370 matches
-
fel ca și dezamăgirea de moment. De Ziua eroilor Dimineață, la școală domnul director Șerbănescu Ion ne-a anunțat că astăzi nu vom rămâne în școală, ci toți elevii vom merge la biserică pentru a prăznui Ziua eroilor. Ne-au încolonat câte patru elevi în rând și însoțiți de doamnele învățătoare și de domnii învățători am pornit spre biserică, care era cam la 1 km distanță. Pe drum nici o șoaptă, nici o vorbă. Nu vroiam să se uite lumea la noi c-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
purtând însemnele ONU, din care vor trebui de altfel să tot iasă pentru a lăsa câinii dresați special să inspecteze cel mai mic colțișor al vehiculului. În caz contrar, luând în considerare timpul de a ajunge acolo, de a se încolona, de a aștepta semnalul, de a înainta apoi la pas, Sfintei Familii îi va trebui între o jumătate de zi și trei sau patru zile întregi pentru a parcurge două sute de metri. "Hei, tu de colo!... Înaintează!... Dă înapoi!... Stai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dreptul la apărare. Mama era condamnată la 5 ani de închisoare, pentru “uneltirea împotriva Puterii Sovietice“. Cu o săptămână înainte de începerea războiului, deținuții politici din Storojineț, cca. 150 de bărbați și 26 de femei, printre care și mama au fost încolonați și cu câte o bocceluță în mâini, erau mânați spre nord. Linia frontului care s-a mișcat în acea zonă foarte repede, i-a găsit undeva în nord-vestul Ucrainei la peste 300 Km. de Storojineț. Armata sovietică, aflată în vestul
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
senzorială a cuvintelor ar fi produs rostogolirea rapidă a acestora și bunica n-ar fi înțeles oricum. Până ne-am dumirit noi, nepoții, cu această stare de fapt a bunicii a trecut ceva timp și deseori apăreau situații hilare. Ne încolonam militărește și fiecare dintre noi îi expuneam Maiei varianta auditivă personală, evident după atâtea insistențe și tatonări, reușind să ne înțelegem. Când am crescut, a fost cu mult mai ușor, deprinsesem arta comunicării cu Maia din mers, din relația bunicii
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
vizite organizate la colegii bolnavi sau la cei mai slabi la învățătură, ajuta bătrînele să treacă strada - într-un cuvînt, făcea foarte multe fapte demne de toată lauda. Cîteodată, chiar, se alinia în detașamentul condus de Serghei Luminița, cînd se încolonau să intre în clasă ori cînd se făcea careul. Pe de altă parte, rezultatele la învățătură nu întîrziară să apară. Dănuț de-abia aștepta să vină vremea să fie făcut pionier și visa cravata roșie cu tricolor, așa cum o văzuse
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
dea dreptul sfâșietor. Sfâșietor, pentru că un om de valoarea lui este pus în situația să se explice, în felul acesta, în fața proștilor. Și cu atât mai sfâșietor, cu cât cei de la Antena 3, Realitatea, Cotidianul și toți ceilalți care sau încolonat în această campanie murdară nu sunt numai proști, ci și ticăloși. Prin urmare, nici nu le pasă de explicațiile lui. (2012) Sărbătoarea spiritului cu baston alb Una dintre concluziile anchetei pe tema „Cum vorbim despre cărți la televizor“ din revista
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cum stăm/ cu problema pămîntului./ Marin răspunde: -Nu vedeți?!/ Priviți În jurul vostru o clipă/ nu e nevoie să vorbim prea mult,/ vă poate duce și pe voi capul!// O stea alunecă și cade/ scrîntindu-și un picior pe boltă./ Străbunii se-ncolonează tăcut/ parc-ar pleca la revoltă”. Iată motivația pur ideologică a cenzorului, ce l-a determinat să taie poemul din cuprinsul revistei: „Pentru ambiguitatea poeziei și, mai cu seamă (sintagmă ceaușistă preluată rapid de scărpinătorul Între cornițe al <<marelui cîrmaci
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
minute. M. M.: Bine, aia era altă treabă, să fiți în poziție. S. B.: În poziție, cu lăzile cu efecte pe platou, în așteptarea de a fi preluați. M. M.: La noi era altfel. Trebuia să scoatem tancurile, să le încolonăm, să încărcăm materialele, să băgăm muniție în ele. E o diferență între ce era scris pe hârtie și ce se întâmpla practic. Era trecut acolo să punem muniția în tancuri în nu știu câte ore; ne-au trebuit două zile. Ăsta-i
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
