1,721 matches
-
se încolăcea în stomac. Ținea pumnii încleștați pe reverele de la haina lui. Avea impulsul automat să-i răspundă cu aceeași pasiune. Nu se putea concentra la nimic, în capul ei era un vârtej amețitor. Trupul ei se modela pe corpul încordat al bărbatului. Sărutul lui cobora pe linia gâtului, sub barbie, în jos. Dantela corsajului tremura sub respirația lui fierbinte. Își lipi obrazul de pieptul ei: - Cândva ... lucrurile acestea se vor întâmpla firesc într-un cadru intim, a șoptit și Alma
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
cap. Deși vrea un răspuns de la ea, chiar nu se întâmplă nimic în acea zi și nici în zilele următoare. E cu nasul pe sus prințesa...dar o domesticim noi...cunoaștem marfa!!″ zâmbește el și...așteaptă. Dar nimic. Aceeași așteptare încordată care-i frământă gândurile și îi răstoarnă speranțele îl duce la o constatare amară...“vezi tipule, ea nu este ca toate celelalte....ce credeai că ești irezistibil ?...fraierule, te și împăunai cu o noua cucerire!!“ Din nou, el îi trimite
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
Și așa...roșu ?„ Tăcui, căutând în asta un refugiu. „Da', fă bine, rogu-te, și mănâncă zamă de pe la noi!„ Și ochii ei albaștri mă mobilizară, precum un ordin. Avea ceva impunător în vorba ei, cu un accent care mă ținea încordată, să înțeleg... Mai înghiții, cu greu, o lingură. Era o ciorbă de salată. Cu smântână, zicea bunica . „Mai mănâncă, e bună!„ insistă ea. „Mulțumesc, nu mai pot!„ „Vrei mai bine o păpăradă? Cu părădăi, domnișoară!„ Acum, „păpăradă„ aflasem eu că
ȘPRING ȘI SPRING de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383513_a_384842]
-
și referințe despre Praznicul Intrării Domnului nostru Iisus Iisus Hristos în Ierusalim - Duminica Floriilor ... Moto: Stăteau față în față. El, Mirele, și ea, răsfățata fiică a ionului. De pe Muntele Măslinilor, de unde privea Hristos, cetatea Ierusalimului se desena la orizont semeață, încordată, cu toate simțurile ascuțite. El, Mesia cel promis, venea la ultima întâlnire însoțit de vuietul mulțimii care-I calcă pe urme, încă din Metania. Alaiul acesta ca de nuntă se agățase cu cerbicie de persoana Mântuitorului încă de la episodul învierii
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
-i corpul perfect ce emana o vigoare și o virilitate aproape sălbatică. Deveni brusc conștientă că omul acela doar cu simpla prezență reușea să o tulbure mult și simți cum stomacul îi se strânse involuntar și toată făptura îi devenise încordată și excitată ca în apropierea unui animal de pradă primejdios de care care se temea, însă în mod fatal se simțea și atrasă inexorabil. Privirea aceea îndrăzneață a lui îi crea cine știe de ce, un sentiment de stânjeneală teribilă și
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
prolifică din ultimii zece ani ar descrie fără urmă de îndoială o personalitate artistică plenară, așezată, de ce nu, patriarhală - a tăcerii și a volumelor albe de piatră și gips ce se vor transforma în creații metafizice, în spatele cărora apare corpul încordat al artistului-bărbat care cioplește și modelează neîncetat, ca să descriem doar un instantaneu cu care ne-am obișnuit în imaginile cu sculptori în atelier, de acum și de aiurea. Cristian Răduță nu face obiectul acestei descrieri, ba dimpotrivă, fascinația sa pentru
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93000_a_94292]
-
să vedem ce e la popa ăla, am auzit că s-a adunat lume». Unii au fost, alții nu. Cei care au fost, au văzut, au trecut și au plecat. Atmosfera din Timișoara de acum 25 de ani era relativ încordată, pentru că în ultimii zece ani frigul, foamea s-au abătut asupra majorității populației”, spune istoricul Ioan Hațegan. El consideră că Laszlo Tokes a fost doar o „unealtă” și i se pare normal că Revoluția a început de la Timișoara, deoarece acest
25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: 15 decembrie, ziua în care s-a aprins scânteia Revoluţiei la Timişoara [Corola-blog/BlogPost/93280_a_94572]
-
Bucovinei în urma ultimatumului U.R.S.S. din iunie 1940, urmată de „Diktatul de la Viena”, prin care România a fost forțată de către Germania (secondată de Italia) să cedeze cam 40% din Transilvania către Ungaria, starea de spirit a poporului român era extrem de încordată. Era o perioadă în care poporul căuta vinovații de nenorocirea care se abătuse asupra țării atât înăuntrul granițelor cât și în afară. In aceasta conjunctura Generalul (viitorul Mareșal) Ion Antonescu, Conducătorul Statului, către care se îndreptau acum speranțele nației, era
