485 matches
-
lucruri neesențiale; de asemenea, s ar putea să vă contrarieze dimensiunile căpătate de o doamnă Gerda sau de alții ca ea, dimensiuni altminteri deloc neglijabile pentru existența mea; s-ar putea chiar să puneți asta pe seama intenției mele de a încețoșa ceea ce se petrecea dincolo, la celălalt capăt al coridorului, de exemplu, unde suprafața înceta să mai existe ca atare, mă rog, și unde mă socoteam, de exemplu, buricul pământului, un buric esențial și nenorocit, n-am să insist. Așa, s-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
când un glas puternic și sonor anunță: - Koorn, urcă-l pe prințul Ashargin în avion și consideră-te dezlegat. Prințul nu se va mai întoarce în lagărul de muncă. Încă odată, supunerea lui Ashargin se dovedi totală. Înțelegerea lui se încețoșa. Membrele i se agitau impulsiv, Gosseyn își aminti că se prăbușea într-un fotoliu. Și aparatul se puse în mișcare. A fost așa de rapid. * Unde-l duceau? Primul gând care-i veni, când era din nou în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Să scăpăm? Femeia oftă. - Pare incredibil, zise. Un om ale cărui mișcări nu le poți prezice. Până într-un anumit moment, am o imagine clară a ceea ce vei face și cum una dintre faptele dumitale nu este logică, totul se încețoșează. Gosseyn spuse: - Poți citi în viitor? ca Discipolul? Era atent. Se duse la barele care le separau celulele și o privi, fascinat. - Cum se poate? Și ce voi face? Și, de fapt, unde suntem? Cine este Discipolul care are aparența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și Gosseyn se baza pe principiul viziunii. Un ochi destins vede mai bine Ochiul normal rămâne destins când clipește normal, regulat. Când, dintr-un motiv sau altul un ochi capabil să vadă bine se fixează pe un obiect, imaginea se încețoșează. Spre deosebire de aparatul fotografic, ochiul nu vede distinct decât în clipa de după clipitul relaxant. Gosseyn se gândea că, dacă s-ar putea, stând închis în corpul lui Ashargin, să descopere o metodă automată de relaxare pentru creierul său secund, ar obține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de necesitatea de a-și câștiga viața. Prima etapă era întotdeauna non-sanitatea... și echilibrul devenea prea greu de menținut, fuga spre securitatea relativă a in-sanității. Prima tentativă a lui Secoh pentru a rezolva conflictul fu pur fizică. Corpul său se încețoșă, iar, când spectatorii scăpară un ușor murmur, se întunecă. Discipolul stătea în fața lor. Gosseyn, tot la "comenzile" sistemului nervos neantrenat al "Zeului", se aștepta la transformarea lui Secoh. Dar acesta era sfârșitul. Încet, coborî treptele. Încet, pentru că mușchii Zeului erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
unei camere, erau probabil ascunse în micile lor teci protectoare și numai o infinitezimală porțiune a corpului lor cu netezimi de sticlă era în legătură cu exteriorul. Ochii începură să-l doară, după ce le fixă o vreme. Clipea continuu și lacrimile îi încețoșau privirea. Forțân-du-se Gosseyn reuși să privească și altceva decât masa și aparatele. Dar mișcarea fusese probabil prea rapidă pentru nervii lui crispați. Ceva îi răsună în cutia craniană, declanșând o violentă migrenă. Cu o tresărire își dădu seama că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
îl izbi cu capul de peretele metalic al cabinei, zdrobindu-i-l. Fulgerător îi smulse revolverul suflant din tocul de la șold, lăsă corpul să se năruie și apăsă pe tubul ce se afla cel mai aproape. O clipă totul se încețoșă, apoi redeveni normal. Deja revolverul său își sufla jetul incandescent și, pe podea, patru trupuri se contorsionau în spasmele agoniei. Primul act, disperat și teribil, fusese un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
multicolor. Palierul era plin de forfota soldaților, astfel că Gosseyn avu impresia că plonjează în mijlocul lor. Thorson se opri și-i arătă o ușă, 30 de metri mai departe. ― Acolo este. Lui Gosseyn i se păru ră mintea i se încețoșează. Buzele i se mișcară vrând să ceară o lămurire, o descriere a bătrânului ce fusese găsit. "Poartă barbă?" dorea el să întrebe. Dar nu putu scoate nici un sunet. Chinuit de senzații contradictorii, nu putu formula decât un singur gând: "Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
