1,615 matches
-
netulburate de ocheadele noastre pofticioase. Una luă un scaun, îl puse în fața mea și se așeză pe el astfel încât să am priveliștea perfectă asupra organelor ei genitale, pe care era de presupus că doream să o am. Începu să-și încordeze fesele goale, frecându-se de suprafața scaunului. Aproape imediat Becker fu în picioare frecându-și mâinile precum cel mai îndatoritor dintre comercianții stradali. — Ei, foarte drăguț, nu-i așa? Becker își puse brațele în jurul a două dintre fete, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să mă asigur că nu ne-a scăpat ceva. Ea oftă și se așeză la masa din bucătărie, deschizându-și poșeta din piele de crocodil și scoțând o tabacheră asortată. I-am aprins țigara și i-am văzut fața frumoasă încordându-se un pic. Vorbi ca și cum repetase ceea ce spunea de prea multe ori, pentru a juca rolul bine. În serile de joi, Emmeline merge la un curs de dans la Herr Wiechert în Potsdam. Grosse Weinmeisterstrasse, dacă vreți să știți adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în aceeași manieră, în timp ce buzele noastre deveniseră bunuri comune. Când ele se lăsau strivite până la durere și femeia mă primise între coapse copleșindu-mă cu mângâieri, toate mișcările noastre de orice fel au încetat, mușchii și simțurile toate s-au încordat, iar apa de pe noi s-a transformat într-o clipită în cămașă de gheață... Al doilea sunet al soneriei ne-a convins că este certitudine. La primul amorțisem, dar speram că ni s-a părut. Ne priveam surprinși și temători
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
stâng pe după umerii ei, cu palma peste ceafă, iar cu mâna dreaptă o spăla pe piept, coborându-i cu multă răbdare brațele. A avut, la un moment dat, tentația să se oprească și să o ia în brațe. S-a încordat și a reușit să se stăpânească. A trecut buretele peste mijloc încet, rar, fără grabă, coborând mai apoi pe pulpe, ținând-o strâns cu brațul stâng de mijloc. A introdus mâna cu buretele printre picioare, șoptindu-i să le depărteze
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
apropiat de ea până ce trupurile s-au atins și a simțit-o cum începe să tremure. Aplecat asupra ei, i-a sărutat umerii și gâtul, ușor, ca într-o trecere întâmplătoare, strângând-o cu ambele brațe. Simțind-o cum se încordează și începe să-l împingă cu palmele ei firave, a început să-i șoptească la ureche, străduindu-se să fie blând, mai blând decât credea că poate fi: - Ești tare frumoasă, fetițo! Ești ca o păpușă și îmi place să
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
altundeva. Număra în gând, ca să-și dea seama când să intre... Când a intrat Violeta în sala de ședințe, Cartuș și-a îndreptat privirea spre ușă, așa cum făcea de fiecare dată când aceasta se deschidea. A tresărit și s-a încordat puternic. Nu o văzuse nici pe stradă de câtva timp. I se părea că e mai frumoasă decât o știa și era elegant îmbrăcată. Privirea i s-a îngustat sub sprâncenele încruntate și amintirile i s-au derulat cu repeziciune
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
Cu toții suntem pe Titanic), condiția poetului în societate este consemnată cu amărăciune și umor: "Vai de biet de el, poetul, doar atât i-a mai rămas / Să se sature ...cu versuri, "maidanezul" de pripas! La idei, cu ochii-n patru, "încordat" precum un arc, Cont în bancă, da, desigur ... dar vorbim de cea din parc!" (Rămâne între ... doi). Poeziile cu formă fixă dau savoare antologiei. Viorel Gongu realizează sonete și glose cu multă ușurință și iscusință, poetul dovedindu-se un virtuoz
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
către culmile desăvârșirii - care trebuie abordată existențial și trebuie trăită până la ținta ei supremă care este unirea cu Dumnezeu, îndumnezeirea. Această înaintare către desăvârșire nu este doar un urcuș, treptat și uniform, ci poartă permanent în sine caracterul unei lupte încordate în vederea dobândirii asemănării cu Dumnezeu, prin har și lucrare. Viața duhovnicească, după cum o demonstrează experiența marilor Părinți duhovnicești, se desfășoară între adâncurile păcatului și piscurile virtuților. Drumul către virtute trece, obligatoriu și inevitabil, prin podoaba încercărilor duhovnicești, a ispitelor și
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
