1,250 matches
-
dumneavoastră ... - ... de fapt o iubesc și am motive să cred că și ea mă iubește ... - ... și m-aș bucura dacă ar accepta să se mărite cu mine. Urmă o tăcere jenantă. Cei doi se uitară unul la altul, el ușor încruntat, ea întrebătoare. În sfârșit tatăl se hotărî: - Știi cu cine ești prieten ? Mai exact, cum o cheamă ? - Da, Leni. Probabil că în buletin e Elena. - Nu are buletin. Iar Leni vine de la LN-1953, numărul de serie din Uzina de Roboți
DAN, DANSEZI? de DAN NOREA în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350593_a_351922]
-
marii criminali ai omenirii. (respiră adânc, gâjâit) Cum să spun eu, omul să fie neiertător cu aceia care de începuturile lumii nu-și fac datoria față de om și de progres, și nu și-o vor face mult timp. (are fruntea încruntată, și privirea rece) Sunt puțini cei care încearcă să și-o facă, și îndurerați pentru că nu pot să facă nimic din cauza altora. (pare însuflețit) Poate niciodată n-am avut atât de mult de spus omului, și popoarelor, câte am în
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
stăpâna noastră, a vorbit cu sfinția-sa. Pe când vorbeau ele așa fericite și se îndreptau spre parc, iar Silvia călca pentru prima oară în viața ei cu tălpile goale pe pietriș chiuind de la înțepături, un om cu o privire foarte încruntată le opri, se înclină și le spuse: - Înalta noastră stăpână vrea să vă vadă! Pe tine și pe fiara pădurilor! Acum! Urmați-mă! Micuța contesă, bătu, foarte încântată, din palme și porni țopăind după mohorâtul personaj, iar Silvia, fiara deci
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
trebui să-mi permiți. Sunt sigur că voi descoperi un trup frumos, mlădios, glumi el, reținându-și cu greu pornirea. Masa este aproape gata, sultană. Dacă vrei... - Să văd, domnule! Nu te lăuda! îl puse ea la punct și se îndreptă încruntată spre bucătărie. - Poftiți în sufragerie, doamnă! interveni el și o conduse galant, luându-i mâna. Iuliana se opri uluită în fața mesei ornate cu nebănuită îndemânare. Nu lipsea nimic. Câteva platouri de mărime mijlocie și alte câteva farfurii ofereau sandviciuri apetisante
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
încă din secolul anterior. De aici se trage și numele schitului - în grecește prodromos înseamnă înainte mergător - referindu-se, deci, la Sf. Ioan Botezătorul - care este ocrotitorul acestui sfânt așezământ. Icoana făcătoare de minuni a Botezătorului - care cu privirea sa încruntată i-a izgonit pe turci la anul 1821, este cea mai veche dintre icoanele ocrotitoare ale obștii. Pe la începutul secolului XIX se osteneau - pe lângă acest paraclis - trei sihaștri români - duhovnicul Iustin cu ucenicii săi Patapie și Grigorie - care sunt cei
DESPRE SCHITUL ROMÂNESC PRODROMU DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356346_a_357675]
-
degete... Ba nu! E prea cinstită fata asta. Nu se merită să-mi bat joc de ea. În plus, a început să-mi placă. Hm!". S-a uitat la ceas, s-a îmbrăcat în grabă și a ieșit în stradă încruntat și tensionat peste măsură. Era mare aglomerație pe bulevard și pe trotuare. S-a hotărât să ia metroul. "Ajung mai repede și sunt destul de nervos. Un accident mi-ar mai lipsi ca să umple paharul!" Un grup de tineri îmbrăcați neglijent
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
hotărât Iuliana și a ieșit ca o furtună din magazin, oprindu‑se în fața bărbatului uluit de apariția ei războinică. S‑a oprit doar la un pas de el, privindu‑l fără urmă de zâmbet, direct în ochi, pătrunzător, cu sprâncenele încruntate. A luat poziția „de atac”, cu picioarele de-părta-te la lărgimea umerilor, a trecut rucsacul de pe spate în mâna dreaptă și, după ce a ridicat ușor bărbia pentru a fi mai semeață, l‑a întrebat printre dinți: - De ce te ții după mine
CHEMAREA DESTINULUI (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356789_a_358118]
-
din nou se întâmplă acel ceva ne-lă-mu-rit și va trebui să mâzgălesc ceva aici”, a hotărât Gabriel destul de greu, aplecându‑se asupra hârtiilor. După fiecare frază lua o pauză de câteva minute. Recitea ce a scris, își exprima nemulțumirea mormăind încruntat și se ridica pentru a măsura în lung și‑n lat încăperea cu pași mici și repezi. Trecea din nou la masă, ceva mai calm, pentru a mai scrie câte ceva, încercând să‑și amintească exact ce‑i ceruse polițistul. Abia
CHEMAREA DESTINULUI (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356818_a_358147]
-
