346 matches
-
Iui. Apoi întoarse capul spre Auta și-l fulgeră din ochi. Scrâșni și spuse printre dinți: - Ai călcat porunca, șarpe! Înspăimântat, Auta se întoarse spre străinul vârstnic și-i spuse în limba adusă din cer, în vreme ce Tefnaht își mușca buzele, înciudat că nu poate înțelege. - Acum, viață nu va mai fi pentru mine. Ei mi-au poruncit să nu vă învăț nici o limbă pământeană, v-am spus... Au să mă ucidă! Străinul îi răspunse, zâmbind, tot în limba atlantă: - Am înțeles
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nimeni nu ni le dă. Iar la ceea ce numiți voi rege (noi nici n-avem astfel de cuvînt) nu mă pot duce; înțelegi ce s-ar întîmpla... - Dar e corabia regelui, nu e a unui om sărman! îl întrerupse Auta înciudat. N-a făcut-o el, au făcut-o robii... - Atunci e a robilor! spuse Hor. Dacă robii care s-au răsculat vor învinge, va intra în stăpânirea lor. Ei poate ne-ar da-o, însă pentru noi va fi prea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Traduși și studiați prin puzderia universităților apusene. Nerăbdători, marii inițiați își fâșâiau foile. Ardeam de a-i audia în direct pe tinerii magi. Primii dintre ei își și începuseră 35 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Poate că sânt răspunse înciudat cel în raglan, nervos că-și deschisese sufletul unui idiot. - Nu sânt bă, îl execută tacticos celălalt. Nu sânt Și nu sânt pentru că ești prost... Ai tu habar ce e aia o cană? - ... - Păi, o cană nu-i altceva decât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Da, băi căpățânosule! Și sapa și ceva ce ai tu și habar n-ai ce! Adică, tu crezi că demiaza, când soarele Îi cel mai fierbinte Îi sporu’ mai mare la prășit pentru că sapa se face mare, mare? Rozalița spuse Înciudată: Mădăliță, să-i arăt că am dreptate? Dacă te spune mă-tii?! Așa-i, fa! Dorind să nu-și lase elevul nelămurit, Rozalița se apropie de Va și ușor-ușor Începu să-l sărute cu o tehnică neperfectată, dar tehnică, iar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ațintit spre inteligență, trebuie lăsat de-o parte. XII Acum se știe prea bine care a fost acea vocație și cum i-a dat curs Brummell. Era născut pentru a domni prin Înzestrări dintre cele mai bune; chiar dacă odată, Montesquieu, Înciudat, le numise je ne sais quoi?* În loc să arate ce sunt. Prin aceste calități el a avut Întâietate În epocă. Cum ar fi spus prințul de Ligne: „A fost rege grație Grației”; cu singura condiție, impusă nouă, care-i studiem influența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de acord să se deplaseze decât după un ceas de implorări și plătită cu bani grei: doi dinari dacă e fată, patru dacă e băiat. Când a văzut fragila brazdă trandafirie dintre coapsele dolofane ale pruncului, mi-a strigat foarte înciudată: — Doi dinari! La care i-am răspuns: — Dacă totul se termină cu bine, o să capeți totuși patru! Copleșită de atâta mărinimie, a făgăduit să se întoarcă peste câteva zile pentru excizie, pe care avea s-o facă pe gratis. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a te întâlni m-a trimis aici. Ar vrea să se stabilească un contact între Roma și Constantinopol. Cum mă așteptam să văd oarecare agitație, oarecare bucurie sau surpriză, la această veste cât se poate de oficială, am fost profund înciudat. Harun păru brusc preocupat de o pată de noroi de pe marginea mânecii sale bufante. După ce frecă și suflă peste ea ca să șteargă orice urmă, catadicsi să rostească, într-o notă de pioasă frivolitate: — Între Roma și Constantinopol, spui tu? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
La urma urmelor, ce mi se putea Întâmpla? Intenția mea de a intra În posesia Statutului era la fel de licită ca a lor, nu? Sau la fel de ilicită. Și atunci? În timp ce mă Încurajam voinicește cu diverse considerații de felul acestora, am realizat Înciudat că totul e pe punctul de a se nărui din cauza unui detaliu ridicol: n-aveam o lanternă și fără ea n-aș fi putut să mă descurc cu nici un chip. Caraghios, dar adevărat. Evelinei nu-i puteam cere să mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