către culmile desăvârșirii - care trebuie abordată existențial și trebuie trăită până la ținta ei supremă care este unirea cu Dumnezeu, îndumnezeirea. Această înaintare către desăvârșire nu este doar un urcuș, treptat și uniform, ci poartă permanent în sine caracterul unei lupte încordate în vederea dobândirii asemănării cu Dumnezeu, prin har și lucrare. Ca urmare, viața noastră duhovnicească se desfășoară într-un registru spiritual foarte larg: - din adâncurile păcatului și din „ceața patimilor” spre culmile virtuții și lumina dumnezeiască. În funcție de eforturile noastre ascetice este
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
noi să simtă cu adevărat acest fior al sărbătorii. Domnul Isus s-a născut într-un context social și istoric destul de dramatic pentru poporul evreu. Pe timpul acela oamenii nu își făceau cadouri. Era o perioadă în care relațiile interumane erau încordate. Nu se putea vorbi despre dragoste pentru că ea nu exista, ceea ce reprezenta un intuneric dens în lume. Într-un mod metaforic se spune că „întunericul nu va domni veșnic” deoarece se arată o „mare Lumină”. Domnul Isus a venit aducând
BUCURIA DRAGOSTEI E O ETERNĂ SĂRBĂTOARE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363825_a_365154]
-
fie-I numele! Și tocmai atunci, lumea mea, principiile ei, acel eșafodaj pe care un soț fidel și un părinte devotat îl clădește cu trudă și tenacitate pentru viitorul său și al urmașilor, toate s-au prăbușit. Pumnii i se încordară fără să vrea și-și încruntă sprâncenele. Se ridică în picioare și făcu câțiva pași, bezmetic, fără țintă, numai pentru că nu putea sta pe loc. O fracțiune de secundă avu imboldul de a fugi pe ușă afară, nemaisimțindu-se capabil
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
-și cruce, în timp ce-și îndreptă privirea undeva spre tavanul cârciumii, unde credea el că este răsăritul. Vasile dădu țoiul peste cap și-l goli dintr-o înghițitură. Fața lui era crispată și vânătă de furie. Era atât de încordat, încât dacă ai fi trecut cu lama briciului pe fața lui, nici nu ar fi simțit tăietura. Își luă pălăria, și-o aruncă pe cap și, urând seară bună crâșmarului, porni spre ușa birtului. Se văzu afară, înconjurat de răcoarea
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
mai fost timp. Izbind ușa, mai să sară din țâțâni, în cameră intră John. - I-ai dat tu numele meu, dar să ajungă și-n patul meu, asta e prea de tot. Am sărit de cealaltă parte a patului. Eram încordat ca un arc gata să plesnească. - Ha, ha, ha!, izbucni ea în râs de sub cearceaful ce-i mai acoperea coapsele! Mi-am tras pantalonii și am țâșnit în picioare cu bustul dezgolit, repezindu-mă ca turbat asupra individului. - Ușurel, băiatule
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
sărutat fiecare petecuț de piele înroșită. O mușcam la rândul meu de umăr, iar ea vibra toată. Niciodată nu am văzut o femeie cum se dăruiește cu atâta patimă! Simțeam că am pătruns până în străfundurile neexplorate încă, însă ea se încorda, zvâcnea în stânga și în dreapta și apoi, relua acest dans până rămânea înțepenită, strângându-mă în brațe, cu unghiile înfipte în carne. Explozia celor două descătușări ne-a paralizat corpurile. Nu mai puteam face nicio mișcare câteva clipe. Ușor, ușor, ne-
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
gingășia. Frumusețea trăsăturilor și temperamentul jucăuș...Și, cum să nu, pofta de vorbă! - Iar de la tatăl ei, fiul dumneavoastră ? - Ce a moștenit Simona ? - Da. - Cred că a moștenit precizia mișcărilor , precum și caracterul hotărât...Uneori , când nu-i plăcea ceva, se încorda ca un arc. Ca o statuie gata să sară în aer , să explodeze! - Cum așa ? - Păi, parcă era tăiată în piatră : o piatră intangibilă! - O statuie... - O statuie intangibilă! - O piatră în creștere... - O statuie în devenire!...O piatră, o
CONSĂTEAN CU O ZEIŢĂ (5) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363076_a_364405]
-
cei care le-au construit și păstrat, înfruntând vremurile cu cea mai veritabilă armă: credința în dreptul la viață, artă și cultură. Dincolo de unele deosebiri de vederi, de la o reflecție la alta, în relația dintre o opinie și altă opinie, unele încordate de gândul greșit că lumea începe și se termină cândva și cu cineva, personalitățile fiecărei localități trebuie să dea în multe rânduri și feluri o replică explicită sau implicită tendinței periculoase de dezarmare și discontinuitate a culturii și artei, într-
MIHAI DRIMBE. A ÎNVEŞNICIT MUZICA PE FRUNTEA UNUI ORAŞ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363287_a_364616]
-