Pogromul de la Iaşi din iunie 1941. Date şi documente (5) [Corola-blog/BlogPost/93448_a_94740]
-
Darling. Ultima, probabil, pentru „cloaca numită Pensiune”, după cum o ține una și bună Filozoful. În rest, oameni de rând, figuranți ce vor ispăși alături de marii vinovați. Doctorul nu mai este agreat de nimeni; se află cu mărimile Stațiunii în relații încordate. Ar fi spus cuiva că într-o bună zi va aduna în Lazaret întreg Consiliul. Magistratul a pus pe cineva să fie mereu cu ochii pe el; cu orice ocazie, să-l tragă de limbă, să-l încurajeze în tendința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
bărbații de față o proiectau asupra ei. Se ridicase și el, imitându-i pe ceilalți fără să Își dea seama, ca și când o putere l-ar fi silit să urmeze ascensiunea mantiei, care acum dezvăluia Întreaga splendoare a trupului. Pe mușchii Încordați ai pântecelui vibra doar un cercel de aur susținut printr-un lănțișor. Zeci de ochi fixau buimăciți puful subțire care desena cu dulceață arcuirea pântecelui. Femeia continua să se Învârtă, extatică, contopită Într-un nor din ochi de păun. Deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acolo? L-ar fi putut urmări atunci când el și cu Veniero ieșiseră din tavernă. Și, oricum, nu era ceva straniu să Îl găsească Într-un bordel. Totuși, Dante avea senzația că era acolo pentru un scop precis. Avea o expresie Încordată, diferită de cea la care te puteai aștepta din partea unui client mulțumit. — Știi pentru ce mă am la cuțite cu părinții mei? zise Cecco pe neașteptate. Poetul fu uimit de această Întrebare care, aparent, nu avea nici o legătură cu Împrejurările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din tenebre. Trebuie că urcase din puț, prin galeria subterană. Privirea sa nu avea nimic prietenesc, iar ochii albaștri Îi străluceau ca niște cristale de gheață. Venea spre el Încet, cu mâinile pe lângă trup. Însă, de fapt, mușchii săi erau Încordați ca ai unei fiare gata să se repeadă asupra prăzii. Părea mai Înalt, acum când Își lepădase masca surghiunitului umil, iar sângele străbunilor corsari Îi vuia din nou În vine. Pentru o clipă, Dante avu impresia că se pregătea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
promițător imperiu cunoscut În istorie o simplă amintire. Ceva nu este În regulă aici. Am Încheiat studiul cu ghinion, excluzând ipoteza accidentelor cu sens unic și sugerând că este vorba despre altceva. M-am oprit. Toți membrii Consiliului mă priveau Încordați și Întrebători. Așteptau, dar nu o continuare. Vreau să spun, nu orice continuare, ci parcă una anume, pe care o adulmecau, o pândeau, o anticipau, Însă o doreau neapărat auzită din gura mea. În cele din urmă, taciturnul a risipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dedicat până la uitarea de sine fericirii și propășirii umanității, nicidecum a distrugerii ei. Or, ăștia de-aici... Mă mai intriga și Eveline cu comorile ei, mă deruta și tristețea gânditoare și tăcută a lui Roger Howard și, În general, așteptarea Încordată a tuturor Îmi provoca o angoasă tulbure, pe care asasinarea japonezului o accentua doar, fără s-o și limpezească În vreun fel. Nici n-ar fi avut cum, pesemne. De-asta nici n-am Întârziat foarte mult cu gândul asupră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să purceadă printre perdelele patului în care odihnește trupul cilindric al spătarului Vulture și, prăfuită, vlăguită de drum, s-a așezat pe fruntea înaltă, înrourată de somn a înaltului sol moldovean. Deși la capătul puterilor, musca mai rămâne câteva clipe încordată, atentă, gata-gata să-și ia zborul. Omul însă doarme liniștit; stânca nasului se înalță drept, traversată oblic de șanțul unei cicatrici; la poalele ei, hățișul mustății e amarnic bântuit de vântul răsuflării; un șuier subțire, apoi tot mai gros însoțește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu o privire severă țâșnind de sub streașină virilă a frunții din ochii lui adânci, vioi și mari în care pluteau lucioase umbre de eroi legendari, cu multe inele pe degetele lui scurte și vibrânde, cu gâtul gros prin ale cărui încordate vene nobilarul sânge albastru al tatălui asalta mereu întunecatele globule roșii ale mamei, localizate în partea superioară a corpului și din a căror ancestrală alcătuire tânărul nobil moștenise pasiunea, secretă, firește, de a face inele, cercei, mici ciubere și căldări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
