599 matches
-
interes bogăția și eleganța stofelor, strălucirea mătăsurilor, diversitatea blănurilor și frumusețea princiară a faldurilor care alunecau peste crupele cailor. Admira exuberanța culorilor, panașele albe sau vopsite în nuanțe pastelate, curgerea lor veselă și ritmată de galopul ușor al cailor peste încremenirea albă a iernii. Remarcă preferințele călăreților pentru anumite culori. Prințul, de pildă, alesese o nuanță de albastru, considerată fastă pentru el și familia lui. Dimitrie Moruzi purta o mantie verde smarald, care amintea de culoarea steagului otoman. Și nu întâmplător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și cu parcelele sale, cu bisericuța-capelă, cu gropnițele, cu sepulcrele, cu monumentele singuratice, cu movilele, copacii, crucile și mausoleurile, este nimbată darnic de o aură cerească clară, dulce, caldă și sublimă, ca mierea de lotus! Se instaurează o liniște... O încremenire divinatorie... O armonie de dincolo de contingent! Ca un lințoliu ud, din cețuri și din rouă, după uragan. Ca un lințoliu de tăcere imens, alb și curat. Lințoliul mării a învăluit Corabia Păcatului și pe Moby Dick! Fecioară prea-sfântă, am scăpat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
legătură cu sentimentul inițial de libertate se afla apoi convingerea (sau măcar declarația) de anticomunism : în acele zile (aproape) toți eram (sau ne declaram) anti-comuniști convinși ! Ceea ce pare să fi dus însă la erodarea convingerilor inițiale a fost o anumită „încremenire în anti comunism”, folosit mai mult pentru legitimarea morală a susținătorilor săi decît pentru anihilarea juridică a celor vizați de către acesta. La nivel colectiv, anticomunismul a fost și un mecanism clasic de apărare împotriva culpabilității naționale de a nu fi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mea e de cîteva ori mai Încruntată. Armele noastre devin un fel de umbrele, Încercăm să ne ascundem după ele de situația ticăloasă. Și nici măcar nu avem cartușe. Soldatul Macovei se duce jos la comandament, strigătul caporalului sparge fără milă Încremenirea. Bă, ai reținut? În biroul BOB... Macovei e din Timișoara, un tip firav, blonziu, din cîte știu e orfan de tată. Protectorul lui, nu e clar dacă Îi e sau nu rudă, e un colonel de la una dintre unitățile din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cîini, orașul abia se ghicește, ici-colo pîlpîie neconvingător cîte o lumină În bezna umedă. Cred că Las Vegasul ar arăta identic, dacă l-ar cunoaște pe Ceaușescu. Rafale de fulgi apoși bat pieziș și mi se pun pe față, În Încremenirea nopții se aud burlanele picurînd. Închid geamul. De undeva zbiară un camion greu, ambalat puternic, apoi peste una dintre unitățile din oraș se aprinde o rachetă de semnalizare, un punct roșu, incandescent, scăldînd cîteva clipe cerul și pămîntul Într-o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un umor de rasă mi-l proiectează În minte și care mă face părtaș aproape fără voia mea la ororile și mizeria altor timpuri. Nu mai știu a cîta oară o recitesc, plăcerea e de fiecare dată aceeași. Toată această Încremenire durează deja de prea mult timp și, avînd În vedere circumstanțele, Începe să devină extrem de neplăcută. Măcar de-atîta lucru pot să-mi dau seama. În plus, de vreo două ore de cînd l-am deschis, nici o voce de om venind
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
proiectate propriile mele închipuiri. Am rămas așa, nemișcat (deși îmi era frig), mai bine de o oră. Uitasem complet de fumat. Acum mă preocupa ceva de care încă nu-mi dădeam seama, pentru că altfel cum se explica nevoia aceea de încremenire și liniște absolută? Hotărât ― trebuia s-o pedepsesc pe Mihaela. (Pedeapsa includea divorțul ― de asta nici vorbă.) Dar ce pedeapsă, oricât de crudă, m-ar fi satisfăcut din plin? Dacă o prindeam asupra faptului poate aș fi omorît-o, fără discuție
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
virtualul lor, decât de concretul vieții pe care o găseam banală și plictisitoare în cele din urmă. După câteva zile mă aflasem la Londra. La sud se întindea marea albastră și limpede și dincolo de ea munții senini ca o magnifică încremenire dintre pământ și apă. Privirea mea străbătea distanțe de zeci de kilometri, o priveliște mai puțin luminoasă, puțin învăluită în smogul londonez, așa cum îl știam de la geografie. Era o călătorie ciudată, sub un cer plin de nori și de praf
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
