542 matches
-
și a păcatelor care îl însoțesc, ca un lanț de nenorociri. „Căci pe nesimțite, spune el, lumina și bucuria căsniciei pălesc și în cele din urmă se sting... Căminul pare o carceră: Sonenul-întremător dispare...Femeia pierdută, prin practici diavolești, îi încătușează inima, îndepărtându-l de soția sa legitimă. Pe aceasta nu o mai poate suferi, nu-i îngăduie măcar nici un cuvânt mai aspru, iar aceleia îi rabdă toate insolențele și injuriile și îi cade în genunchi.” Sfântul Ioan Hrisostom se împotrivește
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
Cristi e impasibil, lucru rău, căci nu-i pot toarce că i-am fascinație morbidă pentru moarte; chiar zeul lui e acum un mort, spune același imperial Iulian. Și ați ajuns să vă bateți joc de cele mai dragi ființe, Încătușându-le, tulburându-le evoluția prin mulțimea de parastase, pomeniri și alte alea. În antiteză - știu că-ți place nespus cuvântul ăsta - prin sacrificiile aduse strămoșului, păgânul Îi oferea - dacă vrei - energie Întru evoluție, dar neștirbindu-i libertatea. Și așa, dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
îi era prea de-ajuns pentru schițarea convingătoare a portretului psihologic. Aveai senzația că-i cunoșteai de mult pe marii ieșeni ai începutului de veac; coborau din pagina severă a manualului pur și simplu reînviau. Nu mai erau personalități osificate, încătușate în zgârcite capitole de dicționar, ci oameni în toată puterea cuvântului. Deși nu-i ierta, revelându-le cu nedesmințit umor cusururile, Leon îi creiona cu drag și cu respect. L-am crezut, mai întâi, ușor șuetard și prea aservit devizei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
sfera luminii adevărului, a binelui, a dreptății - Într-un cuvânt, a valorii. Metafora este clar explicitată În filosofia antică, dar primește o consistență cu totul deosebită În creștinism. În opinia lui Platon, educația este o „artă a răsucirii” ființei umane, Încătușată În lanțurile ignoranței, către „strălucirea focului” din afara peșterii, către imperiul valorilor absolute. Domeniul deschis vederii e asemănător cu locuința-Închisoare, lumina focului din ea cu puterea soarelui. Iar dacă ai socoti urcușul și contemplarea lumii de sus ca reprezentând suișul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
-ul este afectat, se pot produce mutații ale enzimelor, care nu mai sunt capabile să funcționeze, ceea ce împiedică celulele să se reproducă. Și acest lucru poate accelera îmbătrânirea. Radicalii liberi pot de asemenea să sudeze molecule împreună, adică să le încătușeze, ceea ce împiedică funcționarea lor corectă. Când radicalii liberi sudează moleculele proteinei din piele (colagen), pielea își pierde elasticitatea și suplețea și devine aspră și ridată. Vom vedea în capitolul 6 că anumiți antioxidanți pot menține pielea suplă și tânără. S-
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
și artele au avansat spre perfecțiune: "În timp ce guvernămîntul și legile se îngrijesc de securitatea și bunăstarea oamenilor adunați laolaltă, științele, literele și artele, mai puțin despotice și poate mai puternice, așează ghirlande de flori peste lanțurile de fier ce-i încătușează, înăbușă în ei simțămîntul libertății căreia îi erau destinați, îi fac să-și iubească sclavia, transformîndu-i în ceea ce numim popoare civilizate. Necesitatea a înălțat tronurile, științele și artele le-au consolidat... toate nevoile pe care poporul și le creează sînt
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
de opinia oamenilor; să vadă cu ochii săi, să simtă cu inima sa, să nu-l guverneze nici o autoritate, afară de propria sa rațiune"170. Prin intermediul științelor, literelor și artelor, societatea "așează ghirlande de flori peste lanțurile de fier ce-i încătușează, înăbușă în ei simțămîntul libertății căreia îi erau destinați, îi fac să-și iubească sclavia, transformîndu-i în ceea ce numim popoare civilizate"171. Omul civilizat nu mai este un om liber, ci a fost transformat într-un sclav, care, culmea, își
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
spasme muribunde-ar încorseta ființa-ți plăpândă, nu dispera! Fruntea să-ți fie către Sfântul Soare! Nu vei ști ce rază salvatoare îți poate înnobila ființa. Oricând se poate ivi licărirea de chihlimbar. Menită a ți înflori ființa, sperând. Să-ncătușăm suferința și să-mbrățLșăm amintirea gândului senin. Dorul, sete neostoită, își va așterne covor mângâios peste toată firea. în timp, așterne-se-va tăcerea - „umbra unor strigăte ucise” (Octavian Paler) și între cele două surori va curge noaptea marilor așteptări. „Chemarea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
