912 matches
-
au alăturat Divizia I de artilerie de străpungere de Gardă, fiind plasată temporar sub comanda Armatei a 3-a de Gardă, care a acționat în sectorul Teurow - Briesen. Armata a 12-a a declanșat operațiunea de străpungere din exterior a încercuirii pe 24 aprilie, când Corpul al 20-lea a atacat spre est și nord-est. În timpul nopții, divizia "Theodor Körner" a atacat Corpul al 5-lea mecanizat sovietic lângă Treuenbrietzen. A doua zi, divizia "Scharnhorst" a atacat forțele sovietice din jurul Beelitzului
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
germani, Armata a 9-a plănuia să se deplaseze spre vest „ca o omidă”. Generalul Busse plănuise ca în fruntea „omizii” să se afle tancurile grele Tiger II. Comparația a părut potrivită, deoarece în timp ce „capul” (avangarda blindată) trebuia să străpungă încercuirea și să conducă deplasarea, „coada” (ariergarda) trebuia să lupte pentru dezangajarea de forțele urmăritoare sovietice, iar „trupul” urma să se deplaseze în etape scurte, într-o relativă siguranță. În noaptea de 25/26 aprilie Hitler a emis noi ordine cu privire la
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
acest moment comanda centrală a pierdut orice contact cu Corpul al 5-lea și cu Corpul SS al vânătorilor de munte. În timpul acestei consfătuiri s-a ajuns la concluzia că singura cale pe care se poate face o străpungere a încercuirii este aceea prin orașul Halbe. Sovieticii au reușit să deducă foarte ușor planul german, în vreme ce germanii nu aveau nici cea mai mică informație despre dispozitivul trupelor sovietice care îi încercuiau. După momentul conferinței, comanda și controlul exercitat de cartierul general
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
În cartea sa "Slaughter at Halbe", Tony le Tissier l-a acuzat pe generalul Busse că a eșuat în misiunea sa de exercitare a comenzii efective și a controlului asupra armatei încercuite, contribuind astfel la eșecurile tentativelor de străpungere a încercuirii. Le Tissier scrie că Busse și-a mutat cartierul general într-o poziție privilegiată, imediat în spatele vârfului de lance al tancurilor grele, din care nu putea să controleze toate formațiunile din subordine și, din acest motiv, a pierdut capacitatea de
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
putea să controleze toate formațiunile din subordine și, din acest motiv, a pierdut capacitatea de a coordona acțiunile subunităților de la nivel local. Autorul îl mai acuză pe Busse că nu a sprijinit în mod corespunzător prima tentativă de spargere a încercuirii. Vârful de lance al atacului blindat german de pe 28 aprilie era format din batalionul SS al 502-lea de tancuri grele și din elementele rămase din Divizia blindată Kumark. Aceste unități erau organizate în două formațiuni în formă de triunghi
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
un eșec. În ciuda ordinelor lui Busse, care ceruse tanchiștilor să înceteze atacul, dar să rămână în zona Baruthului, colonelul Luck, comandantul atacului de blindate, a desființat formațiile și a permis soldaților să încerce să se strecoare în mod individual din încercuire. A doua zi, luptele au continuat în jurul Baruthului, iar echipele de vânători de tancuri au reușit să arunce în aer câteva tacuri sovietice îngropate, dar forța formațiunilor de tancuri s-a dovedit insuficientă pentru a rezista contraatacurilor sovietice. Atacul aerian
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
pretins că au luat aproximativ 5.000 de prizonieri, au distrus 40 de tancuri și tunuri autopropulsate și au capturat aproape 200 de tunuri și mortiere. Pierderile în oameni și arme aveau să afecteze profund următoarele tentative de spargere a încercuirii. Doar câțiva supraviețuitori germani ai luptelor au reușit să ajungă pe malul fluviului Elba. A doua zi dimineața, avangarda germană a găsit un punct slab între două armate inamice și mai mulți soldați germani au reușit să se strecoare din
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
Doar câțiva supraviețuitori germani ai luptelor au reușit să ajungă pe malul fluviului Elba. A doua zi dimineața, avangarda germană a găsit un punct slab între două armate inamice și mai mulți soldați germani au reușit să se strecoare din încercuire traversând autostrada, mai înainte ca sovieticii să acopere spărtura. Luptele au avut o intensitate foarte mare, aviația sovietică executând raiduri neîncetate, în timpul cărora au fost efectuate 2.459 misiuni de atac la sol și 1.683 misiuni de bombardament. Germanii
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
