1,396 matches
-
vârfurile două botine de satin alb. Copila veni zâmbitoare și se cățără pe unul din genunchii lui Sima-Vodă, cuprinzându-l pe moșneag cu brațele și pupându-l pe obraz. E Ruxăndrița, nevastă-mea, Doamna Moldovei - făcu prezentările Sima-Vodă, tușind cam încurcat. Dânșii sunt călugări și vin de la Râm. Metodiu și Iovănuț rămaseră literalmente cu gura căscată. Mai ales Iovănuț, cu gura căscată specifică vârstei, holbă niște ochi cât cepele. Ruxăndrița sări de pe genunchiul lui Sima-Vodă și se plecă în fața lui Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
interlocutorul său. La ce altceva te așteptai ? — La un masacru în care tu și ai tăi ați fi pățit-o cel mai rău. Imohagul făcu un amplu gest cu brațele deschise și arătă peisajul dezolant ce-i înconjura. — Aici...? întrebă încurcat. Voi francezii aveți un proverb foarte reușit : „Mai multe știe prostul în casa lui, decât deșteptul într-o casă străină“, și îți amintesc că asta e casa noastră; o fortăreață pe care nici măcar rachetele americane n-ar putea-o distruge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de ploaie În marile pustietăți diurne, el șeful sectorului suflete, șeful BOB-ului, milostivul Mecena al celor lipsiți de har pe care Îi lansa pe piață În schimbul unor ofrande convenabile și Înger exterminator cînd dania nu corespundea convenției - privirea lui Încurcată cînd i-am spus că am impresia că Îl cunosc mai de mult, de prin anii cincizeci, și frica lui de mine că aș fi putut fi martora unei Întîmplări compromițătoare de care nu mai voia să-și amintească. Oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se simtă în nici un fel viu. - Mi-am pierdut căldura omenească, își spunea îngrijorat. Devenea din ce în ce mai palid, căci boala lui înainta în tăcere. Sentimentele lui se treziseră brusc când își dăduse seama să nu mai avea mult de trăit. Râsese încurcat: - Doamne, viața e atât de scurtă și am atâtea de făcut! Respirase greu în ultimul timp, dar acum când simțea că viața va lua sfârșit în curând, respirase mai bine, era chiar ușurat ca de o povară. Se aflase mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
simțind cum se ridica încet din adâncul mormântului către un cer feeric. O așteptase la Stockholm. Dar ce făcea acum la Tel Aviv? - Dragă Feifel, vreau să-ți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine. - Pentru nimic, răspunsese Feifel încurcat. - O să-ți spun exact așa cum este - de când m-ai cerut în căsătorie, invitându-mă la Stockholm, viața mea s-a schimbat total. Un val de simpatie s-a năpustit peste mine și l-am întâlnit pe iubitul meu din copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
acasă, pentru a o saluta pe Edith. În capul lui Beppo nu mai zumzăiau versuri, ci planuri fericite dacă îl va urma Jacopo ca de obicei la Oceanul Indian. - N-am nici un ban, nici măcar pașaportul cu mine, a șoptit bărbatul puțin încurcat, ca și cum ar fi auzit gândurile lui Beppo. - Nu face nimic, se aranjează totul, îi spuse Beppo, beat la gândul de a călători din nou cu un plonjor atât de experimentat. În rest, Beppo nu mai vroia să audă nimic despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
părul lui Bogdan era verde, asta n-a fost un impediment. Începu, aproape distrus și zgâriat, un animat celebru cu Daffy Duck, surprinzându-mă, întrucât nu mă așteptam. - A, scuză-mă, e un animat cu Daffy la început, am zis încurcat, cred că se termină imediat. Și într-adevăr filmul dispăru. Un deșert. Dune. Multe dune. Vânt puternic, apoi slab, rafale, furtună de nisip. Apoi din nou vânt slab. Un cadru mai strâns. Fire de nisip, în bătaia vântului, mutate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
