339 matches
-
uitându-mă la el; Rogojin și-a pus coatele pe masă și a început să mă privească tăcut. S-au scurs așa două-trei minute și-mi aduc aminte că această tăcere m-a făcut să mă simt foarte jignit și înciudat. De ce nu vrea să vorbească? Desigur, faptul că a venit atât de târziu mi s-a părut bizar, însă îmi aduc aminte că, propriu-zis, nu de asta eram cine știe ce mirat. Chiar dimpotrivă: deși dimineață nu-i împărtășisem clar ideea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acesta este Rogojin în carne și oase, că nu-i o nălucă, nu-i un delir. Nici prin cap nu mi-a trecut așa ceva. Între timp el continua să stea pe scaun și să mă privească cu același zâmbet ironic. Înciudat, m-am răsucit în așternut, m-am sprijinit și eu cu coatele de pernă și într-adevăr m-am decis să tac, chiar dacă ar fi trebuit să ne pierdem așa tot timpul. Nici eu nu știam de ce. Voiam ca neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca pe propriul dumneavoastră fiu, deși n-aveam la mine decât scrisoarea Lizavetei Prokofievna? Nu dumneavoastră, ca unui fiu, mi-ați dat într-adevăr un sfat pe care nu-l voi uita niciodată? — Ce faci atâta caz? îl întrebă Belokonskaia, înciudată. Ești un om bun, dar caraghios: îți dă cineva doi gologani, iar tu îi mulțumești de parcă ți-ar fi salvat viața. Crezi că-i lăudabil ceea ce faci, dar omului i se face lehamite de tine. Părea gata-gata să se supere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai mult în gândurile lui: toți prorocesc nenorociri, toți au tras deja concluziile, toți parcă ar ști ceva ce el nu știe; Lebedev îl trage de limbă, Kolea îi face o aluzie directă, iar Vera plânge. În cele din urmă, înciudat, dădu din mână a lehamite, zicându-și: „Blestemata de suspiciune bolnăvicioasă!“ Fața i se însenină când, după ora unu, îi văzu pe Epancini, care intrau la el ca să-i facă o vizită „de câteva clipe“. Aceștia într-adevăr intraseră pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
canapelei. Puțin probabil ca aceste mișcări să le fi făcut în mod conștient, dar tocmai de aceea comportamentul ei amplifica jignirea. În sfârșit, privi ferm și drept în ochii Nastasiei Filippovna și citi pe loc tot ce licărea în privirea înciudată a rivalei. Femeie fiind, o înțelese pe cealaltă ca femeie; Aglaia tresări. — Știți, desigur, de ce v-am invitat aici, spuse ea în sfârșit, dar cu vocea scăzută și chiar oprindu-se de vreo două ori în timp ce rostea această frază scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu șeful, nu o îndeplini. Sprijinul Managerii se așteaptă să sprijini inițiativele pe care le pun în practică, chiar dacă nu ești de acord cu ei. „în ultima mea evaluare, managerul a scris că nu sînt un bun coechipier”, se plîngea înciudat un operator de la un centru de telecomunicații cu clienții. „Nu e drept”, a continuat el. „Doar pentru că nu îmi plac micile concursuri stupide pe care pe organizează mereu nu înseamnă că nu lucrez bine în echipă!”. Mai apoi, discutînd cu
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
timp; până la urmă însă, ea îl enervează. De ce nu l-ar readuce în prim plan pe Deng Xiaoping, chiar dacă, în mod evident, acesta își face propriu-i joc și se arată a fi mai puternic ca o „oțelărie?”, se întreabă înciudat bătrânul tiran, care nici măcar nu-și dă osteneala să salute moartea lui zhou Enlai, în ianuarie 1976. Incapabil acum să se deplaseze și să se exprime inteligibil, surd la tânguirile unei populații care trăiește în sărăcie și la suplimentul de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în tabără. Motiv de mare frustrare pentru un copil și-așa vitregit de soartă cu două bunici la oraș. Mai ales când află câte lucruri minunate se pot petrece într-o asemenea aventură... Nu, zău, cum să nu pui botic înciudat, dacă taberele „sunt ca niște stupi uriași. Zumzăie de-atâtea râsete, țipete, șușoteli și chicoteli! Asemenea cămine de vacanță sunt stupii fericirii copiilor și ai voioșiei. Și oricâte vor fi existând, încă nu vor fi destule. Bineînțeles că, seara, piticul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
carnet. Recunoști că ai dat declarații false, ca să induci în eroare organele de stat și justiția? Nu m-a anchetat nici un reprezentant oficial al organelor de stat sau al procuraturii. Iar el și-a notat iarăși în carnet, privindu-mă înciudat. Recunoști că ești legionar și că ai organizat în închisoare acțiuni de intimidare și amenințare a organelor de ordine și pază și că ai instigat la greve și evadări pe deținuții cu care vorbeai? Vă rog să repetați întrebarea! Am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
