1,788 matches
-
Luvru și în alte palate. Alte invenții introduse francezilor de către Polonia a inclus baia reglementată cu apă caldă și rece. "Henriic al III-lea (1551-1589) [...] este larg creditat ca fiind cel care a introdus furculița în Franța". Henric a fost încoronat rege al Franței la 13 februarie 1575 la Catedrala Reims. Deși se aștepta să producă un moștenitor după ce s-a căsătorit cu Louise de Lorena la 14 februarie 1575, nici un copil nu a rezultat din uniunea lor. În 1576, Henric
Henric al III-lea al Franței () [Corola-website/Science/312075_a_313404]
-
Marii Britanii. Pretendenți disputați Există unele dovezi cum că Ethelweard de Wessex e posibil să fi fost rege timp de patru săptămâni, în anul 924, între domnia tatălui său Eduard cel Bătrân și a fratelui său Athelstan, deși nu a fost încoronat. Totuși acest lucru nu este acceptat de către toți istoricii. De asemenea, nu este clar dacă Ethelweard a fost declarat rege al întregului regat sau doar în Wessex. Există dovezi că atunci când Eduard a murit, Ethelweard a fost declarat rege în
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
Harold al II-lea în bătălia decisivă de la Hastings, la 14 octombrie, anglo-saxonii Witenagemot l-au ales pe Edgar ca rege, însă Edgar a fost în imposibilitatea de a rezista invadatorilor și nu a fost niciodată încoronat. William a fost încoronat ca regele William I al Angliei, în ziua de Crăciun a anului 1066, în Catedrala Westminster și este astăzi cunoscut sub numele de William Cuceritorul, William Bastardul sau William I. Pretendenți disputați Împărăteasa Matilda a fost declarată moștenitoarea prezumtivă a
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
6 aprilie 1152, în scopul de a garanta succesiunea la tron (acesta fiind obiceiul în Franța, însă nu și în Anglia). Cu toate acestea, Papa și Biserica nu au fost de acord cu acest lucru, iar Eustațiu nu a fost încoronat. Eustațiu a murit în anul următor la vârsta de 22 de ani, în timp ce tatăl său încă mai trăia. Ștefan a ajuns la un acord cu Matilda, în noiembrie 1153, semnând Tratatul de la Wallingford, în care Ștefan îl recunoștea pe Henric
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
Anglia, din anul 1216 până în 1217, la încheierea Războiului Primilor Baroni împotriva regelui Ioan. În timp ce mărșăluia spre Londra, el a fost primit în mod deschid de către baronii rebeli și de cetățeni și a fost proclamat rege (deși nu a fost încoronat), la Catedrala St. Paul. Mulți nobili, printre care și Alexandru al II-lea al Scoției, s-au adunat pentru a-i aduce omagii. Cu toate acestea, la semnarea Tratatului de la Lamberth din 1217, Ludovic a recunoscut că el nu a
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
Napoli, sub patronajul regelui Robert d'Anjou, organizează manifestări literare, în cursul cărora citește din poema eroică ""Africa"" abia terminată (1340), susține discuții asupra poeziei, artelor și autorilor clasici. În ziua de 8 aprilie 1341, senatorul Orso dell'Anguillara îl încoronează ca ""Magnus poeta et historicus"". În 1343, în trecere prin Verona, descoperă primele 16 cărți ale Epistolelor lui Cicero adresate lui Atticus și Brutus Albinus. Aflat în Parma, în ziua de 19 mai 1348 îi parvine vestea morții Laurei, în timpul
Francesco Petrarca () [Corola-website/Science/298430_a_299759]
-
de Carloman, însă atunci când fratele său vitreg Pepin cel Ghebos l-a trădat pe tatăl său, lui i-a revenit numele regal Pepin. El a devenit rege al longobarzilor, după ce Carol a cucerit statul longobarzilor în 781, și a fost încoronat de către papa Adrian I cu Coroana de fier a regilor longobarzi. Pepin a fost activ ca guvernator al Lombardiei și a operat pentru extinderea granițelor Imperiului francilor. În 791, el a condus o armată de longobarzi de-a lungul văii
Pepin de Italia () [Corola-website/Science/325087_a_326416]
-
Haemus (Balcanii) și Dunăre, iar slavii sudici își intensifică lupta de eliberare de sub autoritatea Bizanțului. În 1072, se produce răscoala lui Constantin Bodin, proclamat țar la Prizren și învins cu greu de bizantini. În 1076, Principele Croației, Dimitrie Zvonimir este încoronat rege, ca vasal al Papei, de legații lui Grigore al VII-lea, iar în 1077, Mihail al Zetei primește și el din partea Romei coroana regală. Mihail al VII-lea a fost căsătorit cu prințesa caucaziană Maria de Alania. Căsătoria pare
Mihail al VII-lea Ducas () [Corola-website/Science/315120_a_316449]
-
