545 matches
-
moderne, deci a majorității statelor europene. Ieșit victorios asupra spiritului Vechiu-lui Regim, iluminismul a deschis calea romantismului, a scientismului (Renan), a determinismului, în detrimentul religiei, al moralei, al metafizicii etc. Rațiunea a prins a se elibera de constrîngerile credinței, știința ca încarnare a rațiunii devenind ea însăși un obiect de cult, de credință. În L'Avenir de la science, Renan își propune explicit să inculce credința în rațiune, considerîndu-se un preot de tip nou. "Știința este religia mea", va repeta el în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
implică respingerea sa radicală. Refuzînd scientismul, naționalismul, egocentrismul, nu se renunță la principiile care constituie idealul umanist și care sunt la baza ideii înseși de democrație. Statele existente actualmente, în grade diferite desigur, sunt încă departe de a reprezenta o încarnare perfectă a acestei generoase idei, lăsîndu-se uneori/deseori ghidate de prin-cipii care îi sunt profund străine. Oricum, idealul umanist are încă un lung drum înainte. Perspectiva liberală consideră individul drept un atom, o ființă indivizibilă, în vreme ce comunitarienii dezvoltă un adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
daoismului, construit în jurul lui Tao, Marele Principiu. Astăzi asistăm la o revenire în forță a ideilor gnostice. Să aibă contemporanii noștri mai multă nevoie de idei decît de personaje mitologice? Sau poate să vadă în ele, mai mult decît altădată, încarnarea unor idei superioare?... Tot mai plină de conștiință, știința contemporană are nevoie de o nouă lumină, una care să nu vină din ea însăși, ci de dincolo de această lume. Am fost înșelați și amăgiți de o știință profană și ne
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
bachelardieni Luceafărul Îi propune fetei o „pteropsihologie” În care converg aripa, Înălțarea, săgeata, puritatea și lumina... „ușor el trece ca pe prag/ pe marginea ferestrei / și ține-n mînă un toiag./” Întîlnim aici funcția sociologică a suveranității sceptrul, toiagul e Încarnarea sociologică a proceselor de Înălțare. Dar sceptrul mai este conotat și ca falus, arhetipul monarhului patern și dominator ... (Bachelard) . Ochiul sau privirea simt Întotdeauna legate de transcendență. Lumina este cuvin tul, claritatea, cuvîntul care creează universul, logos pantokrator, logos spermatikon
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
nu omul gîndește lumea, ci lumea gîndește în om; la fel ca în fizica cuantică, omul nu este subiect observator, ci participant. Cioran pare să fi pierdut însă sensul alunecării imperceptibile, căci își descrie căderea în lume ca pe o încarnare nefericită în loc să vadă în ea o trecere. Același lucru e valabil pentru dimensiunea temporală, pe care Cioran o trăiește ca pe o damnare, în vreme ce durata și eternitatea se confundă în conștiința arhaică a românilor care, mai mult decît alte popoare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
medicul observă că artiștii își disociază personajele de violențele fazelor convulsive pentru a păstra doar "o poză expresivă, o pură atitudine pasională"360. O întâlnim în picturile lui Fernand Khnopff, la femeile sale de expresie melancolică, care dau impresia unor încarnări onirice, unor "apariții". Cel care se ascunde sub pseudonimul Y Grec, consemnează expoziția sculptorului român George Swiacinsky, doctor în chirurgie la Iași, care a renunțat la chirurgie pentru a se dedica artei în urma unui accident tragic al soției sale. Cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
femeii fatale și pe transa erotic-ucigașă. În acest fel, mitul păcatului originar este resemnificat; nu terțul demonic de aspect ofidian este cel care provoacă ruptura definitivă de divinitate și alungarea din climatul edenic, ci femeia care este asimilată agentului disolutiv, încarnare a răului originar. Femeia constituie sursa privilegiată a răului întruchipat de sexualitatea ei, de aceea șarpele din simbol, asociat păcatului, devine un element integrat corporalității feminine. Între 1891-1893 și 1906 (1912?), Franz von Stück pictează o serie de variațiuni pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Tristan und Isolde și ciclul Ring ului. Asocierea morții și a erosului se găsește chiar în centrul formulei decadente și este ilustrată excelent de pictura lui Kimon Loghi, Postmortem Laureatus (1896), tablou asupra căruia vom reveni. Imaginea erotic-macabră, constituie o încarnare a dialecticii care stă la baza conlucrării celor două principii, transferat în sfera artei prin aluzia din titlu și cea iconografică, din pictură. Pe genunchii unei adolescente al cărei chip poartă amprenta unei voluptăți dureroase, se află un craniu înpodobit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