zumzetul somnoros și ascuțit ce Învăluie cîmpul după prînz, nici În verdele și auriul ciudat și fermecat al pădurilor cu cîntecul lor sălbatic, nici măcar În pămîntul care, cu o ultimă răsuflare, alungă căldura și violența zilei către adîncurile nepătrunse și Încremenirea misterioasă a amurgului - oricît de puternice și de Înălțătoare ar fi aceste lumini și clipe - nu aici am găsit și am simțit misterul, măreția și frumusețea nemuritoare a Americii. Am descoperit tărîmul Întunericului În inima nopții, a nopții celei mîndre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
distanțelor cumplite, a roților În mișcare și a șinelor strălucitoare, a oțelului, a ruginii și a Încăierărilor sîngeroase, a pămîntului sălbatic și aspru. Bărbatul zăcea pe spate, nemișcat și dur ca o stîncă, cu ochii Închiși, cu trăsăturile Înțepenite În Încremenirea de nepătruns a morții. Încă trăia, dar Într-o parte avea tîmpla zdrobită - o rană oribilă, deschisă, pe care o căpătase pe cînd hoinărea prin clădire beat și aproape orbit de alcoolul ieftin, sau „poșirca“ pe care o băuse, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
neagră se prelinsese În jos pe față și pe pămînt, dar rana nu mai sîngera decît puțin, iar În aerul Înghețat sîngele se Închega repede. Cămașa zdrențuită a bărbatului fusese sfîșiată, iar pieptul vînjos i se bomba cuprins de aceeași Încremenire de nepătruns. Nici o mișcare nu arăta că Încă mai respiră: zăcea acolo cioplit parcă În piatră, o ușoară roșeață ștearsă, bolnăvicioasă Îi ardea Încă pe fața mare și butucănoasă, iar mîinile și le ținea Încleștate pe lîngă trup. Pălăria veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
terminat! Și, supunîndu-ne ordinului său obosit și Îngăduitor, ne-am urnit și am plecat. Între timp, mortul zăcea pe spate, dur ca o stîncă, cu chipul mare, rigid, brutal, emanînd forță și calm, Întors spre cer, marcat de o cumplită Încremenire, de o Îngrozitoare demnitate, sub privirea rece și strălucitoare a lunii. Atunci am văzut pentru a doua oară moartea În oraș. A treia oară cînd m-am Întîlnit cu moartea În oraș lucrurile s-au petrecut astfel: Cu un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o Întrerupere, deoarece cîteva elemente umane aflate În primele rînduri ale escadronului de motoare, care fuseseră martore la accident, refuzau acum, narcotizate de groază, să se „declanșeze“, așa cum se cuvine să facă orice mașină bună. Dar, după o clipă de Încremenire, reintrară În acțiune mînate de biciul unui polițist voinic, care stătea În mijlocul străzii și-și mișca brațul lui puternic Înainte și Înapoi, ca pe un gîrbaci, umplînd aerul cu Înjurături copioase, bolborosite pe sub buza lui groasă, ca de maimuță. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Lanark se întreba dacă nu cumva epuizarea fizică și graviditatea n-o înnebuniseră. Și el se simțea epuizat. Ultimul lui gînd limpede înainte de a adormi a fost că, orice s-ar întîmpla, nu trebuia să adoarmă. Se trezi într-o încremenire năucitoare și-i luă o vreme pînă înțelese unde se afla. Parcaseră la marginea drumului și în cabină, în dreapta, avea loc o ceartă. Șoferul spunea furios: — în cazul ăsta, poți s-o ștergi. — Dar de ce? întreba Rima. — Te-ai răzgîndit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a spus domnul Sima, „vi l-am adus pe Dragoș, și masa și ierburile și lucrurile făgăduite“. Atunci l-am văzut pentru prima oară de aproape pe Dragoș, altfel decât culcat pe masă; fără demnitatea stării de mort sau inofensiva încremenire moale a păpușilor de ceară, părea un bătrânel oarecare; era încălțat cu opinci din piele de porc întoarsă cu porii în afară, purta niște ițari și o cămașă lungă, de in, costumația lui ar fi putut părea la fel de normală și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
m-am așezat pe o bancă, voiam să culeg o floare pentru Zenobia, erau destule, îmi părea rău că nu se întunecase de tot : pe întuneric, la lumina mâinilor, aș fi ales mai bine. În aer se statornicise o calmă încremenire. Cred că m-am ridicat de pe bancă și am călcat peste pajiște, spre brazdele de flori. Atunci pământul m-a acoperit cu o scoarță temeinică, iarba și florile m-au năpădit, creșteau din mine. Îmi e destul de greu să descriu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Vorbele îi scăpaseră automat, dar deodată îi veni un gând salvator. - Numai o clipă, zise el, ce se întâmplă cu energia cu care sunt încărcat când mă aflu închis ca într-un borcan în costumul ăsta de protecție? Văzu, după încremenirea fețelor din jurul lui, că a atins un subiect formidabil. - Va să zică asta este! izbucni el. Stratul izolator mă va împiedica să pierd ceva din energia aceasta. Deci, așa aș putea să capăt oarecare "greutate". N-am nici o îndoială că există o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de mult cu înseși anotimpurile din viața fiecăruia dintre noi. Primăvara reprezintă copilăria omului, dar și a naturii. Sub adierea din ce în ce mai caldă a soarelui, regnul vegetal și tot ce viază în pământ și pe pământ începe să se debaraseze de încremenirea de peste iarnă și să se trezească la viață. Observ direct evoluția în timp a unor pomi fructiferi. Mugurii închirciți și retrași în alveolele lor încep să crească de la o zi la alta, în funcție de intensitatea strălucirii astrului zilei, să explodeze în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
