6,663 matches
-
unor cuvinte cu care engleza, franceza, germana s-au acomodat de multișor. scrisă de Ion Creangă în 1877 și publicată în 1939. :: The One, martie 2014 Textul asta a fost scris prin anii ’90 ? Ca în literatura română din 2000 încoace, cuvintele licențioase sunt poate prea dese, în niciun caz prea rare... Uneori chiar din titlu - vezi cartea lui Al. Vakulovski intitulată „Pizdeț” - sau din prima fraza - „sunt o doamnă, ce pula mea.” (Ioana Bradea, „Băgău”). Doar câteva exemple: ”Noapte bună
Dragoste în vremea fofoloancei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82358_a_83683]
-
singur. Du-te de mori pentru binele moșiei dumitale! (“Alexandru Lăpușneanul” de Constantin Negruzzi) :: colaj de Bogdan Petry damn it... chiar și rimează Da’ cine e Alex de data asta? Acum vrem capul HIDREI care face posibil ca de la Lapusneanu încoace să dăm “poporului prostit” aceiași retzeta a îndobitocirii cu alte personaje în decor. Invata-ne pe noi a vana HIDRA cu ochi închiși căci oricum nu o vede nimeni dar ...n-am îndoială că o simte toată lumea. De ceva ani
Proști, dar mulți by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82426_a_83751]
-
la ApropoTV, alături de Florin Dumitrescu și Jean de la Craiova, versurile manelelor, acest obsedant folclor contemporan. Preferatele mele rămân: Iubi, iubițel, Câți bani ai în portofel? Scoate banii de la bancă Să-ți arăt că nu-s taranca. Iubi, iubițel Ia vino-ncoace nițel Bagă banii-n bancomat Și-arată-mi că ești bărbat. Celelalte nestemate le găsiți în înregistrările care urmeaza (un material de Andreea Oagană): ooo!!!! a aparut poză Pe vremea când eram în liceu era la mare modă muzică folk, promovată cu
Aș da rime de la mine by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82505_a_83830]
-
pierd adesea, ochi pe care-i luminează uneori o rază verde venită din niște abisuri pe care viața, oricât de lungă, n-o să-mi îngăduie niciodată să le explorez până la capăt -, ,fermierii au început să-și descopere, de câțiva ani încoace, oile sfârtecate. Cum în Insulele Britanice prădătorii de talie mare au dispărut de mult - urșii, de secole, lupii, în secolul al nouăsprezecelea, exterminați cu o ferocitate demnă de o cauză mai bună -, cauza morții bietelor rumegătoare părea de neînțeles. Într-
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
-și simțul umorului amar, care-i făcuse faima. - Testamentul, da! Dar e testamentul meu poetic! jubilă Hansi, fericit că venise, în sfîrșit, ceasul să se destăinuie și-și ciupi răsucit mustața, care se cam pleoștise. Făcu doi-trei pași încolo și încoace, monologînd frenetic, fără să-și mai aleagă cuvintele. Tu mă faci cu adevărat fericit, regina mea, iar poimîine, cînd vechii noștri camarazi se vor aduna în curtea pensiunii ,WALBURGA", camarazi purtători de stindarde și medalii, care vor veni să te
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
G. Pienescu Într-o zi, nu mai știu care, din septembrie 1981, un domn prezentându-se Dem. Urmă - nu avusesem prilejul de a-l întâlni până atunci și nu l-am mai întâlnit nici de-atunci încoace niciodată -, știindu-mă, probabil, un ,fan" al lui Tudor Arghezi (căruia, însă, nu i-am fost nicicând ceea ce vrea să zică acum abrevierea citată, pe-atunci necunoscută, ci doar un devotat însoțitor printre imponderabilele și îngeriile poeziei), mi-a dăruit
Tudor Arghezi, naș - patru fotografii necunoscute by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11482_a_12807]
-
câteva soiuri de medicamente în speranța că verdictul ar putea fi infirmat. Dar se dovedise repede că el nu putea fi decât amânat. Și, din păcate, simțea că amânarea nu mai putea dura multă vreme, deși, de aproape un an încoace, își legăna insomniile în susurul aparatului instalat la capul patului. Dar, venise vara. Smochinele erau coapte deja, strugurii de pe spalierul pe care suia vița de vie treceau din verde pal spre gălbui, începuse vacanța. Și, în curând, la mijlocul lunii iulie
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
să descopăr lucruri pe care nu le știam închipui. Patul, foarte jos, se identifica orizontului, cerul - pămîntului, marea - mătăsii. Cartea asta mi-a smuls noaptea cea dintîi, extatic, și-a aruncat-o undeva încotro pașii m-au dus de-atunci încoace, într-un loc plin de viitoruri ca un pește de apele mării. Atunci am uitat că viitorul nu ne merita; că adevărul putea fi pur și simplu, mi se părea o utopie, o regularitate a dorințelor care ar traversa pasiunea
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
