531 matches
-
mult timp, pe vremea când puteai să spui așa ceva fără să ți se râdă în față.) Eu și Shane eram atrași unul de celălalt pentru că gândeam la fel. Eram conștienți de viitorul care ni se pregătea - țintuiți într-un loc, încătușați în slujbe plictisitoare, stresante, pentru a putea plăti ipoteca pe cine știe ce casă sinistră - și am hotărât să încercăm să trăim altfel. Așa că am călătorit, ceea ce a stârnit reacții foarte ostile. Maggie spunea despre noi: — Îți spun că se duc peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dându-mi aerul de ins integru. De câte ori nu m-am lăsat miluit, totuși, cu scuza că așa-i tradiția, să nu refuzi sau să jignești omul care-ți dă. Și alte baliverne. Geme în mine neamul de milogi. Educația a încătușat doar instinctul. El se zvârcolește însă hulpav, așteptând prilejul doar să țâșnească slobod. Nu știu dacă a refuza plocoanele înseamnă a fi moral. Cred doar că este o teamă orgolioasă să mă mânjesc doar pentru câțiva dolari. Dar pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu mine, dar eu te respect pentru că ai făcut-o din firea ta pătimașă și nestatornică. Va veni vremea când tu singur te vei întoarce pentru că niciodată nu câștigi drept mergând pe drumuri strâmbe.” Și suferința mai spuse: - Te-am încătușat, omule, ca să știi să ierți! Și pentru că fiecare este părticică din același Totuna al Trupului și Spiritului universal, face parte din aceeași plămadă de pământ, simțire, crezământ, din aceeași respirație a Marelui Timp cu menirea de ridicător al său în
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
Angelica. Tocmai în ziua aceea ea fusese adusă și legată de stâncă, în așteptarea monstrului marin care trebuia să vină și s-o mănânce. Când a ajuns lângă ea, Rogero exclamă: Ce mâini crude, ce suflet barbar te-a putut încătușa în aceste lanțuri? Angelica a izbucnit într-un torent de lacrimi care a fost la început singurul ei răspuns; apoi, cu glas tremurător ea i-a dezvăluit înfricoșătorul destin ce o aștepta. În vreme ce vorbea astfel , un vuiet grozav s-a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
genunchi, cu mâinile împreunate, gata să se roage. Danny se lăsă pe vine lângă el, cu țeava ațintită la firicelul de sânge ce se scurgea de pe fața omului. Insul bolborosea rugăciuni. Danny își scoase cătușele, puse revolverul în toc, apoi încătușă încheieturile celuilalt în poziția aceea de rugă. Nou-venitul se uită la Danny de parcă ar fi fost Iisus. — Polițist? Ești polițist? Danny încuviință. Paloare de deținut, pantofi de pușcărie, haine de căpătat și recunoștință fiindcă fusese prins de către un polițist în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mal o luă înaintea lui Dudley spre geamul cu pricina. Privind înăuntru, văzu un bandit pe care îl arestase înainte de război. Vincent Scoppettone, unul din băieții răi ai lui Jack Dragna, stătea la o masă fixată de podea, cu mâinile încătușate de un scaun sudat și el de podea. Detectivul Upshaw stătea cu spatele la perete și își umplea un pahar cu apă de la un dozator fixat în perete. Scoppettone se foia pe scaun, iar uniforma lui de pușcăriaș al comitatului era leoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și auzi pași în spatele lui. Întorcându-se, văzu doi indivizi uriași, cu armele îndreptate spre el. Încercă să scoată pistolul, dar un pumn uriaș, ca o măciucă de oțel, îl lovi înainte să ajungă la el. *** Când își reveni, era încătușat de un scaun. Simțea că îi vâjâie capul, îi amorțiseră încheieturile mâinilor, iar propria-i limbă i se părea uriașă. Ochii lui se opriră asupra cabinei de interogare, cu trei siluete masculine așezate în jurul unei mese pe care se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Pe Mini o enervau ca un ferăstrău când zgâriau sugativa în formă de game și arpegii, cu sunetul suplimentar de castaniete ale falangelor, acompaniament muzical obicinuit al nesuferitului Rim. Căci avea pentru ilustrul doctor o aversiune strictă, pe care o încătușa; de o parte, afecția pentru Lina, de altă, interesul pentru descoperirea posibilă, pentru vreo schiță sau proiecție viitoare cu putință a "trupului sufletului". Mini pase la loc, pe birou, cartonul mic al fotografiei Lenorei. Rim o întrebă dacă știe că
