentimentele lui pentru Fabiana fuseseră Întotdeauna foarte calde. Prezența lui Alexandru Însă Îl neliniștea. Era ceva ascuns, ceva rebel și Încăpățânat În acest copil. Aflase și că Între palatul Frassetti și Cetatea Sucevei se țese o corespondență intensă. Pe lângă toate acestea, ipoteza apartenenței lui Alexandru la un ordin secret era, totuși, principala problemă. Într-un fel sau altul, ea trebuia lămurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mici, picior mic, buze subțiri, umeri plini, un bust puțin dezvoltat sunt particulare mai tuturor femeilor române. Femeile românești mai au datoria de a-și cultiva frumusețea, ba în Banat trebuie să se și sulemenească. În genere românul e cam încăpățînat nu vrea să înțeleagă și se ține în rezervă față cu orice idee nouă. În lucruri cari - i sunt indiferente este foarte mlădios; dar în lucruri cari îl privesc de aproape el e omul cel mai cerbicos și, dacă a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mici, picior mic, buze subțiri, umeri plini, un bust puțin dezvoltat sunt particulare mai tuturor femeilor române. Femeile românești mai au datoria de a-și cultiva frumusețea, ba în Banat trebuie să se și sulemenească. În genere românul e cam încăpățînat nu vrea să înțeleagă și se ține în rezervă față cu orice idee nouă. În lucruri cari - i sunt indiferente este foarte mlădios; dar în lucruri cari îl privesc de aproape el e omul cel mai cerbicos și, dacă a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]