473 matches
-
ca lance și lighenașul bărbierului drept coif. Iar pe mine m-ai chemat aici nu pe post de Dulcinee, ci în calitate de Sancho. Tamara se oprește, menținîndu-și privirea ațintită asupra lui Mihai, care se uită la ea cu stupefacție. Fălcile lui încleștate și felul în care-și încordează mușchii obrazului trădează eforturile pe care le face ca să se abțină. Tonul domol al femeii l-a lovit mai cu putere decît orice ironie. Hai, ripostează! face Tamara un gest spre el. Fii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
galant. Dar Molly își scoase buza de jos în afară și o lăsă să tremure teatral la auzul acestei sugestii. —Mulțumesc, dar... Clodagh continua să încerce să îi bage lui Molly o lingură în gură, dar se lovea de dinții încleștați. Nu avea pic de succes. Acum, că Molly avea spectatori, nu era nici o șansă să mai mănânce ceva. —Papă puțin ou, dragoste, o rugă Clodagh. —De ce? Pentru că îți face bine. —De ce? Pentru că are proteine. —De ce? Pe lângă faptul că refuza mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
observă: —E foarte ciudat, spuse el, lăsând să se simtă confuzia și durerea care îl încerca. Am o aventură cu soția mea. Ea a închis ochii și și-a împins coloana în stomacul lui. Tensiunea rigidă care îi menținea dinții încleștați s-a disipat și a dispărut. A dormit mai bine decât dormise de foarte mult timp. Dimineața, au intrat cu o ușurință alarmantă în rutina lor, în tiparul domestic pe care îl împărțiseră timp de patru ani. Oliver s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe care le-a auzit de atâtea ori încât a ajuns să le învețe pe dinafară: — Cinstirea acordată de principe altora este o podoabă. El însă nu poate accepta mai mult decât are deja. Deznădăjduit, își proptește fruntea în pumnii încleștați. Glasul venit din lumea celor care nu mai cuvântă continuă necruțător: — Toate câte și le conferă el însuși, cu de la sine putere, nu numai că nu vor fi spre lauda sa, ci, dimpotrivă, vor provoca invidia, bănuiala și, în cele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gură. Neguțătorul se plesnește zgomotos cu palmele peste coapse. — O nimica toată, stăpâne! Două sute de sesterți. — Două sute!? izbucnește Gallus. Își controlează tonul. Trebuie să se stăpânească. Nemernicul s-ar putea să-i fi dibuit intenția. Șuieră cu greutate printre dinții încleștați: — Ai înnebunit? Instantaneu, Toranius schimbă tactica. Se ploconește cu umi lință: — Ce-s două sute de sesterți pentru tine, Preabunule? Își împreunează două degete: — O pișcătură de purice, nimic mai mult. Îi înghiontește de la spate pe băieți să se apropie. Uite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
face repede Vittelius. Îi ia mâna și-i pune în palmă o pungă din piele, pântecoasă. Rufus o respinge, strângând din degete. — Vreau să aflu întâi pentru ce sunt plătit, spune cu dem nitate. Vittelius renunță să-i desfacă degetele încleștate și i-o îndeasă cu sila sub centiron. Șoptește precipitat: — Sunt aurei, ai grijă. — Aurei? tresare Rufus. Îl cuprinde din nou neliniștea. Vittelius se apleacă spre el: — Împăratul îți încredințează o sarcină de mare taină, mur mură. Sigur, pentru ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tocmai ea să-i facă un asemenea pocinog și să se îndrăgostească de feciorul unui libert! Ce-o fi văzut la băiatul ăla? Că doar nu l-a născut mă-sa cu stea în frunte! Își mârâie durerea printre fălcile încleștate: — Au ajuns copiii să se considere mai înțelepți decât părinții și pretind că știu totul! Nu mai respectă și nu mai ascultă pe nimeni... Ca să-și alunge mâhnirea, începe să urmărească din priviri reverberația multicoloră a bucățelelor de sticlă opacizată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pînă În clipa În care ea te iartă. Linda deschide, evident, gura ca să răspundă, dar o Închide imediat, supusă. Se ridică În tăcere și vine după mine Înăuntru. — Pot să intru? Ușa se deschide Încetișor și intră Linda. Am dinții Încleștați și sînt sigură că În seara asta Îi voi spune ce simt și motivul pentru care găsesc purtarea ei dezgustătoare. Îi voi spune că știu exact care-i este jocul, că face asta doar pentru că-i place să-i controleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
