496 matches
-
fără milă, fără rest și nenegociabil.. Știam totul de la Andrei Bodiu încă înainte de revoluție. Numai că toate astea nu m-au împiedicat să-l simt întotdeauna alături. Explicația este simplă și nu poate fi văzută de cei cărora li se încețoșează judecata logică de mânie. Kuki Sebastian nu li s-a mai supus. Vehemența lui antisecuristă s-a datorat unei firești și explicabile stări de frustare. Ei i-au furat moralitatea și e normal să-i urască. Așa cum îi urîm noi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
a sarcinii înaintate, nu a încetat să fie atrăgătoare. Și, simțind, ca orice femeie, că este privită, întoarce capul și îl privește și ea pe june. Da, are într-adevăr ochii cam bulbucați, în schimb genele lungi și neîntoarse îi încețoșează privirea ; i-o fac misterioasă și enigmatică. Nici în această minută tânărul nu își dă seama de cum se uită la el : cu dispreț ? Cu amiciție ? Cu complicitate ? Cu indiferență și plictiseală ? Cu... Deasupra grădinii se curbează un cer alb fildeșiu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
strâns grijuliu în plasă (respecta acum intervalul la care îl potrivea cu fierul), mângâindu-și cu un gest devenit familiar mustățile lăsate să crească, se va afunda în fotel, ca de atâtea ori, pradă amintirii. Un abur lasciv are să îi încețoșeze mintea, vuietul dezlănțuit în urechi, valul de sânge care va face oasele să-i devină tot mai ușoare, tot mai spongioase, iar în pântec, același piron înroșit în foc al dorinței... Acum trec pe curat ciorna scrisorii, gheboșat deasupra gheridonului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sufocă, mucegăiesc plămânii. Respiră, face câțiva pași pe terasă, își încrucișează din nou brațele pe balustradă. Miroase amețitor a iarbă, a fân, a pământ, a copilărie îndepărtată, și el simte că e vară. E vară - e vară - e vară... Aerul încețoșat de albastru, umbra catifelată a clematitelor, mirosul de regina-nopții și de petunii. Straturile de trandafiri ai Sophiei, luminoși în penumbră, dincolo de ele, în grădină, două scaune de răchită, alăturate. Neliniștitoare alăturarea celor două scaune goale, păstrând ca un schelet o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cum stă treaba. Jack se freacă pe față. În momentul ăsta, În viața mea se Întîmplă unele lucruri extrem de importante... — Bine. Atunci, să se Întîmple fără mine. În clipa În care mă ridic și-mi iau geanta, privirea Îmi e Încețoșată de lacrimi. CÎt mi-am dorit ca seara asta să fie perfectă ! Ce speranțe mi-am pus În ea ! Nu-mi vine să cred că totul a ieșit atît de rău. — Așa ! Învață-l minte ! Îmi sare În ajutor femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e mai puțin jignitor, dacă-mi spui asta ? Tremur din tot corpul, furioasă și dezamăgită. Bănuiesc că asta are de-a face cu faptul că tu ești un om megaimportant, iar eu... cum ai zis că sînt, Jack ? Lacrimile Îmi Încețoșează privirea. „O fată-care-n-are-nimic-special.“ O fată obișnuită, care-n-are-nimic-special! Jack se crispează și văd că l-am atins unde-l doare. Închide ochii și, destul de mult timp, am sentimentul că n-o să mai zică nimic. — N-am vrut să spun asta, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Brațele lor cad inerte. Mihai își refugiază privirea spre ilustratele de sub sticla de pe birou. Abia cînd aude ușa închisă încet, îndrăznește să ridice capul. Oftează prelung. Părăsește scaunul și merge la chiuvetă să se spele pe față. Își vede ochii încețoșați în oglindă și se cutremură. Iar colțul stîng al gurii s-a îngropat adînc în obraz, închis în paranteza unui surîs amar. Tamara ar fi putut fi soția lui. Erau tineri amîndoi, ea nu avea copii, George tocmai voia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
deschise cu lacrimi În ochi. La radio, tare: „Masacrul de la Nite Owl“, „Crima secolului În Southland“. Fata se uită țintă la el. — SÎnteți de la poliție? Bud Înclină din cap. — Fetițo, cîți ani ai? Privire mai puțin intensă. Ochii i se Încețoșară. — Drăguță, cum te numești? — Kathy Janeway. Kathy cu „K“. Bud Închise ușa. — Ce vîrstă ai? — Paisprezece ani. De ce bărbații Întreabă mereu același lucru? Vorbea cu un accent nazal, de prerie. — De unde ești? — Din North Dakota. Dar dacă mă trimiteți Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
