505 matches
-
personajului de a dobândi o altă identitate: Emanuel gonise calul ca de obicei până departe pe plajă, prin locuri neumblate. Marea urcase în flux și inundase în bună parte întinderea nisipului. Solange îl sfătui să se întoarcă, dar el se îndârji să gonească mai departe, crezând că va găsi undeva o pantă pentru a se urca pe faleză. Te asigur că nu-i pe aici nici un urcuș. Cunosc locurile, îl imploră Solange. În curând nu ne vom mai putea întoarce. Toată
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
înnăsprit prin experiențe fundamentale și dureroase, de-a lungul cărora inspirația poetica riscă să fie sufocata și să se stingă din pricina închiderii în spatele unei singurătăți semețe și în adâncă tăcere a celui care se teme să nu naufragieze.207 Totuși, îndârjindu-se parcă împotriva greutăților, dorința de a transpune în ritm și vers experiențele trăite a rămas intactă. În acei ani de maturizare și acumulări, care ar putea fi asemuiți cu cei leopardieni de tăcere a poeziei, Quasimodo a citit și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
examenul liber" al tradiției catolice. De aici s-a ajuns și la incompetența care a permis proliferarea sectelor, a variantelor de spiritism ce subminează autoritatea "cărților sfinte". Ravagiile produse de individualismul exagerat al modernității îl și mâhnesc, dar îl și îndârjesc pe autor. "Nimic și nimeni nu se mai află atăzi la locul cuvenit; oamenii nu mai recunosc nici o autoritate efectivă în ordinea spirituală și nici o putere legitimă în ordinea temporală; "profanii" își permit să discute lucrurile sacre, să le conteste
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ori nu? Da, mai-nainte, când toată gândirea, toată simțirea, toată puterea ei de grije asupra lui și numai asupra lui se îndrepta, ea ar fi voit să nu mai fie om ca dânsul, și-l scotea din răbdare, îl îndârjea prin neîncetatele ei silințe. Acum însă nu mai vedea păcatele lui și-i era, așa cum îl știa, destul de bun. Privit de această dată cu îngăduință, bărbatul își reintră în atribuții; preia responsabilitățile care îi reveneau de drept. Ca tată, soț
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și sărăcăcioasă, cronicarii sunt seci, cărțile bisericești sunt stupide, iar scriitorii mai bătrâni s-au învechit... Opoziția pe care o întâmpină în rândul noii generații de cititori, de scriitori nu l-a determinat să lase penelul, ba dimpotrivă: l-a îndârjit. În virtutea convingerilor sale dintotdeauna, nu-i era iertat, dacă s-ar fi oprit din scris. Așa că a continuat până în pragul morții. În 25 aprilie 1925, cu trei săptămâni înainte de moarte, îi cere într-o scrisoare redactorului Adevărului literar și artistic
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Andrei nu mai are nevoie de o femeie în carne și oase. Îi este de ajuns o simplă declarație de dragoste, sau măcar niște mărturisiri care să o anticipeze. Adică de mult mai puțin. Ca atare, deși "conștientul i se îndârjise în voința de a rezista amorului", Andrei simte din nou "mușcătura durerii" (mai exact: a geloziei), care-i dovedește pe viu, dincolo de orice "filosofie", că "nimic nu se schimbase într-însul". La suferința naivului amorez contribuie însă hotărâtor același Ciprian
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și de la toate distanțele, când credeai că a tăcut unul, începea celălalt... Am ieșit afară cu un alpenștoc în mână, pe care îl cumpărasem din oraș să urc cu el la cota 1400 și am început să-i pocnesc. Erau îndîrjiți, clănțăneau la mine, dar eu eram și mai îndîrjit, trosc, buf, în dreapta și în stânga, până s-au împrăștiat sărind gardurile și arătîndu-mi cozile stufoase... M-am întors și am adormit satisfăcut... A doua zi,dimineața am văzut, mirat, cum zăpada
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vezi cum efectul după lectură este exact contrariu celui scontat de filosof. Nenorocirea e că a fost luat în brațe de Hitler și banda lui, care se cred supraoameni... Te incită să aperi ceea ce el vrea să dărâme. Atacul e îndîrjit, ai să vezi. Ce e de râs însă e că nici nemții nu scapă de diatribele lui, aproape nimeni, nici măcar Luther, acest popă fatal, Kant, Schopenhauer iar din rest, Dante e un nenorocit de creștin. În Shakespeare n-ai să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pupitru, și turturica lui bălaie, până și Mina mentolata și tehnicianul Ropcea aristocratul și filatelistul Braun, nu, ochelaristul Robert e în concediu, ca