atitudinii noastre. Și, totuși, nu primim niciodată aici vreun om de-al ei. Continuăm să ne luăm foarte în serios principiile. Făcu o pauză de parcă ar fi așteptat din partea lui o înțelegere totală. Dar McAllister văzu din confuzia care-i încețoșa ochii că propria-i față trebuie să fi fost la fel de lipsită de expresie ca și gândurile. Oamenii ei! Fata rostise aceste cuvinte ca și cum s-ar fi referit la cine știe ce personaj și asta ca răspuns direct la cuvântul "polițist" folosit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ar putea fi numai fantezie. Nu uitase de sfaturile pe care i le dăduse Hedrock: mijloace de a detecta amăgirile produse pe cale mecanică. Și foarte curând văzu că, dacă-și îngăduie să privească încăperea cu coada ochiului, toată scena se încețoșează în mod ciudat, în special la marginile câmpului ei vizual. I se păru că vede silueta unei femei și sugestia generală făcea ca încăperea să i se pară mai mare decât i se înfățișase la început. Lucy zâmbi, merse către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
se pierdu într-un zâmbet trist. Nu putea să-i mărturisească, deși ar fi vrut să îi spună de-atâtea chestii care i se întâmplau numai lui: cum trecea în tablou cu pisica trufașă și veneau înapoi. Cum i se încețoșau ochii, din când în când, dar, mai ales, cum i se scufunda inima, fiindcă nu avea nicio siguranță în privința ei sau a lor. El era trăpașul care o purta, precum Zet, cumințit sub șa, ori ea era iapa năbădăioasă, așa cum
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
informație extrem de prețioasă. Dați-mi însă voie să vă întreb: Există vreo fotografie, vreun film sau vreo altă înregistrare fizică a soțului Împărătesei Ganela? ― Vai... nu! Pe Împărăteasă o lovi amețeala, i se tăie respirația. Creierul începu să i se încețoșeze, deoarece mintea ei făcuse un salt absurd. Vorbi nedeslușit: Domnule Gonish, el mi-a spus că dacă n-aș avea părul negru, aș semăna perfect cu Ganela. Negatistul se înclină cu gravitate: ― Maiestate, văd că v-ați afundat deja în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de aceea te-au exilat departe de munca ta. Ca să te pedepsească. Nu, nu chiar. Eu am făcut asta. M-am pedepsit singură. Încercă să-i dea ocazia să zâmbească, dar abia putea să-i vadă reacția: privirea îi era încețoșată de lacrimi. Faptul de a-i mărturisi asta fusese o mare descărcare. Știi, oamenii îmi spun tot timpul să merg înainte. Edward îmi repetă mereu asta. Mergi înainte. Dar pur și simplu nu pot. Înțelegi asta, Uri? Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
anunțând că pleacă. După ce umezi puțin barul, Jones aruncă buretele înapoi în găleată, se așeză la o masă și încercă să răsfoiască ultimul număr din Life, pe care i-l dăduse Darlene. Își aprinse o țigară, dar norul de fum încețoșa și mai mult textul revistei. La Bucuria Nopții, lumina cea mai bună pentru citit o dădea becul de lângă casa de bani, așa că Jones se așeză alături pe un scaun și îl aprinse. Tocmai începuse să studieze în profunzime o scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la pălăvrageala inutilă care nu ducea nicăieri. Când nu simțeau nevoia să facă conversație, Își alegeau o fotografie, În funcție de unghiul mesei la care stăteau și de locul În care vroiau să se piardă În ziua aceea. Apoi aținteau o privire Încețoșată asupra fotografiei alese, luându-și Încetul cu Încetul zborul spre acel tărâm Îndepărtat, dorindu-și cu ardoare să se afle altundeva, oriunde, dar nu acolo. În ziua următoare puteau călători În alt loc. Oricât de departe te-ar fi purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui, așa cum făcuse de nenumărate ori Înainte, s-a oprit, ca și când ar fi fost distras de un gând. — De ce porți fustele astea scurte? Întrebarea era atât de neașteptată, Încât Zeliha s-a uitat la el uluită, descoperind abia acum vălul Încețoșat din privirea lui. Anul ăsta, mai mult ca niciodată, și-a zis, s-a transformat Într-un nenorocit. A rostit cu voce tare ultimul cuvânt: — Nenorocitule! Prefăcându-se că nu auzise asta, Mustafa a cercetat Încăperea. — Ăla de colo e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
înțelegătoare, să mă pun în locul lui, să-mi închipui cum ar fi să rămân brusc fără lucru, să mă despart de casă, de olărie, de cuptor, de viață. Repetă ultimele cuvinte cu glas tare, De viață, în timp ce privirea i se încețoșă deodată, se pusese în locul tatălui ei și suferea la fel de mult ca și el. Se uită împrejur și observă pentru prima dată că totul părea năpădit de argilă, nu murdar de lut, ci doar năpădit de culoarea pe care el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