De ce? Bea e bolnavă? — Bolnavă de tine, imbecilule. Sora mea e Însărcinată. Să nu-mi spui că nu știai. Am simțit cum Îmi tremurau buzele. Un frig teribil mi se răspîndea prin trup, glasul Îmi pierise, iar privirea mi se Încețoșase. M-am tîrÎt spre ieșire, Însă Tomás m-a Înșfăcat de braț și m-a izbit de perete. — Ce i-ai făcut? — Tomás, eu... Pleoapele i-au căzut de nerăbdare. Prima lovitură mi-a tăiat respirația. Am alunecat pe pardoseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Trio adaugă repede: — Și că Agrippa cel Tânăr, nepotul Măriei Tale, va fi ucis. Din nou nu se citește nimic pe fața împăratului. Se mul țumește doar să ofteze: — Poate că își vor fi meritat amândoi soarta. Privirea îi este încețoșată, totuși reușește să se stăpânească. Un conducător nu are dreptul să-și afișeze sentimentele. Atât du rerea, cât și bucuria lui pot deveni slăbiciuni exploatate de cei din jur. Asta a învățat de la Pollio. Ah, Pollio, ce fiu de cățea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
femeie - care nu a scris în viața ei decât pentru a-și întreține relațiile personale are curajul, obrăznicia chiar, să vină în fața publicului cu un elogiu adus tatălui său. Prea personal, se gândesc probabil. Și prea intim. Judecata le e încețoșată de prejudecăți. Vor avea surpriza să vadă că - pe lângă ploaia de pledoarii și discursuri în cea mai mare parte insipide, pe lângă elegiile siropoase și litaniile nesfârșite de epopei banale, născute din imitații și reminiscențe vergiliene, cu care vor fi delectați
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Iese pe coridor, urmat de Tigellin, care poartă cu grijă toga pe braț. Din obișnuință, se ferește să nu dea cu capul de culoarul suspendat, prevăzut cu țevi care distribuie în toate părțile, cu mă sură, căldura. Aruncă o privire încețoșată în jurul său. Încă nu și-a revenit cu totul din spaima visului. Pleacă dintr-odată urechea, atent la o ușă închisă, lambrisată cu panouri de lemn. Dar bradul, chiar dacă este foarte solid când e dispus în poziție verticală, nu oprește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prin ce soi de scurtcircuit, Îi promitea Pendulul. Primele dăți simțisem o greutate În a mă readapta la Pilade. Încet, Încet și nu În toate serile, În mijlocul mulțimii de chipuri străine, le redescopeream pe cele, familiare ale supraviețuitorilor, chiar dacă erau Încețoșate de efortul recunoașterii: erau, care copywriter la o agenție publicitară, care consilier fiscal, care vânzător de cărți În rate - Însă dacă mai Înainte plasau operele lui Che, acum ofereau herboristică, budism, astrologie. I-am revăzut, puțin cam veștezi, cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cenușiului permanent al pietrei expuse. Dar În acel moment fluxul era scăzut, iar fluviul părea Îngust, absurd de Îngust, de parcă ai fi putut trage o fugă pe malul celălalt În vîrful picioarelor. Duncan Își Închise strîns ochii și imaginea se Încețoșă, Închipuindu-și o clipă apa ridicîndu-se și Înghițindu-l. Peretele era cald În spate și simți În coaste brațul lui Fraser În timp ce acesta Își desfăcea butonii și-și rula mînecile cămășii. Fraser turnă berea. — Ăsta e al tău, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
intrase În vorbă cu cineva, cu o persoană obișnuită. Poate flirta cu barmanița. Ce-ar fi ca, din anumite motive, să nu se Întoarcă? Cum o să ajungă Duncan acasă? Nu era sigur că-și va aminti drumul. Mintea i se Încețoșa sau i se golea cu totul - Încercă să se concentreze, dar era de parcă avea ochii legați, Își Întindea piciorul și pipăia pămîntul moale pe care Îl simțea cum se sfărîmă... Acum chiar intră În panică. Deschise ochii și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din perioada sarcinii mi-au redus toleranța la alcool pînă aproape de zero, iar acum, la aproape optsprezece luni de atunci, e clar că Încă mai trebuie să „lucrez“ ca să o recuperez. Împleticindu-mă pînă În baie, mă privesc cu ochi Încețoșați În oglindă și Îmi mai scapă un geamăt, căci femeia strălucitoare de aseară a fost Înlocuită de un monstru cu fața umflată de somn. Cam așa arată trecerea de la sublim la ridicol. Înghit două tablete de Nurofen, după care Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ca ei să se înalțe, munți de sare, strălucind asemenea circumvoluțiunilor lunii, Udi, unde suntem, încotro ne îndreptăm, dar scaunul șoferului este gol, navighează înăuntrul munților acestora lipiți unul de celălalt, închizând câmpia, printre pâlcurile palide de praf, care îi încețoșează silueta, ce singurătate, șoptește el, nici nu ai idee cât sunt de singur, niciodată nu ai știut. O mână grea îmi mângâie umerii, abia ieri ne-am cunoscut și astăzi așteptăm deja un copil, îmi șoptește el la ureche, zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
