29,704 matches
-
e ușa lui Ilie Pintilie, nu? Aferim! zic mie. Clandestinitatea (doctrinară) a portretului ca gen e notorie deja de vreo sută de ani. E nu-știu-cum, pictor fiind, să mai faci portret. E de presupus însă - maniacală suspiciune! - că în spatele ușilor închise faptul continuă să se producă. Ușile închise ale atelierelor, ușile închise ale caselor cu blazon. Ultimul dezmăț s-a consumat - demențial - sub Ceaușescu, iar dispariția totală a genului, azi, e, probabil, purgatoriul ce se impunea unei categorii extrem de harnice, îndestulată
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
zic mie. Clandestinitatea (doctrinară) a portretului ca gen e notorie deja de vreo sută de ani. E nu-știu-cum, pictor fiind, să mai faci portret. E de presupus însă - maniacală suspiciune! - că în spatele ușilor închise faptul continuă să se producă. Ușile închise ale atelierelor, ușile închise ale caselor cu blazon. Ultimul dezmăț s-a consumat - demențial - sub Ceaușescu, iar dispariția totală a genului, azi, e, probabil, purgatoriul ce se impunea unei categorii extrem de harnice, îndestulată cu de toate cele căzute de la masa
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
a portretului ca gen e notorie deja de vreo sută de ani. E nu-știu-cum, pictor fiind, să mai faci portret. E de presupus însă - maniacală suspiciune! - că în spatele ușilor închise faptul continuă să se producă. Ușile închise ale atelierelor, ușile închise ale caselor cu blazon. Ultimul dezmăț s-a consumat - demențial - sub Ceaușescu, iar dispariția totală a genului, azi, e, probabil, purgatoriul ce se impunea unei categorii extrem de harnice, îndestulată cu de toate cele căzute de la masa căpcăunului. De suspectat însă
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
formidabile! Și poate că de-abia atunci aș fi reînceput să scriu!! Dar dacă mă înșel? Dacă n-aș fi putut face nici cît am făcut? Ultima însemnare, într-un jurnal ținut la Dxxx este următoarea: 13-VIII-1975. Ploaie nocturnă. Dimineața închis. Plictiseala, greața de mine. Ce fac?” Azi se împlinesc exact cinci ani de la întrebarea mea. O repet. Ce fac? De fapt, dacă e să judecăm, tot e o „părăsire”, aceea că scriu înseamnă și „corespondența” mea către dumneavoastră. Desigur, aici
Mi-am părăsit manuscrisele. Cu furie, cu ură, cu disperare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13592_a_14917]
-
în tapetele camerelor și, la urmă, chiar și în exteriorul unor case. Sînt casele pe care le privește Svidrigailov în drum spre locul unde „înscenează” sinuciderea. „Triste și murdare îl priveau căsuțele de lemn, vopsite în galben violent, cu obloanele închise. Cotteau dă, ce deliciu, în procente, la diferiți autori, apariția galbenului! Și bestialul, Dosto dețin recordul! Gogol 5%, Tolstoi 7,9%, Dostoievski 10,6%! Să nu uit să vă comunic ce scrie, aici, în stațiunea Neptun, pe toate cutiile poștale
Cu Cehov nu-i de glumit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13436_a_14761]
-
cuvînt ceea ce eu dictez și se creează în adîncul imaginației mele devenită vie, activă, resuscitată din adormirea ei, împodobită de originalitatea expresiilor grăitoare, care se ivesc din vorbirea mea spontană, încărcată de metafore, pe care o transmit ei cu ochii închiși, fără nici o eludare a vreunei expresii ce îmi aparține, alcătuind rememorarea unor trăiri din trecutul meu. Transplantată din vechiul burg transilvan, adaptarea mea la viața trepidantă a Capitalei a durat mulți ani. Rapiditatea cu care se desfășura viața în general
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
și păstrate într-un dulap "secret"; scris în 1948, Calea Șear-pelui aparține unei perioa-de intense din viața lui Gellu Naum, cea a experiențelor mediumnice făcute de el și soția sa Lygia - iar unul din desenele acestea mediumnice (făcute cu ochii închiși) ale Lygiei, Adevărata întîlnire, adevărata dragoste, deschide chiar această ultimă carte, care nu e una de poezie (sau de pohezie), ci o carte de inițiere - în lume, în viață, în libertate, dragoste, poezie. De la apariția Căii Șearpelui, acum cîteva luni
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
anunțul din Otago Daily Times că Paltrow sosise la Dunedin pentru a face un film despre relațiile dintre Silvia Plath și Ted Hughes. Și iată că într-una din zilele următoare, cînd traversam campusul universitar am dat peste o zonă închisă publicului, o mulțime de mașini, tineri aferați care se precipitau să îndeplinească misiuni de nepătruns pentru profani și cîțiva gură-cască. Oamenii ordinii cu banderole pe braț îmi confirmă că este vorba de turnarea noului film cu Miss Paltrow; s-a
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
nu ne vorbim cu anii stând la capetele opuse ale mesei de sărbătoare. Privirea mea trece prin flacăra lumânării lăsând urme de arsuri pe carnea limbii tale. Semănăm ca două picături de apă moartă. Cuvintele nerostite se lovesc de geamul închis. Fiece petală e o limbă plutitoare. Umbra din oglindă ascultă pașii lașității. Pasărea are gust de diavol. Dacă am fi murit nu am fi păstrat acum o tăcere de mormânt.
