2,617 matches
-
un dinozaur auriu, cu solzi sclipitori, care a răcnit la ei, mârâind de parcă ar fi cutremurat pădurea... și apoi, au dispărut toți trei deodată, ca și cum s-ar fi topit în lumina dimineții, a rămas doar seninul reflectat în lac. Noi încremenisem cu gurile căscate, privind apariția și dispariția creaturilor magnifice, ireale... încă nu ne venea să credem ce văzusem... și cum era să ni se pară altfel? Bravo! a exclamat Ghidușa bătând din palme. Grozav, mia plăcut! s-a bucurat ea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
public înfrângerea oamenii îi acordă întotdeauna prețuirea, compasiunea - și relativa posteritate, compensându-ți astfel pretențiile, repet, ale neputinței. * Lecțiile de filozofie ale unora despre cum să trăim astăzi „bine“ și „înțelept“ sunt nu numai absurde, venind din partea unor indivizi confortabil încremeniți în bunăstare, ba chiar jignitoare. Despre cum să trăim spiritual, adică despre cum să nu trăim „bine“, despre cum să nu consumăm propaganda leșinată și adormitoare a familiștilor-filozofi numai niște nebuni precum cinicii, stoicii sau creștinii primelor veacuri ar mai
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cu o falsă jovialitate de Moș Crăciun, țintuit într-un scaun cu rotile, sugestie ironică a neputinței, invocă în fața lui Lowry puterea regulamentului. Simpla afișare a insignei de funcționar la etajele superioare, la Information Retrieval, îi face pe soldați să încremenească în poziție de drepți în fața conțopistului timorat. Cine exercită puterea, cine este Big Brother, ce chip are Dumnezeul acestui imperiu, divinitate care se ascunde în spatele regulamentului sau a unei măști hidoase de bebeluș surîzător? Ca și în romanele lui Kafka
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
un program, ca să se strecoare și o oră de liniște, de interzis la înjurături? Las la o parte faptul că, pentru obținerea autorizației de lucru, conform legii, era nevoie de avizul meu. "Da șefu are bani..." mormăie un muncitor. Am încremenit. Așa este. Banii au ținut loc de cel mai firesc și civilizat dialog, de o vizită normală în care să fiu prevenită asupra lucrărilor, banii au rezolvat șpaga de la Primăria sectorului patru, ei au ținut locul avizului meu, ei pun
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
trăiește, totuși, prin show-uri ale măruntului zilnic, ce ajunge reprezentativ prin acumulare și mișcare. Piața de pește este o astfel de scenă, unde viața se curmă ca să devină marfă, iar vietățile mării trăiesc letargia intermediarului. Splendide în agonia lor, încremenesc în jurnal ca pe pînză. Too late in life to go to Paris e istoria unui regret. Regretul așteptărilor prea lungi, și al împlinirilor prea scurte. Apare, așadar, firesc, nevoia unei compensații. Așa că vizita în Franța se transformă într-un
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
femeie traumatizată psihic, izolată de lume după decepția din tinerețe, cînd - victimă a unui escroc sentimental - a fost abandonată în ziua căsătoriei (deși bătrînă acum, ea poartă încă hainele din clipa trăirii șocului emoțional, iar decorul domestic i-a rămas încremenit în acea clipă fatidică). Moștenitorii îi vînează averea, dar nu au acces la Miss Havisham, singurele persoane care o văd fiind Estella și Jaggers, administratorul financiar și, totodată, personajul - suficient de bizar el însuși - în care neurotica femeie are încredere
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
am încurcat-o, îmi spun. Probabil vor să ne mărească norma. - O misiune de care trebuie să fim mândri. Aceea de a arăta și a face cunoscute roadele muncii noastre la cel mai înalt nivel posibil, tovarășului Nicolae Ceaușescu.... Bla-bla-bla. Încremenim cu toții. Peste trei zile, Ceaușescu urmează să ne viziteze atelierul, ca să impulsioneze producția pentru export." (pag .170) Locuri comune ideologice, limbaj de lemn, ton omagial și întru totul crohmălit. Așa vorbește și așa se pune în pagină - un pic nostalgică
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
urban, același tablou de obsesive aglutinări de orori: "oraș sigilat de moarte./ minciuni pitice, bani transpirați, ulcere, disperări, coșmaruri./ haite de cîini sălbăticiți noaptea pe străzi întunecate și sparte./ munți tociți, la nivelul caldarîmului./ inimi cu pînze de păianjen, inimi-șlepuri/ încremenite pe dune de nisip./ biserici plecate din propriile lor ziduri./ aici nimeni n-a înviat niciodată./ nimeni nu s-a lăsat răstignit pe cruce./ oraș confiscat de moarte" (Oraș sigilat în moarte). Pe bună dreptate, N. Manolescu observă că Gabriel