deși, cu drumurile astea prăfuite și accidentate, distanța s-ar putea dubla. În lumina soarelui ce apune, Forrester întrezărește o lucire metalică și o sclipire trandafirie ivită pe fundalul cenușiu al pământului. Se oprește să se uite, simțindu-și fălcile încleștate și crispându-se în șa, fără să știe din ce motiv, ca un cavalerist la paradă. Nu mai văzuse suflet de om de o zi și jumătate. Treptat, reuși să distingă niște bărbați, probabil săteni din Rajput, după cum arătau, ducându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
invadează de obicei încăperea mică și supraâncălzită în care se află, pare să vină de pe alt tărâm. Într-o zi, Balraj nu mai apare. În locul lui sosește Ma-ji, însoțită de un bărbat slab, nervos, care rămâne în ușă cu pumnii încleștați, de parcă Pran ar fi vrut să se năpustească spre el. Băiatul zace încolăcit în pat, cu genunchii strânși la gură. Își privește noii vizitatori cu oarecare curiozitate. N-a mai văzut-o pe Ma-ji de când l-a îmbrăcat în prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la baza gâtului ei. — O, maiestate! șoptește Minty, uitând de protocol. Oh! — Minty? Nu se poate! La naiba! Vocea plângăcioasă a soțului ei, care se află în spatele nababului. Mustața i se ridică a rușine, apoi pretinde că tușește în pumnul încleștat. Nababul se întoarce și, dintr-un impuls inspirat, scutură viguros mâna lui sir Wyndham. — Foarte bine, domnule. Foarte bine. Obișnuit să fie lăudat pentru motive care nu-i sunt clare, sir Wyndham rostește un mulțumesc, din reflex. — Ne vedem mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din toate puterile. O vreme, au devenit subiectul unic al predicilor sale de la colț de stradă. Oamenii se adunau să-l vadă cum își manifestă furia față de răul făcut de neamț, holbându-se la acest vârtej de scuipat și pumni încleștați, lovind o dugheană de ceai din piață. Era pregătit chiar să treacă cu vederea activitățile oculte ale soției sale, mai ales că, după doi ani, îngenuncheaseră împreună să se roage. Cu toată nerăbdarea sa de a începe războiul, știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
culoarea lor intensă. Stilistul își făcuse bine treaba, nu încăpea nicio îndoială. - În fine, mam, niște prieteni vor fi acolo și ar fi extra dacă ai veni și tu. - Am să-ncerc. Kara își dădu brusc seama că are pumnii încleștați și corpul încordat și că respiră foarte greu. Am să-ncerc. Kara închise ochii simțind cum o năpădeau lacrimile. La naiba! Am să-ncerc... Nu, nu, nu. Nu e bine deloc, gândi ea. Mama ei n-ar fi spus niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
martori ai copilăriei: ,, Sub un salcâm, sta-vom noi noaptea întreagă”. Pe neașteptate, se dezvăluie înaintea ochiului și panorama codrului: ,, Codrule, codruțule, / Ce mai faci, drăguțule?” Codrul este glasul istoriei, este Mircea, este Ștefan. Codrul este viața acestui popor în încleștata sa devenire istorică. Aici, la Ipotești, natura se regăsește într-un tot. Printre copaci și dincolo de dealuri, o singură suflare, același mit - Eminescu. Orizontul a dispărut. Un cer veșnic, un codru veșnic. Pelerin poposit la Ipotești, oprit din drum ca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
l-a găsit, gândurile lui trecură mai departe, se târâră pe sub sârmele ghimpate, cinci sute optzeci și trei de metri, până la marginea tranșeelor rusești, unde ramaseră fără călăuză. " Acolo începe viața nouă și o lume nouă!" își zise cu inima încleștată. În adăpost îl aștepta sublocotenentul care-i ținuse locul și care dorea să afle ce i-a spus și cum l-a felicitat generalul. Ca să scape de întrebări, Bologa, cu o veselie prefăcută, îi povesti o minciună și schimbă repede
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cred, ce înseamnă asta?... Nu ce spui, ci tocmai ce nu spui e... e jignitor și păgubitor! ― Așa ai glăsuit și când ai trimis în internare pe protopopul Groza? îl întrerupse Apostol, vorbind numai din buze, fără să miște dinții încleștați. ― Pedeapsa crimei n-are nevoie de justificare, căci crima poartă în pântecele ei pedeapsa, zise notarul mai aspru. De altfel, eu niciodată nu mă justific, pentru că înainte de a face un pas, judec... Eu niciodată, mai ales dacă aș fi ofițer