Tăcerea din pahare by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/14329_a_15654]
-
aproximativ 30 de ani înaintea autorului) și că viața lui povestită se desfășoară între această dată și 1927, cu puțin înainte de moartea profesorului Vasile Pârvan, evocat (cum își ținea el cursurile enorm de populare, vorbind ore în șir, cu ochii închiși, despre tăcere sau despre singurătate!) de către unul din personaje, Nicos Vretos, spre sfîrșitul romanului. E interesant de notat că povestitorul, nenumit, își duce autobiografia ficțională (în care manipulează atîtea umbre și creează altele), pîna la vîrsta reală a autorului în
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
ale acelei femei, și nici posibilitatea ca o astfel de vizită să fi avut loc în noaptea fatală. Cu alte cuvinte, el minte, încurajînd astfel concluzia comodă a poliției că fusese vorba de o sinucidere și că ancheta trebuia deci închisă. (Sau voise el să-și protejeze acea parte oarecum disolută a "dublei șsaleț existențe" din Germania, făcută posibilă de Mario, participarea la anumite petreceri cu femei și indivizi dubioși, fugar menționată, sau legătura lui cu o "femeiușcă destul de agreabilă", un
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
o dîră de viață perimată pe nisipul de sub apele calde Aurea libertas Sunetul aerului cum vocile în creștere ale morților cînd se întorc de pe-o parte pe alta a timpului lor secund de aur poate fi și privirea poetului închisă în sine ochiul său: doar o groapă comună ascunzînd ape de odihnă Lună rece să asculți în fiecare noapte aproape de ora învierii bufnițele furioase din pădurea de deasupra spitalului cum îi latră pe cîinii amuțiți de spaimă cînd ea trece
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
a salonului. "Spațiul salonului își găsește o prelungire ce pare paradoxală, deoarece este vorba de un loc public, care este tratat însă ca un spațiu privat: această prelungire este loja, la teatru sau la Operă. (...) Loja însă este o lume închisă și protejată, un fel de acasă reconstituit la teatru." La acest capitol ar mai fi de amintit un topos recurent în romanele postpașoptiste, mânăstirea. Spațiu al retragerii, al recluziunii, aceasta mai poate fi văzută ca un simbol al eșecului tensiunii
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
Stella Vinițchi Rădulescu Seară de prisos În brațe nimic. În ochi întrebări. Copacii se-nclină la rădăcina Nopților fără sfârșit. Frunze uscate-ntre degete. Ușile-nchise nu se mai deschid. Ușile deschise-au murit. Țări întristate cu-o mână aspră Sunt șterse de pe hartă. Orașele, au existat oare? Pe unde se-ajunge la soare? Mai avem doar un secol Mai avem doar o clipă, Tăcerea urcă
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
ajunge la soare? Mai avem doar un secol Mai avem doar o clipă, Tăcerea urcă pân-la subțiori, Hotarul vieții se mută-ncet spre nordul Unui cuvânt de ceață și de somn. Seară de porțelan Seară de porțelan Amforă cu ochii închiși Dacă ne-am mișca, Dac-am vorbi, dac-am atinge luciul, Spirala, punct cu punct imaginând somnul, Veșnicul somn al materiei, golul... Se sfarmă în cioburi ultima noastră lumină, Întunericul curge, se revarsă în lume; Seară de porțelan Rămasă pe
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
un neștiutor al înotului. Cu creierul meu androgin. Cu "animalul inimii". Și carnea fără memorie. într-o noapte ca o plută de cupru în derivă pe un îngust canal al morții. Mă grăbesc: murmur, cu fața în sus și ochii închiși, rugăciunea transformată într-o piatră lucioasă de cît am bătut-o, parcă de sute de ani: "Doamne, Doamne, ceresc Tată..." Lovituri scurte și dese de degete - ale cui? - se abat peste obraz ; pleoapele-mi sînt forțate (cum le forțam eu
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
trecut martor, îmbinînd pretutindeni priveliștea de azi cu vedenia de odinioară. Îi plăcuse să viseze în față stîncii de pe care Sapho se aruncase în valuri, a țărmului unde se înălțase rugul lui Pompei. Ici fu răpusă frumoasa Ines, colo muri închis regele nebun. Dar pe cînd vastele peisagii ce sir Aubrey zugrăvea dintr-un cuvînt erau pustii de suflare omenească, în ale noului prieten se îmbulzea, în pitorești veșminte, o lume întreagă: șeici și pașale, emiri și hani, rajahi și mandarini