le ține cu un gest absent, nu există tablou care să omită detaliul floral. Pallady exagerază puțin statura ei pentru a realiza un efect de longilinitate. Despletită, cu picioarele goale în iarbă și un aer pierdut, Ofelia este una din încarnările Melacoliei simboliste, o ipostază a alienării trecută printr-un filtru poetic. În același registru ar putea intra o ilustrată a lui Kimon Loghi intitulată Gioconda, unde personajul degajă un aer de mister, care vine și din contrastul dintre zâmbetul aparent
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
eliberate de învingătorii și eliberatorii deveniți între timp cele două super-puteri mondiale. În acel moment ideea europeană va ieși din negura în care era exilată din secolul al XVI-lea și va afla un început parțial, limitat și circumspect de încarnare. A trebuit ca Europa Timpurilor moderne să se stingă ca să existe o primă voință de naștere europeană. Această primă încarnare a unei idei europene meta-naționale are drept motor voința vitală de a exorciza spectrul vechii Amenințări și pe cel al
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
negura în care era exilată din secolul al XVI-lea și va afla un început parțial, limitat și circumspect de încarnare. A trebuit ca Europa Timpurilor moderne să se stingă ca să existe o primă voință de naștere europeană. Această primă încarnare a unei idei europene meta-naționale are drept motor voința vitală de a exorciza spectrul vechii Amenințări și pe cel al noii Amenințări. Cuplul franco-german Spectrul Germaniei naziste planează încă la sfîrșitul anilor '40. Nu se știe dacă hitlerismul, pangermanismul, imperialismul
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
pentru confederația ce abia se pusese pe picioare, mai ales că opiniile asupra Europei erau foarte divergente, mergând de la mișcările de centru-dreapta, federaliste, la cele de extremă-dreapta, naționaliste, la cele de extremă-stângă ce văd în procesul de integrare europeană o încarnare a capitalismului. Transformarea acestei confederații într-un partid, în 2004, a însemnat și extinderea acesteia de la 5 partide membre la acea dată la 31 membri cu drepturi depline și 2 observatori imediat după această schimbare 54. Instituțiile principale ale acestui
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
final oasele albe ieșind pe ici pe colo din cenușa groasă, lacrămile alinătoare, mărturisesc o aceeași filiație. Nu mai are rost acum să mărturisim că nu susținem ipoteza unui personaj simbol. Bătrâna e un om în carne și oase, nu încarnarea unei idei (" Ideea cumpătului, a renunțării și a răspunderii pentru faptele tale e întruchipată de scriitor, în mod pozitiv, în personajul bătrânei"100). Îi recunoaștem o mulțime de atribute, ca și defecte omenești (scena cu străina din capitolul VIII). Asemenea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
neșansa, cu eșecul atroce al omenescului. Personajele-victimă, patologicul senzualității, violența abrutizantă, obsesiile care copleșesc caracterele sunt câteva dintre elementele definitorii care așază orice text în perimetrul naturalismului. Cine e sămădăul?" se întreba în eseul din 1977, Magdalena Popescu. ,,El reprezintă încarnarea unui principiu, singura personalizare directă și expresă din literatura lui Slavici a voinței de putere. Autorul are însă tactul de a nu lucra cu o schemă simplificată și demonstrativă. Întâmplare sub care se manifestă necesitatea răului, sămădăul nu e instrumentul
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
iezuitismul..." Dar aceleași teme se vor regăsi amplificate peste măsură cîteva zeci de ani mai tîrziu, la sfîrșitul secolului al XlX-lea, în imensa literatură de denunțare "a complotului iudeomasonic". Evrei și francmasoni vor reprezenta, la rîndul lor, "partidul străinătății", încarnarea a ceea ce în mod obișnuit va fi desemnat prin termenul "Anti-Franța". Formula trebuie înțeleasă ui acest caz ca fiind încărcată de povara spaimelor ancestrale. Iezuiți, evrei și francmasoni nu sînt considerați doar agenți executivi privilegiați ai intereselor ostile ale anumitor
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
forțelor întunericului, "spiritul vieții împotriva spiritului morții", va spune Michelet despre iezuiți, forțele Binelui împotriva forțelor Răului, Christos și Anticristul, Franța și Anti-Franța, Libertatea și Despotismul, o veșnică luptă, a cărei miză e întreaga lume, se desfășoară în jurul nostru. Proiecție, încarnare a tuturor forțelor malefice dezlănțuite împotriva a ceea ce este acceptat și trăit ca adevăr, ca dreptate sau ca sfințenie, imaginea mereu renăscută a Complotului nu poate fi înțeleasă decît ca o ilustrare, poate cea mai convingătoare, dar nu singura, a
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
