888 matches
-
alai de flori și fluturi, a urmat apoi Vara, fierbinte ca însăși patima dragostei lor. Cărarea secretă a prins din nou viață, iar stejarul gemea sub frunzișul bogat, învăluit în parfumul teilor din jur...Pașii ei călcau pe vechile urme încrustate pe cărare, obrazu-i înfierbântat se lipea tandru de scoarța magicului stejar, cu un sărut plin de candoare. Îi mângâia scoarța-i aspră, ridicând ochii spre Cer, destăinuindu-i dorința-n șoaptă. Ea știe că, de-i dorință curată va ajunge
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
interioară, care să curețe, să vindece și să producă plăcere și bucurie. Iată: “Primenire: S-a dus pudoarea la pârău / goală de prejudecăți / își arăta nurii / o priveam cu nonșalanță / sau fără / dar de departe / din imaginație în realitate / am încrustat în memorie / sfânta deliberare a frumosului / s-a îmbrăcat cu mine / beți de noi ne-am încălecat pe-o șa / pădurea privea uimită / cu ciupercile ei / ascunse-n frunze tomnatice”. Ana Urma - poeta miniaturilor nipone - sosește în Antologie cu sufletul
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
2012 Toate Articolele Autorului SPIRITUL COPILĂRIEI ... Oricât vom încerca să spunem că numai suntem copii, nu vom putea să ne despărțim de ceea ce am trăit în copilărie. Foarte mulți psihologi au constatat în studiile lor că perioada copilăriei ne rămâne încrustată în sufletul și inima noastră pentru totdeauna. Nu aș putea să spun astăzi că am avut o copilărie frumoasă sau fericită. În adâncul inimii mele totul a fost foarte frumos. Chiar daca azi văd lucrurile cu totul altfel, aș putea spune
SPIRITUL COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358718_a_360047]
-
viața, răcoarea stelelor târzii lângă altă dragoste lioară, amfora mea virgină pe care-am sculptat-o în suflet ca s-o iau cu mine când am să plec, tata păzind visele mamei, apoi moartea lor, bucium de durere care a încrustat în el toate dorurile mele... valuri care vin, valuri care se sparg de zidurile timpului, valuri mari care vin cu uragane, valuri mici solare în care se răspândește argintul vieții și fericirea se plimbă pe plajele însorite ale verii, îmi
TURMA ORELOR ALBASTRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344621_a_345950]
-
unor gânduri în tâmplă mi se zbate, Se gudură-nserarea spre ultimele sate Și tremură cămașa pe mine ca o apă Pădurile nebune se-ntorc la mine toate Și-n fiecare piatră singurătatea crapă Iar visele trecute în vară-s încrustate. Când printre nori apatici deschisă-i câte-o trapă Se gudură-nserarea spre ultimele sate ... George TEI București mai 2013 Referință Bibliografică: George TEI - INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) / George Tei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 875, Anul III
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
a bucovinenilor, sau poate a basarabenilor cei sănătoși și frumoși -cu părul cârlionțat, în nuanțe sidefate. Cu fața-i luminoasă și mintea subțire în ochi cântărea tot albastrul cerului de la Voroneț și un roșu stins de pe pereții Mănăstrii Sucevița, avea încrustat pe buzele-i neîncrâncenate. Puternic la trup și la suflet, îi plăcea să cutreiere străzile Brăilei și malul Dunării, cu un caiet sau mapă sub braț, așternând pe hârtie plăsmuirile minții cu tot ce avea mai vechi și deosebit Brăila
AM ÎNCHIS CULORILE TALE... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358902_a_360231]
-
viață. A fost așezată într-o casetă din argint, înfășurată în drapelele naționale ale României și Angliei și introdusă într-o altă casetă de argint aurit, cu monturi de platină și pietre prețioase (briliante, safire, rubine) pe care s-au încrustat stemele provinciilor României întregite, simbolistica heraldică română și britanică și monograma Reginei. Depusă la început în biserica mănăstirii Cotroceni, a fost preluată și dusă cu ceremonial, după trei luni, la biserica ortodoxă „Stella Maris” din grădina vilei de la Balcic. După
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
Poveștile din serile de internat erau întrerupte frecvent fie de pedagogi, de paznicul de serviciu sau chiar de cadrele didactice. Când Beldie le-a povestit de botele crestate de Grapă, mulți au fost interesați să știe cum se fac. Penarul încrustat cu numele lui Beldie a devenit brusc obiect de interes pentru colegi. Când era pus pe bancă în clasă devenea o curiozitate și pentru profesori. Iată așa se treceau serile la internatul școlii din Bunești. http://en.calameo.com/books
BELDIE LA INTERNAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360658_a_361987]
-