nopții de 26/27 aprilie și în ziua de 27 aprilie, germanii au continuat atacurile de-a lungul a două axe: la sud dinspre Halbe spre Baruth și în nord dinspre Teupitz. În ciuda faptului că nu s-a reușit spargerea încercuirii, un număr de soldați germani au reușit să se strecoare printre liniile sovietice. Liniile frontului nu erau continue, cauza principală fiind terenul împădurit, care reducea vizibilitatea până la câțiva metri, astfel încât primejdia ambuscadelor și atacurilor prin surprindere era uriaș pentru ambele
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
a împiedicat construirea unor lucrări genistice cât de cât importante, care să protejeze soldații de schijele proiectilelor și așchiile sărite din trunchiurile pomilor distruși de explozii. În noaptea de 28 aprilie, germanii au încercat pentru a treia oară să străpungă încercuirea în regiunea Halbe. Ei au reușit să depășească liniile defensive ale Diviziai a 50-a de pușcași de Gardă și au creat un coridor de la Halbe spre vest, dar cu mari costuri umane și materiale. În cursul aceleiași zile și
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
haine civile. În zilele care au urmat, luptele au devenit din ce în ce mai confuze, de multe ori liniile germane și sovietice amestecându-se. Pierderile de ambele părți au fost impresionate. Doar aproximativ 25.000 de soldați germani au reușit să scape din încercuire și să se alăture Armatei a 12-a pe partea estică a drumului nord-sud prin Beelitz. Deși se consideră că ziua de 1 mai a marcat încheierea bătăliei de la Halbe, resturile unităților Armatelor a 12-a și a 9-a
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
a 39-a au fost încercuite. Pentru a elimina amenințarea sovietică din spatele Armatei a 9-a germane, a fost declanșată pe 2 iulie "Operațiunea Seydlitz". Operațiunea germană s-a încheiat pe 12 iulie cu eliminarea tuturor forțelor sovietic prinse în încercuire. Între iulie și octombrie, forțele sovietice au făcut mai multe tentative de spargere a liniilor germane, care au eșuat în cele din urmă. Linia frontului de jur-împrejurul orașului Rjev s-a apropiat de oraș și a micșorat în oarecare măsură dimensiunile
Bătăliile de la Rjev () [Corola-website/Science/307264_a_308593]
-
atacuri împtriva Moscovei. Pe 26 august, STAVKA a ordonat Armatei a 24-a sovietice (Constantin Rakutin) să execute o ofensivă pe 30 august care să distrugă punga germană. Pe 3 septembrie, în condițiile în care pozițiile lor erau amenințate cu încercuirea, germanii au început retragerea din pungă, luptând neîncetat pentru apărarea flancurilor. Pe 6 septembrie a fost eliberat orașul Elnia. Ofensiva sovietică a continuat până pe 8 septembrie, când a fost oprită de noua linie defensivă germană. Aceasta a fost cea mai
Ofensiva Elnia () [Corola-website/Science/307021_a_308350]
-
superior". El s-a îngrijit ca fiecare ostaș român, capabil de luptă, să fie încadrat în frontul de apărare" și nu a ezitat să ia măsuri împotriva unor ofițeri și trupe care nu au corespuns". În momentul în care în încercuire au intrat Divizia 1 cavalerie (Magazin istoric, nr. 11/1992) și Detașamentul colonel Voicu", le-a luat imediat în subordine angajându-le în luptă după aceleași principii". Baioneta contra tancului Sintetizând, aceasta a fost situația în care s-au aflat
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
cavalerie (Magazin istoric, nr. 11/1992) și Detașamentul colonel Voicu", le-a luat imediat în subordine angajându-le în luptă după aceleași principii". Baioneta contra tancului Sintetizând, aceasta a fost situația în care s-au aflat trupele române prinse în încercuire. Lupta a fost dramatică. Fără hrană, fără apă, fără combustibil, fără muniții și fără scăpare, suportând ziua și noaptea o avalanșă de gloanțe, proiectile, mine și bombe aruncate din toate direcțiile, atacuri masive de tancuri, lupte corp la corp - cum
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
nu. Corelând această mărturie cu celelalte documente de epocă și cu aprecierile germane se poate constata că militarii Diviziei 20 infanterie au luptat într-adevăr eroic în cercul de la Stalingrad, încercând să reziste până la despresurarea lor de către celelalte trupe din afara încercuirii. Erau ferm convinși că acest lucru se va întâmpla. Relevanța în acest sens este consemnarea dintr-un document sintetizat. La mijlocul lui ianuarie încrederea cea mai completă asupra sfârșitului favorabil al luptei domnea încă în toate trupele din cetate. Comandamentele germane
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
pierdut 234 ofițeri, 209 subofițeri, 6 601 soldați, 5 600 cai și tot armamentul. Au scăpat doar părți din formațiunile de servicii care în momentul contraofensivei sovietice erau grupate la Sety, în eșalonul doi al diviziei. Amenințate și ele cu încercuirea, au reușit să se retragă cu mare greutate spre vest, ajungând în țară la 16 aprilie, 1943, cu doar 54 ofițeri, 39 subofițeri, 1470 soldați. Precizăm că efectivele diviziei la plecarea ei pe front erau de 427 ofițeri, 431 subofițeri
