2,268 matches
-
prin curte și mai ales că te-a lins ieri pe față și tu erai fericit și îi spuneai “băiatul lui tata”. Aici am izbucnit în râs, amintindu-mi cum își plimba Cartuș limba pe fața lui. Tata-mare s-a încruntat. Știam că atunci când se încruntă nu se întâmplă nimic și după ce a tușit puțin să-și dreagă vocea, obosit și el de drum a început: -În primul rând nu se spune zlobod. Mâine te duci la școală și vor râde
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
că te-a lins ieri pe față și tu erai fericit și îi spuneai “băiatul lui tata”. Aici am izbucnit în râs, amintindu-mi cum își plimba Cartuș limba pe fața lui. Tata-mare s-a încruntat. Știam că atunci când se încruntă nu se întâmplă nimic și după ce a tușit puțin să-și dreagă vocea, obosit și el de drum a început: -În primul rând nu se spune zlobod. Mâine te duci la școală și vor râde copiii de tine; poți să
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
îi răstoarne, Iarba când e 'naltă să vadă și coasa Pita aburindă să îmbrace masa. Scaieți ciufuliți și fuduli de fel Să-i punem la colț, doar într-un rastel, Moțul să-i tăiem chiar unui trifoi Când se rățoiește încruntat la noi... Să scriem cu raze de senin în suflet, Răul să nu aibă niciun fel de umblet, Cumpăna fântânii să apară-n zare, Când deșertul strânge și setea ne doare... 5 iulie 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință
CONJUGĂM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384461_a_385790]
-
cu încrustații sidefate, albăstrii, cingătoarea sclipitoare și cizmele cu reflexe sidefate, părea un luptător coborât din stele. Înfățișarea lui semeață îl descumpăni pe Soare-Împărat și era cât p-aci să-l trăsnească, dar se stăpâni. Îl fixă cu privirea, se încruntă și zise: - Ei, ce vrei să-mi spui? Vorbește! - Vin cu îndrăzneală mare ca să vă cer iertare! - Vrei să vă iert când atâtea răutăți mi-ați făcut? Nu ești tu acela care mi-a distrus palatul și slujitorii mi-a
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
avem puțină treabă! Calm, se înclină și zise: - Vă mulțumim de ospeție și ne pregătim de plecare. Vrem să ne luăm rămas bun de la cei de față și de la cei care nu sunt de față. - Ce vrei să spui? se încruntă împăratul. - Dacă nu e cu supărare, vrem s-o salutăm și pe prințesă! - Care prințesă? se arătă mirat împăratul. - Iubita voastră fiică, Primăvara, care ne-a făcut cinstea să ne primească în Grădina Fericirii Veșnice. Tăcere apăsătoare. Limbile de foc
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
Meditatie > CU VIAȚA LA O CAFEA Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017 Toate Articolele Autorului Viață, te invit azi să bem o cafea! De va fi poate rece, amară, ori rea, Să nu te încrunți, căci adesea mi-ai dat O cafea amăruie cu gust de oftat... Te-ai uitat cum cu lacrimi am sorbit-o încet, Și nu cred că vreodată ai avut vreun regret... Eu tăcută-am gustat din cafeaua ta, viață, Și
CU VIAȚA LA O CAFEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383503_a_384832]
-
vei afla cât de mult te iubesc, Deși nu ai fost decât dulce-amară, Ca o scurtă cafea băută-ntr-o gară. Viață, te invit azi să bem o cafea! De va fi poate rece, amară, ori rea, Să nu te încrunți, căci adesea mi-ai dat O cafea amăruie cu gust de oftat... Referință Bibliografică: CU VIAȚA LA O CAFEA / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2253, Anul VII, 02 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Munteanu
CU VIAȚA LA O CAFEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383503_a_384832]
-
Am înțeles de'acum că, fără tine, Aș fi același, insipidul ins Cu timpu'n spate și cu părul nins, Pe un drumeag ce duce către sine. Cât doi am fost, a fost ferice luna, Iar soarele uita să se încrunte ... Sărutul lor lângă al meu, pe frunte, Era rubinul întregind cununa. Și era largă calea către stele ... Furam din ele străluciri și'n lume Le răspândeam, ori dăruiam, anume, Celor ce dor și drag vedeau în ele ... S-a poticnit
AM ÎNŢELES DE ACUM … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382912_a_384241]
-
e afară! Eu și Pușa vrem să mergem și noi! - Draga lu’ mamaie! Am treabă acum, trebuie să-ți fac prăjitura. Când vin mami și tati de la servici, mergi cu ei, draga mea! - Mmmm! Începu ea să facă în timp ce se încrunta, făcând botic și să bată din piciorușe, eu vreau acum! Când o să vină mami și tati, Mioara și Săndel n-o să mai fie afară! Hai, te roog! - Draga mea, și vrei să te joci cu ei, așa-i? Eu înțeleg