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
ci individualități dispuse pe toate palierele vieții literare și ale canonului: de la nivelul maximei reprezentativități și vizibilități (Mircea Cărtărescu) la cel al obscurității conștiente de sine și doritoare de altceva. În plus, istoria literară nu s-a sfârșit, nu a încremenit o dată cu cristalizarea acestei generații. Explozia socio-politică din 1989 a fost dublată - chiar dacă nu și reflectată - de creația insurgentă, iconoclastă a "nouăzeciștilor", care au întors spatele textualismului spre a privi realitatea în față. Livrescul, ludicul, intertextualitatea, parafraza culturală, pastișa, parodia, autoreferențialitatea
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
însă Bacon e, ca și Picasso, un burete care absoarbe orice imagine, combină influențele receptate din diferite surse, gura cu dinți preluată de la Picasso se contopește cu gurile dintr-un tratat de boli ale cavității bucale, dar și cu gura încremenită-n strigat a bonei din Crucișătorul Potemkin. Dar, dacă cele două tablouri nu sunt înrudite prin emoțiile suscitate, mici detalii atestă influența clară a lui Picasso asupra lui Bacon: gura dotată cu o armătură de dinți a Figurii din panoul
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
când Întorcea capul către stăpânul său, dădea din coadă și aștepta ordine noi. Noaptea era deplină, Întunericul transformase arborii și tufișurile În vietăți nepământene, nu se auzea nici un zgomot și liniștea Împărățea peste pădurea Mavrocordat. Victor se opri brusc, Vizante Încremeni ca la comandă evitând astfel palma stăpânului său. Urechile de vechi jandarm Își făcură Încă odată datoria și Victor Olaru prinse un zgomot slab ca de motor. În același timp, Întreg universul său de gânduri și imagini fu cutremurat și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
județean de partid și cred că este groasă de tot! Nu a ieșit exportul și nici calitatea nu este cea așteptată! Hai, repede te rog, nu te superi, nu? Nu putem aștepta până te Întorci? În nici un caz! Atunci, Rică Încremeni cuprins de sentimente și stări dintre cele mai periculoase, Îl luă frica, ar fi dorit să-și poată opri respirația, să dispară imediat ori cel puțin să se poată transforma Într-o furnică ușor de ascuns sub un raft cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
periferia Uniunii. Dramele de la Chișinău au fost și un test picat de mulți politicieni români: universul lor începe și se termină cu Băsescu, dincolo de el nu mai există viață. Ne-au spus ceva și despre televiziunile de știri din România: încremenite în marele proiect Gigi Becali. Traian Băsescu a trecut onorabil un moment dificil, discursul său fiind apreciat ca fiind corect până și de marele său adversar politic, Adrian Năstase. Însă adevărații eroi sunt la Chișinău: cei doi tineri uciși, studenții
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
prea ai cum să te bucuri. Nevindecați, cu răni veșnic deschise, viețuim încordați la granița dintre două lumi, pândiți la fiecare pas de căderea în trecut sau în alte lumi tenebroase. Visez la ziua când nu vom mai atârna suspendați, încremeniți deasupra istoriei, ci vom parcurge, în fine, un destin. Până și alegerile recente au părut tot ca o înfruntare între două lumi, mai degrabă, decât între doi candidați. La capătul celor 20 de ani, ne bucurăm totuși de ceva: de
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Care dintre noi nu vine înseamnă c-a murit deja... spune trist Roman. — Iar începi cu tâmpeniile? râde Lionel. Eu am și uitat ce ne-a cobit vrăjitoarea. În clipa aia, deasupra lor încep să plutească niște fulgi. Toți trei încremenesc. Încearcă să-i prindă în palmă. Ce e ciudat - fulgii nu se topesc. Ridică privirile: o femeie, aplecată peste un balcon de la etajul trei al unui bloc de opt etaje, își dă seama că a exagerat cu bătutul unei perne
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe fir - adică în difuzor - se bagă Gilbert Bécaud cu Nathalie. Când ajunge la partea aia cu Quand la Place Rouge était vide, Roman dă un răcnet de parcă l-ar fi înjunghiat cineva. Tot localul întoarce capul spre el și încremenește. Pe fază, domnul Claude, personal, îi dă primul ajutor cu o vodcă dublă. — Unde te doare? îl întreabă el pe rus, crezând că e polonez. — Mă doare sufletul c-a murit Kiril. — Care Kiril? face pe prostul, foarte serios, Claude