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
în urechea stîngă, vizibilă din poziția trois-quarts în care este înfățișată, cu un colier de perle (dăruite desigur de delfin), cu un decolteu aproape indecent pentru acele vremuri, ținînd cu mîna stîngă peste sîni o mantie de mătase de culoare închisă. "Cuconița" care copia portretul în galeria franceză, în 1905, spune Mateiu, semăna perfect cu modelul - ne putem întreba: ca o reîncarnare a Mariei Mancini în virtutea acelei metempsihoze în care credea neabătut craiul Pașadia? - în așa măsură încît pînza dreptunghiulară a
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
acolo, dacă stăm încremeniți ajungem sigur. iar acolo te vei lăfăi ca pe proprietatea ta, am dat pe momfa bani buni. numai nu deschide ochii, vere, aici nu ești nici la mare, nici în maramu', în momfa intri cu ochii închiși dacă intri, numai așa poți vedea.
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
te mint, o să ți-o iei în bot. Fâlfâitul nici unui înger nu va bloca lovitura. O să ți-o iei și o să simți că te doare. E tot ce pot să-ți promit. O să simți. Dacă ți-e teamă, ține-i închiși. Doare mai puțin. Rânjește când îți vine să plângi. Nu doare aproape deloc. Dacă aerul nu se așază bine în jurul tău, înghite-l pe tot. E doar săpun. Numai atunci când te ustură prea tare sub pleoape, numai atunci. Deschide ochii
Baloane de săpun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82359_a_83684]
-
Dragoș Bucurenci Despre curajul de a ne lasă văzuți. Cursurile de comunicare disting între postúrile deschise și cele închise. Fiecare categorie poate fi descrisă în detaliu, dar eu prefer să le ofer cursanților mei un singur criteriu: o postură deschisă este una în care te simți inconfortabil și pe care îți este greu să o menții vreme îndelungată fără
A fi vulnerabil by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82347_a_83672]
-
un singur criteriu: o postură deschisă este una în care te simți inconfortabil și pe care îți este greu să o menții vreme îndelungată fără un efort conștient. Dacă te simți confortabil, cel mai probabil te afli într-o postură închisă. Fă următorul exercițiu: încearcă, în timpul unei întâlniri, în timpul căreia ești așezat față în față cu interlocutorul tău, să nu încrucișezi nici picioarele, nici brațele. Picioarele se ating aproape imperceptibil, iar genunchii pot fi doar ușor înclinați într-o parte. Așază
A fi vulnerabil by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82347_a_83672]
-
Dragoș Bucurenci Un text genial. Respect, Mălin Mușatescu: România este exemplul perfect de democrație cu circuit închis, o țară capitalistă în care sistemul de valori a fost creat artificial astfel încât supremația economică, financiară și politică să fie doar pentru cei inițiați, pentru ei, membrii din interiorul sistemului - informatori, securiști, nomenclaturiști, pupincuriști, rudele lor și tot felul de
Istoria unei democrații cu circuit închis by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82410_a_83735]
-
Da’ cine e Alex de data asta? Acum vrem capul HIDREI care face posibil ca de la Lapusneanu încoace să dăm “poporului prostit” aceiași retzeta a îndobitocirii cu alte personaje în decor. Invata-ne pe noi a vana HIDRA cu ochi închiși căci oricum nu o vede nimeni dar ...n-am îndoială că o simte toată lumea. De ceva ani simt și înțeleg...astia-s mulți, dar noi suntem tineri, deștepți și muncitori ! Nu mă mai tem și îi și îndemn pe altii
Proști, dar mulți by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82426_a_83751]
-
A și fost acel caz cu un bărbat care a murit. La noi oricum nu se face nimic și nu se investește în cultura. Decât o galerie periculoasă în care intră câțiva și mai au loc și accidente, mai bine închisă sau cu acces foarte limitat. @Alină Galeriile Române de la Muzeul Mineritului, inaugurat în anii 80 în zona Orlea a Roșiei, sunt perfect sigure. De ce să le distrugă Goldul... că să ce? Eh au cumpărat o laie toate canalele. Voi ce
Istoria suferinței by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82466_a_83791]