și, dacă nu faci copii la tinerețe, mai tîrziu e prea tîrziu, vorba tangoului și era chiar fericit că Estera nu putea să rămînă gravidă, pentru că mai scăpase de o obsesie, erau mai liniștiți amîndoi și uneori, cînd o simțea încruntată, îi spunea că nimeni nu e de vină, uite așa a hotărît Dumnezeu, nu le e dat tuturor să se înmulțească, iar chestia aia cu numele, care e dus mai departe, este un orgoliu fals, pentru că uite cum stăm cu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
straie bătute-n culoare împărătească, numai că ... purpura-i curgea ca sângele în valuri, pe sub coaja tencuielii în care îl ținuseră prizonier pe viață toți ienicerii. L-am recuoscut de cum L-am văzut după ochii amândoi și sprânceana un pic încruntată, după cuvântul din gură și, mai ales, după Dreapta cu care-mi făcea semn să trag mai aproape de El, spre zid și ... să-I cânt ,,Leru-i ler, flori de gutui”, așa ca în Țară la noi. Nu, nu să-L
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
deh, e pământul lui și toată recolta e a lui. Ce, bă, nu vă convine? Vreți să fiți mereu slugi la CAP?” se îndrepta el cu aceste întrebări spre cei ce stăteau rezemați pe mesele de la perete și‑l priveau încruntați. „Aha! N‑ați avut pământ și nu aveți ce lua. Asta e, nu? Lasă, bă, că o să munciți la noi, ăștia care o să‑l avem. De mână de lucru va fi nevoie, oameni buni. Dar să țineți minte, bă sărăntocilor
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
cineva în Cristos, este o făptura nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” !!!!!!!!!! SLAVĂ LUI !! Altfel porțile sau ușile închise din viatza ta îți vor fură “belșugul” - spiritual vorbind. Vei fi veșnic trist, încruntat, înnegurat, deprimat, nervos, supărat, dar fără să știi de ce. E vorba despre “acele” porți pline de pânze de paianjen, de rugina și de bălării. Fă TU primul pas, da TU telefonul pe care ai vrea sa-l primești și nu
POARTA INCHISA DEFINITIV de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356685_a_358014]
-
abținea să vorbească despre asta. „Poți să știi care te toarnă când ți‑e lumea mai dragă? Că e plin pământul de lipitori comuniste, f...e mama lor de jigodii împuțite! Cozi de topor, asta sunt, sărăntocii dracului”, medita el încruntat și trântea paharul de masă. Și acum avem de toate, ce, nu se vede? Băi, Chirilă, ia mai adu un rând la masa asta cinstită, băi! striga el la cârciumar ca să‑și ascundă supărarea și să braveze în fața însoțitorilor ce
CHEMAREA DESTINULUI (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356695_a_358024]
-
proaspete și dulciurile dorite de ea. I a fost destul de greu să și amintească unele momente și mai greu să vorbească despre altele. Se rușina și plângea. Strângea cu puterile slăbite mâinile mamei sale, care o ținea îmbrățișată, în timp ce privea încruntată tuburile de la perfuzie și țintuia cu priviri neliniștite și destul de dușmănoase pe procuror și pe polițist. Încă era înverșunată pe cei doi pentru că, în primă fază, nu i au permis să fie de față. Până la urmă, procurorul, amintindu i se
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
șoptit, făcând eforturi vizibile să se concentreze. Era așa ... robust, puternic și nebărbierit ... Ce să zic? Cred că o avea vreo patruzeci de ani ... O, ba nu! Cred că e mai tânăr ca tata, a exclamat Iuliana, dar stătea mereu încruntat ... - Ai observat ceva semne particulare? Pete, cicatrice, tatuaje ... Nu, nu pot spune că ar avea ... Nu știu ... Eu nu l am privit, nu mă puteam uita la el ... Era nebărbierit și vorbea urât. M a înjurat și mi zicea „târfuliță
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
beți un wischy, domnișoara ? Mă oprește într-o zi poliția într-o mică localitate. Politicoși, cei doi polițiști îmi cer actele. Le dau actele, aștept răbdător să aflu ce am făcut și, cînd unul dintre cei doi polițiști mă privește încruntat (știți schemă de derutare din filmele americane: polițistul bun și polițistul rău!), eu mă dau un pas înapoi și ridic mîinile în aer, vrînd să le sugerez că mă predau. Cum a zis un poet rus cînd s-a sinucis
REDIMENSIONIND TIMPUL de IOAN LILĂ în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355084_a_356413]
-
polițiști, dar în ținută civilă. Mai alături, în fața grupului, la jumătatea distanței de la prima bancă până la piedestalul pe care se afla masa și scaunul cu spetează înaltă al judecătorului, se afla un jandarm cu trup dolofan, față inexpresivă și sprâncene încruntate ce-și pipăia la intervale aproape egale bastonul de cauciuc, de parcă se temea să nu-i cadă de pe centură. El a făcut semn din cap grupului pentru a se așeza, după ce a luat loc și grefierul la masa sa de