a binecuvântare, a răspândit din panere de argint șiruri de mărgăritare, apoi a răsfirat pentru fiecare menirea sa. Vasile Blănaru și-a pus peste trena păienjenișului celulei, popasul vălmășag, ca un cântec de jale. Din epitaful unui rapsod și-a încrustat la Aiud, testamentul ca o romanță a iubirii. Ultima dorință a zugrăvit-o într-o cântare mamei, printre luceferi și poeme. Briza nedumeririi, răscolește nostalgia nocturnă și în coșmarul neputinței o rază din soarele aprins și parfumul unui fir de
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
2011 Toate Articolele Autorului SPIRITUL COPILĂRIEI Oricât vom încerca să spunem că numai suntem copii, nu vom putea să ne despărțim de ceea ce am trăit în copilărie. Foarte mulți psihologi au constatat în studiile lor că perioada copilăriei ne rămâne încrustată în sufletul și inima noastră pentru totdeauna. Nu aș putea să spun astăzi că am avut o copilărie frumoasă sau fericită. În adâncul inimii mele totul a fost foarte frumos. Chiar daca azi văd lucrurile cu totul altfel, aș putea spune
SPIRITUL COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360102_a_361431]
-
foșnind pe caldarîmul ideii de ieri./ Cobor în mine, îmi întind mîna/ Printre gratiile sufletului:/ Mereu puterea/ din/ Nerostite cuvinte” (Cobor în mine). Pe de altă parte, lecția textualizării - precoce însușită - e pîndită uneori de ridicol: „pe un bostan am încrustat lexeme/ bostanul a crescut șieditura-i plină de poeme” (Lexeme); sau de voluptatea truismului: „Cad cuvinte, și-n cădere/ Totul nu-i decît durere;/ Iar din toate, cel mai tare,/Doare ura din petale.// Trebuie să-nveți să minți/ Chiar mințindu
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
-n cartea vieții, Cu mai mult dor, cu mai mult chin. Te regăsesc în fiecare frunză, Îți simt în aer gestul îndoielnic, Nu știi de vrei să-mi fii iar muză, Sau doar păcatul, strâns într-un pomelnic. Te-am încrustat în coajă de mesteceni, Te-am scris pe fiecare frunză, Te port în brațe pe sub cetini, Te vând la toți, fără de scuză. Cu fiecare toamnă care vine, Iubirea tot la fel ți-o cer. Ești dorul meu din serile senine
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
Am ars întâiul vis frumos. De zborul aripii din gând, Ți-am prins iubirile pe rând Și să-nțeleg nu mi-a fost greu Că ești un dar trimis de Dumnezeu. Am fost mereu legat de-un legământ, Te-am încrustat în mine și-n cuvânt. Iubirea ta e mai presus de toate Și-am să o port și dincolo de moarte. De câte ori am fost la greu De câte ori am fost la greu, Te-am așezat lângă sufletul meu, Să arzi precum un
FEMEIA SUFLETULUI MEU (1) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359814_a_361143]
-
au mângâiat, au alinat dureri, și au crescut vlăstare-copii. Cu drag au muncit mâinile mele. Privesc palma stângă, cu atenție o privesc, de emisfera dreaptă este legată și seamănă cu frunza de viță-de-vie. Ca pe o hartă, în palmă, sunt încrustate linii și munți: linia vieții, a inimii, a capului și a norocului; munții lui Jupiter, Saturn, Marte, apoi muntele lui Apollo, Mercur și al Lunii... Brațul meu cu palma-frunză prins de-un arbore crește- arborele neamului, iar dincolo de arbore cresc
MÂINILE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359995_a_361324]
-
lumea mea este mai tristă cu o iubire mai pierdută cu o amintire despre tine sunt pustie, dragostea mea ții în brațe o femeie înnebunită de durere dacă aș fi știut că nu-mi voi mai aminti te-aș fi încrustat în carnea mea până la durere ți-aș fi scris numele pe toți pereții sufletului meu și m-aș fi rugat pentru întâia oară să-mi întârzie toamna Referință Bibliografică: pustiu / Nuța Istrate Gangan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 751
PUSTIU de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359245_a_360574]
-
depozit de cultură din care se învață cum se transferă orice simbol recunoscut pe Mapamond și permanent îi dă ocol. De-ar fi slovele din cremene de stâncă, le-aș strânge cu migală într-un desăvârșit căuș și le-aș încrusta cu dalta, pentru nemurirea lor, așa cum piatra a fost modelată numai de Costache Brâncuși. Ion I.Pârâianu Referință Bibliografică: Poem cioplit în piatră / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 415, Anul II, 19 februarie 2012. Drepturi de
POEM CIOPLIT ÎN PIATRĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345229_a_346558]
-
Tomozei că merită premiul cel mare. Era și a rămas menit să ardă-n poezie: „Eu sunt menit de Dumnezeu să ard/ Mai mult sau mai puțin în fiecare/ Ferindu-mă să bat acea cărare/ A necredinței zeului Hazard// Să încrustez și astăzi în chenare/ O poezie lungă de un yard/, Eu sunt creat de Dumnezeu să ard/ Mai mult sau mai puțin în fiecare// Mă las durut de visul meu bastard./ Când mai păstrez o minimă blazare/ In stânga mea
UNIVERSUL POETULUI GEORGE TEI de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340243_a_341572]
-