luni. Grupurile liberale și seculare au demisionat din Adunarea Constituantă, în timp ce membri Frăției Musulmane l-au sprijinit pe Morsi. Măsura a fost criticată de către Mohamed ElBaradei, care a declarat că Morsi a "uzurpat toate puterile în stat și s-a încoronat pe el însuși noul faraon al Egiptului." Aceasta măsură a dus la proteste masive și acțiuni violente în întregul Egipt, protestatarii adunându-se în Piața Tahrir, locul protestelor care au precedat demisia lui Hosni Mubarak. Protestatarii au cerut anularea decretlui
Mohamed Morsi () [Corola-website/Science/326720_a_328049]
-
ca Ducat al Poloniei Mari (deși uneori au fost ducatele conduse separat de Poznań, Gniezno, Kalisz și Ujscie). Regiunea a intrat sub controlul lui Władysław I în 1314, și astfel a devenit parte a Poloniei reunite unde Władysław a fost încoronat rege în 1320. În Regatul reunite, iar mai târziu, în Uniunea statală polono-lituaniană, țara a ajuns să fie divizată în unități administrative numite voievodate. În cazul regiunii Poloniei Mari acestea au fost Voievodatul Poznań și Voievodatul Kalisz. uniunea statală polono-lituaniană
Polonia Mare (istorie) () [Corola-website/Science/329217_a_330546]
-
toată perioada vieții lui Ioan Zápolya. Habsburgii au primit controlul asupra teritoriile de nord și vest ale regatului, așa-numita Ungarie Regală. Acest teritoriu avea să aibă capitala la Pressburg. La moartea lui Zápolya în 1540, noblimea maghiară l-a încoronat pe fiul minor al acestuia, Ioan Sigismund Zápolya, iar regatul a regatul a rămas divizat. Începând cu anul 1541 (ori 1542), casa Zápolya a controlat de asemenea și regiunea care avea să fie cunoscută după 1571 ca Partium. De-a
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
cu doamnele ei de onoare. Căsătoria a fost considerată fericită însă regele era mult mai interesat de sex decât ea. După nașterea fiului ei în 1799, s-a simțit mai bine în poziția ei de regină. În 1800 a fost încoronată la Norrköping iar în 1801 a primit o vizită de la părinții ei. În timpul unei călătorii în Finlanda, a trecut granița în Rusia pentru a-și vizita surorile Elisabeta și Amalie. În 1803-1805, ea și soțul ei au vizitat Germania iar
Frederica de Baden () [Corola-website/Science/317774_a_319103]
-
acestea, biserica în stil gotic a fost finalizată abia în anul 1517. Abatele de la Westminster era unul dintre cei mai influenți oameni din perioada Angliei medievale. Acest lucru se datora faptului că abația condusă de el era locul unde erau încoronați și înmormântați monarhii, cât și locul unde aveau loc nunțile lor sau cele ale unor nobili importanți. De asemenea, abația se învecina cu Palatul Westminster, abatele având o influență asupra deciziilor luate acolo sau chiar intervenind în discuți în unele
Catedrala Westminster () [Corola-website/Science/296824_a_298153]
-
primul duce cu acest nume, transformă castelul după întrebuințările sale, edificând în același timp și parcul. Pe aici au trecut, în 1429 și 1430, Ioana d'Arc, în stăruința de a-l determina pe Carol al VII-lea să se încoroneze la Reims, și peste secole, François Marie Arouet (viitorul "Voltaire" avea atunci 22 ani), refugiat din Paris în 1716, ale cărui piese de teatru au fost jucate atunci în sala mare de la etajul întâi. Castelul este și astăzi încă înconjurat
Castelul Sully-sur-Loire () [Corola-website/Science/315582_a_316911]
-
În 1250 sau 1251, pe parcursul luptelor interne pentru putere, a fost botezat de Biserica Romano-Catolică; această acțiune i-a permis să înființeze o alianță cu Ordinul livonian, un antagonist de lungă durată pentru lituanieni. În vara anului 1253 a fost încoronat ca rege al Lituaniei, domnind asupra 300.000 sau 400.000 de persoane. În timpul domniei sale de zece ani a fost marcată de diferite construcții statale, conflictele lui cu rudele și alți duci au continuat iar vestul Lituaniei a rezistat cu
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
amenințărilor mongole; la rândul său, Mindaugas a solicitat intervenția Papei în conflictele lituaniene desfășurate cu ordinele creștine. La data de 17 iulie 1251, Papa a semnat două edicte papale importante. Unul dintre acestea a poruncit episcopului de la Chełm să-l încoroneze pe Mindaugas ca rege al Lituaniei, să fie numit un episcop pentru Lituania, și să se construiască o catedrală. Celălalt edict a cerut ca episcopul să fie în subordinea directă a Papei, și nu a arhiepiscopului de la Riga. Această autonomie
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
să se apere în Castelul de la Tviremet (se presupuse a fi Tverai în Samogiția). Vykintas a murit în 1251 sau 1252 iar Tautvilas a fost obligat să se alăture lui Daniel din Galiția. Mindaugas și soția sa Morta au fost încoronați în vara anului 1253. Episcopul Henry Heidenreich de Kulm a organizat ceremoniile ecleziastice și Stirland Andreas a oferit coroana. 06 iulie este în ziua de azi sărbătorită Ziua statalității (în ); este o sărbătoare oficială în Lituania modernă. Deși, data exactă