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi deja la priveghi. Unde erau toate ticăloasele astea când Clămence gemea, când încerca să strige după ajutor? Unde erau muierile astea care vin acum să se umfle de plâns sub ochii mei, pe spezele mele? Mă scol, cu pumnii încleștați, probabil că am o figură de nebun, de ucigaș, de dement. Le văd retrăgându-se din calea mea. Le dau afară. Închid ușa. Nu rămânem decât noi trei: Clămence, doctorul și cu mine. Am spus deja despre Hippolyte Lucy că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ada repede oală cu lapte !.. Ni l-au otrăvit pe Azor !.. Anica sare cât colo în cămașă de noapte, pornind mașinal în noaptea adâncă cu oală de lapte, direct spre coteț. Azor se zbate în convulsii puternice...gura lui este încleștata, balele îi curg printre dinți, labele nu le mai poate mișca, ochii și-i închide încet, în somnul cel lung, fără de vise. Un tremur convulsiv, încă un scâncet, cel din urmă... Lui moș Gheorghe inima i se strânge la presentimentul
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Suki, care aproape se eliberase pentru ca apoi să eșueze în ultimul moment și acum respingea persoana care putea să o salveze - dacă m-ar fi lăsat. Dar acum venea înspre mine, cu fața plină de sânge, aruncându-ne printre dinții încleștați: —Ieșiți! Ieșiți! Cred că așa arătau menadele. Nu mă puteam mișca. Sebastian a fost cel care m-a salvat, trăgându-mă în spate și târându-mă de-a lungul coridorului. Ieșiți și nu vă mai întoarceți niciodată! Suki țipa ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
puteau interveni pentru că nu se putea apropia nimeni de băiat. Era lovit la arcadă și se zbătea îngrozitor. Epilepticii își înghit limba, pe când băiatul ăsta scotea foarte tare limba afară, scotea tot felul de sunete, făcea ca pisica, cu mâinile încleștate, așa cum ține pisica ghearele și se năpustea spre noi. Când îl apucau doi oameni de braț, avea o putere, de-i arunca pe amândoi departe. Se băga sub masă. Era imaginea omului în iad. Cu un an în urmă, îl
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
almanah terfelit aflat prin apropiere, râse din gât la observația oaspetelui, apoi râsul i se termină cu un hîî prelungit, oftă și-și concentră atenția asupra paginilor cu scris mărunt, albe, foșnitoare. Impunător, la biroul său, Alexe ședea cu fălcile încleștate zbătând alene din pleoape. Albastrul ochilor se întuneca tot mai mult de la o clipire la alta, devenea tulbure, mâlos ca o baltă. Părul des, blonziu, răvășit ca o coamă îi încadra fața împietrită. Fumul din cameră începea să se rarefieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cordonul bleumarin al jachetei, îl auzea cum vorbește, îl înțelegea perfect, știa că are dreptate în felul său dar percepea în același timp răsuflarea lui greoaie, fierbinte, îi simțea izul acriu ce ieșea din interioarele lui și stătea cu maxilarele încleștate, respira din sărăcie, regreta profund că opiniile lor coincid, se gândea dacă nu cumva din lașitate refuză să-l aprobe pe Alexe, dacă nu cumva se simte și ea lezată în niște drepturi pe care și le alocă fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fost o prelungire a durerii. Mușchii, nervii și sângele erau doar surse care alimentau un lujer lung și gros de un deget. Cel mai mult Îmi plăcea să-mi țin sexul În așa fel Încât să se odihnească În pumniul Încleștat. Nu dura mult până la erecție, și atunci arăta de parcă În mână aș fi ținut o floare groasă, fantastică. Ca majoritatea băieților, mă jucam cu sexul meu - trăgeam de el, Îl frământam și Îl strângeam, Îl simțeam Întărindu-se de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-ți schimbe convingerile politice. Ieri chiar Îl văzusem pe Ivan care, terminându-și exercițiile euritmice, arăta spre pantofii lui, ca să explice că, după fiasco-ul războiului, poporul german ar fi făcut bine să rămână cu picioarele pe pământ. Cu pumnii Încleștați, adăugase că potențialul revoluționar putea fi descoperit doar acolo, În păturile cele mai joase ale societății. La care bărbații au răspuns ridicându-și brațele, schițând acel salut caracteristic, spunând că pentru un german adevărat, exista o singură cale: aceea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu fața Întoarsă Într-o parte, așa că i se vedea doar un obraz, palid ca turta de ceară. Și pe ultima scară, În fața pacienților și a angajaților stătea un băiețel de vreo doisprezece-treisprezece ani, cu fața plină de coșuri, pumnii Încleștați În poale și cu spatele țeapăn ca o scândură. Acum, peste zece ani nu era greu de spus cine era. Părul era la fel, ochii inteligenți și constituția atletică, aceleași. Domnul cu Păr Blond ca paiul. Dora a născut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]