550 matches
-
de timp, cît despre concentrarea, atenției introspective asupra spectacolului intrapsihic al neîncetatei lupte dintre elan și vanitate. Dimpotrivă, timpul și energia sînt irosite prin absența autocontrolului, ceea ce lasă total la latitudinea meditațiilor vanitoase încarnarea lor și uciderea elanului. Elanul se încarnează pas cu pas, în măsura în care reușește, grație spiritului rațional valorificator, să combată zilnic falsele motivații psihopatice încă de la ivirea lor insidioasă în intrapsihic. Termenul "a se încarna" posedă un sens precis dacă îl înțelegem pornind de la rădăcina sa lingvistică: omul trăiește
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ceea ce lasă total la latitudinea meditațiilor vanitoase încarnarea lor și uciderea elanului. Elanul se încarnează pas cu pas, în măsura în care reușește, grație spiritului rațional valorificator, să combată zilnic falsele motivații psihopatice încă de la ivirea lor insidioasă în intrapsihic. Termenul "a se încarna" posedă un sens precis dacă îl înțelegem pornind de la rădăcina sa lingvistică: omul trăiește spiritual și trupește. Carnea-somă este vie atît timp cît este animată de spirit: intenționalitatea rațional motivantă (elanul motivant). Dacă intenția animantă moare, soma nu mai este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pornind de la rădăcina sa lingvistică: omul trăiește spiritual și trupește. Carnea-somă este vie atît timp cît este animată de spirit: intenționalitatea rațional motivantă (elanul motivant). Dacă intenția animantă moare, soma nu mai este decît materie inertă. Spiritul trebuie să se încarneze (etimologic, cuvîntul provine de la "carne"), el trebuie să intențio-nalizeze rațional materia pentru ca organismul să poată trăi rațional și armonios din punct de vedere psihosomatic. Dimpotrivă, vanitatea duce la degradarea psihicului: ea distruge elanul animant și intenția de armonizare a acestuia
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ca o grație decurgînd din "sursa" esențială și misterioasă. Comuniunea simbolică constă în a bea vinul, simbolul sufletului și al sîngelui, în a mînca pîinea, simbolul trupului și al spiritului (purificat de dorințe), al trupului în care spiritul s-a încarnat și care devine astfel simbolul spirtului: simbolul adevărului esențial, hrana spiritului uman. Comuniunea aceasta simbolică prefigurează efortul de eliberare reală, de purificare săvîrșită pe tot parcursul vieții, ei neavînd sens decît în măsura în care promisiunea simbolic prefigurată devine chip și realitate. Profunzimea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în același timp o minciună imaginativă: dacă mitul nu ar fi fost trăit cu adevărat, dacă eroul-învingător nu ar fi fost un om viu în carne și oase, atunci simbolul central, afirmația simbolică " Spiritul s-a făcut carne", simbolismul "Cuvîntului încarnat" nu ar mai avea sens. A înțelege mitul mîntuirii înseamnă să înțelegem realitatea mitului lui Iisus, exemplul real, deși acesta are doar o semnificație directoare, să înțelegem realitatea energetică și supraconștient motivantă a imaginii simbolice a lui Cristos. Exemplul salutar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
frontierele, coexistînd cu state naționale a căror pondere în economie culmea paradoxului! a crescut spre 5,0% din PIB. Triumful pieței pare să conducă la propria-i reconsiderare. Se reconfigurează mari "concurențe strategice". Universalitatea pe care fiecare pretinde că o încarnează, împotriva tuturor celorlalți, bulversează ordinea firească a lumii și se opune ordinii divine, încercarea de a impune anumite valori particulare, de a crea o societate-lume condusă de o singură putere globală, care să regleze crizele, furtunile și ravagiile planetare nu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ei), pe lîngă simplismul său ridicol, este una paranoidă, extrem de periculoasă, care a făcut mult rău în istorie. Cu o cultură politică profund marcată de puritanismul neoprotestant, în care reapare ideea de popor ales, George W. Bush e convins că încarnează Binele în cruciada împotriva Răului (evil în engleză, imediat asociabil cu devil -diavol), cu un aer mesianic ce nu e nou în politica americană, dacă ar fi să ne amintim numai de Wodroow Wilson, Joseph McCarthy și Ronald Reagan. De
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
decît Berlin?" Este ușor de sesizat rolul istoric pe care și-l reasumă Germania, "patria politică a Noului Centru", cum o considera Schröder. Renaște pangermanismul? Germania se crede destinată să domine lumea, cel puțin de pe vremea Sfîntului Imperiu Romano-German, care încarna ideea suveranității universale, idee primitivă, răspîndită în întreaga lume. Chiar dacă respectivul imperiu s-a prăbușit, forma ideologică corespondentă a subzistat la poporul german. Oricît de integrată ar fi țara sa, germanul se simte mai întîi german și, numai traversînd această