gîndisem la asta, dar uite că lucrurile se mai potrivesc și de la sine; îți vine un gînd care nu știi unde te duce, dar el știe - sau altcineva. Valerian a ezitat o vreme la marginea trotuarului. Mașinile treceau încolo și încoace. Nu era aglomerația infernală din zilele noastre. Totuși, se afla în plin centrul capitalei, circulau și pe vremea aceea destul de multe mașini. Cînd s-a hotărît, a închis ochii și pășit, ca și cum s-ar fi aruncat într-o bulboană. Șoferul
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
poetic plăcut cititorului. “Du-mă la fântâna cu ciutură” ar putea fi relevantă în acest sens, având spre final și o conotație spirituală discretă, o aluzie la Calea pe care o urmează neabătută poeta de mai bine de un deceniu încoace (o cităm integral): // Ce risipă de verde pe dealuri!/ De ce îmi tot spui/ să intru încălțată pe pajiștea cu flori?/ Nu ți-e teamă că macii ar sângera/iar câmpia și-ar plânge cu lacrimi de rouă trecutul?/E prea
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
să analizăm nițel cauzele înfrângerii noastre (corect s-a exprimat dna Ala Mândâcanu din diaspora din Canada „Nu Maia Sandu a pierdut. Am pierdut noi toți”. Conform tuturor analiștilor politici, jurnaliștilor, a fost cea mai murdară campanie electorală de la independență încoace, culminând cu fraude de tot soiul: financiare, morale, electorale etc. Încălcările legislației au început cu mult înaintea declanșării oficiale a campaniei electorale și a culminat în ziua alegerilor. Vă amintiți cum mai mult de o jumătate de an în urmă
AM PIERDUT ALEGERILE DAR… de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380639_a_381968]
-
de sistemul mediatic prorusesc extrem de agresiv - spre Rusia. Statalitatea Republicii Moldova a dat faliment, lucru demonstrat de cei 25 de ani de idependență, care au condus la un fiasco total. Aproape toți cei de la guvernările, care s-au perindat de la 1991 încoace, indiferent de culoare politică, cu excepția primului parlament, care a fost unul de idealiști dar care a realizat cel mai mult în planul constituirii acestei unități statale, și-au dorit un soi de statalitate anapoda, în care poți să fii „țariok
25 DE ANI DE INDEPENDENŢĂ? de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380636_a_381965]
-
puțini ce sunt nerăbdători a-I spune: "Vino și mântuiește-ne Hristoase,că Te-am așteptat "! Se naște Domnul,iarăși între dobitoace, Căci lumea Sa,ai Săi copii,nu L-au primit! Dar câți din noi,de două mii de ani încoace, Din inimile noastre,am știut a face, Loc Sfânt,ca-n ele să se nască al nostru Domn iubit? Se naște Domnul,să ne dăruiască viață, Și să Ne-aducă leac,orice necazuri am avea! Dar câți am cuteza,privindu
SE NAȘTE DOMNUL! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380755_a_382084]
-
comunitatea în sânul căreia se află. Legătura dintre Casa Regală și națiune este un fapt definitoriu al instituției regale, în toate timpurile. Așa se explică gestul Majestății Sale Regelui de a trimite mesajul de Crăciun românilor, de 75 de ani încoace. Acesta este motivul pentru care sărbătorile Crăciunului și Paștelui au străbătut istoria Familiei Regale, rămânând nealterate și păstrându-și constant importanța în viața membrilor familiei și a angajaților Casei Majestății Sale. Dintre toate filele calendarului regal, Crăciunul rămâne, prin structura
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
din ochii albaștri ai regelui lor, se simțeau oarecum ocrotiți și privilegiați de a fi la palatul regelui, fără să știe prea bine dacă sărbătoarea Crăciunului 2001 este o întâmplare sau va fi repetată de aici încolo. Din anul 2001 încoace, Crăciunul regal a fost sărbătorit din ce în ce mai frumos și mai însuflețit, pe pământ românesc. Strămutat la Săvârșin, el a fost precedat, la mijlocul lui decembrie, la Palatul Elisabeta, de o sărbătoare a bradului de Crăciun, în care angajații Majestății Sale au primit
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
și a viitoarei Românii Mari. A doua surpriză este că valabilitatea acestei lucrări nu privește doar trecutul îndepărtat al României, dar chiar și trecutul recent, ba însuși prezentul zilelor noastre. Mai precis, ceea ce s-a întîmplat în țară din 1989 încoace ascultă foarte bine de schemele explicative ale lui Ștefan Zeletin. Burghezia română nu numai că nu a murit, dar a înviat din nou, iar astăzi trăim într-o epocă de formare a unei noi burghezii naționale, una fără de care viitorul
Fatalitatea capitalismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10221_a_11546]
-
Răzvan Mihai Năstase Marina Dumitrescu este fără îndoială o voce cunoscută. BBC, RFI, Europa Liberă, Radio România Cultural, au fost tot atâtea prilejuri de a o cunoaște, din 1988 și până în prezent. De ceva vreme încoace Marina Dumitrescu a ales să își facă auzită, cu discreție și eleganță, și o altă voce. A ales poezia. Debutul din 2002 la editura Aritmos cu volumul Caiet roman, a fost întâmpinat de critici cu un entuziasm bine temperat. Numitorul