zâmbit Împăciuitoare: - Nu trebuie să-ți faci probleme, de la un punct Încolo, raționamentul tău a fost bun. Ceva mai prost ai stat la capitolul premise, dar consolează-te: nimeni nu-i perfect, nu-i așa? În afară de tine, pesemne, am mormăit, Înciudat, În gând. Noroc că ai dreptate atât de des; fără acest defect, riscai să devii femeia ideală de-a dreptul. - Să sperăm că nu s-a Întâmplat la fel și cu premisele, și cu deducțiile noastre, am schimbat vorba, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Ștefan turcilor, rădea totul în fața lor, gândeam hotărât să nu-mi descleștez gura de pe pahar, să nu cedez în fața încrâncenării stomacului, să-l inund cu votcă, până se va deschide biruit, pârjolea totul marele Ștefan și câștiga războiul, îmi repetam înciudat, lăsând, gogâlț--gogâlț, votca să mă cutreiere, nu mai vedeam nimic, eram doar eu cu paharul la buze, marele Ștefan (nu-l făcuseră sfânt pe atunci) pârjolind totul și Ana, cu mâna la gură, privindu-mă cum birui și ultimele legi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
asta. — Despre ce-i vorba? A oftat învinsă. — E mai bine să știi, să nu faci cine știe ce tâmpenie. Au hotărât în Birou să te pună organizatorul grupei din anul vostru. M-am posomorât dintr-odată. „Iar încep?“, mi-am spus înciudat. Credeam că m-au uitat de data asta. Plecasem în armată așa cum plecasem. Intrasem în partid acolo, e drept, dar o făcusem doar că mă sfătuise colonelul Pr. Era povestea cu Cehoslovacia, se primeau în partid cu ghiotura și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am avut sentimentul că vom fi amendați. Siguranța că vom fi sancționați. Unul din momentele acelea ciudate când parcă primești dintr-un viitor imediat semne a ceea ce urmează să se întâmple. Nu prevestire. Pur și simplu știi ce te așteaptă. Înciudat, i-am spus: „Dacă ne amendează, plătești tu“. A râs, am sărit pe trotuarul vecin și când să intrăm în local a apărut milițianul. „Scoate banii“, i-am spus, ridicând din umeri, ușor mulțumit că puteam fi necioplit. A plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
molcome zăbave în fața vitrinelor, a intrărilor în clădiri, a gangurilor, a crâșmelor, a prăvăliilor de tot felul. Mai peste tot mă întâlnesc cu textul, mă citesc și sunt tentat a transcrie cele citite. A rescrie, iar și iar, același text, înciudat doar pe sărăcia de cuvinte, amărât că încă, parcă, șirurile nu au coerența pe care le-o simt, întristat că rescrierea minte, oricât de mult aș încerca să-mi potrivesc cadența de acum cu ritmul neîmblânzit al scrisului de dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prăjitură". Cristescu clătină zâmbind din cap: "Hm! îți vine să crezi că a confundat Femeia lui Goya cu un tort de ciocolată..." ― Auzi, Mirciulică! Scrisorelele noastre au avut succes. Ți-ai fi închipuit? Motanul nu mișcă și bătrâna se strâmbă înciudată. ― Nu știu ce ai că ești așa ursuz. Și asta întotdeauna când am musafiri... Își izbi palmele: Doamne! Nici nu-mi vine să cred că Doru se întoarce! Maiorul își băgă țigările în buzunar. ― Mi-e teamă că v-am reținut prea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
măi Fanachi! Sări ca ars moșierul. ...Poati, n-o vezi tu, da‟ esti! - O fost, boierule... o fost, acu‟ douăzeci de ani, când o ars păn‟ la pământ, Acu‟ nu mai esti! „Îndărătnic om... Doamni iartă-mă!“ își zise țăranul înciudat. „Așa o vrut Dumnezău; i-o luat mințile di tăt! A cui pacati, oari, li tragi, cî el o fost om bun!“ Își zicea el în gând, în timp ce se îndepărtă prin zăpada uscată ca sticla... În urmă, boierul se auzea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Iar timpul părea că trece cu o repeziciune uluitoare și parcă făcea așa aproape intenționat, ca și cum ar fi conspirat cu răutate, clipă de clipă, în defavoarea tânărului. „Traficanții dracului! Cât de nerăbdători mai pot fi și oamenii ăștia!”, își zicea el înciudat. Era pentru prima dată în viața lui, când nu-și putuse ține promisiunile față de cineva și, deși știa prea bine că o promisiune devine o obligație, iar asta întotdeauna, acum el era nevoit doar să accepte situația și, chiar mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
luat arma. Mi-au spus „De ce nu ați declarat că aveți o armă la dumneavoastră?“ Le-am spus: „Nimeni nu călătorește În țara dumneavoastră fără o armă la el“. Coral Musker Începu să râdă. Josef Grünlich se uită la ea Înciudat, apoi Își netezi vesta șifonată, Își consultă ceasul și se așeză. Cu mâinile așezate pe genunchii săi grăsulii, privea drept În fața lui, cântărind lucrurile. Trebuie să-și fi terminat deja trabucul, se gândi Coral. Probabil s-a Întors În compartiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
