792 matches
-
conserve. Vai de steaua lor, toată ziua umblau prin sat. De-o pildă, nu găseau acasă pe gospodar. Bun. Cine era acasă? Fumeia cu doi bîăți. Luau frumos bîății, îi dezbrăcau și-i legau de stîlp, în cerdac, cu măsa încuiată înăuntru. Cînd albăstrea pielea pe ei de ger, fumeia iscălea cererea. Sara, haidamacii se întrulocau la școală și-și povesteau isprăvile. Dintr-o dată echipa tovarășului Șoptelea dispăru din Dobrina. Aneta Gărgăun ne-a anunțat că au primit alte sarcini iar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ar ști, între ele luat, Să întoarcă din drum crinul prea înclinat. Dă‐mi, mamă, drumul la tine. Dar hotărârea‐ ai sucit‐o‐mpotrivă Rupând‐o, cheie ‐ dușmănos încruntat - În broasca ușii de la ieșire ... și - ai rămas înăuntru , pentru toți, încuiat. MILA MAMEI Iarba s‐a făcut de coasă, Nici nu știe, nici nu‐i pasă. Iarba plină e de flori. Casa‐ n mână la feciori Friptă mi‐a fi inima, Cum e frunza, galbena! Negru mi‐a fi sufletul Cum
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
-Ce frumos îmi desenează stelele chipul, mă mir copilărește... -Ești moartă!, ai strigat plin de durere. Cortegiul mă însoțește tăcut ca o procesiune a muților asurziți. E noapte. E răcoare. Preotul anunță, baritonal, că mai sunt trei stări până la poarta încuiată a cimitirului.Vinul e vechi... S-au sacrificat trei viței... Întinzi mâna spre umărul meu și vrei să plângi. Te strâng ușor de mâna dreaptă și chiar te îndemn să plângi căt poți. Apoi îți zic: -Mai lasă-mă să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Vin cu tine, s-a oferit Margaret. —Ba nu vii deloc, am spus eu și am rupt-o la fugă. Am ajuns la toaletă înaintea ei și i-am trântit ușa în nas. Dispari de-aici, am zbierat din spatele ușii încuiate. Altfel să știi că trag ceva pe nas numai ca să-ți fac ție în ciudă! în timp ce avionul decola de pe JFK, m-am instalat confortabil în scaun și am fost surprinsă să-mi dau seama că mă simțeam teribil de ușurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fac personajele din filmele alb-negru de categorie B. Următorul pas era să bat în furca telefonului strigând „Centrala, centrala!“ —Pot să te ajut, Rachel? a întrebat o voce. Era Acritura Kraut. —Vreau să vorbesc cu doctorul Billings, dar ușa e îNCUIATĂ, am spus cu o sclipire sălbatică în ochi. —Ai apăsat greșit pe clanță, mi-a arătat ea rece. A, da, așa e, mulțam, am zis împleticindu-mă recunoscătoare către recepție. Am ignorat-o pe Efervescenta, recepționista, care se chinuia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
O să fug, o să evadez de-aici, am declarat cu sălbăticie. Deocamdată, nimic nu mă poate împiedica să ies pe poartă. — Cred c-ai să descoperi că sunt destule lucruri care te împiedică. Nu în ultimul rând zidurile înalte și poarta încuiată. Ascultă, nebun disperat după putere, tică... porcule, am început să-mi pledez cauza alternând furia cu disperarea, nu e nimic în neregulă cu mine. N-am venit aici decât pentru saună și masaj. N-ar trebui să fiu aici deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cea mai bună - o floare albă și lucioasă prinsă pe cureaua de deasupra degetului mare. Se putea ca amintirea mea cea mai veche să fie aceea în care am mâncat oul de Paște al lui Margaret și amândouă am rămas încuiate afară. Dintr-odată, am avut senzația că lumina din camera de lectură a scăzut. Of, Doamne, chiar și după douăzeci și trei de ani, încă mă simt ciudat când îmi aduc aminte de ziua aia. Și, cu siguranță, nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să te văd în pijamalele alea galben-lămâie. Mașina intră pe Rossiter Grove. Dacă pentru dr. Pringsheim șobolanii reprezentau o paradigmă, pentru Henry Wilt anul III Tipografi reprezenta și el o paradigmă, deși una complet diferită. Ei însemnau mințile cele mai încuiate, mai insensibile și mai afurisit de plate cu care avea de-a face la cursurile de calificare și, pentru ca lucrurile să stea și mai prost decât stăteau oricum, nătărăii erau convinși că sunt cultivați pentru că erau în stare să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
