1,207 matches
-
nu se îndreptau. Nu a reușit să înțeleagă prea multe, pentru că șoferul a sesizat și a țipat la ea: - Uită-te aici, târfă! Îl vezi? Te spintec dacă te mai holbezi pe geam. Culcă-te pe canapea! Iuliana a privit încremenită cuțitul fluturat cu mâna dreaptă de șofer. S-a înfiorat când a văzut lama lungă și subțire ce strălucea în semiîntunericul din mașină. Mai mult de frică decât prin act de voință, s-a îndoit și s-a lăsat pe
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
să vadă mai mult, nici să-și termine gândul. O lovitură de palmă mare și puternică, ce i-a acoperit fruntea și ochii, a culcat-o pe canapea. De durere și de frică nu a mai deschis ochii. A rămas încremenită, încercând să măsoare timpul. Nu avea ceas. Telefonul mobil era la acel bărbat. Își aducea aminte că a simțit când i l-a smuls din mână. „Oare îl mai are sau l-a aruncat?” Mai avea unul mititel într-un
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
de parcă toate elementele cosmice s-ar concentra pentru o secundă sau pentru o infinitate în acea lovitură ce ar putea răsturna cerurile și pămîntul și probabil și Universul, daca barosul, strîns puternic în pumnul fierarului, ar căpăta valoarea unei clipe încremenita în eternitate. Referință Bibliografica: PARFUMUL PĂPUȘILOR DE PORȚELAN - CAP 3 / Ioan Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 307, Anul I, 03 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Lila : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CAP 3 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348653_a_349982]
-
aruncat pe asfalt. Filmul s-a întrerupt la fel de neașteptat precum începuse. O voce, nu se știe de unde, i-a poruncit: „Oprește-te, omule!” Nevăzătorul s-a speriat A făcut un pas sau doi înapoi și a rămas pe loc, ca încremenit. Mâna cu bastonul rămăsese întinsă, tremurând. În acea clipă a simțit că i se smulge bastonul de o forță nevăzută. A auzit un pocnet sec și atât. Viziuni și gânduri s-au întrerupt. A avut senzația că intră într-un
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
vieții, secrete impenetrabile, spiritul de sacrificiu, evenimente inedite, aspectul paradoxal al lucrurilor, sănătatea sufletească etc. „Am acceptat fără discuții și nu am regretat deloc. Traseul tramvaiului este un spațiu, în care se împletesc în mod straniu, istoriile ultimelor două secole, încremenite haotic într-un colaj misterios. Plimbarea cu tramvaiul 16 este o călătorie cu luntrea pe Archeon, șoferul fiind o tristă călăuză. Drumul îți oferă cele mai inedite experiențe” (Cornelia Păun - „Șocul”) „Nu numai că nu i-a păsat de amenințarea
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
regula, o casă cu acareturi pentru animale si păsări, un spațiu pentru închis oile pe timpul nopții, sau pentru muls. Câinii lătrau de zor, numai ei știau motivul. Era singura activitate care tulbura liniștea monumentală a dimineții de mai, pe balta încremenită. Deodată, parcă una dintre bambine a început să danseze ușor. Era un dans firav, nu unul hotărât al vreunui pește mare, care să muște din momeală. Cred că era ori un rac ce-mi controla momelile, ori vreun ghiborț ce
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
aruncat pe asfalt. Filmul s-a întrerupt la fel de neașteptat precum începuse. O voce, nu se știe de unde, i-a poruncit: „Oprește-te, omule!” Nevăzătorul s-a speriat A făcut un pas sau doi înapoi și a rămas pe loc, ca încremenit. Mâna cu bastonul rămăsese întinsă, tremurând. În acea clipă a simțit că i se smulge bastonul de o forță nevăzută. A auzit un pocnet sec și atât. Viziuni și gânduri s-au întrerupt. A avut senzația că intră într-un
NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347536_a_348865]
-
în: Ediția nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului vremuri de criză - „Colț de rai” vinde cruci și prosperă din plin liber la viață - mașina funerară întroienită cușme pe stradă - prin zăpada adâncă nici urmă de roți pasul încremenit - sub lumina stelelor ecoul tăcerii spital în beznă - haotic zbate vântul ramurile goale deodată cald - sub flori de nu-mă-uita mormântul iernii rondul înflorit cu lalele galbene - orinicul oprit la afișul nou o bătrână atentă - promoții la sicrie vilă cât palatul
HAIKU de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347571_a_348900]
-
CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Foileton > ALMA - CAP. I Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 375 din 10 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului 1. TĂRÂMUL ÎNCREMENIT - Hei, Prinț, vino aici! Strigă fata, vioaie. Câinele sări de-a dreptul în brațele ei și începu s-o lingă pe mâini. - Ți-e foame? Întrebă Alma. "Rou, rou...", se auzi un lătrat care voia să spună da. - Bine, hai