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
chiar În condițiile astea... E Ambrogio, meșterul din Como. — Un magister cum macinis? Dante privi În jur. Proiectul de restaurare a bisericii trebuie să fi fost Într-adevăr ambițios, dacă se gândiseră să apeleze la un meșter din Como. Se Încruntă, preocupat. Era un fapt cu totul și cu totul neașteptat și sosea Într-un moment cum nu se putea mai prost. Peste toate tensiunile care zguduiau Florența, acum mai venise și moartea unui membru al celei mai Însemnate corporații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îți fie predată? Cu siguranță, nu fiindcă e vrăjitoare, zise el apropiindu-se ceva mai mult. Călugărul pălise. — De ce o acuzați? Îl presă mai departe. Spune-mi ce i se impută cu adevărat! — O acuzăm de furt. Fruntea priorului se Încruntă. De furt? Parcă revăzu inelul de aur pe care Teofilo i-l Încredințase și care acum era ascuns În chilia de la San Piero. La fel cu altele care circulau prin oraș, după cum Îi dezvăluise messer Falvio. Și extraordinar de asemănător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai doresc ca declarația de adeziune să fie formulată cu claritate de catre el Însuși, În fața tuturor, acum și aici! Bine țintit, am fost mândru de mine. Cei din sală au Început să se foiască și să murmure. Zoran s-a Încruntat surprins și a ratat o reacție imediată. A căutat-o din priviri pe Sonia Anderson, după care amândoi m-au ațintit cu ochi de gheață. Tăcerea le-a fost defavorabilă: numele lui Fujimori a prins să circule cu rapiditate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ar duce gândul? - se întoarse el spre Barzovie. — Spre cel mult o ciorbă - răspunse acesta. — Nu fi demagog - grăi viziriul. Eu plătesc. Cere ce-ți place ție mai mult. — Atunci să fie și-un șnițel vienez - spuse Barzovie-Vodă. Viziriul se încruntă: — Vienez, zici... Mda... A pătruns șnițelul vienez în Moldova? Foarte puțin, luminăția-ta, se corectă repede Barzovie-Vodă. Numai la nord, până la Suceava. La Pașcani, de pildă, nu găsești picior de șnițel. — Și pe unde dracu’-a intrat? - se enervează viziriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ținuturilor dunărene m-au ajutat mult în descifrarea și aprofundarea frumosului dumneavoastră idiom. Mai știu și alte expresii: puteam să spun, de pildă, că rapsodului „i s-au aprins țurloaiele”, nu? — Călcâiele, luminăția-ta - îl corectă spătarul Vulture. — Da? - se încruntă viziriul. Inițial am fost informat că „țurloaiele”. înseamnă că am fost indus intenționat în eroare. Nu-i nimic, lasă că verific eu. Pe când cei trei discutau asemenea plăcute lucruri, Broanteș se strecură afară, ajunse în curtea interioară a crâșmei, căută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ăsta. E familia mea. îi dădu un album în care erau desenați părinții, bunicii, mătușile, frații numeroși ai Cosettei. Pe prima pagină era portretul tatălui Cosettei, un țigan masiv cu perciuni și mustață pe oală, cu cercei în urechi, ușor încruntat în momentul pozării. — îi murise calul - lămuri Cosette, văzând privirea întrebătoare a lui Broanteș. îl rugam toți să zâmbească, că era un om vesel, dar lui nu-i ieșea din minte calul. Episodul 57 FOARTE CALD în vreme ce Broanteș răsfoia albumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prin palatul viziriului, din ce loc se trage, unde-i sunt hainele, care-i capitala Moldovei, ce-i cu semnul ăla de pe șold, e aluniță sau ce dracu’ e, și altele și altele, toate însă cu același rezultat. Asudat și încruntat spătarul se răsuci spre patul lui Barzovie-Vodă: — Măria-ta, dormi? — Pe lancea lui Hector, nu! - răspunse Vodă. — Dar ce faci? Picotesc și cuget - surâse Barzovie-Vodă, scoțându-și de sub plapumă frumosul său cap buclat. — De picotit văd că picotești, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din morminte. În atelierul lui Niki Bârsan, o femeie Între două vîrste, Într-un taior de vară de etamină ecru se plimbă prin fața fotografiilor care acoperă pereții. Se apropie, se distanțează, Își scoate ochelarii și-i șterge cu batista, se-ncruntă, zîmbește, din cînd În cînd face cîte o remarcă. Fotograful, așezat pe un taburet care dispare cu totul sub trupul masiv, descojește un măr cu mișcări atente ca și cînd ar desfășura un bandaj de pe deget; coaja gălbuie cade pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