noi va avea în grijă patru oameni... Vreo mișcare suspectă? Așteptă răspunsul și, când se convinse că nimeni nu avea nimic de spus, adăugă: — Atunci, înainte! Cu grijă și cu ochii în patru... Începea vânătoarea. Pas cu pas, cu auzul încordat și folosind tot timpul binoclul de noapte, cei cincisprezece veterani ai nenumăratelor războaie africane înaintară la unison, conștienți de faptul că graba putea deveni cel mai mare dușman, iar timpul și o coordonare atentă - cele mai bune arme pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Purta o haină căptușită, Barbour, și o eșarfă din mătase pe care o înnodase în jurul gâtului. Câinele era un pudel mic, tuns ca să pară că e un musculos într-un costum de lână. Mergea la pas în fața ei, cu fundul încordat. Au traversat strada și se întreptau spre pub. Femeia căuta ceva în buzunar. —Stai, Daisy, a spus, făcând câinele să se oprească în fața cutiei poștale. Stai, mami. Daisy și-a exprimat sentimentele ridicând o lăbuță din spate, fiecare din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
e fratele lui. Te rog nu-l lăsa să-i facă vreun rău lui Catherine.“ Poza era cam de acum zece ani. Era Clifford, cu mâna în jurul taliei unui băiat. Clifford îi zâmbea patern. Băiatul nu zâmbea. Părea că stă încordat, iar palmele îi erau întinse pe lângă corp. Avea cam zece ani; era clar cine este. Chiar dacă originalul nu s-ar fi găsit tolănit pe canapeaua mea în acel moment. * * * L-am auzit pe Nat cum se rotește pe canapea. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
degetele lui m-au apăsat pe umerii, iar ochii i s-au umplut de furie. Nu spune asta, și vocea lui a răsunat copilărească în furia lui nebună. Am să... S-a îndepărtat, cu pumnul în cealaltă palmă, cu umerii încordați. Nu pot, a spus, nu pot... Era nervos, dar nu își pierduse rațiunea. Era de-ajuns. Nu puteam să-l las să plece de aici după tot ce făcuse; și nu aveam nici o dovadă împotriva lui. Deci trebuia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de la primele ore. Pe de o parte, Vasili Burkeviț, pe de alta, Eisenberg și Stein. La prima vedere, lupta aceasta părea absurdă, pentru că și Burkeviț, și Eisenberg, și Stein aveau numai note de cinci. Și totuși, se ducea o luptă încordată și aprinsă, o luptă pentru acel nevăzut plus adăugat la nota cinci, care, tocmai pentru că nu putea apărea în catalog, era vârful a cărui lungime exprima excelența. Deosebit de atent la această luptă se dovedi a fi profesorul de istorie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a făcut mișcarea, tace și se concentrează asupra pieselor. La început, în ochii lui se mai păstrează ceva din gândurile pe care n-a apucat să le spună. Dar cu cât privește mai mult tabla de șah, cu atât mai încordată i se face privirea, iar atenția îi cuprinde chipul precum apa sugativa. Cu ochii fixați pe tablă, jucătorul se încruntă, scărpinându-se la ceafa, își prinde nasul cu mâna sau își ridică sprâncenele întrebător, țuguindu-și sau mușcându-și buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de femeie și adresându-i câteva vorbe al căror sens se voia continuarea unei discuții întrerupte cu puțin înainte, trebuia să vorbesc continuu pentru a armoniza sufletele cu senzualitatea pură a privirii noastre de semnal. În întunericul bulevardelor, pășeam alături, încordați ca niște dușmani și totuși știind că aveam nevoie unui de altul. Eu continuam să spun cuvinte al căror sens de iubire părea cu atât mai autentic, cu cât era mai fals. Când, în sfârșit, încredințat că, dacă apeși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
rânduri strânse, iar pe podea galoșii și bocancii stăteau unii peste alții, numerotați cu cretă. Tocmai când îmi făceam loc spre mijlocul sălii, un violonist, cu vioara sprijinită de bărbie, mișcă solemn arcușul și, ridicat în vârful picioarelor, cu umerii încordați, începu să cânte (trăgând după sine pianul și violoncelul). Postat lângă muzicanți și privind sala arhiplină care a amuțit când orchestra a început să cânte, îl căutam din ochi pe Zander. Lângă mine, pianistul își mișca energic coatele, omoplații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
etajul al doilea. Și stinsul lămpii care, cu lumina ei stridentă, dă alarma ca o sirenă, cheamă oamenii încoace. Și senzația că, pe coridor, cineva se strecoară spre ușa mea atât de fragilă și de subțire. Și statul pe divan încordat și cu capul care nu vrea să se culce ca nu cumva, lăsându-se pe pernă, să bufnească și să trezească toată casa; și ochii chinuiți, bolnavi de dorul de a se odihni pe un relief, ochi care privesc fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]