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ale ocrotirilor înțelepte. Atunci ea va rămâne copilăroasă și negativă, ostenită și fericită ca amanta care a dăruit și a primit. Gândurile care s-au cununat sunt plăceri izbăvite, care pică și lasă o alveolă nouă. Dar trupul sufletesc e încătușat în făptură și, ca să se împărtășească, străbate delicioasa ei învelitoare, de aceea acum Mini își simțea mâinile nerăbdătoare să țină alte mâini în ale ei, ca să ajute astfel elocința gângavă și tandră a povestirei ei: - Să fi văzut tu azi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
îndrăgostiți încă te recunoscfiecare pas al tău își teme, la fel ca atunci, încercarea. N-aș vrea să plâng, dar brașele tale îmi desenează pe trup aceeași poveste de demult, când din mine creșteau liane de dornu te-am putut încătușa cu ele ... Știu că rătăcești pe margini de genuni. Acum, în fiecare seară Căutări prin vara arsă de cuvinte 151 trezesc stelele baston alb să-ți fie în rătăcirea-ți oarbă. încă te mai aștept, în fiecare dimineață când stelele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
totdeauna tragic. Ne vine acest răspuns gîndindu-ne la Eminescu. Omul e un comediant al prostiei, când nu e demn de compătimit, răspunde Caragiale. Iar Bacovia ni-l arată strivit de ploi putrede și amurguri violete, în timp ce Arghezi ni-l arată încătușat în lupta cu sine, încercînd să se definească prin cuvânt. Nu găsim ușor un răspuns în opera tăcută a lui Rebreanu: omul ar fi, după el, o ființă slabă, strivită de marile structuri în criză, în care trăiește și pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ochii spre Baltă, În buruienile din curtea unui poet și pictor, și se uita cum ardea porumbul - mândria Directorului de IAS. Poetul ieșise În chiloți din casa dărâmată și urla. Chiar În acea noapte veniră mașinile de la garnizoană. Cătănuță fu Încătușat, cu toate că avea un braț frânt. Ancheta la fața locului n-a durat cine știe cât și, la destul de puțină vreme, Întâmplarea nu mai păru așa de Însemnată. Despre soldatul Cătănuță, În calitatea lui de sabotor al economiei și al securității alimentare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apoi, fără să știe, se așezase, proptind cu brațul sănătos pe cel frânt, În curtea plină de bălării a unui profesor bețiv, ca să privească, mai mult fascinat decât Înspăimântat, incendiul care Își repezea flăcările până la cer. După ce soldatul Cătănuță fusese Încătușat, cu tot brațul care Îi atârna, și zgomotele se potoliseră În curtea Îmburuienată, poetul și pictorul Marin Foiște găsise acea pânză pătată de sânge și plină de țărână. O ridicase, o scuturase, o clătise În apa verzuie a primului canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
primei palisade de pe Muntele Oiwa, se auzea un sunet straniu. Cât de adânci erau visurile stăruitoare ale scurtei nopți de vară! Pantele Muntelui Oiwa, apărate de Nakagaba Sebei, și Muntele Iwasaki, ocupat de Takayama Ukon - centrul fortificațiilor lui Hideyoshi - erau încătușate în cețuri și atât de liniștite, ca și cum nimeni n-ar fi știut despre torentul de oameni care se apropia. Construcțiile de la fortăreața de pe Muntele Oiwa se desfășuraseră simplu și rapid. Nakagaba Sebei dormea într-o colibă, lângă metereze, la jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scântei se ridică în văzduh, risipindu-se într-o vijelie de stele căzătoare. Mici și îndărătnice stoluri de păsări de foc, scânteile se revărsau spre Amara în zbor sinuos, ca împinse de o putere misterioasă. Reculegîndu-se din tulburarea ce-i încătușa pe toți, plutonierul Boiangiu murmură cu un glas răgușit de spaimă: ― Mi se pare, măi creștini, c-a sosit revoluția! Capitolul IX FOCUL 1 Joi dimineața, soarele răsărea în Amara prevestit de zori mai roșii ca totdeauna. Orizontul vopsit de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ființarea unor astfel de momente, noi înșine ne simțim asemeni divinităților crepusculare pe care le adorăm aproape sau departe de revelarea realității lor. Fericirea ce ne pătrunde copleșitor ne oferă iluzia unei plutiri cu nuanțe transcendente peste grosierul imanentului care încătușează. Așadar, ne simțim liberi și regăsiți în pacea echilibrului ce pare a oferi sineității noastre liniștea unei protecții de nezdruncinat. Momentele de fericire sunt intraductibile secvențe în care spectrul primejdiei absentează bizar din conștiința ce-și uită vigilența sub presiunea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