Pumnale, amintirile se'mplântă În locu'n care Eutherpe stase Și-a dăruit Pârâului, Naiadă. Greșit-ai ieri, oricine o să vadă Un colb perfid cernând iconostase. Nu-ți fie teamă! E aici, icoană, Aceea care viețuiește-n mine, În suflet încrustată cu aldine Și dragostei, în veci, amfitrioană! *** Imagine: Jill Orr - Between somewhere and nowhere Referință Bibliografică: Musafira nimănui / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1837, Anul VI, 11 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana
MUSAFIRA NIMĂNUI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340321_a_341650]
-
semnificații multiple pentru întreaga comunitate a condamnaților politic din România. Căci a cunoaște pedagogia complexă a durerii pe acest pământ devine totuna cu pătrunderea Ființei în adevărata ei umanitate lăuntrică. „Orice societate normală, indiferent de stadiul civilizației sale, se află încrustată într-un fel de tipare sau medii asemănătoare, analoage cu receptaculele fagurelui.”, scria Profesorul Papu despre argentinianul Martinez Estrada. În anul 1952 însă, lucrurile nu mai puteau fi privite astfel, tocmai pentru că „Nu mai eram o țară liberă. Știam în numele
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
și o funcție de punere în discurs (modul cum materialul cogitativ se face prezență textuală). Factorul viziune se face vizibil în special prin momentele de rugăciune ale scrierii. Este vorba de o modelare vizionar-religioasă a perspectivei literare. Figura spiritului creator se încrustează evlavios prin efortul ce se alocă pelerinajului. Călătoria transformă extraneitatea în intimitate. Eul creator are o experiență bisericească îndelungată: de când se știe a mers la biserică, și în satul natal (ca elev), și în Craiova, ca student ori jurnalist, și
CONSTANTIN PĂDUREANU: Regăsirea de sine, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339561_a_340890]
-
casnice” trebuie să reținem obiectele ce cu timpul vor dispărea: sucala, vârtelnița, spata, pieptenii pentru lână, furcile de tors, frumos înflorate de ciobani și dăruite soțiilor sau iubitelor, toamna, când, după răvășit se întorceau în sat; în ele parcă își încrustau dorul purtat o vară întreagă. Există în acest meșteșug al înfloririi furcilor o tradiție de secole, dar și o adevărată măiestrie, artă de o rară frumusețe. Ultima încăpere, camera de locuit, cu fru �moase chilimuri locale, plocade, cu leagăn de
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
apoi o frunză din frunza-nmugurită, mi-am pus-o-n buzunar să-i aflu răsuflarea, am întrebato-n șoaptă dacă îmi e sortită și dacă în răvaș îmi voi găsi aflarea . Cu inima în palme și sufletul în suflet, mi-am încrustat pe suflet un suflet iubitor, cu Crucea-n Tatăl Nostru am debarcat din umblet și m-am oprit o clipă să-mi fiu eu... ajutor. autor - Silvia Urlih Referință Bibliografică: Inverviu cu doamna ce își sfidează vârsta, doamna Silvia Urlih
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]
-
zămislit prima notă pe nervura unei frunze? În secunda zero vântul avea culoarea ochilor tăi frunza era verde-violet, iar toamna urla de gelozie pentru că tu m-ai atins primul și mi-ai furat așteptarea - Tu, arcuș cu forma trupului meu încrustată în linia vieții tale, păstrează-mi măsurile pentru un mâine când un pas grăbit ne va strivi pe-amândoi! Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - eu, vioară-frunză, tu, arcușul meu / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19
EU, VIOARĂ-FRUNZĂ, TU, ARCUŞUL MEU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341333_a_342662]
-
în contrast cu deșertul înconjurător. Nu cunoaștem astăzi, cu certitudine, unde anume se vor fi aflat legendarele Grădini, suspendate între pământ și cer, și dacă urmele-martori le aparțin, ori dacă ele trebuie căutate mai degrabă în visul poeților..., unde veșnicia le-a încrustat cu fir de aur. „Duios trec, prin sângele meu,/ turmele mieilor copilăriei/ pe pajiști sfințite cu lapte;// prin ceața unui vis nesfârșit/ coboară blândețea zăpezilor neîncepute,/ până spre frunte,/ spre tâmplă ajung,/ zvon îmi aduc izvoarele toate/ venind dinspre toamnă
LAZĂR LĂDARIU-VECERNIILE AMIEZII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341442_a_342771]
-
un cântec greu Iar apusul poate va pleca departe să devină iarăși răsărituri noi, pasărea iubirii iarăși va renaște peste ochii umezi răsăriți din ploi. Dar cu fulgerarea viselor spre zare plec spre orizontul răsărit din munți și, din curcubeul încrustat în inimi, voi desface-n fire noi iubiri pe frunți. Dă-mi, iubito, mâna să te iau cu mine, ochii tăi mi-s iarăși vrajă și suspin fi-vom armonia-n irizări senine spre o veșnicire într-un nou destin
PASĂRE PHOENIX de LEONID IACOB în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342111_a_343440]