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
astfel de constatare nu ne împiedica însă a reaminti reflecția colonelului Wilhelm Adam, fost prim-aghiotant al generalului Friedrich Paulus, care a cunoscut bine ce a însemnat infernul de la Stalingrad: Numai cel care a trăit și supraviețuit morții nemiloase din încercuire poate înțelege ce simțeau acești ofițeri atunci când aveau în mână ordinul de evacuare pe calea aerului". Un epilog în care Securitatea nu a mai încăput În 24 august 1944 a fost numit la comanda Corpului 6 armată, pe care l-
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
subordine Regimentul 2 și un batalion din Regimentul 3 Vânători Moto. Gruparea a acționat apoi între 20 și 24 august în sprijinul atacului Corpului I asupra localității Freudenthal. Între 26 și 31 august, detașamentul a luat parte la acțiunile de încercuire a Odesei, fiind subordonat Corpului XI. Pierderile unității au fost mari: 90 de soldați morți sau răniți și 11 tancuri scoase din uz. După 31 august 1941, Detașamentul Eftimiu a participat la următoarele două asalturi asupra orașului Odessa. La 14
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
interior, care să încercuiască și să distrugă unitățile germane, și unul exterior, care să împiedice orice ajutor pentru eliberarea forțelor încercuite. În ciuda faptului că von Manstein a trimis mai multe serii de avertismente, Hitler a refuzat ca unitățile amenințate de încercuire să fie retrase pe poziții sigure. Pe 18 ianuarie, Frontul I Ucrainean (Nicolai Vatutin) și Frontul al II-lea Ucrainean (Ivan Konev) au atacat marginile pungii și au încercuit cele două corpuri germane aflate aici. Joncțiunea unităților de blindate ale
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
I Ucrainean (Nicolai Vatutin) și Frontul al II-lea Ucrainean (Ivan Konev) au atacat marginile pungii și au încercuit cele două corpuri germane aflate aici. Joncțiunea unităților de blindate ale Frontului I Ucrainean s-a petrecut lângă satul Zvenigorodka, desăvârșind încercuirea și prinderea în capcană a germanilor în Punga Korsun-Cerkasi. Lui Stalin i se promisese un al doilea Stalingrad. Konev scria: "Nu trebuie să vă îngrijorați, tovarășe Stalin. Inamicul încercuit nu va avea scăpare." În pungă au fost prinși cam 60
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
asalt. Două batalioane de artilerie erau dotate cu încă 27 de tunuri de asalt. Manstein a reacționat rapid, fiind create două corpuri de blindate (al 3-lea și al 47-lea) destinate unei ofensive de eliberare a germanilor prinși în încercuire. În schimb, Hitler, în loc să autorizeze atacul, a cerut organizarea unei contraofensive fanteziste, care să contraîncercuiască cele două Fronturi sovietice. Generalul Hermann Breith a propus unirea celor două Corpuri de blindate pentru asigurarea unei puternice lovituri, care să deschidă un coridor
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
sovietice. Atacul corpului al 47-lea a ajuns rapid într-un punct mort. Acest corp de blindate avea doar 27 de tancuri și 34 de tunuri de asalt, contribuția lui la atac fiind limitată. Dându-și seama că încercarea de încercuire dăduse greș, Manstein a ordonat corpului al 3-lea de blindate să încerce să străpungă liniile sovietice pentru eliberarea "Gruppe Stemmermann", după cum propusese încă de la început generalul Breith. Acest atac disperat s-a împotmolit la propriu în noroaiele frontului, (Vezi
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
Stemmermann", după cum propusese încă de la început generalul Breith. Acest atac disperat s-a împotmolit la propriu în noroaiele frontului, (Vezi și: rasputița), germnanii fiind decimați de o apărare sovietică foarte eficientă. Pe 11 februarie, eforturile de spargere din exterior a încercuirii sovietice au fost reluate. După lupte grele, Divizia a 16-a Panzer a ajuns pe malurile râului Gniloi Tikici, unde a stabilit un cap de pod, după care s-a dovedit încapabil să mai inainteze. Grupul Stemmermann a trebuit să
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
reluate. După lupte grele, Divizia a 16-a Panzer a ajuns pe malurile râului Gniloi Tikici, unde a stabilit un cap de pod, după care s-a dovedit încapabil să mai inainteze. Grupul Stemmermann a trebuit să încerce să spargă încercuirea din interior. Ambele tabere implicate în lupte și-au dat seama că eforturile lor au ajuns într-un punct mort. Cu toate acestea, nici soldații Wehrmachtului, nici cei ai Waffen-SS, cu atât mai puțin cei ai trupelor auxiliare ruse, nu
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]