obicei violent. Ce să fac atunci? Am zărit din nou geanta cea neagră ce se se arăta de sub scaun, acuzatoare, și aproape că am implorat-o să mă salveze, atât îmi era de jenă. - Cum să vă zic... am bombănit încurcat. Nu prea pot să spun că... - Ce, ce anume? - Ăă... textul... nu e... rău, ca să mă exprim... astfel... folosind un termen absolut neadecvat, credeți-mă, dar... nici prea... of, Doamne, am izbucnit eu în cele din urmă, oftând de supărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-i răspundă. Voia să vadă cât de dispus este comandantul să-l pună la curent cu superstițiile locale. Mai este ceva ce aș vrea să discutăm așa, ca de la bărbat la bărbat. Nu vreau să mă înțelegi greșit, spuse Pop încurcat, e vorba de fiică-mea Ileana. Ce-i cu ea? Știi, orașul nostru este mic. Am stabilit asta adineauri. Tocmai de asta îți și spun, am înțeles că ați luat masa împreună la un local în urmă cu două seri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în 1873 locotenent de primar și ofițer al stării civile era Gavril Rusu, care nu șștia carte, notar era Iorgu Dumitrescu și tot notar semnează G. Nor. În 1874 apare ca notar Lăzărescu și pentru ca situația să fie și mai încurcată, ca ofițer al stării civile îl găsim pe P. Sterian, în timp ce ajutor de primar este Gheorghe Oprișan care semnează cu alfabet latin. După Luca Pușcuță, în 1880 semnează ca primar Pavel Bădăluță, iar notar era D. Vasiliu, după care, începânăd
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
aflăm, cu orașul izolat și pus sub stare de asediu din cauza votului în alb, cineva și-a amintit să cerceteze ce s-a întâmplat în perioada orbirii albe, trebuie să recunosc, domnule comisar, că în primul moment am fost chiar încurcat, fără să știu ce să răspund, în sfârșit am reușit să inventez o explicație, și anume, că cercetarea fusese hotărâtă înainte de întâmplarea cu votul în alb, dar că s-a întârziat din cauza unor probleme birocratice și abia acum fusese posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Pietro, când m-oi duce. - Ce faci aici? repetă poetul fremătând. Masca surâzătoare a lui Cecco Începea să se destrame. Ochii Îi alergau de la el la femeie, ca și când n-ar fi știut ce atitudine să adopte. - Nimic... Căutam... bâigui el Încurcat. Își ținea ochii În pământ. Apoi Îi ridică spre mută. - Așadar, ai descoperit totul, murmură el, trăgându-și capul Îndărăt cu un aer sfidător. Pentru o clipă, o tăcere Înghețată se coborî Între ei. - Așadar? zise din nou Cecco. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îi evaluă dimensiunile, În timp ce o idee bizară Îi Încolțea În minte. Acolo ar fi putut Încăpea una din oglinzile folosite trucul cu Fecioara. Se aplecă de partea cealaltă: În fața celeilalte găuri era o ramă identică. Își mușcă buza de jos, Încurcat. Între timp, mechanicus Începuse din nou să vorbească. - M-am gândit și eu la asta. Ar putea fi un model neobișnuit de astrolab, iar aceea, gaura pentru privit astrele. Dar n-are nici un sens. Într-adevăr, avem o gaură simetrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
exemplar din Cugetările lui Pascal. Am cartea lângă mine. Am luat-o. E deschisă la aceeași pagină la care am găsit-o deschisă odinioară, când am fost la Castel. Iar la această pagină, plină de lucruri cuvioase și de fraze încurcate, sunt două propoziții care își aruncă lumina ca niște bijuterii de aur pe o grămăjoară de puroi, două propoziții subliniate cu creionul de mâna lui Destinat, două propoziții pe care le știu pe dinafară: „Le dernier acte est sanglant, quelque
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cum umblă pe stradă, cum leagănă În mână crosa de golf sau execută „roata țiganului“. Și o ultimă calitate: personalitatea ei vie, naturală, nu are nimic din postura conștient teatrală Întâlnită de AMORY la ISABELLE. MONSIGNOR DARCY ar fi destul de Încurcat, neștiind dacă s-o numească un personaj sau o personalitate. Este, probabil, amestecul delicios, inexprimabil, al celor două, Întâlnit o dată În veac. În seara debutului seamănă cu o fetiță fericită, În pofida Înțelepciunii sale rebele și bizare. Subreta mamei tocmai i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
whisky în sănătatea lor, Mișu e un maestru la făcut whisky... dar ăsta e cumpărat... să ridicăm un pahar... M-am emoționat! Mariana era în pragul plânsului, era cea mai urâtă nuntă la care fusese vreodată. Până și Marcela era încurcată și nu găsea un cuvânt de alinare. Domnul Popa se uită cu frică în ochii soției și găsi repede soluția. - Ce mai încoace și încolo, să intre darul nașilor! Era rândul lui Mișu să plângă: darul era un tort. Frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fără să crâcnească ciuperca de la picior, mica erecție și problema de la buric. - Așa, spuse Contesa, imaginându-și câte trupuri de leproși văzuse Maica Tereza. Cu siguranță că nu simțise scârbă pentru nici unul, ci doar o infinită, sublimă dragoste. - Așa... spuse încurcat Popa. - Așa, repetă Contesa. De azi înainte nu vom mai pune veșminte pe noi. De azi înainte vom trăi ca în grădina Raiului. Fără rușine, încercă ea să-și ascundă roșeața din obraji cu părul blond. Fără rușine și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