Prezentul de ieri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10235_a_11560]
-
critice globale fenomenul pe durata unei perioade determinate, corespunzând, grosso modo, "obsedantului deceniu " sau proletcultismului din literatura de autor și din critica literară. încercări de supunere unei analize critice a fenomenului folcloristic românesc din anii de început și de mai încoace ai perioadei comuniste s-au mai făcut. îmi amintesc că, pe la sfârșitul anilor ^90, Centrul Național al Creației Populare a organizat, la Râmnicu-Vâlcea, un Colocviu cu tema " Confiscarea ideologică a folclorului în perioada comunistă", cu luări de poziție ferme, demonstrând
Recuperări by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10222_a_11547]
-
de țară, trădarea României, o voi dovedi În instanță cu documente, o voi dovedi tot În instanță cu documente că a fost și a rămas omul Securității, o voi dovedi În instanță tot cu documente că a făcut de la Revoluție Încoace exact ceea ce au făcut comuniștii după „44 când au luat puterea În România, adică a spoliat, a furat, a abuzat, s-a Îmbogățit pe căi necinstite, a făptuit nenumărate nemernicii pentru care trebuie să plătească punctual, le voi dovedi și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
toate celelalte puncte de vedere după Revoluție, este un elogiu pe față al Securității și de fapt o recunoaștere a neputinței de a mai schimba ceva. Constatarea sa este că Securitatea a salvat din toate punctele de vedere de la Revoluție Încoace România și că este atât de puternică pe poziții, În primul rând economice, sociale, politice, media ș.a.m.d. Încât nimic nu se mai poate schimba, este o recunoaștere, dacă vreți o Îngenunchere În fața acestei evidențe. Toate acestea coroborate cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
același lucru și spun cam același lucru, dar în alt fel. Și astfel, fiecare filozof e o ramură sau o frunză a marii tulpini istorice pe care o numim de obicei cunoașterea umană. Așa ne închipuim cu toții filozofia de la Hegel încoace. Vedem gîndirea umană ca o apă care nu poate înainta decît prin ramificarea tot mai stufoasă și mai ireconcilibilă a afluenților ei cognitivi. Dacă acum un privitor contemporan ar deschide o ramură oarecare a filozofiei, intrînd în cămara cunoștințelor ei
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
cărei rezolvare - e nevoie s-o spunem? - de-abia așteptăm s-o citim. Memorie și uitare Plăcut la lectură și deopotrivă consistent se dovedește a fi ultimul număr al revistei Cuvîntul (15 august-14 septembrie). Cum de vreun an de zile încoace numerele revistei sînt tematice, de astă dată tema în jurul căreia gravitează articolele din paginile ei este "memoria, uitarea și amintirea." În editorialul de pe prima pagină, Mircea Martin pune în lumină consecințele nefaste pe care un gest politic dus doar pînă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10322_a_11647]
-
sângeros, ca și cum n-ar fi fost altceva decât prelungirea muzicii cu alte mijloace și, desigur, pentru alte vremuri. * 1) Găzduită în ultimul timp de Carrousel du Louvre, MUSICORA este un imens ghiveci servit drept dietă muzico-cardiacilor de 21 de ani încoace, în speranța că inimile celor câteva zeci de mii (!) de vizitatori-suferinzi se vor dovedi și la ediția următoare dependente cronice de acest tratament. 2) Un salon vehement și versatil, dar în nici un caz areopag al cațelor ori un loc unde
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
vor să atribuie realității o structură ce nu aparține decît minții umane. Filosofii personifică realitatea, transformînd-o în niște esențe abstracte ce țin locul zeilor din mitologie. Vorba aceasta pare banală deoarece a fost repetată de nenumărate ori de la August Comte încoace. Drama e că vorba aceasta banală e adevărată. Filosofii parcă suferă de mania clăbucilor suflați în aer cu intenția de a dovedi că aerul e făcut din clăbuci, sau, mai lămurit, aproape toți suferă de mania de a arunca asupra
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
în România. Când, după Revoluție - sau cum să-i zic? - mi s-a oferit posibilitatea să intru în Jockey-Club aveam de două ori vârsta candidatului ideal. M-am dat deoparte. Acum regret. Nu știu ce alte cluburi s-au înființat de atunci încoace, dacă, spre a le deveni membru este necesar să ai cai de curse ori măcar cinci limuzine, să fii academician sau cel puțin universitar, dacă miliardele prind bine. Și nici dacă, precum se cere, chelnerii, eventual cu barbeți, apar mai
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]