va putea să vadă mult mai clar spatele păpușii. Tocmai se străduia să se așeze în poziția potrivită, când auzi pași pe coridor. Wilt se opri din străduințe și înțepeni pe capacul closetului. Cineva încercă ușa și descoperi că e încuiată. Pașii se îndepărtară și Wilt scăpă un oftat de ușurare. De-acum las’ pe el: nu mai trebuia decât să descopere valva. Și chiar în acel moment îl lovi nenorocirea. Piciorul stâng al lui Henry nimeri în șamponul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
hotărâse deja asupra versiunii sale. — Habar n-am ce s-a mai întâmplat după aceea, spuse el când Braintree insistă să audă continuarea. Am leșinat. Trebuie să fi fost din cauza votcii. — Ai leșinat așa, pur și simplu, într-o cameră încuiată, cu o femeie goală alături?! se miră Braintree. Chiar așa s-a întâmplat? Din tonul vocii lui se deducea că nu credea nici o vorbă din toată povestea. — Exact așa, confirmă Wilt. — Și când ți-ai revenit în simțiri? — Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
umăr, era normal să se clatine puțin. Ajunse la gardul de sârmă și aruncă păpușa peste el. în timpul procesului, peruca alunecă pe jos. Wilt bâjbâi după ea prin noroi și o găsi. Apoi dădu ocol gardului, spre pe poartă. Era încuiată. Bineînțeles că era. Va trebui să țină minte și asta. Asemenea detalii erau extrem de importante. încercă să se cațere pe gard, dar nu reuși. Avea nevoie de ceva de care să se sprijine. O bicicletă. De obicei rămâneau câteva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să se înfurie. O, Doamne, totul era așa de aiurea! Până la urmă femeia deschise ușa bisericii și intră. înăuntru era rece, umed și pustiu. Strângând bine firele de iederă, Eva traversă biserica până la ușa sacristiei și încercă să intre. Era încuiată. Eva rămase așa, tremurând, și încercă să gândească. în cele din urmă ieși din lăcașul sfânt și stătu în bătaia soarelui, încercând să se încălzească. în cancelaria de la Colegiul Tehnic, dr. Board ținea un fel de consiliu. — Dacă luăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ea. Părintele St John Froude se ridică, ieși pe terasă și o porni pe cărarea ce ducea la biserică. — într-o duminică?! urlă directorul de la Sweetbreads. într-o duminică?! Dar noi nu lucrăm duminica. Nu-i nimeni aici. Fabrica e încuiată. — Duminica trecută n-a fost așa, iar cineva a fost aici, domnule Riniky, spuse inspectorul. — Rinky, dacă nu vă supărați, îl opri directorul. Rinky. Fără un „i”. Inspectorul dădu din cap. — în ordine, domnule Rinky. Așadar, ceea ce vreau eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mașinii; meditația nesfârșită asupra masacrelor din colțuri îndepărtate ale lumii - toate acestea îmi umplu capul, amintindu-mi că nu putem scăpa de răutatea care pândește pe pământ. Nici măcar în vârful îndepărtat al unui deal din sudul Vermontului. Nici măcar dincolo de ușile încuiate și porticurile zăvorâte ale sanctuarului imaginar cunoscut sub numele de hotelul Existența. Caut un contraargument, o idee care să echilibreze balanța și sfârșesc prin a mă gândi la Tom și Honey. În clipa asta, nu e nimic sigur, dar aseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și cel mai mare Gap pe care l‑am văzut în viața mea... și, Dumnezeule, ia uite la vitrina aia! Tocmai trecem pe lângă Armani Exchange și nimeni nici măcar nu se oprește... Ce e cu oamenii ăștia? Sunt chiar atât de încuiați? Mergem mai departe și eu încerc din răsputeri să zăresc ceva printr‑o vitrină plină de pălării senzaționale când... O, Doamne. Uite... uite acolo. E Saks Fifth Avenue. Chiar acolo, la câțiva metri de mine. Unul dintre cele mai faimoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ea, care pe vremuri nu mișca o eprubetă fără să-l Întrebe din ochi dacă e bine! Unde ar fi ajuns Christa de una singură, dacă perseverența ei teutonică n-ar fi ținut-o aproape o oră În fața ușii lui Încuiate, rupându-și pielițele de la unghii, după obiceiul prost rămas din copilăria stresată, cu fundul pe poșeta ieftină, de pânză, cu fruntea rezemată de genunchi și sandalele cu tălpi Înalte, de sfoară, așezate ordonat alături? La vremea aceea Încă mai părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