numai pentru sine. — Pentru că le facem injecții. Nu mai e ca altădată, explică tânărul. — Deci câinii nu suferă... Câinii din cușcă parcă au simțit că ceva nu era în regulă. Nu mai lătrau ca înainte. Și-au îndreptat doar privirile încețoșate spre cei trei. Gaston a rămas mult timp pe vine. O muscă a trecut de la Napoleon pe urechea lui Gaston, dar nu a făcut nici un gest să o alunge. — Ar fi mai bine să plecăm, spuse Tomoe în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din perioada sarcinii mi-au redus toleranța la alcool pînă aproape de zero, iar acum, la aproape optsprezece luni de atunci, e clar că Încă mai trebuie să „lucrez“ ca să o recuperez. Împleticindu-mă pînă În baie, mă privesc cu ochi Încețoșați În oglindă și Îmi mai scapă un geamăt, căci femeia strălucitoare de aseară a fost Înlocuită de un monstru cu fața umflată de somn. Cam așa arată trecerea de la sublim la ridicol. Înghit două tablete de Nurofen, după care Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu mai e posibil. Devii mai modest și în privința adevărului. Marile adevăruri, ca acela că pământul se învîrtește, trec pe planul al doilea. Te preocupă micile adevăruri. Că te dor oasele, că-ți tremură ușor mâna, că, uneori, ți se încețoșează privirea. Devii recunoscător pentru fiecare zi care îți mai e permisă. Numai la bătrânețe afli că o mare iubire e mai aproape de suferință decât de fericire. ― Eu am aflat asta fără să fiu bătrân, Galilei. La mine totul se trage
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ridică halterele. La urma urmelor, Încă mai era În formă. Dar mușchii Îl dureau ca și cum i-ar fi fost sfâșiați. Instructorul se apropie privindu-l fără a găsi ceva de corectat În poziția lui. Antonio ridică greutăți până când oboseala Îi Încețoșă mintea, iar corpul lui, tare ca piatra, Îi deveni străin - și doar când consideră că se calmase Îndeajuns și că se golise cu totul, se ridică, traversă sala de antrenamente pustie la ora aceea a după-amiezii și intră la saună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poșetuța din piele atârnată pe braț, cu pantofii cu vârf ascuțit și toc Înalt și cu brățară În jurul gleznei - ridicolă. Și bătrână. Probabil că nimeni de aici nu avea Încă vârsta de a vota pe listele electorale. Întâlni priviri opace, Încețoșate de bere sau de altceva, sau pur și simplu indiferente. Apoi Își dădu seama că o ignorau. Era În mijlocul lor, se Învârtea printre ei, Împingându-i și Împiedicându-se În podeaua prost finisată, dar ei nu o vedeau. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Reuși să nu pară nici deziluzionat și nici Întristat -surâse și-i sărută părul cu duioșie. — Ai făcut bine, șoricel, Îi spuse. Ești o fetiță bună. Mama trebuie să stea liniștită. Dar momentul trecuse. Pierduse clipa. O sclipire neplăcută Îi Încețoșase privirea și Îl Împiedicase să scoată pistolul. Și sunetul inconfundabil al unui celular care trimite cine știe ce mesaj stupid Îl pusese În gardă. Iar acum Kevin, În picioare pe canapea, Îl prinsese de cămașă - și strângându-l la piept, Îl privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ar putea muri sau ar putea să mai trăiască puțin în chinuri groaznice, așa și tu, adolescentule, ai putea alege drumul greșit, drumul spre culmile întunericului, iar cerealele otrăvitoare, care în viața ta semnifică propria alegere, ar putea să-ți încețoșeze castelul vieții, care dacă nu este susținut s-ar putea dărâma. Alegerile tale inocente sunt influențate foarte mult și de prieteni. De aceea, trebuie să ai mare grijă la alegerea anturajului , deoarece un prieten adevărat se găsește foarte rar. După ce
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
șirul era lung, purtau cu toții zeghe vărgată de pușcăriaș, am simțit un nod în gât, știam c-o să mă apuce plânsul, ei, și atunci imaginea a început să unduiască iarăși și să se tulbure ca apa, apoi s-a tot încețoșat, și n-am mai văzut decât lumina și oglinda, iar păpușa cu aripi se făcuse nevăzută de pe masă, și atunci Csákány a stins lanterna și m-a întrebat dacă l-am văzut pe tata. I-am spus că l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]