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe asta puțin să aburească pe masă și apoi înfruptă-te din ea. fluviul - despărțirea, întoarcerea am înghițit și fluviul Țdespărțirea), luo na am mâncat cu bețișoare dragostea ta nesfârșită. am demonstrat că sunt un luptător - statuie de teracotă am încremenit în dragoste. luo na, trăirea ta este o libelulă mă rog să fie o broască țestoasă. tu nu știi că trăirea ta este o clepsidră, luo na. cuvinte, ceapă, wasabi, pește alunecă ușurel pe gâtlejul ei fin. ape curgătoare am
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
s-a chinuit să mute un scaun într-un colț. Asta înseamnă că a fost ocupat. Totuși, de remarcat că, în general, oamenii ăștia au un alt ritm. O altă accepțiune a timpului. Pe un perete crăpat, un calendar a încremenit la luna martie. Un carton anunță că au de vânzare o mașină cu 800.000 de lei. Îi mângâie clapele. Lângă ea, un xerox, singura concesie făcută tehnicii. Încerc să-i explic că există o memorie a fierului. Că de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
chițigoi. M-am oprit în fața ușii colonelului, ca să-mi trag sufletul... Am bătut în ușă... Un „Intră” apăsat m-a speriat pur și simplu. Am intrat. Colonelul s-a ridicat de la birou. M-am oprit la câțiva pași de birou, încremenit în poziție de drepți... „Domule colonel! Sunt sergentul Vultur Costache! M-am prezentat la ordinul dumneavoastră!” Și am amuțit, cu ochii țintă la omul din fața mea... Nu-l vedeam pe colonel, ci pe sergentul Brad Filip... Atunci, în 1917... Parcă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o crimă ce nu putea fi pedepsită de nicio lege și care nu îl afecta decât numai pe el. Stătea strâns ghemuit într-un cotlon, sfios și cu capul sprijinit în palme, priveghind continuu toate cioburile acelea din jurul său, de parcă încremenise așa... Se uita amărât la ele și încă nu putea deloc să creadă că nu se mai pot lipi la loc, precum fuseseră. Și, de fapt, el nici măcar nu știa dacă își dorește asta cu adevărat sau nu, după toate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
el tot simte, fără voie, prezența străină, ce, lin și fără zgomot, a pășit până lângă el. Tot astfel, se întâmplă și cu Adriana. Ea o simți pe Luiza și întoarse brusc privirea înspre ea, rămânând pe loc, câteva clipe, încremenită cu totul în poziția ei. Ea înțelese numaidecât că Luiza își dăduse deja seama de intenția ei sinucigașă și, lăsând neașteptat totul baltă, biruită de situație, își plecă capul în piept, își acoperi fața cu mâinile și începu să suspine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tot îmi voi căpăta datoria de la tine cu orice preț, iar tu vei sfârși în colb, zăcând amarnic. Nici nu-ți închipui de câte pot fi în stare! De aceea, îți recomand nici să nu afli! Isprăvind de citit, tânărul încremeni locului. Ultimele rânduri ale scrisorii aproape că nici nu mai apucase să le mai distingă bine - îi jucaseră neclar cu toatele pe dinaintea ochilor, ca într-o horă. Și totuși, lui nu-i fu deloc greu să tălmăcească sensul scrisorii și să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
țintă la Șerban și parcă nu-i venea să-și creadă ochilor. I se citea lesne în priviri nedumerirea. - Unde sunt?, întrebă ea dintr-odată. Unde sunt și cum de am ajuns aici? Tânărul rămase ca trăsnit, mut și țeapăn, încremenind locului. Chipul i se făcuse numaidecât alb ca varul, iar un fluid de spaimă îi fâlfâi tare, pentru o clipă, în stomac. Victoria, în pat, era din ce în ce mai neliniștită. - Șerban, dar te-am întrebat ceva, unde mă aflu? De ce sunt așezată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mijloc și mia așezat capul pe umărul ei , mângâindu-mă ușor, ușor, așa cum legeni un copilaș gata să adoarmă. Brusc, sună telefonul! Ecoul sunetului părea atât de ireal În tăcerea de gheață care se lăsase. Ai fi spus că toată lumea Încremenise. Nimeni nu respira, nimeni nu mișca. La un moment dat, tata, care se afla aproape de telefon, a ridicat receptorul. Alo! Da... Cine sunteți? Cum!? Poate este o greșală... S-a confirmat? Nu l-am scăpat pe tata din ochi nicio
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
s-a revoltat, apostrofându-mă: Să ieși afară, păcătoaso! cum Îți permiți să pomenești numele diavolului În sfântul lăcaș? De azi Înainte nu vei mai fi primită la programul de pregătire și nici nu vei binecuvântată cu „sfânta Împărtășanie”. Am Încremenit! În mintea mea gândurile se derulau cu repeziciune, văzând cu ochii minții catastrofa ce avea să urmeze după această Întâmplare nefericită. M-am ridicat din bancă, spășită, cu capul plecat În pământ, am luat-o de mână pe sora mea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]