punct de vedere fizic era lipsit de atracție, cu gura lui mare, senzuală, și cu înfățișarea de licean tuns scurt. Și, după toate probabilitățile, era un barbar și un violent. Un tiran, probabil un gelos cronic, un câine posac și înciudat, un tip limitat, închis în el însuși, lipsit de orice simț al bucuriei de viață. În toți acești ani, Hartley fusese o captivă. Poate că, la început, se gândise să evadeze; dar, treptat, căzuse, așa cum se întâmplă cu multe dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ironie, dispreț, regret etc.): „Ce frumoasă, ce nebună / E albastra-mi, dulce floare! Și te-ai dus, dulce minune, / Ș-a murit iubirea noastră - Floare-albastră, floare-albastră! / Totuși este trist în lume!” (M. Eminescu) „- Măi! anapăda lucru ș-aista, zic eu înciudat...” (I. Creangă), „Și câte nu s-au încercat în contra «Convorbirilor literare»!” (T. Maiorescu) Sub aspect structural, enunțurile asertive pot aparține tuturor categoriilor și pot avea diferite dezvoltări: „- Cât ai pierdut, mă! -... Tot.” (I.L. Caragiale) „- Nu ți-am spus de trei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bătrână zână dispărută de când lumea, încât nu-și mai aducea aminte nimeni de ea, zână care, jignită de această uitare, a venit sprijinindu-se în cârjuța ei, dar n-a sosit decât după ce toate zânele își făcuseră darul; atunci, din ce în ce mai înciudată, s-a răz bunat ursindu-i ca toate talentele care îi fuseseră hărăzite de celelalte zâne să fie cu totul zadarnice; astfel că, păstrându-le pe toate, nici unul nu i-a fost de cel mai mic folos. Mărturisesc că, luând
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Iahwe. Dar cea mai crîncenă socoată o aveau ei cu Gog căpetenia unei puteri din străfundurile nordului, care venise în Palestina din vremuri uitate și îl bătea rău la tălpi pe Întunecimea Sa Iahwe. Acest dușman omniprezent - Gog - era, după înciudații zeloți încuibați la Qumran, căpetenia Belial sau a Celui Rău. Crapa-v-ar rînza în voi, mincinoși întunecați și plin de ură! În Războiul fiilor luminii împotriva fiilor întunericului, manuscris descoperit în centrul de la Qumran, scriind despre călărime, zice că
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cifră mai mică decît cea menționată în documentul descoperit printre ma-nuscrisele de la Marea Moartă, dar asta se datorează pierderilor rezultate în cei pa-tru ani de război civil și a luptelor purtate pînă atunci cu romanii. Adică Gog după mărturisirea lor înciudată era o divinitate unică, a unor populații din nordul Europei care l-a supărat rău pe Iahwe. Ieronim spune că Gog și neamul Magog erau geții și sciții dar în Mișna lor scrie că Magog era Gitia, deci acest neam
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
că această cetate mare s-a prăbușit și în ea s-au cuibărit dracii ,,pentru că toate Neamurile au băut din vinul curviei ei, și împărații pămîntului au curvit cu ea, și negustorii pămîntului s-au îmbogățit prin risipa desfătării ei.” Înciudatul satanist își îndeamnă urdiile fanatice să se răzbune cu vîrf și îndesat pentru că a sosit momentul lor de slavă scriind la 18,8-11: ,,Tocmai pentru aceea într-o singură zi vor veni urgiile: moartea, tînguirea și foametea. Și va fi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
un spor de strălucire podoabei, căci adevărul ei întregit ar fi fost, poate, în stare să eclipseze puterea de fascinație conjugată a aurului și diamantelor. În rivalitatea acerbă dintre perceptual și narativ, efectul de modă a lucrat net în favoarea primului. Înciudată, povestea s-a risipit atunci, fragment cu fragment, pe la diferiți cunoscători parțiali, dintre care Rică nu era decât unul; și lumea poveștilor își are patimile ei. În orice caz, iată partea aflată în posesia lui - așa cum, maleabilă, ea s-a
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
care, stând pe vine, aduna galete într-o găletușă viu colorată. Era o fetiță. Absorbită în ocupația ei, nu a ridicat capul când a trecut pe lângă ea. Ceafa ei delicată culegea ultimele raze ale soarelui ca un caliciu. Fermecat și înciudat totodată, gândesc eu, de singurătatea locului, își continuă expediția în direcția sanatoriului de tuberculoză osoasă, cutezător ridicat pe un promontoriu, deasupra mării. Pe terasele lui, printre paturile bolnavilor expuse la soare, se vedeau infirmierele care se foiau pentru preparativele de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
