399 matches
-
trupul subțire. S-a îmbrăcat încet, urmărind cu atenție lucrurile din jur, carpeta cu cai înaripați și cadâne înveșmântate în țesături colorate strident, florile de plastic înfipte într-o glastră din plastic, icoana de serie, un desen pe hârtie ușor încrețită, decolorat, încadrat de o ramă aurie și acoperit cu geam, sub care era înfiptă o candelă uscată, oglinda pătată de muște, preșurile din cârpe și haine vechi sfâșiate și trase la război, șifonierul nou, mirosind a lac proaspăt, o încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
parchetul se încăpățâna să rămână închis la culoare, iar pereții înnegriți, cu pete mai deschise în locurile unde se aflaseră tablouri sau mobile. Îl usturau mâinile, i se înroșiseră buricele degetelor și pielea din jurul unghiilor se albise și se umflase, încrețită, mergea îndoit de la mijloc. S-a așezat pe un scaun în mijlocul acelui spațiu gol în care își mutase patul îngust și în care nu se mai aflau decât o masă scundă și un scaun. A ascultat un timp, cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-și servieta, apoi ieșind din enorma clădire în lumina bolnavă a după-amiezii, care-l izbește în pupile, îl face să lăcrimeze, îl obligă să-și pună ochelarii. A mers încet, a traversat parcul, a privit cu gândul aiurea fața lacului încrețită de vânt, pe care săltau bărcile închiriate de adolescenți, a călcat peste mormanele de frunze uscate, a trecut prin vacarmul pieții, pe lângă vitrinele goale sau cu mărfuri inestetic aranjate, a privit la sfârșit pereții murdari pe care prinsese în ace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
își amintea prin ce trecuse. I se părea că se eliberase de rușinea de a fi acceptat un aranjament. Era obosit, acum în sfârșit își simțea oboseala. Mai era încordare în el, însă ca o oglindă de ape numai ușoar încrețită de adiere sau un corset pus mai mult în joacă unui armăsar încă neîmblânzit, și aștepta să se scurgă cele zece zile sau două săptămâni, cu nerăbdare și încordare. Într-una din acele zile Rodica Dumitrescu, arătându-i-se din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de cristale mărunte, ca într-un congelator. O tufă văduvită de frunze încremenise într-o poziție nefirească, îndoită de la brâu, cu crenguțele subțiri și firave trosnind la fiecare adiere a vântului uscat. În fața lor, lacul înghețase într-o mișcare ușor încrețită, verzui-albicios, deasupra pluteau în elipse largi cârduri de ciori și de corbi croncănitori și se părea că li se aude fâlfâitul rar al aripilor puternice când coborau pe întinderea de gheață, săltau țopăind un timp, apoi se înghesuiau unii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a agățat iarăși cu amândouă mâinile de brațul lui, așezându-și capul pe umărul lui, lipindu-se de el și șoptindu-i: „E atât de bine aici. Te iubesc“, și privea fața verzuie-albicioasă-albăstrie a lacului încremenit într-o mișcare ușor încrețită și atunci și-a dat seama că el a tăcut brusc. Dar s-a strâns și mai mult lângă el și după un timp i-a șoptit: „Anul ăsta o să fie al nostru în întregime, fără probleme. Cum îmi zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a lor, cu care el s-ar fi culcat cu puțin înainte, arătându-i patul mototolit și explicându-i treburi anatomice, ca pe o bagatelă cu care ar fi de mult obișnuit, după cum părea să arate fruntea lui ridicată și încrețită superior. Și Andrei Vlădescu îl privea, cum avea să-și privească acea colegă, cu o curiozitate la fel de furnicătoare, fără să descopere în trupul sau pe chipul vreunuia urmele a ceea ce se petrecuse, și care își repeta cu convingere - trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
crâncene bătălii pierdute pentru totdeauna. Un cap mare și pătrat, cântărind prea mult pentru trupul mărunt și firav și baretele rare cu părul alb și fin, ca firele de porumb tânăr, prin care se vedea pielea obrajilor, galbenă ca pergamentul încrețit. L-au înmormântat Duminică, pe la patru după amiază. Caretele cu armăsari frumoși, conduse de birjarii care l-au stimat și i-au rămas datori până azi robele cusute pe veresie, închipuiau cortegiul carului funebru din spatele căruia Marcu înjura de „lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