școală pe bicicletă, ca o somnambulă, la fosta noastră locuință de pe Hauptstrasse... Și ea, de ce mai Întinde mâna spre soneria smulsă din zid de ani de zile și spărtura astupată și tencuită și ușa, pe care, cândva, intrau ei toți, Încuiată și descuiată de mâini străine, până În clipa când o va smulge din țâțâni suflul bombei? Ce mai căuta ea acolo, după douăzeci de ani? — ...Mi-a fost frig În casa aceea toată copilăria! Era prea costisitor să Încălzești camerele mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ușa bucătăriei și urcăm pe cuptor, unde Tecla are tot felul de guri și eu nu apuc să le număr - dacă n-am decât zece degete... Dar Într-o zi mama vine acasă, ca să caute ceva, găsește ușa bucătăriei Închisă; Încuiată. Și de-aceea. De aceea am rămas orfan și de ea. S-a dus Tecla cu ochi verzi și guri roș-negre. În locul ei a venit una... Una bătrână de tot. Nu era ea chiar bătrână, adică deloc, dar dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai mergem: - Da la cin’-o să staț’ la noi, la Gusu? - Găsim noi - până atunci, la școală. Întuneric. Căruța oprește undeva, În mijlocul unui iaz mare: noaptea. - Aci-i ișcòla, aud glasul omului cu căruța. Da-i o țâr’ cam Încuiată... - Dacă-i cam, atunci nu-i Încuiată de tot, zice mama. - Ba-i cam de tot, o asigură căruțașul. - Bine, bine. Ne descurcăm noi. Să dăm jos bagajele. Mama plătește, omul se duce de parc-ar veni. Dacă-i Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ignore luptele ce continuau reușeau să doarmă noaptea. Unul dintre acești puțini norocoși era Kulfi, însăși mama lui Baba al Maimuțelor, care reușise să lase deoparte toată agitația cu primatele, ca și cum nu era decât o mică neplăcere să țină proviziile încuiate înăuntru în loc să le lase la loc deschis sau să trebuiască să gonească din când în când câte o maimuță cu mătura. Preocupată de propriile-i gânduri, în care nimic altceava nu părea să pătrundă vreodată, mergea mai departe pe calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
clinti. Așteptă să dispară camionul și putoarea lui și continuă să meargă singur pe bulevardul lat, slab luminat, cu silueta lui înaltă, veșmintele fluturându-i în vânt, absurd și anacronic în acel peisaj cu clădiri masive, ferestre întunecate și porți încuiate, stăpân absolut al orașului adormit, pe care părea că vrea să i-l dispute doar un câine vagabond. Mai târziu trecu o mașină galbenă, și, pe urmă, o femeie îl chemă încetișor din pragul unei porți. Se apropie respectuos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ca să nu mă violeze cineva, hi-hi-hi, să ne-asigurăm... Rafael n-ar mai fi avut ce să spună, mă rog, de-acum or fi fost ceva mai mult decât niște colegi de slujbă și de cameră. Stinsese lumina, deh, nici încuiat și pe întuneric nu-i venea să se pună la mintea ei. Păi, să ne-asigurăm, madam Ortansa, că bine zici. Cel mai deștept lucru ar fi să adoarmă și s-o viseze pe madam Ortansa, să umble și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
plecăm, să plecăm, Îmi va spune ea descurajată, nu te poți mulțumi să fii fericit? Dar nu-mi pierdeam speranța de a-i risipi reticențele. Când cabrioleta Închiriată la țărmul Mării Caspice m-a lăsat la Zarganda, În fața porții mele Încuiate, acolo se găsea deja un automobil, un Jewel-40 care arbora chiar la mijlocul capotei un steag cu dungi și stele. Șoferul a coborât și mi-a verificat identitatea. am avut impresia stupidă că mă aștepta Încă de la plecare. Mă liniști, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Putem doar să răcim și nici în siguranță nu suntem dacă ar fi să mai vină un alt cutremur. Propun să rămână câțiva pe loc, dintre cei fără copii, ca să păzească locuințele de hoți. Pentru că multe apartamente n-au ușile încuiate și asta o știu și hoții. Ceilalți ar trebui să meargă la prieteni și rude, așa cum ni s-a recomandat la radio. O dată au spus și ei la radio ceva util. Cine are loc destul, să-i ia cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din nou, să mă asigur că am stins boilerul, îi spun lui Udi, și alerg spre camera ei, privesc în jurul meu, o strig, camera ei este goală, dar cu toate acestea mi se pare că lăsăm în urma noastră, în casa încuiată, o ființă vie, fără salvare, implorându-ne ajutorul. Capitolul șaptetc "Capitolul șapte" Dincolo de coasta atotputernică de asfalt, ne întâmpină brațele uscate ale deșertului, Udi conduce repede, eu îmi țin genunchii lipiți unul de celălalt, degetele atât de familiare ale fricii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]