telefonul. Sanda Ulmeni, secretara lui, fabuloasa lui secretară, tocmai suna, chipurile îl căuta cineva pe director, așa că trebuia să ieșim. Vichi îmi dă textul, un pogon de vorbe despre cum fusesem eu - mă rog, personajul - la curve, o poveste destul de încurcată și, în orice caz, lungă al dracului. Vichi mă sfătuise să scriu o parte din text pe cearceaf sau chiar pe ceva hârtii pe care să le disimulez în pat, nu puteau să-mi ofere nici o repetiție pentru că erau cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
s‑au schimbat, iar odată cu ele s‑au schimbat și oamenii, care au acum alte griji. Mai ales cei tineri, cărora le aparține viitorul, pe care și‑l construiesc, în sfârșit, cum vor. Zăpăciți de cap, cei doi camarazi amestecă încurcați în găleată, ca să nu se întărească cleiul. Pentru asta, cleiul are nevoie de căldura pe care n‑o găsește afară, ci doar în ambianța plăcută a unei plite de bucătărie, unde se și află în momentul de față. Nu știu cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
gât cu câteva pahare de șnaps. — Cum se descurcă Heinrich? am zis, deloc în largul meu, auzind sunetul inconfundabil al vocii băiatului care cânta în dormitor. — Nu a vorbit despre asta încă, zise Katia, glasul ei îndurerat ei părând puțin încurcat. Cântă, cred, deoarece vrea să evite să înfrunte situația. — Durerea îi afectează pe oameni în mod foarte diferit, i-am zis, încercând să inventez o scuză. Dar nu credeam deloc că e adevărat. De moartea prematură a propriului meu tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
acesta, a fost fără nici o îndoială un șoc la fel de profund pentru domnia-sa, ca și pentru noi toți, desigur. La aceste remarci se auzi un murmur de aprobare și Himmler păru să-și recapete controlul. Colorându-se un pic, probabil încurcat, el tresări și dădu scurt din cap: — Ai mare dreptate, Heydrich, murmură el. Un șoc teribil. Da, într-adevăr. Trebuie să-mi cer scuze față de dumneata, Kommissare. Cum ai spus, nu ți-ai făcut decât datoria. Foarte bine. Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un bărbat care s-a dat drept fratele meu. Mi-a spus că eu aș fi murit în urma acelui accident aviatic, că soția este într-un sanatoriu din Sibiu, iar fiica noastră, Adela, a dispărut. E clar că sunt lucruri încurcate aici. Eu nu am niciun frate! - Sunt convins că ai dreptate. Chiar astăzi m-a sunat Maria. De dimineață. Mi-a zis că a primit o scrisoare, la Zăvoaia, pe numele lui Tudor Cristache. Era de la Ilona. Îi scria că
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > TRECEREA Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1081 din 16 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Încurcată, m-aștern pe plaiul timpului, cu așteptarea făcută ghem, în balansul unei pendule cu bătăi eronate de suflarea muribundă a sufletului ruginit și-ncerc să descopăr în cristale înghețate imagini trecute în prezent și aruncate în viitor. Orbită de întunericul
TRECEREA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363482_a_364811]
-
controleze curând. Se vedea doar că nu mai trecuse pe la ele de vreo două zile, să verifice ce pește s-a mai prins în ochiurile plasei. Mi-am desfăcut voltele din plasă, dându-i drumul la loc și lăsând calcanii încurcați în ochiurile din ața de relon a plasei. În astfel de împrejurări, oricând, te poți trezi cu barca proprietarului lângă tine, să te ia la rost, mai ales că nu se vedea la o sută de metri. Eu nu m-
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
vizită la Drăgășani Ești tenace și abil Fiindcă am avut succes, În aerul acesta „literat” Ai alură modernistă Stă invidia să-l roada, Dacă-ncep al doilea kil, Și, dacă vorbim de stil Și, mă-mpungefoarte des, Vă strig pe nume încurcat Ai un stil ..ce nu există De-aia n-are Ursei coadă Nu Moisiu ci ... Moisil „Materia primă” a epigramelor lui Teodor Barbu este extrasă din viața cotidiană, cu bunele, dar, mai ales, cu neajunsurile și păcatele ei, care vizează
RECENZIE DE CARTE, DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362528_a_363857]