așterne peste scenele lumii. și astfel, pentru eamlet, lumea devine o „închisoare...”, o încorsetare ca într o „coajă de nucă...”, pentru un rege „al spațiului infinit”, un rege al „nemărginirii” (actul II, scena 2). Dar și o provocare: „revolta spiritului încătușat în trup...” Oglindirea unui „suflet frumos (un „melancolic, subtil, ipohondru și-adânc...”, retras în sine însuși, care nu poate decide decât cu greu să iasă din această armonie interioară...” Ne putem întreba de ce această „natură nobilă...”, „greșește calea”? Viața lui
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ființarea unor astfel de momente, noi înșine ne simțim asemeni divinităților crepusculare pe care le adorăm aproape sau departe de revelarea realității lor. Fericirea ce ne pătrunde copleșitor ne oferă iluzia unei plutiri cu nuanțe transcendente peste grosierul imanentului care încătușează. Așadar, ne simțim liberi și regăsiți în pacea echilibrului ce pare a oferi sineității noastre liniștea unei protecții de nezdruncinat. Momentele de fericire sunt intraductibile secvențe în care spectrul primejdiei absentează bizar din conștiința ce-și uită vigilența sub presiunea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ea le antrenează își au originea în pedagogia educațională modernă. O emergență aproape spontană, cu multe deschideri și cu orizonturi surprinzătoare. Gândirea curriculară postmodernă a colonizat, în scurtă vreme, domenii ignorate, domenii uitate sau domenii tabu pentru gândirea pedagogică modernă. Încătușată în regulile metodei științifice, gândirea modernă nu a îndrăznit să se aventureze în zone ale formării personalității umane care păreau interzise demersurilor experimentale și interpretărilor raționale, logico-matematice. Gândirea curriculară postmodernă a escaladat cutezător și fără scrupule aceste granițe fantomatice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
el, acesta ar avea o influență negativă asupra școlilor și educatorilor 185. Excesul legislativ și normativ din școli este făcut în numele eficienței și al eficacității. Dar consecințele sunt negative. Directorii de școli și, mai ales, profesorii se pomenesc nu numai „încătușați”, fără libertate de mișcare și împiedicați să „gândească divergent”; sunt „înăbușiți birocratic” prin diferite obligații extraeducaționale care îi solicită să scrie tot soiul de rapoarte, analize, statistici etc.; activitatea de predare devine secundară în raport cu regulile de consemnare, descriere și analizare
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a fost complet vândut unei puteri străine! Iată ce-a zis „tova”: „...țărani, muncitori, prieteni și tovarăși! Acum 27 de ani, la 7 noembrie 1917, poporul Rus, marele nostru vecin și eliberator ne mai putând târî jugul cu care îl încătușase țarismul, s’a ridicat toți acei țărani și muncitori cari au fost organizați de mai înainte într’o mișcare muncitorească revoluționară (...)”. Dacă cititorul a putut înțelege ceva din acest gunoi propagandistic, e bine, deoarece noi n-am priceput mare lucru
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
mea păcatele omenirii, Te vei supăra și Vei trimite asupra lumii un nou Potop pentru a o curăța de păcate! Însă, fiind Fiul Tău, accept porunca Ta și destinul pe care mi L-ai pregătit! OȘTEANUL (ajuns lângă Iisus, îl încătușează și îl duce afară) POVESTITORUL: Dumnezeu, cântărind faptele bune și faptele rele făcute în timpul vieții de Iuda, înclină balanța înspre decăderea sufletului lui cu o treaptă și hotărăște ca în cea de a patra viață, sufletul să se întrupeze într-
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by I Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1719]
-
răpezit pe calea civilizației, cel mai nimerit mijloc de a ajunge la scoposul său”49.(Ghorghe Asachi) Organele de presă consolidau legăturile dintre românii aflați de o parte și de alta a Carpaților. Românii de la sud și est de Carpați, încătușați de o aspră cenzură sub domniile regulamentare controlate de consulii țariști, vedeau în „Gazeta de Transilvania” o modalitate „de a se recori, de a se resufla”50. George Sion vedea în această foaie „un organ politic al naționalității românilor”5
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
nu a resimțit aceeași enigmă plimbîndu-se cîteva zile prin București și Caracas, prin Havana sau Shanghai? Dar Sarcelles este poate suficient pentru neliniște... De ce nu vedem bîrna din ochi, de ce acceptăm inacceptabilul? De unde aceste legături ale imaginației în care ne încătușăm ca să putem îndura aberantul ca pe ceva natural? RĂSPUNSURILE "ȘTIINȚEI POLITICE" Limbile noastre moarte sînt cuvinte pentru a răspunde. "Ideologia dominantă" spunea marxismul. "Hegemonie", preciza Gramsci. Astăzi, ca să eliminăm acest reziduu copleșitor și inclasabil de măceluri disciplinare, vom spune "consens
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