viitorul care se prefigura. Fără realizarea acestor vaste schimbări, forța noastră de muncă și națiunea noastră nu va fi capabilă să concureze eficient în viitor. Interlocutorul meu dădu din cap în semn aprobator și totuși o nouă atitudine dureroasă de încremenire părea evidentă pe chipul său, în timp ce rămase pe gânduri. Un nou dialog Motivul pentru care am menționat această întâlnire este faptul că de-a lungul acestei cărți am formulat ideea că liderii noștri trebuie să răspundă problemelor și provocărilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
a Întors instinctiv spre fereastră cu urechile ciulite, Înghețând. Mult timp nu a auzit nimic altceva decât urletul vântului. Destul de ciudat e că tăcerea aceea i s-a părut mai rău-prevestitoare decât sunetul acela straniu. Noaptea era plină de o Încremenire fantomatică, iar vântul urla fară de parcă ducea cu el mânia lui Dumnezeu, care spumega dintr-un motiv necunoscut muritorilor. Deși afară vântul biciuia pereții, aici, În casă, era o liniște nefirească. Hovhannes Stamboulian s-a simțit atât de profund descurajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
solidarității și al belșugului. Fascinația lui Mustafa pentru acest desert devenise vizibilă când, la vârsta de șapte ani, fusese prins Înfulecând din bolurile care-i fuseseră Încredințate ca să le distribuie din ușă-n ușă. Încă Își amintea cum aștepta În Încremenirea imobilului de locuințe de lângă konak-ul lor cu tava În mână. Pe ea se afla o jumătate de duzină de boluri, fiecare pentru un alt vecin. Mai Întâi ronțăise stafidele presărate În fiecare bol, Încredințat că dacă le mânca doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
împreună fără să ne dăm seama?... Ea surîde oarecum absentă, oarecum neîncrezătoare, această tăcere este de fapt un fel de a fi împreună parcă fără sfîrșit... parcă mă aprobă și e de acord cu această apropiere copleșitoare, chiar așa în încremenire aparentă... cine știe la ce se gîndește sau ce simte? oare simte ce simt eu?... Îmi pare că, deși stau la locul meu, i-am mîngîiat de o mie de ori conturul feței, șuvițele de păr care îi acoperă umerii
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
viscolul tăios, noaptea rece a iernii, toate acestea pot fi efecte permanente ale unui exterior sau reflectări ale interiorului... Adică de ce fel de îngheț să ne ferim mai repede? Care este acea eră glaciară, acel imperiu al frigului, acea molipsitoare încremenire a distanțelor, acea îndepărtare de intensitatea ardentă a faptului de a fi? Nu cumva frigul din interiorul sufletelor este mai amenințător decît acela al planetei? Sau poate concomitent, în mod egal?... Nu cumva ne îndreptăm spre un fel de răcire
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Acum trebuie să decizi, mereu decizi ce ți se pare important. Însă în fața esențialului, totul este relativ: concret, vis, certitudine... ceea ce contează este luminozitatea interioară... de ce? Iată de ce: valoarea spirituală va fi întotdeauna superioară materialismului. Creativitatea aduce mai mult decît încremenirea. Multe nenumărate iluzii pot fi, pînă la urmă, la fel de importante ca și realitatea... adeseori, poate chiar mai pline de înțeles și mai reale decît realitatea... poate chiar mai semnificative și mai pline de adevăr. Ce înseamnă pînă la urmă iluzoriu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
departe de pasul pe care-l făceam. În fine, am dat de prima odaie. Deși m-am ferit să privesc în jur la detalii, tot am întrezărit și-am auzit câte ceva. Flacăra amuțise din cauza rarefierii bruște a aerului și a încremenirii brațului meu. Pe mese mari de lemn, sprijinite de pereți și suprapuse precum împletiturile de nuiele pe care se pun strugurii să se stafidească, numeroase cadavre se descompuneau în lințolii. Umorile picurau din ele cu o rumoare ritmată și continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]