un cal de povară supraâncărcat. Acum oare ar mai fi în stare să lucreze așa cum nu mai lucrase niciodată? Uneori avea senzația că străbate ceruri vaste, alteori i se părea că e închingat într-o verigă de oțel, că e încătușat, înrădăcinat în locul unde se afla. Câteodată avea impresia că de-a lungul tuturor chinuitoarelor metamorfoze prin care trecuse, urmărise, de fapt, una și aceeași idee. Se afunda în haosul primar și ieșea apoi la suprafață încleștând în mână cochilia fragilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de unde să știu că iubirea dintre două ființe nu e egală, că balanța atârnă când într-o parte, când într-alta după imponderabile de care arar ne dăm seama. În cazul nostru balanța atârna în favoarea ta, lanțurile cu care mă încătușai erau mai puternice decât ale mele. De ce te-am judecat luîndu-mă pe mine drept unitate de măsură? Bărbatul, datorită se vede eului său așa-zis "superior", se dă dragostei cu prudență, păstrând rezerve pentru sine, de aceea își păstrează, măcar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o nouă viață cu alți oameni, alt decor, chiar alt aer. "Une autre vie! Une autre vie!" cum striga odinioară M-me de Stael, fără să fi fost în pielea mea. N-am putut. Prea tîrziu! Mă simțeam legată de casă, încătușată de pământ și obosită, obosită, obosită... Aveam nevoie de odihnă multă și lungă, să nu se mai sfârșească. O odihnă pe care nu ți-o dă altcineva decât moartea. Căci de atâtea ori viața e mult mai grtd decât moartea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mea păcatele omenirii, Te vei supăra și Vei trimite asupra lumii un nou Potop pentru a o curăța de păcate! Însă, fiind Fiul Tău, accept porunca Ta și destinul pe care mi L-ai pregătit! OȘTEANUL (ajuns lângă Iisus, îl încătușează și îl duce afară) POVESTITORUL: Dumnezeu, cântărind faptele bune și faptele rele făcute în timpul vieții de Iuda, înclină balanța înspre decăderea sufletului lui cu o treaptă și hotărăște ca în cea de a patra viață, sufletul să se întrupeze într-
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
Ultimul otgon Caice, luntrii se contopesc cu malul, Parâme și otgoane amarnic le încătușează. În pântecele lor se sparge valul Și liniștea în aer cu greu s´așază. E mare foamea lor de țărmuri noi Și freamătă din zori nerăbdătoare Să plece, să se-ntoarcă apoi Spre´aceleași luturi primitoare. Încerc s-ajung la
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93382]
-
măreață decît cele mai mărețe turnuri Înălțate de om, mai trainică decît oțelul și piatra. Iar apoi Întruchipările morții s-au trezit și-au Început să-i dea tîrcoale și nu mai puteam s-o văd acum decît Încremenită și Încătușată de-o putere infamă și arogantă, care nu putea fi Înfruntată și Învinsă de nici o ființă omenească, iar eu nu puteam face nimic altceva decît să-mi zdrobesc viața și creierii de asfalt, cum făcuse omul acela, sau să Înnebunesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nimic altceva decît să-mi zdrobesc viața și creierii de asfalt, cum făcuse omul acela, sau să Înnebunesc cumplit către o moarte mînioasă printre atîția alți atomi fără nume, fără chip, ai furnicarului uman de pe fața pămîntului. Am văzut-o, Încătușată fără scăpare de viața imensă, complexă și coruptă a orașului - o viață ucigătoare, perversă și sterilă, ce sălășluiește lent În uriașele Încăperi ale nopții strălucind de finețea vătămătoare a mîndriei și urii, acolo unde răsună doar cuvinte frumoase și curtenitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sentiment de inferioritate, care-l făcea să-i invidieze pe toți oamenii obișnuiți, care-l făcea să regrete acel accident al naturii și al nașterii prin care un spirit sălbatic, mîndru și iute ca gîndul, fierbinte ca focul, a fost Încătușat Într-o asemenea temniță caraghioasă. Iar acest sentiment de rușine și Înjosire și de ură față de propriul său trup este cel mai dureros sentiment pe care-l poate avea un om Înalt, cea mai mare nedreptate pe care o suferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu grijă a bucății de hârtie care fusese cu atâta discreție identificat ca fiind identitatea cele mai importante mașini care existase vreodată pe Pământ. Îi legară picioarele cu o sfoară la glezne și la genunchi. Încheieturile și brațele îi fură încătușate la spate. Și fu întins pe sofaua care se afla lângă peretele din fața celui unde se așezaseră din nou acei indivizi. - Să stai acolo! comandă rotofeiul. Domnul Blayney trebuie să sosească. "Blayney" - spuse Gosseyn. Dar nu-l rosti cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]