682 matches
-
o lăsase înfiptă în piept ca un semn de dispreț, căci acum era pătată de sângele unui trădător. Așadar, așa își găsise Taciturnul sfârșitul: în mica poiană, alături de fiul pentru care făcuse totul, sacrificând până și onoarea sa de războinic. încrețindu-și fruntea, privi întunecat împrejur, scormonind cu ochi scrutători desișul. Atacatorii lui Reinwalt puteau fi încă în preajmă și, chiar dacă nu erau, probabil, foarte numeroși, o confruntare între copaci i-ar fi dezavantajat foarte mult pe războinicii hiung-nu. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
umezi, din farfuria În care se mai aflau câteva măsline, o bucățică de brânză și resturile rămase din scrumbia de aseară și privi mai Întâi spre geam, apoi spre Mașa, cu nespusă melancolie. Fața sa de culoarea smochinelor verzi se Încreți, apoi se destinse Într-un zâmbet. Pesemne mesteacănul Îi trezea În suflet amintiri nebănuite. - Fenomene ale naturii. Nu-i nici o minune. Apoi, Înfundându-și bărbia În palmă, continuă firul confesiunii: - Savanții noștri, spuse, apucând cu cealaltă cîteva resturi de scrumbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
murmure și mai tare. Am început să țip. „Ce s-a întâmplat?“ Și într-un final doctorul a venit la mine și a zis: „Sheba, mă tem că copilul tău are sindromul Down.“ M-am uitat la Sue. Avea gura încrețită de îngrijorare. Arăta de parcă era gata să înceapă să bâzâie. — Mai târziu, a continuat Sheba, Richard spunea că se simțise aproape ușurat, pentru că la un moment dat fusese convins că copilul era serios deformat - că era ciclop sau ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Bash? S-a întâmplat ceva? Sheba n-a răspuns. — Înțeleg asta, îi spunea persoanei de la telefon. Nu vorbesc despre a tolera... M-am ridicat să strâng farfuriile de pe masă, dar Richard a ridicat o mână și m-a oprit. Își încrețea ochii de efort ca să audă ce spune Sheba. — Dar nu e rolul dumneavoastră să o ajutați să depășească asta? întreba ea acum. Nu mi se pare că ați făcut vreun efort s-o ajutați... M-am așezat la loc. — Bathsheba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
transmiți șefului ce te-am rugat. Luîndu-și paltonul din colțul În care și-l lăsase, și-l atîrnă pe umeri. Nu-mi pasă cîte zile am de așteptat, dar dobînda crește direct proporțional cu așteptarea... Se stîrni vîntul. Gerul se Încreți ca o pătură neagră. Am făcut schimburi de amabilități cu bărbații de afară și m-am urcat În mașină. Și dumnealui aștepta foarte firesc, cu mîna pe ușa cealaltă. Am pornit motorul și nici nu apucă bine să intre În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-o În carnețel, și apoi În buzunar. Bătrînul răsuflă ușurat din nou, dar l-am luat imediat prin surprindere: — Ți-e chiar atît de frică de mandatarul Cameliei? Pleoapele zbîrcite ale bătrînului, ce eliminau un soi de substanță uleioasă, se Încrețiră și mai mult, iar marginile congestionate expuse aerului străluceau parcă. — Lasă, nu-ți mai face griji. Te-am privit cu atenție tot timpul și-am văzut că ți-e teamă. Dacă te Întreabă cineva ceva, spune că ți-am arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vârsta ta de acum. Atunci mi s-au consumat: mintea deschisă, imaginativă și proaspătă, un corp atrăgător, tânăr și elastic, un chip plăcut, cu zâmbet câteodată fermecător. Am fost degeaba a full time woman. Mă gârboveam de rușine, mi se încrețea pielea de frig și de silă, îmi miroseau mâinile a săpun Cheia, spălam bucăți de tricouri rupte că era criză de vată, părul meu lung, viguros și strălucitor se îmbâcsea de ou combinat cu șamponul clisos Farmec, fabrica Miraj. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lapte. —Cum? — Vătămătura... nu mai pot merge... —Așa! Da’ drumul la Hârlău îl știi? că auzi, de-acu apucăm prin altă parte... Nu-l știu, trăiți, domnul căpitan... —Așa? Ia arată limba... Soldatul scoase limba, apoi o trase înapoi, se încreți la față, își plecă capul pe umăr și se apucă cu amândouă mânile de pântece. —Ai devastat o grădină de pruni, mișelule! zise doctorul vesel. Hai, marș în căruță! suie îndărătul moșneagului... Când se sui soldatul cu luare-aminte, privindu-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