jumătate în punctele de adunare. Uneori se ieșea și în raion, în raionul de alarmă (că erau raioane de alarmă în afara cazărmilor, că dacă se lovea cazarma, să nu te distrugă). Și erau 10-15-20 de kilometri prin păduri. Scoate tancurile, încolonează mașinile, încarcă materialele! Încărcai jumătate de cazarmă. Deci, era câte o alarmă de exercițiu, la noi, la tancuri, care dura și două-trei zile. S. B.: Pe 17 s-a dat alarma de luptă, cu indicativul "Radu cel Frumos"15. Ce
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
de care se tot vorbea la televizor, ci cadre militare care trebuie verificate. M. M.: Dar ați auzit ce se discuta... S. B.: Îi vedeam, pentru că atunci când erau scoși la plimbare, o dată pe zi, erau aduși pe platou unde se încolonau, adică mergeau câte doi, câte trei și vorbeau. Mergeau de jur împrejurul platoului și noi trebuia să-i păzim. Era un fel de pușcărie. Ni s-a spus: Nu faceți gesturi, nu-i jigniți, nu intrați în discuții cu ei, nu intrați
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ungurilor. Era ora 13,30-14. Vedeam în stânga arme puse la rastel sau făcute piramidă și oameni dezbrăcați de cămăși făcând plajă. Noi credeam că aceia sunt ostași români, dar ei erau ostași unguri, în repaos. Deci, noi mergeam cu compania încolonată pe plotoane, pe linia de luptă.(?!?) Cei din stânga noastră (ungurii) priveau către noi dar erau liniștiți. Noi am intrat în pădure, am început să ne facem gropi, amplasamente pentru mitraliere. După două ore de muncă la săpatul amplasamentului de mitralieră
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și perioada de după 1964 când totuși s-a creat, s-a construit, s-au Înregistrat performanțe internaționale În tehnică, inventică, asigurări sociale, asistență medicală, diplomație, sport ... Se trâmbițează și se Înșiră În numeroase editoriale păcatul României de a se fi Încolonat În lagărul socialist și că românii nu s-au orientat spre valorile occidentale. Dar noi am văzut negru pe alb decizia mai marilor lumii: „România 90%, Grecia 10%. Înțelegerea a făcut 250.000 de victime În rândul românilor de toate
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
lor crescând mereu. Profesorul Ion Dobre , comandant legionar, venise chiar în cămașă verde și, suit pe piedestalul grilajului, dădea tonul cântecelor legionare. După ce Regele Mihai a ieșit în balcon și a salutat mulțimea, fiind răsplătit cu nesfârșite ovații, ne-am încolonat și am pornit spre statuia lui Mihai Viteazul. Aici, alte cântece, alte urale și apoi coloana, de mai multe mii de legionari, a pornit pe Bulevardul Brătianu. Dobre mergea în frunte, dirijând cântecele, iar între cei opt sau zece din
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
sediu când a venit Horia Sima de la Brașov, chemat cu disperare de Antonescu, care nu știa ce soluție să găsească și guverna mai departe cu echipa ministerială a lui Gigurtu. Tot la sediu mă aflam mai târziu, când au sosit încolonați de la gară mulți dintre foștii refugiați din Germania, în frunte cu dna. Codreanu, cu prietenul Constant și cu Papanace . [200] Oricâte divergențe avuseseră în Germania, intrând în curtea sediului, Constant l-a îmbrățișat pe Sima și i-a spus: „Măi
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
și instituții. Ea nu aparține în egală măsură tuturor, fiind mai mult a funcționărimii și ofițerimii privilegiate. Dar poate lucrurile nu stau așa și Ștefan are dreptate, în separatismul său bugetar. Vom verifica în Olanda dacă angajații de stat vin încolonați de la întreprinderi la De Kuip, în timp ce fermierii, vînzătorii de lalele, proprietarii de mori de vînt sau fetele din vitrine, care tot private sînt, se bat voinicește pentru ce-a mai rămas. martie 2007 Partea a II-a AI NOȘTRI, CA
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
ungurilor. Era ora 13,30-14. Vedeam în stânga arme puse la rastel sau făcute piramidă și oameni dezbrăcați de cămăși făcând plajă. Noi credeam că aceia sunt ostași români, dar ei erau ostași unguri, în repaos. Deci, noi mergeam cu compania încolonată pe plotoane, pe linia de luptă.(?!?ă Cei din stânga noastră (unguriiă priveau către noi dar erau liniștiți. Noi am intrat în pădure, am început să ne facem gropi, amplasamente pentru mitraliere. După două ore de muncă la săpatul amplasamentului de
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
