2,466 matches
-
Între pagini niște dolari Împăturiți. Era atâta vreme de când nu mai văzuse toate lucrurile acelea, i s-au părut străine, imaginare, aparținând altcuiva. Nu se hotăra dacă să le ia sau să le lase. Dar a Închis sertarul, l-a Încuiat și a pus cheița În ascunzișul ei. Într-un fel, acele două lucruri, nu mai mult decât un teanc de hârtii, păreau mai În siguranță aici, unde fuseseră Întotdeauna. În ciuda tulburărilor din stradă, avea mai multă Încredere În biroul ei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu lună plină, când telefonul era de parcă acum se aprind becurile în oraș, brusc, haaa... spune-mi ce e între noi ca să știu mâine cum trăiesc, furtuna, cică a doua zi copaci rupți, străzi închise, dar cui îi pasă? Îl încuiasem pe Marius cu cheia și eu eram pe stradă, în ploaie, cu pizza în mână, cheltuiam din banii de casă, dar ce conta? El își dăduse toți banii de pe card pentru o cameră de hotel și îmi luase o floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
plec, m-am muiat eu în genunchi lângă pat, de ce îți place ție de mine? Nu pot să spun de ce, mă simt atrasă, ca un fluture care nu se poate abține, e o chestie de chimie, a zis el. Te încui ca să nu pleci, și am ieșit în ploaie să iau pizza, Baby aștepta în fața blocului să-i dau cheia de la garsonieră, să-și ia proprietarul ceva din casă, și eu am cotit-o pe altă stradă și m-am ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și asta o Încercare, nu? Și ce Încercare! zise Iolanda zâmbind. Aproape la fel de solemnă, ca să nu zic și dramatică. Exersam În fața dulapului de haine din camera părinților. Un dulap mare cu trei uși și oglindă În care ai mei Îmi Încuiau hainele ca nu cumva să ies pe geam. Într-o zi, din pricina căldurii, sau a partiturii, de ce nu, am trăit o experiență stranie. O transformare neașteptată a trupului meu pe care la Început am luat-o drept iluzie optică, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
așezându-și antebrațele groase, umflate, pe genunchii mari, ecosez. — Starea prin care treci... ei bine, mă tem că e destul de neobișnuită. Când am ieșit din dormitor, m-am trezit pe-un palier mic. Am văzut încă o ușă, dar era încuiată, așa că am luat-o în jos pe scări. Treptele tocite duceau la un antreu îngust, în capătul căruia se afla o ușă de intrare. Alături de ea era o măsuță, iar pe măsuță un plic mare și albastru, așezat în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-mi poarte de grijă cât timp încercam să mă împac cu situația. Pentru moment, cel puțin, eram pe cont propriu. Sau nu? În timp ce Randle turuia mai departe în apărarea eticii sale ofensate, mi-am evaluat opțiunile. Poate că în camera încuiată din spatele casei exista o agendă plină cu numere de contact și că tot ce aveam de făcut era să forțez intrarea și s-o iau. Dar pe de altă parte, poate că nu era bine să deschid acea ușă. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o agendă plină cu numere de contact și că tot ce aveam de făcut era să forțez intrarea și s-o iau. Dar pe de altă parte, poate că nu era bine să deschid acea ușă. Poate că acolo era încuiat și ceea ce declanșase afecțiunea mea. Ce s-ar întâmpla dacă, data viitoare când m-aș trezi pe podea, nu mi-aș aminti cum să vorbesc, sau cum să merg? Sau cum să respir? Poate că în plicul nedeschis pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un întrerupător și-am aprins lumina. În mijlocul camerei se afla un fișet roșu-aprins. Și nimic altceva. Nu era nimeni acolo. Încăperea era mai mică decât dormitorul, mult prea mică pentru ca acele ecouri răsunătoare să aibă vreo logică. Singurul geam era încuiat și neatins. Din câte îmi dădeam seama, nimeni n-ar fi avut cum să intre sau să iasă, însă am continuat să țin ciocanul pregătit. Patru dintre cele cinci sertare ale fișetului erau goale. În al cincilea am găsit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că acele persoane, vremuri și întâmplări fuseseră reale și că, odată, ocupaseră un loc în mersul lucrurilor. Mă așteptasem să găsesc camera plină de obiecte aparținându-i lui Clio - ar fi fost o explicație logică a faptului că încăperea era