erai, mă Ile? - Ce este? - Cucoane, aista-i Ile Covataru... Da’ ce are? Nu vezi ce are? strigă stăpânul. Văd că a îngenunchiat și dă ochii peste cap... Amândoi se uitau la om. Clipea din ochi și obrazul i se încrețea; dintr-o durere grea din trup parcă-i ieșeau picăturile de sânge și vorbele: Am îndrăznit și eu, da’ iaca, Dumnezeu mă bate... Pe urmă își încleștă dinții și se lăsă în apa drumului. Boierul sta neclintit pe cal. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în tine și tu te-ai purtat ca o mizerabilă. Așa prietină mi-ai fost?... Fata lui Sanis privi întăi în pământ. Cercă pe urmă să zâmbească cu stânjenire, apoi își ridică hotărâtă fruntea, și între ochii lucitori i se încreți o dungă ușoară. —Și ce vrei de la mine? strigă ea deodată. Tudorița rămase încremenită. —Cum ce vreau? Să te duci, vreau, să nu te mai văd!... Crezi că nu știu de toate ale tale? Crezi că nu știu că ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
venirea ei pe lume, o faptă cumplită. Mi-a mai adus și alte știri de la Laz, de la cuscrul Mitrea și de la cuscra Elisaveta, cum că s-au făcut rugăciuni de nouă zile și pomenirea de patruzeci de zile. Culi își încreți fruntea. Însă aceste știri trebuiau numaidecât cunoscute, căci, făcându-se rugăciunile poruncite, sufletul celor duși încetează de a mai rătăci prin preajma noastră și de a neliniști pe cei vii, căutându-și tihnă la scaunul Domnului Dumnezeu, la loc de verdeață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
totuși, când Aidan mi-a răsucit o șuviță de păr pe deget și a spus: Hai să mergem la mine. Să vedem cine a câștigat The Apprentice înainte de a porni în lungul drum spre centru... ...pe loc, mi s-au încrețit toate firele de păr și am crezut că o să dau la boboci. Când am intrat în apartamentul lui, m-am oprit în hol, ascultând. Unde e Marty în seara asta? —E plecat. —Plecat? Cum plecat? O ezitare. —Foarte plecat. —Hmm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pauză. — Vrei să spui pe tata? Da! Scuze, mamă, da. Cum îl chema? Michael cumva? Mick? O nouă pauză. —De ce întrebi? Ce pui la cale? —Nimic. Mick? Da sau nu? — Da. (Zis cu o jumătate de gură.) Mi s-a încrețit pielea. Oh, Doamne. Leisl trebuie să fi fost cu adevărat pe calea cea bună. —Și eu nu l-am cunoscut niciodată? A murit când m-am născut eu? —Două luni mai târziu. M-a trecut un fior. Cu siguranță Leisl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Hei, Anna. Hei, am mormăit, cu privirea în pământ. În perioada asta încercam pe cât posibil să-l evit. Ce mai face Jacqui? Mi-am ridicat privirea și m-am uitat lung la el cu o uimire glacială. Mi-aș fi încrețit buza dacă aș fi putut, dar, când încerc să-mi ridic un colț al gurii, se ridică amândouă și arăt de parcă aș fi la un control al gingiilor. Ce mai face Jacqui? Dacă vrei să știi ce face Jacqui, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mănâncă și tu ești scara mea spre cer...1 —...prin aceasta îți jur loialitate, încredere, credință și că nu voi lăsa să apară între noi mecanisme repetitive pasiv-agresive... —...și dacă auzi forfotă în tufișuri, nu te teme... Fruntea tatei se încrețise. Era nedumerit. Nu e toată treaba puțin cam... cum ziceți voi? —Mângâietor-delicată, i-a șoptit Jacqui sonor din rândul din spate. —Așa, mângâietor-delicată. Apoi și-a dat seama că persoana care vorbise era Jacqui și, stânjenit, și-a lăsat capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fi putut să le ia. La schinduf și lapte de cămilă, la cartofi dulci și porumb. La mango și la nuci de cocos și la mere în aluat. La ciupercile care se deschideau asemenea umbrelelor în anotimpul musonului. La nuci, încrețite în cojile lor, cu pielița lor maronie și carnea lăptoasă. Casa era mică pentru dorința ei cea mare. Se plimba din dormitorul albastru minuscul până în bucătăria sufocată de mirosul de kerosen, în jurul mesei și al scaunelor, în sus și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