și Mehmed, ca și Marcu Sidonia. Nu, Marcu Sidonia și-a reluat în posesie cavalerul, trudesc alături, îndârjiți la turnurile de răcire. Oboseala, căldura și zelul desăvârșesc grația unui dans tulbure și țop, rătăcitul e iar în picioare, în același punct : spectatorii, suporterii, entuziasmul tropical. Dar oboseala, căldura și zelul anihilează, totuși. Vecinul Vornicu leșinase, era marți sau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pentru corpul ofițeresc... A fost prins tocmai când era să treacă la dușman, înarmat cu hărți și planuri. Rușinos și revoltător!... Nu-i așa? adăugă după câteva clipe, fiindcă Klapka tăcea. ― Mda... da, poate, zise căpitanul, tresărind nesigur. Răspunsul îndoielnic îndîrji pe Bologa. Începu să vorbească atunci cu o volubilitate care se vedea că nu i-e firească, vrând parcă să convingă cu orice preț: ― Am avut onoarea să fac parte din Curtea Marțială care l-a judecat și, prin urmare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-sa poate să se supere... Generalul îi puse fel de fel de întrebări despre cum a fost rănit, prin ce spitale a umblat, cum s-a vindecat, dar Bologa, răspunzând, vedea mereu în privirea lui o întrebare nerostită, care îl îndîrjea întocmai ca adineaori provocarea lui Varga. Altminteri Karg, prin tonul vorbelor și prin blândețea ce-i îndulcea toată înfățișarea, îi arăta un interes într-adevăr sincer, aproape nefiresc de sincer. Pe urmă veni și rândul întrebării așteptate, luând însă o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe cea convenabilă. Mirarea prostului se deosebește prin altitudine de cea a savantului. Progresul este alimentat de ”indiscrețiile” savanților. Între defecte și calități se împielițează în noi un tulburător concubinaj. Nu poți vindeca trupul fără aprobarea psihicului. Omul superior se îndârjește împotriva lui însuși. Tradițiile încorsetează la modul sublim. În absența contradicțiilor și a îndoielilor, inteligența se moleșește. Poate fi scuzat răspunsul eronat, nu și întrebarea evazivă. Omului i-a fost dată gândirea ca pe o recompensă. Deși o percepem ca
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cazului descris mai sus este faptul că R2 părea să nu pună prea mult preț pe relația dintre ea și soț, cu excepția contextului în care se afla la concurență cu cealaltă femeie pentru afecțiunea bărbatului. Ea a afirmat: "M-am îndîrjit foarte mult să-l păstrez cînd am descoperit că am o rivală"; chiar dacă "în preajma lui nu simțeam că aș avea o valoare prea mare și nici respect pentru propriul meu eu" (Ibid.:301). Asemenea date i-au îndemnat pe Werth
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dacă i se strică, gândurile sufletului! Ce folos că rămân în picioare zidurile curții bisericii, dar este dărâmată biserica!” (Sf. Ioan Gură de Aur, Despre Feciorie, 4-6, în vol. Despre Feciorie, Apologia vieții monahale, Despre creșterea copiilor..., p. 10-12) 96 Îndârjiți în ereziile lor, ereticii nu au parte de iertare de la Dumnezeu „Asemenea oameni, chiar dacă au fost uciși în numele credinței lor, nu-și vor spăla nici cu sânge greșelile. Vina dezbinării e gravă, de neiertat, și suferința n-o poate purifica
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
în două, făcându-l să se despartă de Petru cel boem, de risipitorul harnic care era, și care nu putuse pune laolaltă nici măcar câțiva 12 bănuți din inteligența lui între coperțile unei cărți. Poate că vorbele acelea crude l-au îndârjit și se va fi gândit poate că „o să ne arate el nouă!“. Fapt e că a început deodată să publice carte după carte. Și ce feerie culturală a început! Cărții Norii, pe care o scosese (mai înainte de pagina incriminatoare) din
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
drumul apelor la vale este întrecut de curgerea lor, care târăște, cu zgomot mare, pietriș. Ciudata comparație este de fapt o miniaturizare a referentului ei din narațiune, dar, curgerea apei pe un șanț neavând nimic înfricoșător, cum este năvala Scamandrului îndârjit împotriva eroului, accentul cade pe scăparea de sub control a unei forțe, indiferent dacă mare sau mică, pe care tot tu ai provocat-o. În același context, Ahile, îngrozit, iese din apele înverșunate ale râului și caută să se îndepărteze, alergând
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