favorite retezate în dreptul lobului urechii. Curat îmbrăcat, cu surtuc de lână cafenie, purta peste pletele castanii o căciulă neagră, ca un potcap. Pantalonii din lână albă, țesuți grosolan, îi erau strânși pe pulpe și carâmbii largi și răscroiți, cu burdufele încrețite, îi ajungeau cam până la vreo palmă mai jos de genunchi. Chipul cu trăsături alese era luminat de un farmec aproape feminin, fără cusur. Ochii lui mari și verzi mi-au trimis o privire atât de limpede, încât amintirea ei după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
șezut. — O, Doamne! Ți-ai pus pantofii de jucat popice! Ignatius își aruncă privirea ochilor roșii și albaștri și galbeni dincolo de marginea patului, mai jos de furoul mamei sale care depășea tivul rochiei și de ciorapii de bumbac care stăteau încrețiți. Numai tu ești în stare să încalți asemenea pantofi ca să vii la patul unde zace copilul tău bolnav. Dar mama lui nu răspunse la provocare. Avea hotărârea și siguranța de sine provocate de-o mânie intensă. Ochii îi erau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
straturi succesive de fard acvamarin, ca să pornească în misiunea ei de binefacere, el scoase mașina sport din garajul monumental pentru trei automobile, construit ca pentru a fi un șopron rustic de ținut trăsurile și așteptă, privind spre apele calme, ușor încrețite ale golfului. Din când în când, mici săgeți de arsuri stomacale îi străbăteau pieptul. Reilly trebuia să facă vreun fel de confesiune. Avocatul lipsit de scrupule al lui Abelman îl putea șterge pe el, Gus Levy, de pe fața pământului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
afla un bărbat masiv, Într-un sac de plastic alb, pentru cadavre. Strângând din dinți, Logan desfăcu femoarul. Capul și umerii care apărură din sac erau aceiași din fotografia prinsă pe peretele lui Logan. Doar că mortul era mult mai Încrețit, de parcă cineva ar fi tras jos fața din creștetul capului ca să poată deschide craniul cu un ferăstrău de oase și să scoată creierul. Pielea era ca de ceară și palidă, iar niște vânătăi roșii profunde marcau locurile În care sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
inelele și verigele de la nas; 22. hainele de sărbătoare și cămășile cele largi, mantiile și pungile; 23. oglinzile și cămășile subțiri, turbanele și măhramele ușoare. 24. Și atunci în loc de miros plăcut va fi putoare; în loc de brîu, o funie; în loc de păr încrețit, un cap pleșuv, în loc de mantie largă, un sac strîmt; un semn de înfierare, în loc de frumusețe. 25. Bărbații tăi vor cădea uciși de sabie și vitejii tăi în luptă. 26. Porțile fiicei Sionului vor geme și se vor jeli; și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
mică posibilitate ca EL să intre prin efracție în apartamentul unui polițist... Danny se gândi la dosarul lui secret, alergă la dulapul din hol și îl deschise. Era acolo, cu pozele și însemnările intacte, acoperit de o bucată de mochetă încrețită, exact așa cum trebuia. Cercetă baia, bucătăria și dormitorul, văzu că totul era la locul lui, se așeză pe un scaun și începu să răsfoiască o carte pe care tocmai o cumpărase. Familia nevăstuicii - fiziologie și obiceiuri, singurul exemplar de pe raftul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
își scoase dintr-o singură mișcare puloverul și sutienul. Sânii ei erau pistruiați - cu pistrui ce păreau cancerigeni. Cel din stânga era mai mare și atârna ciudat, iar sfârcurile îi erau închise la culoare și plate, înconjurate de pliuri de piele încrețită. Danny se gândi la trădătorii și mexicanii care îi supseseră. Claire îi șopti „Hai, puiule”, un cântec de adormit copii care să-l facă să spună ce știa, pe cine știa și ce mințise. Își frecă sânii de fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
golul din burta sa. Coborând treptele înapoi în casă, se întâlni cu Ammaji care tocmai pornea cu bidonul de lapte, cu sariul alb mototolit în jurul ei. Semăna cu o creatură marină palidă, eșuată pe țărm, însemnată de maree, ridată și încrețită. Ammaji se uită la ochii obosiți ai nepotului său. — N-ai dormit? întrebă. Cum o să reziști peste zi? îl ciupi tandru de obraz, în semn de reproș. 3 În curtea de jos, domnul Chawla se apucă de exercițiile de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