agitație în casă, că familia credea că va avea nevoie de tot restul zilei pentru a se reface de pe urma ei. Cămașa trebuia călcată. Descoperise că pantofii îi erau acoperiți de praf, murdari și nelustruiți. Șosetele îl deranjau pentru că i se încrețiseră la glezne în loc să plesnească scoțând un sunet satisfăcător de elastic bun, undeva la un nivel dezirabil, pe la jumătatea gambei. Ammaji și Pinky fugeau de colo-colo încercând să-i satisfacă pretențiile. În timp ce se străduia să coordoneze toate activitățile necesare pentru soluționarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o mică săritură și își ridică rochia până la șold. Am putut să văd partea de sus a ciorapilor, pielea fină și chiloții de un miliard de lire italiene. Își prinse coapsa cu pumnul și o strânse, făcând pielea să se încrețească. — Vezi? spuse ea și începu să-și descheie nasturii de la cămașă. Și iar am privit prin cameră. Unul dintre tătici își vârî capul pe ușă. Capul zâmbi, apoi se retrase. Cerșetoarele rămaseră cu ochii căscați și împietrite de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de tine. — Mda. Am avut o săptămână proastă. De la ultima mea vizită, Martina își luase un idiot de câine (sau un idiot de cățel de talie mare), un alsacian negru, cu o vestă gălbuie și sprâncene galbene care i se încrețeau peste ochii rugători. Îl găsise țopăind și rostogolindu-se pe Eighth Avenue, fără stăpân, leșinat de foame, rupt de luptele cu alți câini și de întâmplătoarele scatoalce și șuturi venite din partea câinilor umani de pe Twenty-Third Street. L-a adus acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ieșit nimic. Acum îl priveam lung, îngrijorată, văzând că prima impresie fusese corectă. Arăta de parcă îl frământa ceva, ceva neplăcut; în loc să stea cu umerii drepți, cum era firesc când ești în picioare, era adus de spate, iar fruntea îi era încrețită de griji. —Bill, e totul în ordine? am întrebat. Brusc, ai fi zis că e vânat. Ce vrei să zici, Sammy? Nu știu. Te întreb. Nu pari vesel, cum ești tu de obicei.. Îmi evita privirea. În schimb, făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
creator? Sau amândouă? Este un lucru extraordinar, spunea Janey. Un mod impresionant de a muri. Exact, i-am zis. Ar fi nevoie de o persoană foarte specială ca să omoare pe cineva în felul acela. — Ce vrei să spui? Mi-am încrețit nasul. — Cele două variante nu prea se potrivesc, am lămurit-o. A-i da lui Charles o supradoză era un lucru șiret și greu de urmărit până la sursă. Nimeni nu a reușit să afle de unde avea Charles drogurile. Era la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ușurare, că eu căutam cu totul altceva. Se pare că îmi înghițise minciuna mult prea bine. Din păcate nu, am răspuns, lăsând perna jos. Sper numai ca Charles să le fi distrus. Îl tot implorasem să o facă. Și-a încrețit puțin buzele, ochii fiindu-i plini de satisfacție. —După ce doamna a urcat, mi-am dat seama că poate exista o altă rezolvare a misterului scrisorilor. A tușit. Nu vreau să fiu indiscret, a zis, uitându-se în jos aparent cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să avem Pimms, mi-a declarat entuziasmată. Este chiar fantastic! — Ce îți mai face iubitul, Baby? am întrebat încercând să fiu prietenoasă. Trebuie să îi mulțumesc pentru acele poze pe care mi le-a făcut. Fruntea lui Baby s-a încrețit de uimire. —Iubit? a repetat. Nu putea fi atât de băută. Nu ar mai putea să stea în picioare. —Tony Muldoon, i-am spus. Fotograful. Ah, el! A scos un râset pițigăiat. — Era absolut imposibil. I-am spus să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de formulare, autobiografii și întinse cearșafuri cu toate datele despre ce gândeai și nu gândeai că ar putea interesa pe careva. Era tot mai apăsătoare teroarea dosarului și, oricât m-aș fi prefăcut că nu-mi pasă, tot mi se încrețea pielea când auzeam de el. Ester îmi spusese cândva că, de fapt, pe noi nu ne-au pregătit să construim socialismul, ci să devenim file de autobiografii, foi, poate nici măcar atât, petice de hârtie, capsate, parafate și pierdute într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-său, cînd la industriaș. — Păi, Îl ajut pe tata aici, În prăvălie. În afară de asta. — Voiam să merg la biblioteca de... — Îți plac cărțile, nu-i așa? — Da, domnule. — L-ai citit pe Conrad? Inima cețurilor? — De trei ori. Pălărierul Își Încreți fruntea, complet pierdut. — Dar Conrad ăsta cine mai e, dacă pot să-ntreb? Aldaya Îl reduse la tăcere printr-un gest ce părea numai bun să le Închidă gura acționarilor adunați În consiliu. — Acasă la mine am o bibliotecă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]