gulerul unei cămăși brodate. Iar deasupra bluzei, ochii ei erau strălucitori și mărgelați, ca ai unui șarpe. —îmi pare rău, drăguțo, dar nu am putut să nu te aud bătând la ușă, a spus cu o voce dulce. M-am încruntat, încercând să par uimită. —Trebuia să-i aduc un catalog domnișoarei Jackson, cam pe la ora asta, și am tot sunat, dar se pare că nu am primit nici un răspuns. —O, draga de tine, a spus, cu un ton îngrijorat, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să vorbiți despre Lee. —Lee? —Și Claire. —Lee și Claire? M-am întors cu fața la el, ridicasem vocea. —Ești sigur? Vrei să spui împreună sau separat? Privirile între patru ochi combinate cu tonul interogativ erau prea mult pentru Tom. S-a încruntat și părea că mai are puțin și izbucnește în plâns. M-am uitat la ceasul din pub; era două și jumătate. Dacă m-aș fi dus chiar atunci, ar fi fost probabil să o zăpăcesc pe Judy cu entuziasmul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mușcat cu sălbăticie dintr-o altă felie, imaginându-și cu siguranță că e gâtul lui Paul. E despre slujba pe care o voiai? am întrebat. Pentru care ai rugat-o pe Lee să te recomande? S-a holbat la mine, încruntându-se. — Știi asta de la el? a întrebat. Nenorocitul. M-a tot bătut la cap să nu spun nimic, după care vine și toarnă totul la tine. Uneori pur și simplu îl urăsc. —De asta nu mi-ai spus nimic joi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sălbatică și grațios pe măsură. Blugii au alunecat ca o piele de șarpe jupuită, cureaua scoțând un clinchet când a atins podeaua. Am simțit cum pe buze îmi încolțește un zâmbet triumfător. L-a observat și el și și-a încruntat privirea. S-a aruncat asupra mea, mi-a apucat din nou mâinile ducându-le deasupra capului. Nu m-am împotrivit. —Ești o curvă în toată regula, a spus, șoptindu-mi la ureche ca un alint. Nu era prima oară când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a fost întrebat în legătură cu Lee. îi era frică de tine. L-ai amenințat și îi era teamă că am să cred că m-a trădat. — Cu siguranță prea târziu. Eu și Walter am avut o discuție lungă aseară. S-a încruntat. Nu mă încălzeau cunoștințele ei. Nu înțeleg ce te interesează pe tine! a spus cu dispreț. Cum îndrăznești să-l interoghezi pe asistentul meu despre viața mea personală? — Oricum e prea târziu pentru replica asta. Trebuia să o încerci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
plastic. Am început să despachetez pachetul. Era lung și plat, ca și cum ar fi fost mai multe bucăți de carton învelite în hârtie maro. —Chiar are forma asta sau ne jucăm de-a pasează pachetul? am întrebat obraznic. Judy s-a încruntat. Nu-mi oferise o ceașcă de ceai. Probabil era ceva serios. Am rupt hârtia. înăuntru era o foaie mare de carton, îndoită, ca să formeze un suport tare. Apoi am rămas fără cuvinte. înăuntru cartonului erau ceea ce mie îmi păreau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
înfruntând o cascadă. Suntem nebuni. Covorul s-a transformat în mașină roșie, cu roți de motocicletă și țevi uriașe de eșapament curbate până la cer, în formă de săbii japoneze ce gâdilă cu nesimțire învelișul lumii. Farurile luminează brusc și sunt încruntate. Noi nu mai suntem noi, ci fragmente ale superbei țesături a covorului care este una cu aliajul dur al mașinii, cu însăși caroseria ei. Mașina fiind covor. Mustața mea, bruscă, pe care n-o aveam, e cât totul, reprezintă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
parte din text? întrebă Maro impertinent. - Nu, nu, guiță ea. Voiam să zic că de-abia acum urmează să citesc. Adică acum încep. - Aha, rosti el, luminat, făcându-mă din nou să mă înverzesc de râs. - Vă rog, domnilor, se încruntă John Epidermic. Aurora își mai roti de câteva ori bietele priviri, după care dădu drumul lecturii. - Ăăăă... Chiuveta de oțel, spuse ea școlărește, fără nici cea mai mică urmă de încercare să rostească altfel decât plat aceste cuvinte. Ăăă... încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]