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de o viziune pozitivistă, înconjurîndu-se de metereze teoretice de îndată ce un sentiment oricît de fragil iubirea, sau bucuria de a trăi încearcă să scape de regulile jocului social, de condiționarea dorinței sau a dominației. Cel de-al doilea, "agrégé" de litere, încarnează pînă la deriziune mizeria unui profesor rătăcit, care își caută răspunsurile pe piața de consum amoros, din care este exclus pe motiv de stîngăcie și timiditate, condamnat să rătăcească între cluburi naturiste, cercuri de eșanjiști, cercuri orgiastice sau comunități New
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu încetează să ne uimească și să ne încînte. Ca și autorul însuși, jovial, deschis, histrionic, dar care-ți alunecă printre degete în clipa cînd crezi că ai început să-l înțelegi. Sunt ceva decenii de cînd Jean d'Ormesson încarnează spiritul francez prin excelență, un spirit șampanizat, malițios, care forfotește spumos în mintea cititorului. Și asemenea băuturilor fine, se bonifică an după an, astfel încît ultimul său opus reprezintă un adevărat tur de forță. O îndrăzneală nemărginită, aproape o impietate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Kultur, și face trimitere la "nihilismul și colapsul valorilor în cultura europeană", care, în concepția autorului, ar fi provocate de vechiul istorism, de impresionism și nu în ultimul rând de structuralism. De asemenea, Pannwitz utilizează și sintagma "om postmodern", care încarnează o serie de trăsături desprinse din concepția filosofică a lui Nietzsche. O altă utilizare timpurie a conceptului îi este atribuită lui D. C. Somervell, într-un comentariu al primelor șase volume din A Study of History (1947), semnate de către istoricul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
alegerea pe care-o poate face e dinainte imobilizată; îi rămâne doar iluzia unei distincții personale. Vrând să adauge ceva care o va singulariza, conștiința se reifică și mai mult în amănunte. Tocmai acesta e paradoxul alienării: alegerea vie se încarnează în diferențe moarte"351 (s. a.). Personalizarea sau "cea mai mică diferență marginală" se constituie ea însăși într-o constrângere ce contribuie la proliferarea sistemelor de obiecte; Baudrillard remarcă însă că instituirea diferențelor de statut prin intermediul posesiunii de obiecte introduce de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
determinarea valorilor. Astfel, audiența votează pentru finalul piesei sau filmului, actorii cooptează publicul în dezvoltarea piesei de teatru, ajungându-se la jocuri de puteri proprii, personalizate. Arta, în același timp, poate deveni ușor propagandă, căci ea utilizează "mitologii" postmoderne care încarnează "demoni precum bărbați albi, sănătoși, corporațiile multinaționale, sfinții, femeile, homosexualii, săracii, minoritățile rasiale și oricare altă victimă, incluzând artistul suferind" (Gene Edinard Veith Jr., Postmodern Times. A Christian Guide to Contemporary Thought and Culture, Crossway Books, Illinois, 1994, p. 107
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mai poate găsi o aplicare reală în societăți atît de complexe, ea trebuie să fie detașată de orice interpretare prea concretă conform căreia suveranitatea populară ar fi încarnată în membrii unei colectivități (...). Suveranitatea populară complet dispersată nu poate să se încarneze decît în forme de comunicare fără subiect (...) care reglează fluxul formării opiniei și al voinței"35. Cu alte cuvinte, este vorba de un spațiu public fluid, care corespunde unui sistem politic la fel de imperceptibil. De atunci însă, filosoful german pare să
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
-i crească fără tată. Odată cu aceste evenimente postmoderne, apropiate și de succesul marcusian al freudo-marxismului în anii 1960, "toată literatura pare sexistă". (12, p. 72) Lipsiți de "cărți favorite", de "eroi preferați", tot mai incapabili să vorbească despre personajele care încarnează răul, studenții "nu mai au o imagine a sufletului perfect, prin urmare nu mai tânjesc să aibă unul". (12, p. 75) Dimpotrivă, ei se lasă subjugați de noile ritmuri muzicale (pop, rock, manelele sud-estice), de melodii barbare, care conduc sufletul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
separării indivizilor de rolurile lor sociale, a răspunderii morale de particularitatea fiecărui individ ce intră în componența comunității. Dacă în societățile premoderne personajele morale caracteristice se defineau prin virtuți și vicii, în societatea contemporană dominată de individualismul liberal personajele care încarnează acest individualism sunt estetul bogat, managerul birocrat și manipulator, terapeutul-psiholog și alți "experți" chemați să amelioreze dezechilibrele și suferințele spirituale ale oamenilor. Istoriei pe termen "scurt" autorul îi adaugă tradiția filosofică a virtuților din cultura occidentală, rezumată la trei serii
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Salomeea în pictura Ceciliei Cuțescu-Storck / 342 XI.5. Frederic Storck Salomeea / 348 XI:6. Kimon Loghi: Postmortem Laureatus / 351 Capitolul XII. XII.1. Locuința artistului: mizanscene simboliste / 357 XII.2. Burghezul gentilom Nicolae Petrașcu / 366 XII.3. Casa Storck exotismul încarnat / 368 Capitolul XIII.. XIII.1. Pictorul vieții mondene Emilian Lăzărescu / 377 XIII.2. Sigmund Maur, Theodorescu Sion și spectacolul de cabaret / 379 XIII.3. Mișu Teișanu și jocul cu măști / 381 Concluzii / 385 Bibliografie / 387 Prefață Odată cu cartea lui Angelo