puteam vedea aproape tot orașul. Îmi atrăseseră atenția palmierii. Unde te uitai erau numai palmieri și mă simțeam ca și cum aș fi la Miami. Deodată mi-am dat seama, pentru prima oară în mai mult de 10 ani, că nu eram încătușat și că nimeni nu era lângă mine, așa cum mă simțeam chiar când mă plimbam în Italia. Când am privit Caraibele de la fereastră, mi-am dat seama de încă ceva apa era atât de frumoasă, ca în Golful Neapole, dar eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
copiii. I s-a răspuns la modul cel mai jignitor, disprețuitor, suburban: Lasă c-o să-i săruți când vii, dacă te mai întorci vreodată; acuma n-avem timp. Întinde mâinile! Tata s-a supus și a întins mâinile. L-au încătușat. Cu basca pe cap, cu mâinile întinse și prinse în fiare, privea la mama și la noi în timp ce lacrimile îi curgeau fără voie pe obrazul cu barba crescută. Era în martie 1948. Peste o lună, chiar de Florii, mama va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sunetului. Care e viața sunetului? Au fost necesare ore În șir de investigație și lucru cu vocea pentru a simți aproape vizual mișcarea fiecărui sunet individual, ca În final să avem percepția totalității. Zeus-Krogon apărea de deasupra stâncii unde e Încătușat Prometeu. De acolo Îl trimitea pe Sheerga (Forța oarbă) să recupereze focul. Mișcarea era Înceată, stilizată, dar plină de intensitate violentă. Publicul nu putea să identifice o poveste sau vreun personaj, În afară poate de Prometeu. Cuvintele inventate aveau Însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lui Faust și-l forțează să semneze. Acest Început era important pentru că făcea un racord cu finalul operei, când zidurile Închisorii se deschid și Margareta, după moarte, e Însoțită de Îngeri, pe o muzică apoteotică, spre Paradis, În timp ce Faust rămâne Încătușat În suferință, Înconjurat de Mefisto și asistenții săi. Intuind că toată munca noastră de durată putea fi ruinată În cinci minute, am Încercat să argumentez: „Domnule Volpe, despre ce logică vorbiți ? Odată ce Diavolul intră În spațiul locativ al savantului, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
De câteva ori în viața mea, când am fost lovit de mari nenorociri, am avut o senzație de ușurare și de liberare de toate obligațiile pe care le aveam și care, fără să fi vrut să mi-o mărturisesc, îmi încătușau viața... Cu Vally nu cred să mă mai fi întâlnit, el fiind închis într-o celulă mult mai mare, de vreo patruzeci de persoane, față de care odăița mea, relativ intimă, mi se părea un mic paradis... Arestații veneau, alții plecau
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
intrare, pentru că de acolo vin primele impresii ce țin de sublim. Vă rog să încercați să intrați în pielea europeanului ajuns pentru prima oară în India, speriat de necunoscutul ce-l aștepta, dornic de libertatea turistului înfometat de nou, dar încătușat de o disciplină voluntar acceptată, șocat de multitudinea de imagini pentru care va obține informații ceva mai târziu... Încercați să vizualizați cu ochii minții femei pentru care cel mai firesc mod de a umbla pe stradă era în tradiționalul sari
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
-ntoarcă la viață, împreună cu gustul catifelat al mierii. Vrăjitoare O pisica neagră, cu privirea demonică, mă așteaptă mereu pe după același colț. Ochii ei mă scrutează, aparent indiferenți; și totuși, izbutesc să citesc în ei tortura atroce a unui suflet nobil, încătușat într-un trup de animal. Poate c-ar vrea să-mi spună povestea lui: să fie oare aceea a unui prinț, victimă a făcăturilor maligne ale unei vrăjitoare? Gol Sunt înconjurat numai de gol... de un gol imens, fără capăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
131 mai mult pe aproapele tău și crezi și în suferința altora. Atât bogăția cât și sărăcia au dimensiunea și laturile lor ascunse. Numai destinul poate interveni între aceste două stări opuse. El te poate ridica, crucifica sau te poate încătușa. Umplându-și plămânii cu aerul curat din afara adăpostului, pășea încrezătoare și triumfătoare cu pași siguri spre un nou început. Arăta ca o floare cu doi boboci, iar pe dinăuntru era ca o buruiană ofilită de soare. Partea a II-a
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
respire lumina la care visase să ajungă și pe care o chemase necontenit. Inima îi bătea într-un ritm regulat iar vibrațiile ei încercau cu mari emoții de fericire ajunsă într-o lume fără confuzie, după atâta timp. Viața o încătușase și tot ea o premiase. Dumnezeu o binecuvântase în a fi fericită alături de nepoți și de copiii ei. Venise vremea să se bucure, așa cum toți merităm o viață mai bună. Acum se înarmă cu răbdare multă, o virtute menționată și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]