hainei zdrențuită. Hoțul Îl trase de haine, ca un doctor pe un pacient de clinică. Dând la o parte cravată și fular, scoase portofelul. Edenul și-l dădu pe spate (o mișcare de animal, pur și simplu) puțin de pe frunte, Încrețită, dar nu de anxietate. Portofelul era lung - piele falsă, plastic. Deschis, produse cîteva hârtii de un dolar. Erau carduri. Hoțul le puse În palmă. Le citi cu capul Înclinat. Le lăsă să cadă. Examină un cec verde, cu aspect federal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fratele meu știi ceva? — Mi-au spus că pe el l-au luat Într-un loc Îndepărtat. Bănu iau că la Kuala Lumpur. Cei care l-au adoptat n-au vrut să spună unde-l duc. Adam a privit fruntea Încrețită a lui Karl și ochii lui Înroșiți și obosiți. S-a Îndepărtat, iar mâna lui Karl i-a alunecat de pe braț și a căzut moale. Karl a rămas În fața resturilor cinei din farfuriile ciobite, sub lumina crudă a becului care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe noile drumuri asfaltate care șerpuiau spre inima acestui oraș Întinerit și strălucitor. Alunecau pe lângă grilajele care Înconjurau noroaiele șantierelor de beton ale noilor proprietăți de la periferie. Sub luna roșiatică păreau să fie un ocean, un ocean cu apa abia Încrețită pe care plutesc rămășițele unui naufragiu. Curând, așadar, au ajuns În oraș. Clădirile zburau pe lângă ei, nedeslușite și sclipitoare, cu luminile proiectate spre cer. Uneori, și-a spus Johan, uneori Îmi pare că nu eu aș fi În oraș, ci
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
după schimbarea locului, cu vedere spre coșurile înșiruite și turnurile de răcire ale trecătorului combinat Pompa neagră. Curând, blocul de hârtie Ingres - de douăzeci de foi - era plin. Am desenat, de asemenea, benzi transportoare dezafectate, care arătau ca niște gulere încrețite. Mai apropiate sau mai îndepărtate, buldozerele care stăteau ca niște insecte la marginea gropilor îmi ofereau motiv după motiv. Privirea aruncată în prăpăstii create de mâna omului lăsa să se vadă mai mult decât se găsea acolo și declanșa cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un teatru în care personajele, în funcție de amintire, apar costumate când așa, când așa, se servindu-se fără jenă, ca și când ar fi inventate, din camera de recuzită. Căci, din cauză că în preajma și pe teritoriul de protecție al acestui bărbat cumsecade cu barba încrețită expresiv, posibilul și imposibilul deveneau imaginabile și reprezentabile în tablouri, mai târziu, când cerneala nu mai voia să mi se termine odată, un personaj închipuit și-a aflat locul în menajeria lui Pankok. Capitol după capitol, el își trăia romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-o de mână și ne-am oprit în camera mea. Eram zgribuliți de vântul pe care nu l-am simțit pe malul lacului. Am făcut dușuri fierbinți, pe rând. Eu primul. Când a ieșit din baie cu părul ud și încrețit de apă, a început din senin să-mi povestească despre soțul ei. Stătea pe marginea patului înfășurată într-un prosop și-mi povestea lucruri pe care nu le percepeam. Îmi plăcea să o privesc. Eram mândru. Nu știu de ce, pentru că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
vede cu ochiul liber...“. Apoi s-a aplecat spre mine. „Uită-te în urechea mea“, a spus. M-am uitat în urechea lui, nu se vedea nimic în afara vârfului aceluia gălbui și a golului negrucleios acoperit cu firișoare albe și încrețite. „Poate mai înăuntru“, mi-a spus, „unde începe întunericul“, dar nici acolo nu se vedea nimic. „Ce vezi ?“, m-a întrebat domnul Sima. „Nimic“, i-am răspuns. „Păcat !“, a încercat el să mă consoleze. „Ar fi frumos dacă fiecare ar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se afla locomotiva minieră, pufăind cu câteva vagoane după ea, pentru a le scoate afară, cu ceva încărcătură de minereu în ele Însă când a văzut mecanicul de pe locomotivă, cum apa vine din întunericul străfundurilor minei, către el, cu fruntea încrețită ca un taur și zbârlită toată de spumă, i s-au zbătut intestinele în el de spaimă și din cauza pericolului, mai ager decât iepurele de câmp, a desprins vagoanele, lăsându-le baltă și țâșnind pe locomotivă, a zbughit-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a face nici măcar cu soldați fără grade, soldați din cei cu ochi mongolici mijiți, kalmâci și kârhâzi și alți soldați din Asia, veniți pe tancurile Armatei Roșii, se despuia stând îndelung dinaintea oglinzii de cristal pentru a-și studia pielea încrețită și searbădă de pe trupul istovit, examinându-se de la sânii fleșcăiți până la păroasele stinghii, care îi erau atinse de degradarea provocată prin neștiute molime și de scârboase boli lumești. Erau momente abjecte, în care pălăvrăgea despre trecute glorii triviale, care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]