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
coridor și celelalte persoane prezente în sală. Primul a ieșit avocatul. Părea încă puțin năucit, dar zâmbea. Cui și de ce, numai el știa. A fost urmat de cei doi polițiști în ținută civilă, grăbiți spre ieșirea din clădire, tăcuți și încruntați. A apărut apoi un mascat și cei patru inculpați în coloană câte unul, cu cătușe la mâini, înghiontiți din spate de mascatul cel uriaș care intervenise primul. Jandarmul a ieșit ultimul. Cu chipiul în mână, își ștergea transpirația de pe frunte
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
la salutul celuilalt. - Măi băiatule, dacă nu am și eu decât fete, mi ar fi fost drag să ... Bine, bine, am înțeles, nu te mai uita urât la mine, a schimbat șeful de post imediat vorba când a văzut fața încruntată a bărbatului ce rămăsese în cadrul porții cu o mână ridicată parcă pentru a lovi. E groasă rău de data asta. În ce necaz te ai mai băgat iar? Nu ți vine și ție să ți mergi pe cale odată și o dată
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
aici că dacă... - Niciun dacă, bre! A zis numele meu careva, pe undeva, ia spune? s a încăpățânat omul să afle cât mai precis ce se știe despre el, fixându l pe celălalt cu o privire dură, scăpată pe sub sprâncenele încruntate și pleoapele strânse cât să vadă doar direct în față. - Numele nu l au dat... Au dat doar portretul robot. Seamănă rău de tot cu tine, băiatul. - Lasă dracului expresia aia, că mă înfurii rău de tot! Ți am zis
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
nr. 1930 din 13 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Vise prăfuite... N- am renunțat la noi, să știi Deși nu ești nici pe departe Vreun lord ce imi trimite poezii Ori trandafiri în miez de noapte. Nici nu zâmbești, esti încruntat, Vorbești la telefon continuu, Discursul tău a lâncezit, pari supărat. Și ești mereu plecat, s- a încălzit și vinu' De când aștept o urmă( timidă) de păcat. ( firește sunt sobra, nu zâmbesc nici eu) Sărutul s- a uscat demult pe- obraz
VISE PRAFUITE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368943_a_370272]
-
ochii pe ei.” Cristina, care asistase tăcută la toată discuția, deși era și ea însăși un copil, era revoltată de atitudinea celor doi „părinți”, dar nu putea să nu remarce schimbarea ce se produsese în starea Emanuelei. Nu mai era încruntată, întunecată la chip, ci se luminase dintr-o dată, vorbea cu finuța ei încontinuu, zâmbind și gângurind, alintându-se împreună cu Daniela într-o limbă înțeleasă doar de ele două. S-au jucat preț de câteva clipe împreună, apoi Emanuela a rugat
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
spurcate zi de zi, ce îi mint pe slabi și pe nebuni, când ești o cifră printre mii... Nimic nu-ți pare de mirare, legile făcute-n glumă, de bâlbâiți cu capul tare, pe-ndelete te zugrumă. Te duci cu fruntea încruntată, vorbe goale... fără verbe, pleci cu o față resemnată, dintr-o viață, ce se pierde... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Dintr-o viață, ce se pierde... Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1798, Anul V, 03 decembrie 2015
DINTR-O VIAȚĂ, CE SE PIERDE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369910_a_371239]
-
ți-a fost poarta nemuririi... Și,.. va pluti și peste veacuri Tristețea grea... Cum plâns-au trandafirii! Întipărirea lirică a timpului Rămasă-i ca mișcare-n suflet. Decoruri calde-ale-anotimpului Sunt pline de ardoare-n sunet. Tu ai intrat în noaptea încruntată, Suflet trudit de timp albastru: Clipe tăcând în tâmpla lăudată, Dar ai rămas grăirii noastre astru. Amar..., amar moment de vară!... De ce a fost strivită-n palme dure Iubirea ta de poezie clară, „Suflarea altor versuri pure“?! Lia Ruse, Canada
LUCEAFÃR AI RÃMAS ÎN VREMURI de LIA RUSE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370022_a_371351]
-
cea pe care o iubisem la nebunie. - Cine ești tu ? mă întrebă ea cu o voce tăioasă. Șuierase cuvintele în plin acord cu restul expresiei de pe chipul ei. Până și vocea i se îngroșase nefiresc de mult, iar privirea pătrunzătoare, încruntată, mă fixa cu o undă de ură nativă. - Nu mă cheamă Mădălina ! Cine dracu’ e Mădălina ? Numele meu este Talida. Spune repede: ce vrei de la mine ? - Mădălina, nu mă recunoști ? Sunt eu, Remus, fostul tău soț ... - Minți ! Eu nu am
EXAGERAREA SENTIMENTELOR ÎN DRAGOSTE DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII (SAU CE NU-I BINE SĂ FACI ÎN AMOR) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370037_a_371366]