rămas dator și am atacat instinctual, ironic: ,,...de parcă eu aș avea...!’’ În ultima ei zi de serviciu, înainte de plecarea mea în ,,permisie’’, a venit în salon și mi-a înmânat pastiluțele colorate, fără a spune vreo vorbă avea privirea aprigă, înciudată, răutăcioasă. Cam de această manieră s-au întâmplat lucrurile...în ceea ce privește ,,prietenia’’ mea cu Vera. Cam de la aceste momente tensionate, încep să leg prietenii ce se adeveresc în timp a fi unele trainice! La un moment dat am fost avertizat, de către
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
în șanț - în spate, la o distanță comparabilă cu cea din fața mea, un microbuz ce a avut timp să oprească și să-mi aștepte reacțiile. În rest, nimeni și nimic, cât vedeai cu ochii, înafara unui câmp alb, alb, alb... Înciudat și, oarecum trezit din euforie, i-am invitat pe toți să coboare din mașină pentru a o împinge. Atunci s-a petrecut miracolul: nici n-au apucat să deschidă fetele portierele mașinii când - de unde, oare?! - ca din pământ, de niciunde
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
un miros „inventat”. Și, pentru că toată lumea se apleacă, râde și se „Înhaită” cu acest personaj, nu rămâne decât să-ți constați propria-ți inapetență, „lipsă de talent” pentru realitate, pentru viață. „Dacă nu am talent pentru această viață, Îmi spuneam Înciudat și visător, voi avea cu siguranță talent pentru cealaltă!” Numai că... prin „cealaltă” eu nu visam la „viața de apoi”, ci rămâneam aici, ca un animal naiv, nordic, care se rupe cu banchiza de gheață pe care stă, de marele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ni se Întâmplă și ce se Întâmplă În jur! Și, În loc să ne văicărim, cu o mai mică sau mai amplă energie, În forme care mai de care mai variate, mai „exotice”, În loc să emitem țipete de disperare și de reproș amarnic, Înciudat - cui?! -, să fim apți de a trăi stări care vor oscila Între uimire, neîncredere, poate chiar stupefacție, colorate apoi, mai iute sau mai greoi, de un fel de uimire, da, dar o altfel de uimire! Una de tip admirativ, o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
în fabrică dacă voiam să-mi dau examenele de clasa a X-a!Ă, excluderile mele din facultate?! Numai că, de „data aceasta”, la a „doua ieșire din social”, acum eu eram artizanul, „regizorul spectacolului”, de parcă aș fi fost cumva înciudat, ca un real regizor de teatru, că „nu mi-a ieșit de prima dată” sau, pur și simplu, dorința unui „nebun” de a-și „ritma” existența, de a „împiedica” Hazardul, zeul brutal, insidios și atotputernic al destinelor noastre, să ia
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
bună”. Localul lui va avea o fațadă de sticlă, ca să se vadă Înăuntru, și amenajări din crom. MÎncarea e mîncare proastă de restaurant american. Așa că patronul șade-n restaurantul lui și se uită la clienți cu o privire nedumerită și Înciudată. De fapt nici nu-și dorea din cale-afară să țină un restaurant. Acum nici măcar nu scoate bani. O mulțime de oameni au făcut bani repede și ușor În timpul războiului și cîțiva ani după. Orice afacere era bună, așa cum orice acțiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
care-i cunoșteam eu. Le mijise mustața, fumau pe ascuns și se uitau după fete. Încă își mai petreceau timpul jucându-se, dar nu mai era atmosfera de altădată, adeseori jocul era doar mimat, nu trăit, se surprindeau chiar ei înciudați că, atunci când era vorba să se joace, nu mai aveau chef, avântul de odinioară le dispăruse; acum își fixau întâlnire cu diverse fete, cel mai adesea ratau, nu ajungeau să le sărute, dar să se țină după fete constituia principala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
zău că nu te-aș crede. Da' ia zi-i: "musafira", cînd te-a întîlnit, nu ți-a dat cu ceva în cap? Nu. S-a scuzat că n-o să-mi mai poată cumpăra pick-up. "Un dobitoc, mi-a spus înciudată, s-a găsit să reclame că ouăle sînt stricate..." La care eu, zîmbindu-i cu candoare, i-am replicat: "Dobitocul ăla am fost eu". Acum, "musafira" servește la raionul de pîine. Îmi face mare plăcere să cumpăr pîine de la ea: răscolește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]