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
cu Svarn, fiul lui Daniel din Galiția, care va deveni mai târziu Marele Duce al Lituaniei. Relații diplomatice cu Europa de Vest și Sfântul Scaun au fost consolidate. În 1255, Mindaugas a primit permisiunea de la Papa Alexandru al IV-lea să-și încoroneze fiului său ca rege al Lituaniei. Au fost înființate curtea nobilă, sistemele administrative, un serviciu diplomatic și un sistem monetar. Monede mari de argint lituaniene și un indice al statalității au fost emise. A sponsorizat construirea unei catedrale în Vilnius
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
în istoria creștinismului medieval. Justificarea oferită pentru masacrarea populației orașului: "sângele necredincioșilor avea să purifice Orașul Sfânt". După masacru, Godfroy de Bouillon a fost numit "Advocatus Sancti Sepulchri" (Protector al Sfântului Mormânt), în 22 iulie 1099, el refuzând să fie încoronat rege în orașul în care Cristos a purtat cununa de spini. Raymond a refuzat să primească vreun titlu. Dar victoria bătăliei de la Ascalon le-a permis creștinilor să fondeze Regatul Latin al Ierusalimului, Godfrey devenind doar suveran. Grosul armatei cruciate
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
trecere prin care pelerinii să poată ajungă la Ierusalim de pe coastă, precum și o pace de 10 ani. Prin diplomație, Frederic a realizat mai mult decât oricare cruciadă de până atunci. Și-a îndeplinit pelerinajul personal la Ierusalim, unde s-a încoronat, în 18 februarie 1229, ca rege. Însă, fiind încă excomunicat, erai evitat de clerici și de ceilalți regi. Papa chiar a ordonat o cruciadă împotriva împăratului, confiscându-i domeniile din sudul Italiei. Frederic a plecat din Țara Sfântă și a
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
acestea, Parlamentul din Paris a dat verdictul că Isabella Clara Eugenia este "suveranul legitim" al Franței. Liderul hughenoților, Henric de Navara, regele de drept prin legile tradiționale franceze, în cele din urmă s-a convertit la catolicism și a fost încoronat în 1594. Tatăl Isabellei a decis să-i cedeze Țările de Jos Spaniole cu condiția să se mărite cu verișorul ei, Arhiducele Albert de Austria. Ei au domnit peste Țările de Jos în comun ca duce/conte și ducesă/contesă
Isabella Clara Eugenia a Spaniei () [Corola-website/Science/316410_a_317739]
-
Pe 11 februarie 660 î.e.n., zi identificată astăzi cu Ziua Fondării Națiunii Nipone, Jimmu Tenno a fost încoronat ca primul împărat legendar japonez. (Domnia acestuia se încheie în anul 585 î.e.n.) Din punct de vedere literal cuvântul tenno înseamnă “suveran ceresc”. Titlul tenno a fost pentru prima oară atribuit conducătorilor japonezi în secolul al VI-lea sau al
Împăratul Japoniei () [Corola-website/Science/302866_a_304195]
-
fratele vitreg al lui Adalbert. Arhiepiscopia a primit inițial trei sufragane: Dieceza de Cracovia, Dieceza de Wrocław și Dieceza de Kołobrzeg, la care se adaugă în 1075 Dieceza de Poznań. Arhiepiscopul de Gniezno era cel ce avea privilegiul de a încorona regii Poloniei, iar în anul 1418 a primit titlul de primat al Poloniei și Lituaniei. În anul 1466 Gniezno a mai primit ca sufragană Dieceza de Chełmno. În anul 1821 papa Pius al VII-lea a unit Arhiepiscopia de Gniezno
Arhidieceza de Gniezno () [Corola-website/Science/334042_a_335371]
-
474), cunoscut sub numele de Leon I Tracul, a fost împărat bizantin între 457 și 474 și întemeietorul dinastiei leonide/trace. El a fost ultimul împărat bizantin înscăunat de conducătorul alan Aspar. Originar din Dacia Aureliana, Leon I a fost încoronat pe 7 februarie 457, la moartea lui Marcian. El a făcut o alianță cu isaurii și a fost destul de abil să îl elimine pe Aspar. Alianța cu Isauria s-a făcut prin căsătoria fiicei lui Leon cu Tarascodissa, conducătorul isaurilor
Leon I (împărat) () [Corola-website/Science/306604_a_307933]
-
fie construite fortificații de la gurile Dunării până la Belgrad. Planul nu a reușit deoarece teutorii au plecat din Severin. În 1432, Alexandru Aldea a fost obligat să participe cu un contigent alături de turci în timpul ofensivei turcești. În 1435, Sigismund a fost încoronat ca împărat al Imperiului Romano-German și a organizat noi planuri de cruciadă. I-a readus la supunere pe despoții Serbiei și Bosniei, a sprijinit răscoalele bulgarilor și albanezilor din Balcani. După moartea lui Alexandru Aldea, a urmat o nouă dispută
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]