subiectul Iliadei. Îi spune mamei sale, tocmai în clipa în care e gata să plece la luptă ca să-l răzbune pe Patrocles omorându-l pe Hector: „Piară vrajba sădită în zei și oameni, piară mânia care-l asmute și îl îndârjește chiar și pe omul cu mintea întreagă și care ne varsă în suflet ceva cu mult mai dulce ca mierea, umplându-l însă cu fum.“ Doar Ahile putea să spună că mânia este ca mierea și mierea ca fumul, pentru că
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
viața în două, făcându-l să se despartă de Petru cel boem, de risipitorul harnic care era, și care nu putuse pune laolaltă nici măcar câțiva bănuți din inteligența lui între coperțile unei cărți. Poate că vorbele acelea crude l-au îndârjit și se va fi gândit poate că „o să ne arate el nouă!“. Fapt e că a început deodată să publice carte după carte. Și ce feerie culturală a început! Cărții Norii, pe care o scosese (mai înainte de pagina incriminatoare) din
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
drumul apelor la vale este întrecut de curgerea lor, care târăște, cu zgomot mare, pietriș. Ciudata comparație este de fapt o miniaturizare a referentului ei din narațiune, dar, curgerea apei pe un șanț neavând nimic înfricoșător, cum este năvala Scamandrului îndârjit împotriva eroului, accentul cade pe scăparea de sub control a unei forțe, indiferent dacă mare sau mică, pe care tot tu ai provocat-o. În același context, Ahile, îngrozit, iese din apele înverșunate ale râului și caută să se îndepărteze, alergând
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
subiectul Iliadei. Îi spune mamei sale, tocmai în clipa în care e gata să plece la luptă ca să-l răzbune pe Patrocles omorându-l pe Hector: „Piară vrajba sădită în zei și oameni, piară mânia care-l asmute și îl îndârjește chiar și pe omul cu mintea întreagă și care ne varsă în suflet ceva cu mult mai dulce ca mierea, umplându-l însă cu fum.“ Doar Ahile putea să spună că mânia este ca mierea și mierea ca fumul, pentru că
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
creatoare a lumii într-o epocă, rămasă vie în istorie. Schimbând fața solului și a așezărilor, egiptenii au contemplat și cerul și veșnicia. Efemerul, accidentalul n-a constituit o preocupare expresă pentru egipteni. Natura imuabilă în esența ei i-a îndârjit timp de optzeci de secole să se opună mișcării universale, prin nemurire, prin supraviețuire. Prin apariția morții, egipteanul intră în adevărata viață la ale cărei secrete meditase. Ca și arta egipteană, medicina este religioasă. Ca și arta, ea îl salvează
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mulțumesc, le spuse. Tuturor. Se îmbrățișară strâns. Apoi Minette urcă scările. —Nu-mi vine să cred, zise Darcey încă șocată. —Poate că ar fi cazul să începem să credem, medită Tish. Nu înainte să mergem să vorbim cu el, se îndârji Darcey. Să îi băgăm mințile-n cap. Avea o figură atât de furioasă, încât Amelie chicoti nervos. Atâta timp cât nu ajungi să-i bagi și pumnul în gură. Arăți de parcă ai fi gata să-l pocnești. Poate că așa am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
un cot din cea cărare, Harnic a-nceput să sape, O mare și-adâncă groapă, În care lupul să-ncapă! Săpa cu amândouă picioare Din față și-ndată, Cu cele din spate pe post de lopată, Scotea pământul afară. Săpa îndârjit cu capul în jos, Se transformase în fiară, Săpa măsurând tacticos, Ca lupul, mult mai mare ca el, Să nu poată De fel, Ieși afara din groapă ! Când dintr odată, Scapă cazma, lopată și sapă, Constatând năucit, Că nicicând n-
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
ca ea să ignore șobolanii din pivniță. — Presupun că nu, zise el. Am mers mai departe spre est, În amonte, pe lângă Tiergarten și Insula Muzeu. Până să cotim spre sud către Treptower Park și Köpenick, Îl Întrebasem ce anume Îl Îndârjise atât de tare pe ginerele său Împotrivă-i. Spre surprinderea mea, nu se dădu Înapoi de la răspuns și nici nu afectă indignarea, care Îi colora fața cu pete roz, așa cum se Întâmplase de fiecare dată când vorbise despre membrii familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
distrată, prea prinsă în teroarea celor spuse lui Jack Devi... Iisuse Hristoase, chiar îi spusese J.D.! Această replică o reduse pe Lisa la tăcere. Se uită amenințător la Ashling, dar Ashling era pe altă lume, drept pentru care se întoarse îndârjită către Trix. —Bine atunci, peștoaico, spală-le tu. Uimită de faptul că Lisa îi vorbise astfel, Lisa, care până atunci o tratase ca pe o favorită, Trix începu să adune nervoasă cănile, după care le aruncă sub apă, la baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]