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
Nici chiar o furnică nu și-ar mai fi găsit loc să se miște pe acolo. În cele din urmă îl descoperi și, ca de fiecare dată când umbla în sertarul cu pricina, era fericită. Îl numea în glumă "Tărâmul Încremenit". " Unde este lupa mea?", întreba tatăl pasionat de filatelie. "Caută în Tărâmul Încremenit!", râdea Alma, vioaie. "Știi unde este harta României?", întreba agitat fratele, Grig, dornic de drumeții. "Vezi dacă nu-i în Tărâmul Încremenit..." Fata se atașase de acel
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
miște pe acolo. În cele din urmă îl descoperi și, ca de fiecare dată când umbla în sertarul cu pricina, era fericită. Îl numea în glumă "Tărâmul Încremenit". " Unde este lupa mea?", întreba tatăl pasionat de filatelie. "Caută în Tărâmul Încremenit!", râdea Alma, vioaie. "Știi unde este harta României?", întreba agitat fratele, Grig, dornic de drumeții. "Vezi dacă nu-i în Tărâmul Încremenit..." Fata se atașase de acel sertar și nici prin minte nu-i trecea să-și facă ordine în
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
Îl numea în glumă "Tărâmul Încremenit". " Unde este lupa mea?", întreba tatăl pasionat de filatelie. "Caută în Tărâmul Încremenit!", râdea Alma, vioaie. "Știi unde este harta României?", întreba agitat fratele, Grig, dornic de drumeții. "Vezi dacă nu-i în Tărâmul Încremenit..." Fata se atașase de acel sertar și nici prin minte nu-i trecea să-și facă ordine în el. Îi plăcea să aibă satisfacția cuceririi acestui teritoriu, care, de fiecare dată, părea să aibă ceva vechi și totodată nou, ce
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
trecute prin pagini de legendă Defilează înainte-mi Cu steaguri fâlfâind în vânt Oști vin în urma lor licărind în ochii osteniți ai ostașilor bucuria victoriei Îmi pierd răsuflarea apoi totul se topește într-o mare de ceață a istoriei. Rămân încremenit Și singur Ca un chip îngălbenit Într-o ramă dintr-un ev aburit Puști ruginite, Pumnale ciobite, Săbii îndoite, Care de luptă părăsite Mă urmărește o ceată de năluci, Urme ale unor vremi Puse pe butuci. ----------------------------- Harry ROSS Israel, decembrie
POEZII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365870_a_367199]
-
muritori, prea mult, se vede, voi nu v-ați schimbat...” LA DOMUL DIN LUND... Doamne, sunt așa de mică și neînsemnată o furnică, ce-aleargă de colo - colo cu frica în sân c-ar putea fi călcată, apoi dintr-odată încremenită rămân de liniștea ce mă strivește și-mi descompune ființa, parcă-mi aștept sentința anunțată de gravele bătăi ale uriașului orologiu... Dintr-un colț mă privești și mă chemi, ochilor Tăi inima mea se închină, nu mai simt nici o povară
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
vieții, secrete impenetrabile, spiritul de sacrificiu, evenimente inedite, aspectul paradoxal al lucrurilor, sănătatea sufletească etc. „Am acceptat fără discuții și nu am regretat deloc. Traseul tramvaiului este un spațiu, în care se împletesc în mod straniu, istoriile ultimelor două secole, încremenite haotic într-un colaj misterios. Plimbarea cu tramvaiul 16 este o călătorie cu luntrea pe Archeon, șoferul fiind o tristă călăuză. Drumul îți oferă cele mai inedite experiențe” (Cornelia Păun - „Șocul”) „Nu numai că nu i-a păsat de amenințarea
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
au putut decât să-i tulbure și mai mult mințile lui Comănescu. Rămas în urma căpitanului și-a tras arma de pe umăr. Cu o rapiditate impusă de disperare tras închizătorul, a îndreptat spre căpitan pistolului automat și l-a somat : - Staiiii !!!..... Încremenit, căpitanul a fost cuprins de o sudoare rece străfulgerat fiind de înțelegerea tardivă a greșelii făcute ; trebuia ca mai întâi și mai întâi să-l dezarmeze, să o facă din primul moment al întâlnirii, câtă vreme grănicerul întârziat din misiune
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
înaltul văzduhului. Desprinderea din îmbrățișarea mării era parcă a unui tânăr plecat la cătănie ce se rupe cu greu dintre brațele mamei, sau ale iubitei, pentru ași urma drumul destinului. Măria sa Soarele, se afla la două sulițe depărtare de luciul încremenit al mării. El și-a urmat cursul spre înălțimile cerului, eu trăgând de nailoane să ridic peștele de pe fundul apei. La un moment dat, s-a simțit ca o boare, o senzație de răcoare și luciul apei începu să se
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