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictura acestuia și aceea a lui Gustave Moreau. "Plasați într-un raport de echivalență, Moreau și Burne-Jones fac schimb de trăsături, pentru a forma imaginea unică a unui ideal pictural de pictură "poetică" așa cum este el configurat de către scriitori. Simbolismul încarnat de Moreau se regăsește într-un raport de sinonimie cu prerafaelitismul reprezentat de Burne-Jones"83. Frăția prerafaelită (Pre-Rapahelite Brotherhood)84 fondată la Londra în 1848 se bazează la început pe prietenia și admirația reciprocă a trei tineri artiști, William Holman
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca pe o sinteză între cele două figuri, feminitatea agresivă și subversivă, pentru că preia atributele rațiunii, dar poartă întregul arsenal de seducție al feminității, cu alte cuvinte, feminitatea înarmată cu atributul viril al cunoașterii și al voinței de putere. Nu încarnează Lou Andreas-Salomé, în epocă, un astfel de personaj ambivalent, în proximitatea căruia Nietzsche se complace într-o postură abia camuflat masochistă? În 1891, comisia artistică a Universității din Viena înaintează Ministerului Educației planul pentru decorarea plafonului Marelui Hol al Aulei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
povestiri (1877) -, cartea lui Gustave Flaubert. Salomeea lui Flaubert constituie expresia de sensibilitate decadentă a unei femme fatale: nu curtezana pentru care viciul constituie o a doua natură, ci nimfeta, statut ambiguu în care feminitatea relevă condiția originară a răului încarnat în malefica fecioară. Feminitatea în stare pură, originară, relevă cruzimea și, paradoxal, un viciu funciar, instinctual, de dinainte de păcat, anistoric, ca în povestirea lui Barbey D'Aurevilly, Cea mai frumoasă iubire a lui Don Juan. Paradoxul decadent al acestui "monstru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
împinge mai departe această situare într-o lectură verticală a tabloului, prin împărțirea sa între cele două volete, urmărind o altă analogie. În iconologia tradițională, la picioarele crucii pe care este răstignit Mântuitorul apare un craniu, alegorie a vechiului om, încarnat în persoana lui Adam, pe care, prin sacrificiul său, Iisus îl eliberează. Inversând ordinea de lectură a voletelor, avem în persoana Sfântului Ioan Botezătorul imaginea martirizării lui Iisus, transpusă în ecuația decadentă, unde agentul răului este feminin, Salomeea, și nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
suveniruri cu caracter estetic își au locul lor în economia simbolică a interiorului care configurează un spațiu deschis prin sugestie unui evazionism delectabil pentru care Pompei, Napoli, Paris, Constantinopol, reprezintă deopotrivă repere reale și imaginare. XII.3. Casa Storck exotismul încarnat Asemeni simbolistului belgian Fernand Khnopff, care-și încredințează viziunea unui arhitect, casa fiind făcută după planurile sale în 1900 și semnate cu monograma sa în aur -, și Frederic Storck împreună cu soția sa, Cecilia Cuțescu-Storck, colaborează cu arhitectul Alexandre Clavel în vederea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu multă vreme în urmă, Răul era expresia perversității aparte a unei rase, a unui popor sau a unui stat al cărui caracter diabolic se opunea caracterului nostru angelic. Astăzi Răul este ideologizat, birocratizat, tehnicizat, anonimizat. El nu mai este încarnat în persoana unui Conducător responsabil. După Hitler, Stalin și într-un anumit sens Mao, nici un individ nu mai este stăpîn al trăsnetului; la urma urmei, distrugerea ar putea fi cauzată astăzi de o eroare de computer. În ceea ce privește Binele, acesta a
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
impune remodelarea eco-sistemică și comprehensivă a conceptului modern de "ideologie". Definițiile curente ale ideologiei se referă la aceasta dintr-o perspectivă exterioară, ca la un obiect văzut de un observator imobil și neimplicat. Concretizat printr-un text-discurs, obiectul ideologic se încarnează într-o "metapovestire" despre devenirea și transformarea politică a lumii, văzute de pe pozițiile și exprimând interesele unei clase, ale unui grup social, sau ale unui anumit partid. Desigur, ideologiile ca "obiecte ideologice" dinamice și concurente există, peisajul acestora devenindu-ne
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
un german 831.000 cetățeni (cifre din 2007)8. Reprezentativitatea și omogeneitatea Parlamentului European sunt de altfel afectate și de absența unei legislații electorale uniforme la nivel european. Într-adevăr, "capacitatea instituțiilor alese de a reprezenta cetățenii și de a încarna legitimitatea lor depinde de legile ce reglementează alegerea acestora. Or, alegerile deputaților europeni sunt încă reglementate de legislații electorale naționale foarte diferite"9. Există, e drept, o serie de principii ce se regăsesc în diferitele legi electorale naționale (scrutinul de
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]