încuiată. Dar nu era nimic. Am căutat din nou prin fișet și prin restul camerei ca să fiu sigur. Scoțând dosarul roșu și vârându-l sub braț, am ieșit de-acolo, am stins lumina și-am încuiat ușa în urma mea. Am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a faptului că încăperea era încuiată. Dar nu era nimic. Am căutat din nou prin fișet și prin restul camerei ca să fiu sigur. Scoțând dosarul roșu și vârându-l sub braț, am ieșit de-acolo, am stins lumina și-am încuiat ușa în urma mea. Am scos sticla de votcă din raftul frigiderului - căpătasem obiceiul de-a bea o dușcă sau două vinerea seara, când mă uitam la video, și uneori și după-amiaza, la televizor - și am turnat jumătate de pahar mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
genul acela de curățenie domestică maniacală. Mi-a trecut prin cap că Tușa Ruth ar putea fi genul de femeie care ar scuipa într-o batistă și te-ar freca tare de tot cu ea în colțul gurii. Imediat ce am încuiat ușa, Ian a sărit din cutie și s-a așezat pe scrin, cu spatele la calorifer, cu ochii întredeschiși ațintiți la mine, mișcând încet din urechea stângă pentru a cerceta micul spațiu din spatele lui. Am căutat prin buzunarele hainei îmbibate de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Da, cred că așa e. Asta simți și tu pentru Scout? Când cineva pune o întrebare din senin, există șansa ca paznicii să fie surprinși dormind. Când asta se întâmplă, creierul răspunde uneori înainte ca mintea să aibă ocazia să încuie ușile și să pună în geam anunțul cu vezi-ți de treburile tale. Uneori, creierul îi surprinde pe toți, chiar și pe el însuși, cu răspunsurile pe care le dă. — Mda. Adică, poate dacă lucrurile ar fi continuat și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Tu oi fi la capătul lesei? Poate-s eu, nu tu. Ideea de-a mă scoate el din casă și de-a mă conduce cu lesa la veterinar îi surîde. Hai, primesc, da numa' din bulevard. Ia-o înainte, să încui. Se întîmplă ca Tano să împingă poarta cu capul tocmai cînd Milucă, întors de la partida de sex, se apucă de gard, să nu gliseze pe gheață. Agitația de păpușă dezarticulată, de sperietoare vîntuită nu-i place cîinelui meu. Îl mîrîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
poza lui era la loc de cinste. Ce vise frumoase! Ceilalți nu cred că au asemenea vise. Pentru că nu au un Mitică. Și tot mergând prin ploaie, ajunse la cimitirul "Sfântul Constantin". Te-ai hotărât să pleci, Mioara? Poarta era încuiată, dar prin ea trecu spectrul bunicului ei, cu Sfântul alături de el. Păreau doi călători zgribuliți în ploaie. Da! spuse Mioara. Dar n-am bani cât să-mi ajungă până la Paris. Bunicul o luă de mână și, levitând câteșitrei, ajunseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ușa care dădea în stradă. M-am năpustit la fereastra camerei mele și am văzut-o traversând grădina și golind cutia de scrisori, fără a-i observa pe cei doi indivizi care o priveau insistent. Se întoarse în casă și încuie ușa cu cheia. Respirai. Mă întinsei la loc în pat. Sigrid aduse un platou. -Pâine prăjită cu dulceață de portocale, e bine? Dacă nu, dau o fugă la brutărie să cumpăr brioșe cu stafide. -E perfect. Îi turnai o cană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
cum am ținut cu dinții de fiecare secundă, spune Tîrnăcop, cît a durat hăituiala pînă am reușit să ne facem pierdută urma. Ne-am fofilat fiecare pe unde am putut, prin gurile de metrou, pasaje, străzi lăturalnice, apoi ne-am încuiat aici ca niște criminali. Pînă cînd Tîrnăcop nu s-a mai putut ține, făcea pe el, zice Gulie dîndu-l de gol, e slab de tot la găoază, a fost nevoie să iasă de nu știu cîte ori ca să se ușureze