prin grădina casei s-a rezemat de statuia albă de marmură și a adormit. Când s-a trezit a privit mirat statuia albă cu chip de femeie. A mângâiat-o încercând să descopere ființa din vis. Dar ea a rămas încremenită. Visul de la statuie nu-i dădea pace si de aceea venea cât mai des la picioarele ei unde se pierdea în visare mai multe ore. De fiecare dată la plecare o mângâia și îi săruta mâinile de piatră. Într-o
STATUIA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364840_a_366169]
-
dar răspundem// la nume și sorți diferite” (Circumstanțe ateniene), conștient fiind de un Adevăr karmic implacabil: „condamnat deja să port dintotdeauna,/ în trupul// meu trecător, funcțiile// estetice și// valoarea structuratoare// a cezurii...” (Curriculum Vitae Prosodic). Discreditarea asumată a oricărei „deveniri” încremenite a unui ego corporalizat, rezultă, genealogic vorbind, într-o galerie de pseudo-biografii imposibile: Curriculum Vitae Virtual („High-end”), Curriculum Vitae Cosmogonic & Cultural (Universul “Urss & co”), Curriculum Vitae Originar („Tricolor”), Curriculum Vitae Karmic („Blueprint: natură statică”), Curriculum Vitae Prosodic („Pharmakon”), Curriculum Vitae
TAINA SCRISULUI (4): PATRU IPOSTAZE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366574_a_367903]
-
alogenii cu ura lor viscerală, prelinsă ca un venin de șarpe și le-au frânt primăvara tinereții, le-au ferecat vara împlinirilor vocaționale în zărci și casimci, le-au năpăstuit toamna doldora de roadele înțelepciunii între furtunile Bărăganului și stepele încremenite ale Siberiei, mânjind cu denigrările mârșavei lor mișelii, neaua iernii ninsă ca prolog al viitorului de pe frunțile străluminate de aura eroic-mucenicească. Dacă boierimea locală basarabeană s-a calicit cu poporul și s-a căciulit mai mult cu muscalii, ca pe
BASARABIA-MIREASA MARTIRĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366108_a_367437]
-
sărbătoare.// Demult, în vremi mai mari la suflet/ Erai și tu haiduc, moșnege,/ Când domni vicleni jurau pe spadă/ Să sfarme sfânta noastră lege;/ Tu, frate plânsetelor noastre/ Și răzvrătirii noastre frate,/ Urlai țărilor amarul /Mâniei tale-nfricoșate.// Cum tresăreau încremenite,/ În jocurile lor buiestre,/ Oștiri cu coifuri de aramă/ Și roibi cu aur pe căpestre/ Când la strângerea ta de tată/ Grăbeau din codri la poiene,/ Strângând săcuri la subțioară,/ Feciorii mândrei Cosânzene.// Zdrobită-n praf, murea arama,/ Și codrul
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
șarpe inert zace alături de o cravată bărbăteasca aruncată neglijent. Umbre se încolăcesc pe pereți, șoapte amestecate, rătăcite prin ungherele camerei. Se aud în surdina acordurile unui saxofon ce tânguie o melodie lentă de jazz, ca o melopee de înmormântare. Liniște încremenita în trecut ... doar vârful roșu al unei țigări aprinse, apare că un punct dezacordat într-un tablou inert. Împușcătura unui revolver alunecat cu zgomot pe podeaua rece din marmură. Camelia C 2013 Referință Bibliografica: Poveste fără motiv / Camelia Constantin : Confluente
POVESTE FĂRĂ MOTIV de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351879_a_353208]
-
dar și maimuțele care ne-au însoțit cu strigătele lor, atenționându-ne că suntem pe teritoriul lor. Râul este populat cu creveți de apă dulce și stăvilarele făcute pentru recoltarea lor se ridică din loc în loc din apa ce pare încremenită. Fiind încă destul de devreme am reușit să întâlnim doi culegători întârziați care ne-au explicat procedeul și chiar ne-au făcut o mică demonstrație, bine-nțeles în schimbul unei sume de bani. De remarcat însă că nu ne-au cerut să
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
zimbrului, în frâu, treceau Călători în altă lume, În timp ce-n viață nestruniți Urcau iubind pe orice culme. Azi nu era poetul pregătit, Fără de veste, să devină ieri. Zăpada de pe brazi l-a îngropat, Când încă număra la primăveri. Ghirlanda clipelor încremenite Va curge peste lespedea de stihuiri, Unde va bate timpul, ca pe frunze, Zburând în gânduri amintiri. Pe cer o stea s-a așezat de-a curmeziș, Așa cum i-a fost și firescu' Păzi-va duhul ei peste Carpați, "Mioritiada
TIMPUL S-A OPRIT ÎN LOC PENTRU POET, AMINTIRILE DESPRE EL, NU! de TEO CABEL în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351932_a_353261]
-
mai ardea să cânte. Știi că pe barbatu-meu l-a ridicat securitatea numai pe baza unei turnătorii a doi înși din sat, în care au zis că a fost legionar. Mi-a venit hârtia cu numele turnătorilor, de rămâi încremenita când afli cine au fost. El nu a făcut politică de niciun fel, era prea tânăr. A stat prin pușcării și la canal aproape doi ani, fără judecată. Odată, m-a învățat cineva cum să fac să îl văd când
ECOURI MIORITICE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350491_a_351820]