înc arnarea pare a fi o lege universală, o lege fizică, o aplicare a teoriei evoluției, Christos nu a scăpat de această lege, trebuind să împărtășească în întregime condiția umană. Nu ar fi scăpat nici de păcat în timpul primei Sale încarnări ca Adam. Numai ca Isus, ultima Sa reî nca rnare, El ar fi învins complet răul, păcatul și moartea și ar fi lichidat astfel Karma lui Adam. Cayce face o distincție între Entitatea Christ, încarnat succesiv în Adam, Melhisedec, Enoh
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
Noul Adam ? De secole, vedem în asta o fig ură de stil, o comparație simbolică. Or, iată, Cayce afirmă c ă e xpresia trebuie luată ca atare.“ Ideea că Adam, primul om creat de Dumnezeu, dup ă m ai multe încarnări a ajuns la perfecțiune ca Isus Christos, mi se pare verosimilă. Mai ales că în acest fel se poate explica și ac tul Mântuirii. Cel care a adus păcatul în lume, a avut și sarcina de ,,a lua păcatele lumii
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
nimic material ). A murit la 27 de ni și abia după moarte i s au rec unoscut meritele de om deosebit. Este vorba aici de un suflet evoluat care nu pr ea mai avea de învățat aici, dar destinul acestei încarnări a fost probabil acela de a da oamenilor încă un exemplu demn de ur mat. Ceea ce s-a și întâmplat. Acum nu putem cere oamenilor să se comporte ca Sfâ nta. Sunt multe etape de parcurs pentru a ajunge la
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
ani sau doar câteva zile, în funcție de nivelul de împlinire a spiritului și de alte circumstanțe ale morții. În acest timp, spiritul își pierde treptat memoria personală din ultima călătorie a sa pe pământ și alunecă tot mai aproape de următoarea lui încarnare ca om, animal, fantomă, demon sau zeu, în funcție de meritele sale din viețile anterioare. Budiștii tibetani numesc „bardo” starea de rătăcire dintre vieți și procesul de merite care hotărăște renașterea este „karma”. Această roată a reîncarnării se întoarce mereu, literalmente „reciclând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
comerțului erau reciproc incompatibile. Multe războaie au fost duse de state pentru a-și îndeplini scopurile mercantiliste. După părerea lui Carr, "scopul mercantilismului... nu era să promoveze bunăstarea comunității și a membrilor săi, ci să mărească puterea statului, a cărei încarnare era suveranul... bogăția era sursa puterii, sau, mai exact, a capacității de a purta război". Până la războaiele napoleoniene, "bunăstarea, concepută în forma sa cea mai simplă ca metal prețios, era adusă în interiorul țării prin exporturi; iar, din moment ce în concepția statică
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
din Asia și Pacific (APEC) și Organizația Mondială a Comerțului (OMC), precum și importanța din ce în ce mai mare a organizațiilor internaționale precum G8, Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Mondială, indică influența neoliberalismului în perioada de după Războiul Rece. Acestea sunt organisme transnaționale puternice, încarnări ale ideologiei care le conduce: liberul schimb. Din punctul de vedere al adepților lor, ele oferă societăților în curs de dezvoltare singura oportunitate de a învinge dificultățile financiare și de a-și moderniza economiile. Din punctul de vedere al criticilor
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Domesticirea realului prin modelizarea lui teoretică și tehnică, fără a ne leza bastonașele retiniene, face folosirea lor mai puțin urgentă. Mai puțin vitală și mai puțin desfătătoare. Făcând abstracție de "lucrurile în sine", ajungem în curând la anestezia simțurilor. Sfârșitul încarnării, reducerea morții la un incident, scăderea bucuriei de a vedea, aceasta ar fi, pentru ziua de mâine, înlănțuirea pericolelor. Trista vălurire a vizualului este, poate, tot ce-i rămâne privirii prea protejate, când scheletul și putreziciunea, fetidul și umbra dispar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
adevăr să declarăm că "arta este distrugerea simbolică a puterilor" dacă ne amintim că prima și poate cea mai rezistentă dintre toate este puterea simbolică, căreia arta i-a fost mult timp una dintre cele mai înalte, dacă nu singura încarnare? Singura artă care a ales să nu povestească decât propria-i istorie materială, arta epocii noastre, n-a împlinit încă un secol și nu pare a fi într-o stare prea bună... Timp de milenii, imaginile i-au introdus pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
era reprezentat ținând într-o mână toba creației și în alta flacăra distrugerii (Figura 13). Dar Shiva era și simbolul neantului. Una dintre înfățișările sale, Nishkala Shiva, era la propriu un Shiva „fără părți“. El era neantul absolut, nimicnicia supremă - încarnarea inexistenței. Dar universul s-a născut din neant, la fel ca și infinitul. Spre deosebire de universul apusean, cosmosul hindus era infinit; dincolo de universul nostru, existau nenumărate alte universuri. În același timp însă, cosmosul nu și-a abandonat niciodată golul originar. Lumea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]