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un trădător care va deveni erou, contabilizează Dendé, noutate veche, asta o știam și noi, intră și Gulie în vorbă, scoate ce-ai adus acolo, nu ne mai ține pe jar, ăsta da motiv de beție, începe Tîrnăcop să saliveze, încuie ușa Curistule, revine Roja cu păsărica lui, știu eu ce știu, vă spun eu că distracția abia acum începe, degeaba mă luați voi peste picior. Aici e mai frig decît afară, zice Curistul, privind înspre cuptorul de tinichea din colțul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dar este întreruptă de un zgomot amestecat de bufnituri și sticle făcute țăndări care răzbate de undeva de la parter. Nu vă speriați, le liniștește Delfina ciulindu-și urechile, încercînd să-și dea seama despre ce e vorba, o fi fost încuiată ușa de la intrare și n-au avut încotro decît să spargă geamurile ca să poată intra. Aranjați-vă ținutele, o să dăm ochii cu niște doamne, le spune Roja scuturîndu-și cizmele de praf, zdrăngănind grilajul de fier din fața intrării, hai și voi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ar băga de seamă, cine crezi că o să le mai țină evidența? Nu fi naiv, e un sfat pe care ți-l dă un prieten, adaugă. Auzi, de unde mă cunoști tu așa de bine? se răsucește pe călcîie, în timp ce Santinelă încuie poarta cu mișcări sigure, trage cu ochiul afară printr-o crăpătură, e liniște în zonă se gîndește, nici țipenie. Cine nu v-ar recunoaște, dom’ Regizor? Nu sînteți dumneavoastră cel mai tare, numărul unu, Mircea, Moldovan, Selim? O rafală de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ale lui pe Tîrnăcop, de la cîinele ăla blestemat a plecat totul, își aduce aminte, termină cu prostiile, mai bine pune și tu mîna, spune Dendé, și toți trei îl apucă ca pe un sac și se fac nevăzuți în dugheană, încuind ușa după ei. Unde să-l întindem? întreabă Gulie, privindu l pe Dendé de parcă ar fi fost vorba de un cadavru, și pentru o fracțiune de secundă ochii îi fug spre trapa care acoperă intrarea culcușului lui Roja, acolo în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vorba de cei apropiați, vă dau dreptate sută la sută, și eu aș face la fel dacă aș fi în locul dumneavoastră. Zece, douăzeci de minute în plus sau în minus nu sînt un capăt de țară, îl aprobă domnul Președinte, încuind pe dinafară ușa biroului și avîntîndu-se pe scări în jos. Doamna Mina îi așteaptă deja în fața intrării înfofolită într-o haină groasă, cu căptușeală de lînă. Alături are un geamantan mare cu închizători cu cheiță, și pe umăr poartă o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
gata mai privea o dată la cele două teancuri, dorind parcă să se asigure că făcuse totul ca la carte. După aceea, pe cel mai subțire îl lua cu grijă și îl înfunda într unul din compartimentele genții căreia imediat îi încuia și cele două catarame. Abia după aceea se ocupa și de teancul mai voluminos, pe care înainte de a-l lega cu un șiret pe care îl avea de fiecare dată la îndemînă, îl bătea pe muchii ca să se aranjeze cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Roja privind la Curist care se întoarce urmat îndeaproape de Nepoțică, ce își aranjează din mers părul de la tîmple netezindu-l cu palmele. Ia s-auzim, spune Milițică, făcîndu-i loc lui Patru Ace să i-o ia înainte, atent să încuie bine ușa în urma sa. — Pentru că e plină de javre neserioase și de țepari, spune Roja, unde sînt restul? adăugă în pripă, mototolind încă un chiștoc în scrumiera de sticlă. — De cîte ori să-ți mai repet că e abia șapte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
turnului de control și s-o apuce pe pistă în direcția clădirii terminalelor. Se opri din alergătură doar cînd se văzu în fața hotelului Oltenia. Calea Griviței era pustie. Abia începea să se lumineze de ziuă. Bănuia că poarta de la intrare era încuiată, dar încercă totuși s-o împingă fără nici un rezultat. Așteptă cîteva clipe, se chinui să tragă cu ochiul înăuntru prin gemulețele mate încadrate din loc în loc în rama metalică a ușii, fără însă a reuși să dibuiască nici o mișcare de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se somn, făcîndu-i semn să intre de parcă totul s-ar fi petrecut normal, după un plan stabilit dinainte. Încercă să întrebe ceva, dar fu nevoit să renunțe simțind un nod în gît care abia îl mai lăsa să respire. Bulgarul încuie la loc poarta și îi făcu semn s-o apuce înainte. Într-adevăr, după ce traversă culoarul scurt de la intrare, se văzu într-un hol dreptunghiular destul de spațios, dar ticsit de mobilă, printre care ar fi trebuit să slalomeze cu băgare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]