musafir în viața mea, înțeleg deodată, a venit într-o scurtă vizită, este imposibil să îl rețin, dar de ce să îl rețin? Ce s-a întâmplat, întreabă el, mă întoarce cu o mișcare brutală, eu îi privesc fața care se încețoșează, nu ne vom mai vedea, șoptesc eu, iar el spune, de ce nu, depinde numai de tine, dar eu clatin din cap cu încăpățânare, lacrimile încep să curgă din ochii mei, trebuie să merg mai departe, singură, nici un bărbat nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o anumită lipsă a măsurii. Drumul se lăsa totuși sub greutatea blindatului. Din fericire, nici o crăpătură nu rupsese suprafața rampei în urma lui. Mâinile lui Ripley loveau comenzile roților motrice independente: slobozea o parte din furie asupra plasticului. Aburul și fumul încețoșau imaginile transmise de camerele exterioare și ea trecu pe pilotaj automat, lăsând ordinatorului de bord grija evitării coliziunii cu pereții, în funcție de informațiile pe care i le transmiteau de douăzeci de ori pe secundă telemetrele laser. Nu încetini, știind că mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe niște scaune; conținutul unei truse de prim ajutor era împrăștiat în jurul lui. Niște medicamente ajutau carnea dizolvată să se reconstituie. Durerea rămânea de nesuportat și fusese nevoie de mai multe injecții antalgice. Aceste produse îl mai ușurau, dar îi încețoșau privirea și-i încetineau reflexele. Singurul sprijin pe care-l putea oferi lui Ripley ar putea fi numai de ordin moral. Bishop o văzu și încercă să o facă să se răzgândească. ― Renunță, Ripley, chiar dacă înțeleg ce simți. ― Zău? replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
A RIVEDERCI în sfârșit se vestiră și zorii, sărutând cu degetele de auroră mucegaiul clădirilor, puturoasa apă întunecat verzuie a canalelor, pleoapele urduroase ale lumpenului sculat deja în capul oaselor etc. Visele celor care visau în stabilimentul signorei Maxima se încețoșară, târându-se spre sfârșit. în gondolele legate în fața porților se urcară zgribulind de frig și grăbindu-se spre treburile lor, indivizii cu trei de „i”: zarzavagiii, geamgiii, zapciii, cafegiii și fiii unor oameni bogați ce se întorceau acasă de la ibovnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
apele scăpate prin stăvilar... CÎtă animație la ora aceea! — Da, e-adevărat. Parcă ar fi fost o grămadă de șoareci vrăjiți... Bănuiesc că nu știți povestea... Femeia Își Întinse brațele, gata parcă să cuprindă toată lățimea străzii. Ochii Îi erau Încețoșați, fără Îndoială de la berea pe care o băuse de una singură și, rotindu-și privirile de la un braț la celălalt, exclamă, surprinsă: — Ce Întuneric e! Se ridică brusc, aprinse lumina În cameră și apoi se duse la bucătărie. Continuă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cel dispărut, EL, constituiau elementul ofensiv și dubios. Și Încă tot nu sînt convins că scopul anchetei solicitate n-a fost simulat tocmai pentru a tăinui ascunzișul LUI. Dar cumnatul dispărutului a murit. El a fost cel care mi-a Încețoșat vederea, cel care a presărat sămînța Îndoielii precum polenul purtat de vînt. Norii de pe cer au fost Împrăștiați de un vînt puternic pentru o clipă și după atîta vreme, soarele radia din nou printre fisurile create În nori. Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vindecarea este perfectă și vei vedea normal, chiar dacă vei Marian Malciu putea merge singur pe stradă și poți efectua anumite activități, îl atenționă Eugen pe Iustin. Cum este, Laura? - Are dreptate Eugen... În primele săptămâni de la transplant, vederea poate fi încețoșată puțin, chiar dacă activitatea fizică poate începe imediat. Așa s-a manifestat la mai multe cazuri, dar nu este obligatoriu. În plus, este bine să știi, dragul meu, până la vindecarea completă, care se poate întinde până la șase luni, vei purta ochelari
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
plafon pierdut în infinit, se rotește din ce în ce mai repede emițând un țiuit care perforează urechile Dorei. Aici începe aventura Dorei în necunoscutul pe care termenii medicali îl numesc anestezie. Înainte de a se scufunda în acest univers misterios, prin mintea ei, deja încețoșată de anestezic, trec, precum niște valuri din ce în ce mai estompate, cuvintele : "Clemență... Alindora... Minodora..." Tăietura pielii din spatele urechii este precisă, trasată fără nici o ezitare. Urmează zgomotul făcut de trepanul, mânuit cu dexteritate și precizie, și care pare să fie atenuat și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]