Eleva se relaxă complet, pe când profesorul îi explora cu vârful limbii tot trupul, coborând către adâncimile sale misterioase, căutând să-i studieze Angelei tainele peșterii încă neexplorată de nimeni. Coapsele ei se strânseră în delirul pasiunii, toți mușchii i se încordau și se relaxau succesiv, în timp ce o fremătare interioară din ce în ce mai puternică o făcu, să își piardă cu totul mințile. Îi strânse cu mișcări brutale brațele, iar mai apoi îi zgârie spatele, dar profesorul nu simțea nimic din toate acestea, privind, anesteziat
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
problemele.Pe urmă... Gigi o masează,o sărută,o mângâie,o strânge-n brațe...Silvica înflorește.. Ochii îi lucesc,respiră sacadat și-i șoptește tremurat: -Ce...bi...ne...e...e. Se lipește tot mai mult de Gigi.Trupul i se încordează și se destinde în zvâcniri repetate.Deodată,sare ca arsă,parcă trezită din acel extaz: -Aoleu,Gigi,cum am uitat? -Ce-ai uitat,mă?sare buimac și Gigi. -Mister Ornic! Teroristul care ne mănâncă zilele. Silvica s-a repezit la șifonier
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 439 din 14 martie 2012. A fost, cândva, un timp pentru iubire desfășurat alene pe sub plopi un timp când tineri, destrămam tăceri. Pielea ta era aurie, fierbinte, coapsele lungi, șerpuind a pur-sânge, arc încordat spre-un prezent necuminte. Era în noi atâta spațiu, încât și cerul, obosit de-albastru venea, din când în când, să se-odihnească. Nu eram insule, nu, ... Citește mai mult A fost, cândva, un timp pentru iubire desfășurat alene pe sub
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
din când în când, să se-odihnească. Nu eram insule, nu, ... Citește mai mult A fost, cândva, un timp pentru iubire desfășurat alene pe sub plopiun timpcând tineri,destrămam tăceri.Pielea ta era aurie, fierbinte,coapsele lungi, șerpuind a pur-sânge,arc încordat spre-un prezent necuminte.Era în noi atâta spațiu,încât și cerul,obosit de-albastruvenea, din când în când,să se-odihnească.Nu eram insule, nu,... III. ÎNTOTDEAUNA, POETUL SE NUMEȘTE EMINESCU, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 398 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
difuză, ca un lanț de silabe pierdut în ceață. Simt o prezență ambiguă, întunecată, ca un cavaler fără umbră în aerul greu al salonului de terapie intensivă. În halat alb, mă sprijin de peretele scorojit de durere și aștept. Îmi încordez voința și îmi ascut armele de luptă. Stau la pândă, ca un vânător de lei, atentă la fiecare respirație, la fiecare contracție cardiacă vizibilă pe ecranul monitorului, la fiecare picătură care curge din perfuziile translucide, atârnate ca niște baloane de
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
stradă și ... apoi numai știu nimic ... dar eu unde sunt ? uhhh ce pernă moale, dar mi-e sete ... unde să ... merg să ? - Poftește măria ta, de bea apă de izvor din munții Nachdand ! auzi în spatele ei, se întoarse și își încordă întraga ființă precum un arc, sări înapoi. În fața ei stătea o arătare ce semăna a om dar parcă dădea a animal după copite doar că în mână ținea o tavă argintie cu un pocal pe ea. Nu zise nimic, puse
MÂNTUIREA III de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364116_a_365445]
-
sobei: stă nemișcat în poziție verticală, cu lăbuțele din față ridicate și depărtate, și deodată se repede în față, adânc, în zăpadă și iese cu un șoricel pe care îl și mănâncă. Negrici a rămas și el cu tot corpul încordat de atenție și cu coada întinsă la orizontală. Bunicului nu-i vine să creadă ce vede și vine repede în casă: — Veniți să vedeți ce n-ați văzut ! Ne cere să pășim tiptil și să ne oprim la o oarecare
NIX de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368501_a_369830]
-
te-ai oprit nehotărâtă? își exprimă Iustin hotărârea și, în același timp, nedumerirea - Mă gândeam..., dacă accepți..., să te iau acasă la mine... Se așternu subit, după aceste cuvinte, o tăcere deplină în toată încăperea. Tinu era rigid, cu brațele încordate pe scaun, ceilalți doi o priveau pe Laura și ea se uita speriată spre Iustin. Câteva secunde lungi, ce păreau că nu se mai termină, au fost îndepărtate de acesta: - Sunt fericit să aud că te-ai gândit la această
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
nord-vest. Arcul era atât de greu că, în câteva momente mi-au amorțit brațele. Ratare! Căpetenia râse ușor, cu aroganță, în uralele războinicilor săi. Săgeata mea depășise pasarela, așadar, întinsesem prea mult coarda. Trebuia doar să-mi fixez bine arcul încordându-mi brațele, să ciupesc scurt coarda și să nu ratez. Nu am mai făcut-o, dar nici Ba-Kema nu rată. Înainte de a patra săgeată, se întoarse spre mine, cu luminile roșietice ale primului răsărit jucându-i pe obrazul crestat de
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]