De parcă tot ce vroiai era să nu te murdărești pe mâini și de‑aia lăsai totul în sarcina picioarelor, îi spune mai târziu Rainer, cuprinzând‑o tandru în brațe. Se îndepărtează totuși rapid, lovit în rotulă, înăbușindu‑și un strigăt înciudat. Ea nu vrea să fie îmbrățișată. Rainer, care se consideră unicul prieten al Sophiei (de aceea a și luat‑o în brațe), scotocește prin hainele victimei după portofel, nu‑l găsește imediat (dar dă de el într‑un târziu). Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
e whisky‑ul, serviți‑vă singuri, eu mă duc repede să mă schimb. Rainer și Hans spun, fiecare în felul lui - unul cu multe cuvinte, celălalt cu puținele pe care le cunoaște - că Sophie poate să rămână așa. Anna tace înciudată și‑l supraveghează pe Hans, proprietatea ei. Dar proprietatea nesimțitoare aspiră la un nou proprietar care s‑o îngrijească mai bine. Hans își dă cu părerea despre o lampă de birou din oțel cromat, probabil fiindcă electricitatea e specialitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și mingea cade pe jos... Ana se sperie puțin dar imediat apoi își drege vocea și strigă cât poate de tare: ─ Măria Ta, Verde Împărat, sunt eu, Ana, mă aflu în curtea palatului... Și tare aș vrea să te văd! Înciudată, doamna bătrână-bătrână deschide larg gura și îi arată Anei o pereche de colți ascuțiți... Flăcări îi izbucnesc pe nări. Brrr, deci nu e o doamnă, e un balaur. O zmeoaică. Eu n-am mai văzut până acum nici un zmeu adevărat
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Goga. La Iași, Piața Unirii devenise Piața Malinovski, iar bulevardul Carol I, 23 August. "N-or ține ele mult vremile astea", și-o fi dat curaj tata. Greșea. C'est le provisoire qui dure", ar fi spus tant' Liselle. Izbesc înciudată, cu vîrful pantofului, într-un vraf de frunze moarte. Evanghelia toamnei, după Nichita Stănescu, așa sună: "Toamna nu cad frunzele, toamna cade numai Toamnă". Ni se uscau rădăcinile, dar cultul personalității înflorea. Puiu Perahim picta triumviratul Pauker-Luca-Teohari. Teohari, un fonfăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îndreptă către verandă, urcă treptele și intră în casă. Sticla goală de J&B îi confirmă ipoteza referitoare la o beție crâncenă, iar dozele de bere din coșul de gunoi o făcură să strângă din dinți. Văzu laptopul și apăsă înciudată butonul de shut down, fără să citească ultimele rânduri din pagină. Agăță pelerina de ploaie în cuierul de lângă ușă, apoi reveni pe verandă. Se rezemă de perete și aprinse o țigară. Scriitorul dormea cu capul lăsat într-o parte, iar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
balansoar. Reuși să-l ridice pe bărbatul semi-adormit și, după câteva minute care i se părură îngrozitor de lungi, îl trânti în pat și începu să îl dezbrace de hainele ude... Îl privea din când în când cum dormea și mormăia înciudat - he, he, magician pervers, îți voi înfige bagheta magică în fund, așa să știi! -, iar la un moment dat se opri și oftă. Îi aranjă părul zburlit și fu cuprinsă instantaneu de un puternic sentiment de milă pe care nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fi în stare să ți le bage și în fund, ca să audă cum te caci... Râse. Vălătucii negri ai fumului spărgeau acoperișul casei afectată de explozie, grăbindu-se să se piardă printre norii de deasupra orășelului, iar Detectivul se întrebă înciudat ce s-ar fi întâmplat dacă ar mai fi întârziat o vreme alături de acel moșulică antipatic. Nu-și răspunse. Doar trase pe dreapta și coborî din mașină... În urma sa, pe bancheta din dreapta, Magicianul mișcă oglinda retrovizoare către el și zâmbi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
merită să-și piardă timpul cu astfel de preocupări. Totuși, nu ezitară să gândească, fiecare în sinea sa: Mare ți-e grădina, Doamne! * Victor, ajuns în cele din urmă acasă, deschise larg ușa frigiderului, îi cercetă interiorul, apoi îl închise înciudat. Nu era nimic care să l atragă. Scoase haina, se întinse pe pat și adormi buștean. A doua zi dimineața, fiind de fapt în jurul prânzului, își aducea aminte ca prin vis că fusese la spital, că-și întâlnise soția... Acum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]