coborât și țin minte că ne-a așteptat un singur milițian, cu o căruță cu un cal... Toate bagajele au fost Încărcate În căruță, inclusiv persoanele În vârstă, printre care și mama, care slăbise vreo 20 de kilograme... Ne-am Încolonat și ne-a spus milițianul să fim ordonate, corecte, să nu vorbim cu nimeni și să urmăm drumul. Drumul până la Închisoarea de femei de la Mislea mi s-a părut foarte lung. Erau vreo 12 kilometri, dar după ce erai slăbit și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
servit masa, ne-a scos pe platou În colonie acolo, ne-a adunat pe toți..., gardienii Îmbrăcați cu șube, cu pâslari, cu căciuli, iar noi În ce-aveam, cu zeghele ălea prin care bătea vântu’, fără nici un obstacol... Ne-a Încolonat și ne-a scos să cărăm fascine 1 să protejăm digu’. Ăstea erau niște maldăre de nuiele din salcie, lungi cam de șapte-opt metri, legate cu sârmă. Le cărăm, le punem la picioru’ pantei digului și puneam pământ peste ele
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și se făceau verificările, și seara, când se preda schimbul și se făceau verificările. Intra ofițerul de serviciu, În general Istrate, un ofițer de serviciu, un caraliu, doi. Controlau gratiile, controlau sub pat, pe nu știu unde, și noi trebuia să ne Încolonăm printre paturi... Și ajunsesem În situația În care, atunci când intrau ăștia, colegii Îmi cereau să stau În spatele unora mai Înalți, ca să nu mai mă vadă. Dar atunci când nu mă vedeau, Întrebau: „Unde ești, pruncule?”. Așa Îmi ziceau. Deci eram cunoscut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mă odihnesc, că n-aveau personal să te supravegheze să stai În picioare sau pe șezut și era avantajul că dormeam. Era o zi când puteai să acumulezi odihna. Și era obiceiul ca, Înainte să fim scoși la lucru, ne Încolonam și brigadierul ieșea la raport. Aveam un student În anul V la medicină, din Iași, tot deținut. El era doctorul bacului și singurul lucru pe care Îl putea face era să găsească ceva ca să scutească pe câte unul-doi, care erau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
transferul de la Jilava spre Gherla? Dom’le, a fost un moment foarte impresionant. Ne-au scos din Jilava pe jos. Era iarnă, 25 decembrie... Seara târziu, nu mai știu ce oră a fost, În orice caz, pe la 8, ne-au Încolonat, ne-au bătut lanțurile și pe jos... Înainte. Domne, un cer splendid, mii de stele, și cum era și frig, chiciura aceea măruntă, picura... Știi? Și noi, aliniați În coloană de câte cinci, mergeam pe dealu’ ăla unde ne așteptau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Îndărăt. Dar ce ne-o putut urî omul ăla după aceea... Odată venea și ne pândea..., v-am spus că erau niște castani mari, și se-ascunde după ei și ne prive’ când intram Înăuntru. Și după ce luam dejunul, ne Încolonam În fața porții de la ateliere și o milițiancă ne făcea controlul, că no, să nu ducem ceva lingură cu noi, sau ce știu eu ce. Și el ne pândea de-acolo după castan... Și-odată, o colegă de-a noastră, deținută
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În mai multe rânduri În Moldova și apoi În Basarabia. Pe 26 iunie 1940, am primit ordin să Încetăm lucru’, să ne echipăm imediat și să ne Întoarcem la Chișinău, fiindcă primiserăm ultimatum din partea Rusiei să cedăm Basarabia. Ne-am Încolonat cu capul plecat, destul de triști, și ne-am pus În marș În coloană spre Chișinău. Am reușit cu greu să ajungem la Albița, În cadrul termenului de patru zile, și-am trecut În Moldova. După aceea ne-am repliat la Iași
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
seara... Unde v-au dus? Ne-a dus cred că În gara Basarab, ne-a oprit și a venit dubele și ne-au luat și ne-am trezit În Jilava. Acolo, porțile ălea erau sinistre..., urluiau, acționate electric... Ne-a Încolonat și a apărut un gardian sau șef de serviciu de-acolo, un plutoner, un țâgan, Iamandi. Poate ați auzit de el... E, ăsta ne-a făcut percheziția (râde - n.n.). Eu, pentru că Îi lăsasem hainele lu’ sârbu ăla de la Pitești, am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o varză din aia... Și când ești tânăr mănânci mai mult... Bătrânii, săracii, zicea că le ajunge, dar vai de capul ei de mâncare, că nu era consistentă... Și de la Gherla ne-a dus la Salcea (sic!), la dig... Ne Încolona câte o sută de inși, cu militari, că de-știa erau gârlă... și ne punea așa pe rând. Aveam roabe cu hârleț și acolo săpam În pământ și era cu normă. Care nu-și făcea norma rămânea seara În poartă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]